2ra-162/20 — repararea prejudiciului material si incasarea cheltuielilor de judecata

2ra-162/20 — repararea prejudiciului material si incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-162/20

Prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Central (judecător C. Botnaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (judecători A. Corcenco, D. Corolevschi și D. Stănilă)

D E C I Z I E

05 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând recursul declarat de Vasile Afanas,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de „Alliance

Investments Group” SA împotriva lui Vasile Afanas și „Miculic-Grup” SRL,

intervenient accesoriu „Moldasig” SA, cu privire la repararea prejudiciului material

și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 04 iulie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

admis apelul declarat de „Alliance Investments Group” SA, reprezentată de avocatul

stagiar Vladimir Roman, casată hotărârea din 26 decembrie 2018 a Judecătoriei

Soroca, sediul Central, și emisă o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă:

La 23 februarie 2017, CA „Alliance Insurance Group” SA (începând cu data

de 09 august 2018, „Alliance Investments Group” SA) a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Vasile Afanas și „Miculic-Grup” SRL, intervenient accesoriu

„Moldasig” SA, cu privire la încasarea în mod solidar a sumei de 4 407 lei cu titlu

de reparare a prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată (f.d. 4-7,

vol. I).

În motivarea acțiunii, reclamanta CA „Alliance Insurance Group” SA a relatat

că la 28 octombrie 2014, la intersecția str. I. Creangă și H. Coandă, mun. Chișinău,

autovehiculul de model „Opel”, nr. de înmatriculare XXXXX, condus de Vasile

Afanas cu încălcarea prevederilor pct. 59 subpct. 2) din Regulamentul circulației

rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, a tamponat

autovehiculul de model „Toyota”, nr. de înmatriculare YYYYY, condus

regulamentar de Olesea Chiperi.

1

Reclamanta a precizat că vinovăția lui Vasile Afanas în comiterea acestui

accident rutier a fost stabilită prin procesul-verbal cu privire la contravenție din

28 octombrie 2014, Vasile Afanas fiind sancționat în baza art. 242 alin. (1) din Codul

contravențional.

Reclamanta a susținut că prin contractul de asigurare facultativă a

autovehiculelor nr. 433/14/AK din 13 iunie 2014 de tip „Autocasco”, încheiat între

reclamantă și Olesea Chiperi în privința autovehiculului de model „Toyota”, nr. de

înmatriculare YYYYY, reclamanta s-a obligat să despăgubească prejudiciile cauzate

prin accident de autovehicul.

Reclamanta a indicat că la 28 octombrie 2014, cu participarea Olesei Chiperi,

lui Vasile Afanas și a reprezentantului „Moldasig” SA, a întocmit procesul-verbal

de constatare a daunelor nr. AK-14-961.

Reclamanta a menționat că prin ordinul nr. 1552 din 13 noiembrie 2014 „Cu

privire la despăgubirea asiguratei Chiperi Olesea”, în baza raportului de daune nr.

CRB523/1 din 11 noiembrie 2014, a aprobat despăgubirea de asigurare în sumă de

4 407 lei, pe care a achitat-o întreprinderii ce a reparat autovehiculul de model

„Toyota”, nr. de înmatriculare YYYYY.

Reclamanta a evidențiat că în privința autovehiculului de model „Opel”, nr.

de înmatriculare XXXXX, a fost încheiat un contract de răspundere civilă auto cu

„Moldasig” SA.

Astfel, reclamanta a declarat că i-a solicitat „Moldasig” SA achitarea

despăgubirii de asigurare în sumă de 4 407 lei, însă „Moldasig” SA i-a refuzat din

motiv că la data producerii accidentului rutier, autovehiculul de model „Opel”, nr.

de înmatriculare XXXXX, era utilizat de „Miculic-Grup” SRL în baza licenței seria

A MMII nr. 041854 din 11 aprilie 2013, eliberate pentru genul de activitate

„transport auto de călători în folos public”, fără ca să fie reperfectat contractul de

răspundere civilă auto cu „Moldasig” SA.

