3ra-80/20 — anularea actului administrativ si obligarea de a emite actele administrative

3ra-80/20 — anularea actului administrativ si obligarea de a emite actele administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-80/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (judecător D. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători A. Minciuna, V. Mihaila și V. Sîrbu)

Î N C H E I E R E

19 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Agenția Medicamentului și

Dispozitivelor Medicale,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de ÎM „Elodi-Farm” SRL împotriva Agenției Medicamentului și Dispozitivelor

Medicale cu privire la anularea actului administrativ și obligarea de a emite actele

administrative,

împotriva deciziei din 25 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul depus de Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale

împotriva hotărârii din 22 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 14 martie 2018, ÎM „Elodi-Farm” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale cu privire

la declararea ilegalității refuzului Agenției Medicamentului și Dispozitivelor

Medicale nr. 76-RC din 06 februarie 2018 privind recunoașterea dreptului prevăzut

de lege la practicarea activității farmaceutice prin intermediul subdiviziunii (filialei)

teritoriale de pe XXXXX, și obligarea Agenției Medicamentului și Dispozitivelor

Medicale de a reperfecta licența eliberată ÎM „Elodi-Farm” SRL pentru activitatea

farmaceutică cu includerea subdiviziunii (filialei) în anexa licenței și de a elibera

copiile autorizate ale licenței pentru subdiviziunea (filiala) teritorială de pe XXXXX,

la prezentarea de către ÎM „Elodi-Farm” SRL pentru această subdiviziune (filială) a

copiei de pe certificatul de înregistrare de stat a întreprinderii, a licenței în original

ce necesită reperfectare, a copiei extrasului din Registrul bunurilor imobile sau a

contractului de locațiune a imobilului unde urmează a fi desfășurată activitatea

licențiată, a copiei autorizației sanitare de funcționare a întreprinderii sau instituției

farmaceutice, eliberate de serviciul sanitaro-epidemiologic teritorial, a copiilor

diplomelor de absolvire a instituției superioare sau medii de specialitate în domeniul

farmaceutic (după caz, certificatele de echivalare a diplomelor obținute în

1

străinătate, eliberate în modul stabilit) și a copiilor carnetelor de muncă (pentru

conducătorii unităților farmaceutice) cu înscrierea respectivă despre angajarea în

funcția dată (actele prevăzute în mod exhaustiv prin lege) (f.d. 2-7, vol. I).

În motivarea acțiunii, reclamanta ÎM „Elodi-Farm” SRL a relatat că deține

licența seria A MMII nr. 044400 pentru desfășurarea activității farmaceutice,

eliberată la 07 martie 2013.

Reclamanta a susținut că la 06 martie 2018, a depus cerere privind prelungirea

licenței.

Reclamanta a indicat că, conform anexei la licența seria A MMII nr. 044400,

a înființat o filială pe YYYYY, însă în scopul renovării și asigurării condițiilor

tehnice și sanitare mai performante, a fost efectuat un studiu de fezabilitate în zona

de amplasare a acestei filiale, fiind identificat un alt spațiu, situat la doar câțiva metri

distanță, și anume pe XXXXX.

Astfel, reclamanta a declarat că dorește reamplasarea (transferul) filialei

existente din clădirea de pe YYYYY, în clădirea de pe XXXXX.

Reclamanta a afirmat că la 13 iulie 2017, în scopul reamplasării filialei

respective, a încheiat cu ÎCS „Fourchette-M” SRL contractul de sublocațiune nr.

1/B2/17, având ca obiect posesia și folosința unei încăperi cu suprafața de 41 m2, de

pe XXXXX.

Reclamanta a punctat că după închirierea încăperii de pe XXXXX, a investit

în crearea unor condiții performante și suportă în continuare cheltuieli pentru plata

chiriei și a serviciilor de utilitate, salarizarea personalului etc.

Reclamanta a evidențiat că prin reamplasarea (transferul) unei filiale

existente, nu majorează numărul farmaciilor din localitate.

Reclamanta a notat că a obținut autorizația sanitară de funcționare nr. 234 din

20 iulie 2017, valabilă până la 20 iulie 2022, pentru filiala de pe XXXXX.

Reclamanta a relevat că la 01 februarie 2018, a depus la Agenția

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale cerere privind reperfectarea licenței, în

vederea reamplasării filialei de pe YYYYY, pe XXXXX.

Reclamanta a invocat că prin decizia Agenției Medicamentului și

Dispozitivelor Medicale nr. 76-RC din 06 februarie 2018, a fost respinsă cererea

nominalizată.

Aici, reclamanta a reliefat că în motivarea deciziei respective, Agenția

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a făcut trimitere la prevederile art. 19

alin. (4)-(5) din Legea nr. 1456 din 25 mai 1993 cu privire la activitatea

farmaceutică.

Reclamanta a considerat că refuzul Agenției Medicamentului și Dispozitivelor

Medicale este ilegal din motiv că prin reamplasarea filialei nu sunt afectate

normativele demografice și cele de distanță, prevăzute de Legea nr. 1456 din

25 mai 1993 cu privire la activitatea farmaceutică.

