2ra-32/20 — cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă, încasarea plăților salariale

2ra-32/20 — cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă, încasarea plăților salariale (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-32/20

Instanța de fond: Judecătoria Soroca, sediul Florești – M. Nicorici

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți – A. Gheorghieș, E. Bejenaru, A. Toderaș

ÎNCHEIERE

05 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Lidia Dogotaru,

reprezentată de avocatul Valentin Golubciuc,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Lidia Dogotaru

împotriva Asociației de Economii și Împrumut „Acces Rapid” cu privire la anularea

ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru

absența forțată de la serviciu și a altor plăți salariale, repararea prejudiciului material,

moral și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din data de 09 iulie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

admis apelul declarat de către Lidia Dogotaru, s-a casat parțial hotărârea din data de 14

decembrie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești, cu emiterea în această parte a

unei noi hotărâri,

constată:

La 23 martie 2016 Lidia Dogotaru a depus cerere de chemare în judecată,

concretizată ulterior, împotriva Asociației de Economii și Împrumut „Acces Rapid” (în

continuare AEÎ „Acces Rapid”), prin care a solicitat repunerea în termenul de depunere

a acțiunii, anularea ordinului nr. 4 din 05 aprilie 2015, restabilirea în funcția de contabil-

șef, încasarea salariului pentru anul 2000 în sumă de 1 100 lei și penalității de 0,1% la

salariu în sumă de 7 397,50 lei, încasarea sumelor pentru concediile nefolosite pe

perioada 2000-2010, 2014 și pentru lunile ianuarie, februarie, martie 2015, ce constituie

suma de 56 250,06 lei și ajutoarele materiale la concedii, ce constituie suma de 38

810,11 lei, încasarea salariului pentru 01-02 aprilie 2015, ce constituie 333,34 lei și

penalitatea de la 01 aprilie 2015 până la 30 iulie 2017, ce constituie 406,34 lei, încasarea

salariului pentru lipsa forțată de la muncă în total suma de 212 799,57 lei, încasarea

prejudiciului material și moral conform art. 329 Codul muncii, încasarea penalității

pentru fiecare zi de întârziere 0,1 la sută din suma neplătită în termen, ce constituie

1

127 983,96 lei și încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 5 000 lei, a

cheltuielilor de transport în sumă de 200 lei și cheltuielile pentru starea sănătății și

procurarea medicamentelor în mărime de 4 908,64 lei. (f.d, 4-5,61-64,87-90,97-

100,102-110,117-120,126-130,132-135,137-14,169-173, vol.I)

În motivarea cererii de chemare în judecată Lidia Dogotaru a indicat că la 03

aprilie 2015, prin cerere a solicitat concediu, însă din cauza problemelor sale de sănătate

cât și ale soțului, cererea a prezentat-o angajatorului abia la 10 aprilie 2015, când a fost

informată că la 05 aprilie 2015 a fost eliberată din serviciu pentru lipsă nemotivată de

la serviciu. Totodată, i-a fost eliberat carnetul de muncă.

În perioada de la 03 aprilie până la 10 aprilie 2015 angajatorul nu a emis un ordin,

prin care să constituie o comisie pentru efectuarea anchetei de serviciu, careva explicații

și lămurire privind pretinsa lipsă nemotivată de la serviciu nu i s-a solicitat. De

asemenea, nu cunoaște dacă a fost emis vreun ordin de sancționare. În opinia Lidiei

Dogotaru se consideră angajată în funcție, deoarece în carnetul de muncă lipsesc

înscrieri că a fost concediată.

Lidia Dogotaru a susținut că angajatorul nu i-a explicat modul de contestare a

acțiunilor și actelor angajatorului, astfel, a depus plângere la Inspecția Teritorială de

Muncă – Bălți. Răspunsul din 18 decembrie 2015 a parvenit în adresa reclamantei abia

la 27 ianuarie 2016, prin care i s-a comunicat că a fost sancționată și eliberată din funcție

nelegitim.

Reieșind din circumstanțele expuse, în opinia reclamantei termenul, prevăzut de

lege pentru depunerea acțiunii începe a curge din 27 ianuarie 2016.

În scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă Lidia Dogotaru la 22 februarie

2016 s-a adresat la AEÎ „Acces Rapid” cu cerere. Prin răspunsul nr. 2 din 03 martie

2016 angajatorul a respins solicitările din cerere.

Respectiv, la 23 martie 2016 a depus cerere de chemare în judecată, solicitând

totodată repunerea acțiunii în termen.