Reclamanta a invocat că în conformitate cu art. 8 alin. (23) din Legea nr. 414

din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă

pentru pagube produse de autovehicule, în cazul în care asiguratul persoană fizică,

cu excepția întreprinzătorului individual, a transmis autovehiculul pentru care s-a

încheiat contractul în posesiunea unei persoane juridice sau a unui întreprinzător

individual în temeiul contractului de locațiune sau al altui titlu prevăzut de legislație,

riscul celor admiși de persoana juridică sau întreprinzătorul individual să utilizeze

autovehiculul nu se consideră asigurat prin contractul încheiat în condițiile alin.

(2).

Prin hotărârea din 27 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, a

fost respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de CA „Alliance Insurance

Group” SA împotriva lui Vasile Afanas și „Miculic-Grup” SRL, intervenient

accesoriu „Moldasig” SA, cu privire la repararea prejudiciului material (f.d. 92-96,

vol. I).

La 18 august 2017, CA „Alliance Insurance Group” SA a declarat apel

împotriva hotărârii din 27 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani (f.d.

96, vol. I).

2

Prin decizia din 23 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de CA „Alliance Insurance Group” SA, casată hotărârea din

27 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, și trimisă cauza spre

rejudecare în instanța competentă, Judecătoria Soroca (f.d. 130-134, vol. I).

Prin hotărârea din 26 decembrie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, a

fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de CA

„Alliance Insurance Group” SA împotriva lui Vasile Afanas și „Miculic-Grup” SRL,

intervenient accesoriu „Moldasig” SA, cu privire la încasarea sumei în ordine de

regres și a cheltuielilor de judecată (f.d. 232-235, vol. I).

La 21 ianuarie 2019, „Alliance Investments Group” SA, reprezentată de

avocatul stagiar Vladimir Roman, a declarat apel împotriva hotărârii din

26 decembrie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central (f.d. 227, vol. I).

Prin decizia din 04 iulie 2019 a Curții de Apel Bălți, corectată prin încheierea

din 22 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost admis apelul declarat de

„Alliance Investments Group” SA împotriva hotărârii din 26 decembrie 2018 a

Judecătoriei Soroca, sediul Central. A fost casată hotărârea din 26 decembrie 2018

a Judecătoriei Soroca, sediul Central, și emisă o nouă hotărâre, prin care a fost

admisă cererea de chemare în judecată înaintată de „Alliance Investments Group”

SA. S-a încasat în beneficiul „Alliance Investments Group” SA, în mod solidar din

contul lui Vasile Afanas și „Miculic-Grup” SRL, suma de 4 407 lei cu titlu de

despăgubire de asigurare și suma de 3 175 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (f.d.

63-72; 89-91, vol. II).

La 26 septembrie 2019, Vasile Afanas a declarat, prin intermediul oficiului

poștal, recurs împotriva deciziei din 04 iulie 2019 a Curții de Apel Bălți, solicitând

casarea acesteia și menținerea hotărârii din 26 decembrie 2018 a Judecătoriei Soroca,

sediul Central (f.d. 96-97; 98, vol. II).

În motivarea recursului, recurentul Vasile Afanas a susținut că atunci când

s-a produs accidentul rutier în cauză, autovehiculul de model „Opel”, nr. de

înmatriculare XXXXX, nu era implicat în prestarea serviciilor de transport auto de

călători, iar instanța de apel a ignorat anumite probe în această privință.

De altfel, recurentul a indicat că din materialele cauzei rezultă cert că

autovehiculul de model „Opel”, nr. de înmatriculare XXXXX, niciodată nu s-a aflat

în posesia „Miculic-Grup” SRL.

Aici, recurentul a punctat că prin contractul de locațiune nr. 7 din 07 mai 2013,

i-a transmis „Miculic-Grup” SRL doar dreptul de folosință a autovehiculului de

model „Opel”, nr. de înmatriculare XXXXX, nu și de dreptul de posesie.

Astfel, recurentul a invocat că nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (23)

din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de

răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.