Reclamanta a susținut că în conformitate cu art. 128 alin. (2) din Legea nr. 160

din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător,

în cazul în care titularul de licență creează o nouă filială sau subdiviziune separată

care va desfășura activități conform licenței deținute ori în caz de lichidare a filialei

2

sau a subdiviziunii separate a titularului de licență care a desfășurat activități

conform licenței obținute, acesta este obligat să solicite reperfectarea licenței în

vederea ajustării corespunzătoare a informației cu privire la adresa filialei sau a

subdiviziunii în cauză din anexa licenței.

Reclamanta a indicat că, conform art. 7 alin. (7) din Legea nr. 160 din

22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător,

temei pentru respingerea cererii de reperfectare a actului permisiv este lipsa în cerere

a informației necesare pentru identificarea solicitantului.

Reclamanta a specificat că în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, licența

pentru desfășurarea unei activități profesionale constituie un bun în măsura în care

deținătorul sau solicitantul licenței are o speranță rezonabilă și legitimă că va obține

beneficii din exercitarea activității pe baza licenței, iar refuzul neîntemeiat în

eliberarea acesteia constituie o ingerință inacceptabilă în dreptul de proprietate.

În ședința de judecată a primei instanțe din 16 mai 2018, reprezentantul pârâtei

Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a înaintat, în temeiul art. 267

lit. a) din Codul de procedură civilă, o cerere privind scoaterea de pe rol a cererii de

chemare în judecată înaintate de ÎM „Elodi-Farm” SRL (f.d. 54-55; 57-58, vol.

I).

Prin încheierea din 18 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

respinsă ca neîntemeiată cererea depusă de Agenția Medicamentului și

Dispozitivelor Medicale privind scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată

înaintate de ÎM „Elodi-Farm” SRL (f.d. 62-64, vol. I).

Prin hotărârea din 22 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

admisă integral cererea de chemare în judecată înaintată de ÎM „Elodi-Farm” SRL

împotriva Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale cu privire la

declararea ilegalității refuzului și obligarea reperfectării licenței. S-a declarat ilegal

refuzul Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale nr. 76-RC din

06 februarie 2018 privind recunoașterea dreptului prevăzut de lege la practicarea

activității farmaceutice prin intermediul subdiviziunii teritoriale de pe XXXXX.

S-a obligat Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale să reperfecteze

licența eliberată ÎM „Elodi-Farm” SRL pentru activitatea farmaceutică cu includerea

subdiviziunii (filialei) în anexa licenței și să elibereze copiile autorizate ale licenței

pentru subdiviziunea (filiala) teritorială de pe XXXXX, la prezentarea de către ÎM

„Elodi-Farm” SRL pentru această subdiviziune (filială) a copiei de pe certificatul de

înregistrare de stat a întreprinderii, a licenței în original ce necesită reperfectare, a

copiei extrasului din Registrul bunurilor imobile sau a contractului de locațiune a

imobilului unde urmează a fi desfășurată activitatea licențiată, a copiei autorizației

sanitare de funcționare a întreprinderii sau instituției farmaceutice, eliberate de

serviciul sanitaro-epidemiologic teritorial, a copiilor diplomelor de absolvire a

instituției superioare sau medii de specialitate în domeniul farmaceutic (după caz,

certificatele de echivalare a diplomelor obținute în străinătate, eliberate în modul

stabilit) și a copiilor carnetelor de muncă (pentru conducătorii unităților

farmaceutice) cu înscrierea respectivă despre angajarea în funcția dată (actele

3

prevăzute în mod exhaustiv prin lege) (f.d. 91-100, vol. I).

La 19 iunie 2018, Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a depus

apel, solicitând casarea hotărârii din 22 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, și a încheierii din 18 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d.

88-89).

Prin decizia din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale împotriva

hotărârii din 22 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 137-153, vol.

I).

La 12 februarie 2019, Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a

depus recurs împotriva deciziei din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău

(f.d. 160-166, vol. I).

Prin decizia din 22 mai 2019 a Curții Supreme de Justiție, a fost casată decizia

din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și restituită cauza Curții de Apel

Chișinău (f.d. 193-200, vol. I).

Prin decizia din 25 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale împotriva

hotărârii din 22 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 241-252, vol.

I).

În motivarea soluțiilor adoptate, cu referire la argumentul Agenției

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale ce ține de omisiunea ÎM „Elodi-Farm”

SRL de a parcurge calea prealabilă de soluționare a cauzei pe cale extrajudiciară,

obligatorie în speță, instanțele ierarhic inferioare au reținut că decizia Agenției

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale nr. 76-RC din 06 februarie 2018 deja

constituie un refuz de admitere a cererii ÎM „Elodi-Farm” SRL, în acest caz nefiind

necesară respectarea procedurii prealabile.

