3ra-7/20 — contestarea actului administrativ

3ra-7/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-7/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud: R. Pulbere)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov)

ÎNCHEIERE

05 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Sveatoslav Moldovan

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de Biroul Vamal Centru,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „Informbusiness-C” împotriva Biroului Vamal

Centru și Ion Mereacre cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 05 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Informbusiness-C”, a fost

casată hotărârea din 21 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central și a fost emisă

o hotărâre nouă de admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 26 ianuarie 2017, SRL „Informbusiness-C” a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Biroului Vamal Centru și Ion Mereacre (agentul constatator) cu

privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că în baza declarației vamale nr.

3030I17825 din 13 octombrie 2015 a declarat, în calitate de broker vamal, în numele

SRL „Schinelly”, importul mărfurilor - acoperitoare de podea din materiale textile,

imprimate, din poliamide și acoperitoare de podea din materiale sintetice, din

polipropilenă, acestea fiind clasificate la pozițiile tarifare 57032018 și 57033018, cu

solicitarea tratamentului preferențial la taxarea acestor mărfuri cu cota 0 %.

A indicat că la 15 septembrie 2016, Biroul Vamal Chișinău a întocmit în privința

societății procesul-verbal cu privire la contravenție nr. 826/16, conform căruia în

momentul efectuării controlului documentar s-a constatat că potrivit anexei XV-D a

Acordului de Asociere a RM și UE, mărfurilor date cu poziția tarifară 57032019 și

57033019 li se aplică cota taxei vamale de 8,33 % pentru anul 2015. Conform

Nomenclaturii Combinate a Mărfurilor a RM mărfurile date sunt clasificare la poziția

1

tarifară 57032018 și 57033018. În consecință, organul vamal a constatat că mărfurile nu

se regăsesc în anexa nr. XV-D ce prevede anularea graduală a taxei vamale și astfel,

pentru mărfurile respective se aplică taxa vamală de 12,5 %, fără aplicarea preferințelor

tarifare, iar în urma modificărilor operate au apărut plăți suplimentare în mărime de

57826,19 lei.

Prin decizia agentului constatator din 15 septembrie 2016, SRL „Informbusiness-

C” a fost recunoscută vinovată de comiterea contravenției prevăzute de art. 231 alin. (6)

din Codul vamal – depunerea declarației vamale ce conține date eronate despre codul

mărfurilor, dacă acest fapt conduce la exonerarea totală sau parțială de drepturi de

import, fiindu-i aplicată amendă în mărime de 40 % din valoarea obiectului

contravenției, ceea ce constituie 23130,47 lei.

A susținut că, împotriva deciziei de sancționare nr. 826/16, la data de 27 octombrie

2016 a depus contestație la Serviciul Vamal, iar la 06 decembrie 2016, prin intermediul

oficiului poștal, a primit răspuns, fiind informată despre respingerea contestației.

Reclamanta a afirmat că agentul constatator în descrierea faptei contravenționale,

nu a făcut referire la norma legală încălcată, indicând doar că pentru mărfurile importate

din UE, la pozițiile tarifare 57032018 și 57033018 a Nomenclaturii Combinate a RM,

nu poate fi aplicată preferința conform Acordului de Asociere încheiat între Republica

Moldova, Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană.

Consideră că agentul constatator eronat a conchis că mărfurile declarate în

declarația vamală nr. 3030117825 nu se găsesc în anexa XV-D a Acordului RM-UE,

urmând a fi aplicată taxa vamală în mărime de 12,5%. Or, în conformitate cu punctul 1

al anexei menționate, vămuirea mărfurilor în RM cu originea din UE, se face cu taxele

vamale eliminate de 0 %. De asemenea, sistemul SV ASYCUDA World calculează

pozițiile tarifare 57032018 și 57033018 cu preferința 200 la taxele vamale reduse, prin

ce se confirmă temeinicia reducerii taxelor vamale.

A relatat că la examinarea cauzei contravenționale, agentul constatator Ion

Mereacre, la citarea reclamantei nu a indicat obiectul cauzei și calitatea pentru care este

citată. Iar, după ce administratorul SRL „Informbusiness-C” a fost audiat și a solicitat

prezența unui avocat, agentul constatator a întocmit procesul-verbal în lipsa acestuia.