Recurentul a declarat că având grad de dizabilitate, presta doar ocazional

servicii de transport auto de călători în cadrul „Miculic-Grup” SRL, și doar în raza

mun. Soroca, iar agentul constatator nu a stabilit și faptul că autovehiculul de model

„Opel”, nr. de înmatriculare XXXXX, nu ar fi fost asigurat.

În acest fel, recurentul a reiterat că atunci când s-a produs accidentul rutier,

3

folosea în interese proprii autovehiculul de model „Opel”, nr. de înmatriculare

XXXXX, iar „Moldasig” SA din start a recunoscut că are obligația de a achita

despăgubirea de asigurare, fapt confirmat prin aceea că reprezentantul „Moldasig”

SA a participat la acțiunea de stabilire a daunei produse.

La 09 decembrie 2019, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatelor „Alliance Investments Group” SA și „Miculic-Grup” SRL, cât și în

adresa intervenientului accesoriu „Moldasig” SA, copia cererii de recurs depuse de

Vasile Afanas împotriva deciziei din 04 iulie 2019 a Curții de Apel Bălți (f.d. 105,

vol. II).

La 28 decembrie 2019, intervenientul accesoriu „Moldasig” SA a depus, prin

intermediul oficiului poștal, referință la recursul declarat de Vasile Afanas,

solicitând considerarea acestuia ca inadmisibil (f.d. 111-113; 114, vol. II).

Intimata „Alliance Investments Group” SA nu și-a valorificat dreptul de a

depune referință la recursul declarat de Vasile Afanas, deși Curtea Supremă de

Justiție i-a expediat copia cererii de recurs la adresa de pe XXXXX, adică la adresa

de corespondență pe care „Alliance Investments Group” SA a indicat-o în cererea

de apel împotriva hotărârii din 26 decembrie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul

Central (f.d. 227, vol. I).

La fel, intimata „Miculic-Grup” SRL nu și-a valorificat dreptul de a depune

referință la recursul declarat de Vasile Afanas, deși Curtea Supremă de Justiție i-a

expediat copia cererii de recurs la adresa de pe YYYYY, adică la adresa la care

„Miculic-Grup” SRL a fost citată în instanța de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

După cum rezultă din materialele cauzei, și anume din avizul de primire nr.

DS3118128382AS, recurentul Vasile Afanas a recepționat copia deciziei integrale

din 04 iulie 2019 a Curții de Apel Bălți la data de 07 august 2019 (f.d. 80, vol. II).

Astfel, în raport cu recurentul Vasile Afanas, termenul de declarare a

recursului împotriva deciziei din 04 iulie 2019 a Curții de Apel Bălți a expirat la data

de 07 octombrie 2019.

Drept urmare, luând în considerare că recurentul Vasile Afanas a declarat

recurs împotriva deciziei din 04 iulie 2019 a Curții de Apel Bălți la data de

26 septembrie 2019, Colegiul ajunge la concluzia că recurentul Vasile Afanas s-a

conformat prevederilor legale, încadrându-se în termenul de declarare a recursului

prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Prin încheierea din 22 ianuarie 2020 a Curții Supreme de Justiție, a fost

considerat admisibil recursul declarat de Vasile Afanas împotriva deciziei din

04 iulie 2019 a Curții de Apel Bălți (f.d. 119-120, vol. II).

Verificând decizia din 04 iulie 2019 a Curții de Apel Bălți în limitele

controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că se impune

respingerea recursului declarat de Vasile Afanas și menținerea deciziei din

04 iulie 2019 a Curții de Apel Bălți, pentru motivele ce se succed.

4

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

În speță, Colegiul nu consideră oportun de a invita participanții la proces și

reprezentanții acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate

invocate în cererea de recurs, deoarece criticele recurentului Vasile Afanas au fost

expuse cu suficientă claritate.

Conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă stipulează că instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia

instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate

cu recurs.

Din materialele cauzei, și anume din procesul-verbal cu privire la contravenție

din 28 octombrie 2014, Colegiul reține că la 28 octombrie 2014, la intersecția str. I.