În continuare, în ceea ce privește fondul cauzei, instanțele ierarhic inferioare

au relevat că ÎM „Elodi-Farm” SRL a solicitat reamplasarea filialei existente din

clădirea de pe YYYYY, în clădirea de pe XXXXX, și nu deschiderea unei noi filiale.

Instanțele ierarhic inferioare au reliefat că invocarea de către Agenția

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a prevederilor art. 19 alin. (4)-(5) din

Legea nr. 1456 din 25 mai 1993 cu privire la activitatea farmaceutică nu este

relevantă, deoarece Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale nu a făcut

dovada afectării normativelor demografice și a celor de distanță, prevăzute de

lege.

La 25 octombrie 2019, Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a

depus recurs împotriva deciziei din 25 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia, a hotărârii din 22 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, și a încheierii din 18 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

precum și emiterea unei noi decizii, de respingere ca neîntemeiată a cererii de

chemare în judecată înaintate de ÎM „Elodi-Farm” SRL (f.d. 1-6, vol. II).

În motivarea recursului, recurenta Agenția Medicamentului și Dispozitivelor

Medicale a susținut că instanța de apel și-a motivat insuficient concluzia privind

legalitatea încheierii din 18 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

4

În context, recurenta și-a reiterat poziția că în conformitate cu art. 14 alin. (1)

din Legea contenciosului administrativ, ÎM „Elodi-Farm” SRL era obligată să

parcurgă calea prealabilă de soluționare a cauzei pe cale extrajudiciară, și anume să

solicite, printr-o cerere prealabilă, ca recurenta să-și revoce decizia nr. 76-RC din

06 februarie 2018.

În continuare, recurenta a indicat că legislația în vigoare nu prevede

reamplasarea (transferul) filialei întreprinderii farmaceutice, în acest sens fiind

aplicabile prevederile art. 128 alin. (2) din Legea nr. 160 din 22 iulie 2011 privind

reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător.

Recurenta a menționat că de fapt, prin cererea din 01 februarie 2018, ÎM

„Elodi-Farm” SRL a solicitat anume deschiderea unei noi filiale pe XXXXX, în

scopul extinderii rețelei farmaceutice, și nu reamplasarea filialei existente din

clădirea de pe YYYYY, în clădirea de pe XXXXX.

Astfel, recurenta consideră că decizia nr. 76-RC din 06 februarie 2018 este

legală, fiind bazată pe prevederile art. 19 alin. (3)-(5) din Legea nr. 1456 din

25 mai 1993 cu privire la activitatea farmaceutică.

Recurenta a evidențiat că la data de 01 februarie 2018, filiala de pe YYYYY,

nici nu mai era inclusă în anexa la licența ÎM „Elodi-Farm” SRL seria A MMII nr.

044400, circumstanță care a fost menționată pe parcursul examinării cauzei în

instanțele ierarhic inferioare.

Recurenta a relevat că este improprie pentru o instanță de judecată concluzia

instanței de apel privind beneficiile aduse populației prin existența unui număr mai

mare de farmacii.

La 13 ianuarie 2020, intimata ÎM „Elodi-Farm” SRL a depus referință la

recursul depus de Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, solicitând

declararea acestuia ca inadmisibil (f.d. 15-26, vol. II).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat

Codul administrativ al Republicii Moldova. În conformitate cu art. 257 alin. (1) din

Codul administrativ, prezentul cod a intrat în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat

pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Decizia

instanței de apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului administrativ.

Prin urmare, legalitatea procedurilor care au urmat după punerea în aplicare a

Codului administrativ se va verifica prin prisma Codului administrativ.

5

Potrivit art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Luând în considerare că recurenta Agenția Medicamentului și Dispozitivelor

Medicale a depus recurs împotriva deciziei din 25 septembrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău la data de 25 octombrie 2019, adică în termen de 30 de zile de la emiterea

dispozitivului deciziei recurate, completul ajunge la concluzia că recurenta Agenția

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale s-a conformat prevederilor legale,

încadrându-se în termenul de depunere a recursului prevăzut de art. 245 alin. (1) din

Codul administrativ.

Fiindcă fondul cauzei a fost examinat prin prisma Legii contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 și a prevederilor din Codul de procedură

civilă, instanța la soluționarea recursului se va conduce tot de aceste prevederi.

Astfel, examinând temeiurile recursului depus de către Agenția

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale în raport cu materialele cauzei de

contencios administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă

că Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a indicat argumente ce țin de

dezacordul cu felul în care instanța de apel a apreciat înscrisurile probatorii și a

constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste

argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care

se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

a normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

6

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere. La fel, recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri, pe când în recursul declarat de către Agenția Medicamentului

și Dispozitivelor Medicale asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept care deja au fost studiate și verificate de către instanța de

apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care acest drept este garantat de art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de către recurentă nu pot

constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual,

așa cum formal invocă Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, și,

respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul depus de către Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale,

inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ,

precum și art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Maria Ghervas

judecătorul

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

7