SRL „Informbusiness-C” a solicitat anularea deciziei de sancționare nr. 826/16

din 15 septembrie 2016 și restituirea în contul viitoarelor obligații a drepturilor de import

plătite în plus de SRL „Schinelly”, în urma neacceptării neîntemeiate a tratamentului

tarifar preferențial prevăzut în Acordul RM-UE la declararea mărfurilor în DV

3030I17825 din 13 octombrie 2015.

Prin hotărârea din 21 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, acțiunea

depusă de SRL „Informbusiness-C” a fost respinsă ca neîntemeiată.

Instanța de fond a conchis că, la momentul ratificării Acordului de asociere între

Republica Moldova, Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei atomice

și statele membre ale acestora, încadrarea mărfurilor a fost efectuată în baza

„Nomenclatorului mărfurilor Republicii Moldova”, aprobat prin Hotărârea Guvernului

RM nr. 1525 din 29 decembrie 2007, conform căruia mărfurile care fac obiectul cererii

2

și anume „acoperitoare de podea din materiale textile, imprimate, din poliamide și

acoperitoare de podea din materiale textile, sintetice din polipropilenă” erau clasificate

la pozițiile tarifare 57032019, 57033019. Totodată, mărfurile clasificate la pozițiile

tarifare 57032019, 57033019 sunt incluse în anexa XV-D a Acordului și conform pct. 4

lit. a) beneficiază de tratament preferențial treptat.

Ulterior, în urma adoptării prin Legea nr. 172 din 25 iulie 2014 a Nomenclaturii

combinate a mărfurilor și abrogării prin Hotărârea Guvernului RM nr. 632 din 11

septembrie 2015 a Hotărârii Guvernului RM nr. 1525 din 29 decembrie 2007, mărfurile

clasificate anterior la poziția tarifară 57032019, 57033019 au trecut la poziția tarifară

57032018, 57033018.

În această ordine de idei, prima instanță a concluzionat că organul vamal corect a

constatat includerea eronată de către specialistul din domeniul vămuirii al SRL

„Informbusiness-C” în declarația vamală nr. 3030I17825 pentru importul mărfurilor

„acoperitoare de podea din materiale textile, imprimate, din poliamide” și „ acoperitoare

de podea din materiale textile, sintetice din polipropilenă, a codului mărfii 57032018 și

5703318, or, marfa dată urma a fi clasificată la pozițiile tarifare 57032019, 57033019.

Prin decizia din 21 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de SRL „Informbusiness-C” și a fost menținută hotărârea din 21 iulie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

Prin decizia din 05 decembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de SRL „Informbusiness-C” și a fost casată decizia din 21 februarie

2018 a Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 05 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de SRL „Informbusiness-C”, a fost casată hotărârea din 21 iulie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central și a fost emisă o hotărâre nouă de admitere parțială

a acțiunii. A fost anulată decizia Biroului Vamal Centru, expusă în procesul-verbal cu

privire la contravenție nr. 826/16 din 15 septembrie 2016 privind aplicarea față de SRL

„Informbusiness-C” a sancțiunii în mărime de 40 % din valoarea obiectului contravenției

de 57826,19 lei, ce constituie 23130,47 lei, aplicată conform art. 232 lit. b/1 din Codul

vamal. În rest, a fost respinsă ca nefondată pretenția SRL „Informbusiness-C” cu privire

la restituirea din contul viitoarelor obligații a drepturilor de import plătite în plus de către

SRL „Schinelly” în urma neacceptării neîntemeiate a tratamentului tarifar preferențial

prevăzut în Acordul RM-UE la declararea mărfurilor în DV 3030I17825 din 13

octombrie 2015.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că specificarea în procesul-

verbal cu privire la contravenție a faptului că taxele vamale aferente mărfurilor declarate

constituie 12,5%, cuantum din care a fost determinată și amenda aplicată SRL

„Informbusiness-C”, este eronată în contextul în care normele Acordului de Asociere