Creangă și H. Coandă, mun. Chișinău, autovehiculul de model „Opel”, nr. de

înmatriculare XXXXX, condus de Vasile Afanas cu încălcarea prevederilor pct. 59

subpct. 2) din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 357 din 13 mai 2009, a tamponat autovehiculul de model „Toyota”, nr. de

înmatriculare YYYYY, condus regulamentar de Olesea Chiperi, pentru care faptă,

Vasile Afanas a fost sancționat în baza art. 242 alin. (1) din Codul contravențional

(f.d. 15, vol. I).

Colegiul relevă că prin contractul de asigurare facultativă a autovehiculelor

nr. 433/14/AK din 13 iunie 2014 de tip „Autocasco”, încheiat între CA „Alliance

Insurance Group” SA (începând cu data de 09 august 2018, „Alliance Investments

Group” SA) și Olesea Chiperi în privința autovehiculului de model „Toyota”, nr. de

înmatriculare YYYYY, CA „Alliance Insurance Group” SA s-a obligat să

despăgubească prejudiciile cauzate prin accident de autovehicul (f.d. 14, vol. I).

De asemenea, este de menționat că prin contractul de asigurare obligatorie de

răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 001045316 din

26 august 2014, încheiat între „Moldasig” SA și Vasile Afanas în privința

autovehiculului de model „Opel”, nr. de înmatriculare XXXXX, „Moldasig” SA s-

a obligat să despăgubească prejudiciile cauzate prin accident de autovehicul (f.d. 59-

60, vol. I).

Astfel, prin ordinul nr. 1552 din 13 noiembrie 2014 „Cu privire la

despăgubirea asiguratei Chiperi Olesea”, în baza raportului de daune nr. CRB523/1

din 11 noiembrie 2014, CA „Alliance Insurance Group” SA a aprobat despăgubirea

de asigurare în sumă de 4 407 lei, pe care a achitat-o întreprinderii ce a reparat

autovehiculul de model „Toyota”, nr. de înmatriculare YYYYY, deteriorat în urma

accidentului rutier din 28 octombrie 2014 (f.d. 12; 13, vol. I).

5

În conformitate cu art. 2 din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire

la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule

în redacția în vigoare la 26 august 2014, data încheierii între „Moldasig” SA și Vasile

Afanas a contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube

produse de autovehicule nr. 001045316, asigurarea obligatorie de răspundere civilă

pentru pagube produse de autovehicule reprezintă un contract de asigurare, probat

prin polița de asigurare RCA și/sau certificat de asigurare „Carte Verde”, prin care

un asigurător licențiat, în condițiile prezentei legi, să practice asigurare obligatorie

de răspundere civilă auto se obligă, în baza unei prime plătite de asigurat, să

despăgubească prejudiciile cauzate prin accident de autovehicul în perioada de

valabilitate a contractului de asigurare.

Art. 8 alin. (2) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la

asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule

în redacția în vigoare la data încheierii între „Moldasig” SA și Vasile Afanas a

contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de

autovehicule nr. 001045316, contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă

auto dintre persoana fizică, cu excepția întreprinzătorului individual, și asigurător se

încheie în mod obligatoriu: a) cu indicarea persoanelor admise să utilizeze

autovehiculul pentru care se încheie contractul (număr limitat de utitlizatori); sau b)

fără indicarea persoanelor admise să utilizeze autovehiculul pentru care se încheie

contractul (număr nelimitat de utitlizatori).

Conform art. 8 alin. (23) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire

la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule

în redacția în vigoare la data producerii accidentului rutier, în cazul în care asiguratul

persoană fizică, cu excepția întreprinzătorului individual, a transmis autovehiculul

pentru care s-a încheiat contractul în posesiunea unei persoane juridice sau a unui

întreprinzător individual în temeiul contractului de locațiune sau al altui titlu

prevăzut de legislație, riscul celor admiși de persoana juridică sau întreprinzătorul

individual să utilizeze autovehiculul nu se consideră asigurat prin contractul încheiat

în condițiile alin. (2).