Prin hotărârea din data de 14 decembrie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești

s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de către Lidia Dogotaru împotriva

AEÎ „Acces Rapid” privind restabilirea în funcție și încasarea salariului pentru absența

forțată de la muncă. (f.d.206,211-219, vol.I)

Pentru a decide astfel, instanța de fond a conchis prin prisma art. 355 din Codul

muncii că pretențiile Lidiei Dogotaru cu privire la anularea ordinului de concediere,

restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, a

prejudiciului material, molar și a penalităților este prescrisă, ori ordinul nr. 4 din 05

aprilie 2015, prin care aceasta a fost concediată i s-a adus la cunoștință la 10 aprilie

2015, fapt confirmat prin procesul – verbal privind refuzul salariatei de a lua cunoștință

cu ordinul. Instanța de fond a reținut că cursul termenului de prescripție pentru apărarea

dreptului încălcat pe calea intentării unei acțiuni pentru Lidia Dogotaru a început să

curgă la 05 aprilie 2015, data emiterii ordinului de concediere. Totodată, deși a solicitat

repunerea în termen de înaintare a acțiunii, Lidia Dogotaru nu a adus careva argumente

plauzibile și confirmate prin probe care ar justifica repunerea în termenul omis.

Argumentul reclamantei precum că începând cu data de 03 aprilie 2015 intenționa

să-și ia concediul anual plătit pentru anul 2014, nu a fost reținut de instanța de fond, ori

2

cererea a fost prezentată angajatorului abia la 10 aprilie 2015, neprezentând careva

probe care ar confirma absența motivată de la locul de muncă la 03 aprilie 2015.

Cu referire la pretențiile Lidiei Dogotaru privind încasarea indemnizației pentru

concediile nefolosite pentru perioada 2000-2010, 2014 și pentru lunile ianuarie,

februarie, martie 2015, instanța de fond a reținut că pe parcursul anilor 2000-2010 Lidia

Dogotaru nu a depus cereri privind acordarea concediului anual, acordarea

compensațiilor pentru concediile nefolosite, sau pentru acordarea ajutorului material,

neprezentând careva probe în acest sens. Astfel, instanța a ajuns la concluzia de a

respinge și acest capăt de cerere.

Instanța de fond prin prisma art. 1651 din Codul muncii a reținut ca fiind

neîntemeiată pretenția cu privire la acordarea ajutorului material, ori acordarea

ajutorului material este un drept al angajatorului și nu o obligație, care poate fi oferită

reieșind din eficiența, productivitatea salariatului și beneficiul întreprinderii, la caz, nu

au fost prezentate probe ce ar confirma că în această perioada AEÎ „Acces Rapid” a

acordat salariaților ajutor material.

Nu a fost reținută ca fiind întemeiată nici pretenția cu privire la repararea

prejudiciului material, ori pentru a angajarea răspunderii angajatorului trebuie să existe

vina acestuia și contestarea sumelor ce se cuvin salariatului la eliberarea din serviciu.

Curtea de Apel Bălți prin decizia din data de 09 iulie 2019 a admis apelul declarat

de Lidia Dogotaru, a casat parțial hotărârea Judecătoriei Soroca, sediul Florești din 14

decembrie 2018, în partea ce ține de încasarea indemnizației pentru concediul nefolosit

și în această parte a pronunțat o nouă hotărâre, prin care a admis parțial cerința înaintată,

a încasat de la AEÎ „Acces Rapid” în beneficiul Lidiei Dogotaru suma indemnizației

pentru concediul nefolosit pentru anii 2014 – 2015 în mărime de 7 458 lei și suma de

800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, a respins pretenția Lidiei Dogotaru privind

încasarea sumei indemnizației pentru concediul nefolosit pentru anii 2000 – 2010, ca

tardivă, în rest a menținut hotărârea. ( f.d. 38, 39-50, vol.II)

Instanța de apel a reținut ca fiind corectă concluzia instanțe de fond cu privire la

tardivitatea pretențiilor Lidiei Dogotaru privind anularea ordinului, restabilirea la locul

de muncă, încasarea salariului pentru absența forțată, a prejudiciului material și moral

și penalităților, ori salariata, cunoscând despre emiterea ordinului nr.4 din 05 aprilie

2015, fapt confirmat prin procesele-verbale din 05 aprilie 2015 și din 10 aprilie 2015 și

prin plângerea adresată la Inspecția Teritorială de Muncă – Bălți, nu a prezentat careva

probe justificative, care ar îndreptăți omiterea de către aceasta a termenul stabilit de

Codul muncii.

Referitor la pretenția Lidiei Dogotaru cu privire la încasarea sumelor pentru

concediile nefolosite pe perioada 2000-2010, instanța de apel în temeiul art. 355, alin.

(1), lit. b) din Codul muncii a reținut-o ca fiind tardivă. Pretenția privind încasarea

sumelor pentru concediile nefolosite pe perioada 2014 și pentru lunile ianuarie,

februarie, martie 2015 instanța de apel a reținut-o ca fiind întemeiată, ori AEÎ „Acces

Rapid” recunoaște această pretenție și a prezentat calculul.

Subsecvent admiterii pretenției cu privire la încasarea sumelor pentru concediile

nefolosite pe perioada 2014 și pentru lunile ianuarie, februarie, martie 2015 instanța de

apel în temeiul art. 96, alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă a dispus încasarea

3

de la partea care a pierdut procesul în beneficiul părții care a avut câștig de cauză

cheltuielile de judecată în măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile.