între Republica Moldova, pe de o parte, și Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană

a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de altă parte nr. 112/02.07.2014,

ratificat prin Legea nr. 112 din 02 iulie 2014, impuneau Republicii Moldova reducerea

3

graduată a taxelor vamale în perioada specificată în Acord, astfel încât la data depunerii

de către societate a declarației vamale corespunzătoare, cuantumul taxelor vamale nu

mai constituiau, contrar aserțiunilor Biroului Vamal Centru, 12,5%. Or, reducerea în

conformitate cu clauzele Acordului de Asociere a taxelor vamale denotă că la data

depunerii declarației vamale cuantumul acestora constituia 8,33%.

În acest context, Curtea de Apel Chișinău a conchis că aprobarea de către Serviciul

Vamal a circularei nr. 710-C din 28 decembrie 2015 ulterior depunerii de către SRL

„Informbusiness-C” a declarației vamale nr. 3030I17825 la 13 octombrie 2015 nu este

opozabilă ultimei, în contextul în care dispozițiile Acordului de Asociere erau deja în

vigoare la data respectivă și astfel, acestea erau obligatorii pentru Republica Moldova,

indiferent de acțiunile întreprinse de autoritățile naționale în vederea punerii acestuia în

executare. Astfel, prin circulara nominalizată, cuantumul tarifului vamal vizat în speță

de 8,33% a fost aprobat pentru anul 2015, ceea ce denotă odată în plus determinarea

eronată de către organul vamal a cuantumul taxei vamale din care a fost calculată

sancțiunea aplicată societății.

Din aceste motive, instanța de apel a concluzionat că determinarea eronată de către

Biroul Vamal Centru a cuantumului taxelor vamale, încălcarea căruia i se impută SRL

„Informbusiness-C” la declararea mărfurilor importate prin declarația vamală nr.

3030I17825 din 13 octombrie 2015 și aplicarea unei sancțiuni calculate din cuantumul

greșit al taxei vamale constituie un temei suficient pentru anularea deciziei de

sancționare din 15 septembrie 2016.

Cu referire la pretenția cu privire la restituirea sumelor încasate cu titlu de drepturi

de import, achitate de SRL „Schinelly” în urma neacceptării tratamentului tarifar

preferențial aferentă mărfurilor declarate prin declarația vamală nr. 3030I17825 din 13

octombrie 2015, Curtea de Apel Chișinău a reținut prin prisma art. 240 alin. (3) din

Codul de procedură civilă că obiectul prezentei cauze nu îl constituie vreun act întocmit

de către Biroul Vamal Centru privind calcularea drepturilor de import, astfel încât,

conform art. 25 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, instanța nu este

îndreptățită de a soluționa legalitatea sau ilegalitatea încasării sumelor corespunzătoare.

Mai mult ca atât, dat fiind faptul că potrivit declarațiilor SRL „Informbusiness-C”

sumele respective au fost achitate de către SRL „Schinelly”, anume aceasta dispune de

dreptul exclusiv de a pretinde restituirea sumelor, în timp ce reclamanta nu este

îndreptățită de a înainta pretenții în numele importatorului, competențele brokerului

vamal limitându-se la atribuțiile ce țin de raporturile privind exercitarea atribuțiilor

specificate de cadrul normativ pertinent.

La data de 19 aprilie 2019, Biroul Vamal Centru a depus cerere de recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului și casarea deciziei

din 05 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău în partea admiterii acțiunii, cu

pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi de respingere a acțiunii ca nefondată.

În motivarea recursului a indicat că, în cadrul verificării corectitudinii aplicării

preferințelor tarifare vamale, colaboratorul vamal, constatând că mărfurile „acoperitoare

de podea din materiale textile, imprimate, din poliamide” și „acoperitoare de podea din

4

materiale textile, sintetice din polipropilenă”, clasificate la pozițiile tarifare 57032018 și

57033018, beneficiau de tratament tarifar preferențial conform pct. 4 lit. a) al Anexei

XV a Acordului de asociere, aplicând cota taxei vamale în mărime 12,5 % pentru anul

2015, a întocmit actul de inspecție cu privire la declarația vamală nr. 3030I17825 din 13

octombrie 2015, majorând suma până la 57826,19 lei.