În speță, instanța de apel a concluzionat că sunt aplicabile prevederile art. 8

alin. (23) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie

de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule în redacția în vigoare la

data producerii accidentului rutier, riscul accidentului rutier produs la

28 octombrie 2014 nefiind asigurat în baza contractului de asigurare obligatorie de

răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 001045316 din

26 august 2014.

Aici, Colegiul observă că prin contractul de locațiune nr. 7 din 07 mai 2013,

Vasile Afanas a transmis în locațiunea „Miculic-Grup” SRL autovehiculul de model

„Opel”, nr. de înmatriculare XXXXX, pe un termen de până la data de 06 mai 2016

(f.d. 67, vol. I).

Faptul transmiterii în locațiunea „Miculic-Grup” SRL a autovehiculului de

model „Opel”, nr. de înmatriculare XXXXX, este confirmat și prin actul de

predare-primire nr. 7 din 07 mai 2013 (f.d. 68, vol. I).

6

În această conjunctură, Colegiul evidențiază că din adeverința seria TC nr.

0032104 din 26 iunie 2017, eliberată de ÎS „Centrul Resurselor Informaționale de

Stat „Registru”, rezultă că la 28 octombrie 2014, „Miculic-Grup” SRL a fost

uzufructuarul autovehiculului de model „Opel”, nr. de înmatriculare XXXXX (f.d.

71, vol. I).

Iar, din ordinul nr. 7 din 14 mai 2013, emis de directorul „Miculic-Grup” SRL,

rezultă că începând cu data de 14 mai 2013, Vasile Afanas a fost angajat în cadrul

„Miculic-Grup” SRL în funcția de taximetrist (f.d. 182, vol. I).

Colegiul punctează că Vasile Afanas a fost eliberat din această funcție din data

de 12 august 2016, în baza ordinului nr. 28 din 12 august 2016, emis de directorul

„Miculic-Grup” SRL (f.d. 183, vol. I).

Potrivit art. 303 alin. (1) din Codul civil în redacția în vigoare la

28 octombrie 2014, data producerii accidentului rutier în cauză, posesiunea se

dobândește prin exercitarea voită a stăpânirii de fapt a bunului.

Astfel, posesia poate fi definită ca exercițiul unei puteri de fapt, care dă

posibilitatea posesorului de a se comporta față de bun ca și când ar fi adevăratul

titular al dreptului real, căruia îi corespunde în mod normal puterea de fapt exercitată

prin acte materiale și acte juridice.

Deci, pentru a stabili dacă sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (23) din Legea

nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere

civilă pentru pagube produse de autovehicule în redacția în vigoare la data producerii

accidentului rutier, este necesar de a determina dacă în momentul producerii

accidentului rutier, autovehiculul de model „Opel”, nr. de înmatriculare XXXXX,

se afla în posesia „Miculic-Grup” SRL, prin intermediul angajatului său Vasile

Afanas.

Or, doar în situația în care în momentul producerii accidentului rutier,

autovehiculul de model „Opel”, nr. de înmatriculare XXXXX, se afla în posesia

„Miculic-Grup” SRL, prin intermediul angajatului său Vasile Afanas, se poate

ajunge la concluzia că „Miculic-Grup” SRL l-a admis pe Vasile Afanas la utilizarea

autovehiculului respectiv, acest risc nefiind asigurat în baza contractului de asigurare

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr.

001045316 din 26 august 2014, în acord cu prevederile art. 8 alin. (23) din Legea nr.

414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă

pentru pagube produse de autovehicule în redacția în vigoare la data producerii

accidentului rutier.

În context, Colegiul subliniază că instanța de apel și-a fundamentat soluția

privind aplicabilitatea prevederilor art. 8 alin. (23) din Legea nr. 414 din

22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru

pagube produse de autovehicule în redacția în vigoare la data producerii accidentului

rutier, pe aceea că Vasile Afanas și „Miculic-Grup” SRL nu au făcut dovada acțiunii

de predare a autovehiculului de model „Opel”, nr. de înmatriculare XXXXX, de la

„Miculic-Grup” SRL către Vasile Afanas în ziua de 28 octombrie 2014.

Colegiul consideră că această concluzie a instanței de apel este justă.