Împotriva deciziei instanței de apel, la 10 septembrie 2019 Lidia Dogotaru,

reprezentată de avocatul Valentin Golubciuc, a depus recurs, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și casarea parțială a deciziei

instanței de apel cu emiterea unei noi hotărâri, prin care a dispune repunerea în termen

de înaintare a acțiunii, admiterea tuturor pretențiilor indicate în cererea de concretizare

a acțiunii din data de 24 iulie 2018. ( f.d. 59-61, vol.II)

În motivarea recursului Lidia Dogotaru, reprezentată de avocatul Valentin

Golubciuc, a indicat că instanțele de judecată nu au ținut cont de încălcările

angajatorului la emiterea ordinului de sancționare.

În opinia reclamantei și a avocatului acesteia este stranie poziția instanțelor de

judecată privind respingerea repunerii în termenul de înaintare a acțiunii pe motiv că

nu au fost prezentate probe care ar justificat repunerea în termenul omis, ori nu poate fi

reținută ca probă răspunsul Inspecției Teritoriale de Muncă – Bălți din 18 decembrie

2015 în care se menționează că aceasta a fost sancționată nelegitim.

De asemenea, instanțele de judecată nu au reținut că AEÎ „Acces Rapid” a încălcat

prevederile art. 116, art. 118, alin. (1) din Codul muncii, ori din vina angajatorului nu

au fost programate concediile anuale, nu a luat măsurile necesare pentru ca salariații să

folosească concediile de odihnă în fiecare an calendaristic, iar potrivit alin (4) al art.

118 din Codul muncii este interzisă neacordarea concediului de odihnă anual timp de 2

ani consecutiv.

La 27 septembrie 2019, în conformitate cu art. 439, alin. (2) din Codul de

procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs AEÎ „Acces

Rapid”, informând că referința se depune în termen de o lună de la data primirii

scrisorii. În mod corespunzător, dacă referința nu este prezentată în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia (f.d. 65, vol.II).

În întâmpinarea recursului declarat de către Lidia Dogotaru, reprezentată de

avocatul Valentin Golubciuc, la 15 octombrie 2019 AEÎ „Acces Rapid” a depus

referință, prin care a solicitat respingerea recursului, ori recurenta nu a invocat

temeiurile declarării recursului precum prevede art. 432 din Codul de procedură civilă,

nu a invocat normele de drept material sau a normelor de drept procedural, care ar fi

fost încălcate de instanța de apel, toate argumentele invocate deja au fost examinate de

instanțele de judecată. (f.d. 67, vol.II)

În conformitate cu articolul 433 lit. a1), b), c) și d) din Codul de procedură civilă,

instanța de judecată a verificat dacă actul judecătoresc poate fi atacat cu recurs, dacă

cererea dedusă judecății este formulată de persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a fost

depusă în mod repetat și dacă a fost declarată în termen.

Prin urmare, obiectul prezentei cereri se referă la decizia din data de 09 iulie 2019

a Curții de Apel Bălți, care intră în categoria de acte specificate în articolul 429 alin.

(1) din Codul de procedură civilă. De asemenea, aceasta este depusă de către Lidia

Dogotaru, reprezentată de avocatul Valentin Golubciuc, care este îndreptățită să o

conteste, nefiind depusă repetat.

4

În conformitate cu articolul 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul respectiv este de decădere și nu poate fi restabilit.

Prin scrisoarea din 30 iulie 2019, Curtea de Apel Bălți a expediat participanților

la proces copia deciziei integrale din 09 iulie 2019 (f.d. 51, vol.II). Potrivit avizelor de

recepție Lidia Dogotaru a recepționat copia deciziei la 03 august 2019, iar avocatul

Valentin Golubciuc la 05 august 2019. ( f.d. 53-54, vol.II). Totodată, este de menționat

că decizia instanței de apel a fost publicată pe portalul instanțelor naționale de judecată

la 29 iulie 2019.

Drept consecință, instanța de recurs consideră că cererea dedusă judecății a fost

declarată în termenul prevăzut de lege.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces, în

acord cu procedura specificată la articolul 440 din Codul de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că cererea de recurs formulată de către Lidia Dogotaru, reprezentată de

avocatul Valentin Golubciuc, este inadmisibilă, pentru motivele ce succed.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă că

Lidia Dogotaru, reprezentată de avocatul Valentin Golubciuc, a indicat argumente ce

țin de dezacordul cu felul în care instanțele de judecată au apreciat înscrisurile

probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de

admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil

în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) din Codul de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

5

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul declarat

de către Lidia Dogotaru, reprezentată de avocatul Valentin Golubciuc, asemenea

aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de către recurentă nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum

formal invocă Lidia Dogotaru, reprezentată de avocatul Valentin Golubciuc, și,

respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Lidia Dogotaru, reprezentată de avocatul Valentin Golubciuc,

inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440, alin.

(1) și (11) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Lidia Dogotaru, reprezentată de avocatul Valentin

Golubciuc, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

6