Recurentul a menționat că la momentul ratificării Acordului de asociere,

încadrarea mărfurilor a fost efectuată în baza „Nomenclatorului mărfurilor Republicii

Moldova”, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1525 din 29 decembrie 2007, publicată

la 27 iunie 2008, conform căruia, mărfurile care fac obiectul cererii erau clasificate la

pozițiile tarifare 57032019, 57033019.

Totodată, mărfurile clasificate la pozițiile tarifare 57032019, 57033019 sunt

incluse în anexa XV-D a Acordului și conform anexei nr. XV, pct. 4 lit. a) a Acordului

menționat, beneficiază de tratament tarifar preferențial treptat. Ulterior, în urma

adoptării prin Legea nr. 172 din 25 iulie 2014 a Nomenclaturii combinată a mărfurilor și

abrogării Hotărârii Guvernului nr. 1525 din 29 decembrie 2007, mărfurile clasificate

anterior la poziția tarifară 57032019, 57033019 au trecut la poziția tarifară 57032018,

57033018.

A indicat că asupra dificultăților apărute la aplicarea anexei XV-D a Acordului s-

a solicitat asistența Ministerului Finanțelor în vederea concretizări cotei taxei vamale

aplicabile mărfurilor și prin scrisoarea nr. 09/03-6687 din 11 decembrie 2015, ultimul s-

a expus că conform prevederilor Acordului de Asociere și anexei XV-D pozițiilor

tarifare 57032019, 57033019 din HS 2012 îi revin pozițiile tarifare 57032018, 57033018,

care fac parte din categoria 5, ce presupune că taxele vamale pentru articolele în faza

eliminării „5” din calendarul pentru R. Moldova vor fi eliminate în 6 etape egale,

începând cu data intrării în vigoare a acordului.

A subliniat că la cazul prezentei spețe, cota taxei de 8,33% se aplica pentru

pozițiile tarifare 57032019, 57033019. Iar, marfa - articole de igienă din material plastic,

sunt clasificate la 57032018 și 57033018, care nu se regăsește în anexa XV-D a

Acordului de asociere, nici după descrierea mărfurilor și nici după combinația de cifre,

fapt confirmat și de instanța de apel în decizia contestată.

Or, instanța de apel a confundat explicațiile date de Biroul Vamal Centru, prin

care a subliniat că, categoria de marfa din speță „acoperitoare de podea din materiale

textile, imprimate prin poliamide” nu se regăsește în XV-D a acordului. Prin urmare,

fapta constatată prin procesul-verbal contravențional constituie încălcare a

reglementărilor vamale pasibilă de răspundere materială.

Având în vedere cele relatate, consideră că decizia instanței de apel este unilaterală

și neîntemeiată, fapt ce presupune o încălcare a normelor procedurale, atrăgând la rândul

ei necesitatea casării acesteia.

La data de 21 iunie 2019, recursul a fost notificat intimatei SRL „Informbusiness-

C” (f.d. 37, volumul II), cu înștiințarea despre depunerea referinței.

La data de 19 iulie 2019, SRL „Informbusiness-C” a depus referință, prin care a

solicitat respingerea recursului depus de Biroul Vamal Centru și menținerea deciziei

5

instanței de apel.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate

cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor

anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 05 februarie

2019.

Decizia instanței de apel redactată integral a fost expediată în adresa Biroului

Vamal Centru la 20 februarie 2019 și a fost recepționată la 22 februarie 2019 (f.d. 36,

volumul II).

Astfel, recursul, depus la data de 19 aprilie 2019 de către Biroul Vamal Centru,

este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că,

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

6

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul depus de Biroul Vamal Centru nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are caracter nedevolutiv

și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia

ei în fapt.

În acest context, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în

verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

7

Totodată, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie

efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel

recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul depus de Biroul Vamal

Centru asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul

depus de Biroul Vamal Centru, ca inadmisibil.

În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și art.

270 din Codul de procedură civilă, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Biroul Vamal Centru se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Sveatoslav Moldovan

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

8