Or, în conformitate cu art. 306 din Codul civil în redacția în vigoare la data

7

producerii accidentului rutier în cauză, dacă persoana a posedat bunul la începutul

și la sfârșitul unei perioade, se prezumă că a posedat neîntrerupt pe parcursul întregii

perioade.

Din explicațiile date de Vasile Afanas și „Miculic-Grup” SRL pe parcursul

examinării cauzei de către instanțele ierarhic inferioare, rezultă că locatorul Vasile

Afanas frecvent utiliza autovehiculul de model „Opel”, nr. de înmatriculare

XXXXX, în interes propriu, și anume în afara orelor de serviciu, cu permisiunea

locatarului „Miculic-Grup” SRL.

De asemenea, a fost prezentat înscrisul nr. 2 din 30 martie 2016, întocmit de

directorul „Miculic-Grup” SRL, în care este indicat că la 28 octombrie 2014, Vasile

Afanas nu a folosit autovehiculul de model „Opel”, nr. de înmatriculare XXXXX,

în interes de serviciu (f.d. 43, vol. I).

În succesiunea celor relatate, Colegiul conchide că instanța de apel corect a

relevat că Vasile Afanas și „Miculic-Grup” SRL nu au făcut dovada acțiunii de

predare a autovehiculului de model „Opel”, nr. de înmatriculare XXXXX, de la

„Miculic-Grup” SRL către Vasile Afanas în ziua de 28 octombrie 2014.

În sensul art. 306 din Codul civil în redacția în vigoare la data producerii

accidentului rutier în cauză, prezumția posedării de către „Miculic-Grup” SRL a

autovehiculului de model „Opel”, nr. de înmatriculare XXXXX, în ziua de

28 octombrie 2014, putea fi răsturnată doar prin prezentarea unui act de

predare-primire a acestui autovehicul, de la „Miculic-Grup” SRL către Vasile

Afanas.

Or, Colegiul reiterează că faptul transmiterii în locațiunea „Miculic-Grup”

SRL a autovehiculului de model „Opel”, nr. de înmatriculare XXXXX, este

confirmat prin actul de predare-primire nr. 7 din 07 mai 2013.

Respectiv, se impune concluzia că în momentul producerii accidentului rutier,

autovehiculul de model „Opel”, nr. de înmatriculare XXXXX, se afla în posesia

„Miculic-Grup” SRL, prin intermediul angajatului său Vasile Afanas.

Anume din acest considerent, în speță sunt aplicabile prevederile art. 8 alin.

(23) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de

răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule în redacția în vigoare la

data producerii accidentului rutier.

Pe cale de consecință, aplicabilitatea prevederilor art. 8 alin. (23) din Legea

nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere

civilă pentru pagube produse de autovehicule în redacția în vigoare la data producerii

accidentului rutier înseamnă că riscul accidentului rutier produs la

28 octombrie 2014 nu a fost asigurat în baza contractului de asigurare obligatorie de

răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 001045316 din

26 august 2014.

Potrivit art. 1398 alin. (1) din Codul civil în redacția în vigoare la data

producerii accidentului rutier în cauză, cel care acționează față de altul în mod ilicit,

cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute

de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

Totodată, Colegiul notează că în conformitate cu art. 1410 alin. (1) din Codul

8

civil în redacția în vigoare la data producerii accidentului rutier în cauză, persoanele

a căror activitate este legată de un izvor de pericol sporit pentru lumea înconjurătoare

(exploatarea vehiculelor, a instalațiilor, mecanismelor, folosirea energiei electrice, a

substanțelor explozibile, efectuarea lucrărilor de construcții etc.) au obligația să

repare prejudiciul cauzat de izvorul de pericol sporit dacă nu demonstrează că

prejudiciul se datorează unei forțe majore (cu excepția cazurilor în care dauna a

survenit ca urmare a exploatării navelor aeriene) sau din intenția persoanei vătămate.

Iar, potrivit art. 1410 alin. (2) din Codul civil în redacția în vigoare la data

producerii accidentului rutier în cauză, obligația de reparare a prejudiciului revine

persoanei care posedă izvorul de pericol sporit în baza dreptului de proprietate ori în

alt temei legal sau persoanei care și-a asumat paza izvorului de pericol sporit.

Așadar, Colegiul ajunge la concluzia că în temeiul art. 1410 alin. (1)-(2) din

Codul civil în redacția în vigoare la data producerii accidentului rutier în cauză,

anume „Miculic-Grup” SRL, în calitate de posesor al autovehiculului de model

„Opel”, nr. de înmatriculare XXXXX, care este un izvor de pericol sporit, în baza

contractului de locațiune nr. 7 din 07 mai 2013, are obligația de a repara prejudiciul

cauzat prin accident rutier în sumă de 4 407 lei.

Aici, este important de menționat că „Miculic-Grup” SRL, la rândul său, nu a

încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube

produse de autovehicule în privința autovehiculului de model „Opel”, nr. de

înmatriculare XXXXX, deși era obligată să încheie un astfel de contract.

În context, Colegiul relevă că este corectă concluzia instanței de apel privind

răspunderea solidară a „Miculic-Grup” SRL și a lui Vasile Afanas de a repara

prejudiciul cauzat prin accident rutier în sumă de 4 407 lei, concluzie bazată pe aceea

că la data producerii accidentului rutier, atât „Miculic-Grup” SRL, cât și Vasile

Afanas, au fost posesorii autovehiculului de model „Opel”, nr. de înmatriculare

XXXXX.

Or, conform art. 304 alin. (1) din Codul civil în redacția în vigoare la data

producerii accidentului rutier în cauză, posesorul poate stăpâni bunul direct, prin

putere proprie (posesiune nemijlocită), fie prin intermediul unei alte persoane

(posesiune mijlocită).

Art. 304 alin. (2) din Codul civil în redacția în vigoare la data producerii

accidentului rutier în cauză prevede că dacă persoana posedă un bun în calitate de

uzufructuar, creditor gajist, arendaș, chiriaș, depozitar sau în temeiul unui alt raport

juridic similar în care este în drept sau obligată față de o altă persoană să posede

temporar un anumit bun, atunci ultima de asemenea este posesor (posesor mijlocit).

Astfel, Colegiul relevă că în condițiile în care s-a stabilit cu certitudine că la

data producerii accidentului rutier, „Miculic-Grup” SRL era posesor al

autovehiculului de model „Opel”, nr. de înmatriculare XXXXX, în baza contractului

de locațiune nr. 7 din 07 mai 2013, locatarul acestui autovehicul, Vasile Afanas, în

virtutea funcției sale de taximetrist în cadrul „Miculic-Grup” SRL, de asemenea era

posesor al autovehiculului.

Iar, posesorul autovehiculului de model „Opel”, nr. de înmatriculare

XXXXX, Vasile Afanas, a acționat în mod ilicit în sensul art. 1398 alin. (1) din

9

Codul civil în redacția în vigoare la data producerii accidentului rutier, deoarece prin

procesul-verbal cu privire la contravenție din 28 octombrie 2014, s-a stabilit că

Vasile Afanas a încălcat prevederile pct. 59 subpct. 2) din Regulamentul circulației

rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, pentru care

faptă, a fost sancționat în baza art. 242 alin. (1) din Codul contravențional (f.d. 15,

vol. I).

Prin urmare, Colegiul notează că în contradicție cu alegațiile recurentului

Vasile Afanas, instanța de apel nu a încălcat normele de drept material.

Luând în considerare problemele de drept invocate în speță, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a respinge recursul declarat de Vasile Afanas și de a menține decizia

din 04 iulie 2019 a Curții de Apel Bălți.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Codul de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Vasile Afanas.

Se menține decizia din 04 iulie 2019 a Curții de Apel Bălți, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de „Alliance Investments Group” SA

împotriva lui Vasile Afanas și „Miculic-Grup” SRL, intervenient accesoriu

„Moldasig” SA, cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Tamara Chișca-Doneva

judecătorul

judecătorii Maria Ghervas

Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

Nina Vascan

10