2ra-233/20 — cu privire la evacuarea din casa de locuit fara acordarea altui spatiu locativ, si cererea Pavlinei Voico vs Moraru Vasile cu privire la incasarea sumei si compensarea cheltuielilor de judecata

Dosarul nr.2ra-233/20

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central, judecător: Iu. Movilă

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători: N. Budăi, V. Buhnaci, I. Muruianu

ÎNCHEIERE

05 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de

Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Pavlina Voico, reprezentată de

Taisia Cernit,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Moraru către

Pavlina Voico și Victor Iusico cu privire la evacuarea din casa de locuit fără acordarea

altui spațiu locativ, compensarea cheltuielilor de judecată, și:

la acțiunea reconvențională a Pavlinei Voico către Vasile Moraru cu privire la

încasarea sumei și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 03 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Pavlina Voico și menținută hotărârea din 12 februarie

2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, prin care acțiunea inițială a fost admisă și

respinsă acțiunea reconvențională,

c o n s t a t ă:

La 27 octombrie 2017, Vasile Moraru s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată către Pavlina Voico și Victor Iusico prin care a solicitat evacuarea forțată a

acestora din casa de locuit și anexele la aceasta, situate în XXX, fără acordarea altui

spațiu locativ și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, potrivit extrasului din Registrul bunurilor

imobile eliberat la 23.10.2017 de către OCT Orhei, Moraru Vasile, în temeiul

contractului de donație nr. 3704 din 20.09.2004, autentificat de notarul Tatiana Pîslari,

deține în proprietate casa individuală de locuit, construcțiile anexe și terenul aferent

casei de locuit cu nr. cadastrale XXX, XXX, XXX, XXX, XXX, XXX, amplasate în

XXX.

Deși, deține în proprietate imobilele sus indicate, pârâta, Voico Pavlina cu care

anterior s-a aflat cu în relații de concubinaj și fiul acesteia, Iusico Victor, abuziv și

samavolnic s-au instalat cu traiul în locuința sa, în pofida insistenței reclamantului

1

refuză să o părăsească, îl agresează fizic și verbal, îl amenință că îi vor da foc la casă,

astfel încât îi este îngrădit dreptul de proprietate asupra imobilului, motiv pentru care

s-a adresat cu prezenta acțiune în judecată.

La 12 iunie 2018, avocatul Alexandru Iachimciuc, în interesele Pavlinei Voico, a

înaintat acțiune reconvențională împotriva lui Moraru Vasile, prin care a solicitat

încasarea din contul lui Vasile Moraru în beneficiul Pavlinei Voico a sumei de 5600

de dolari SUA și a sumei de 9200 de euro, precum și compensarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acesteia a indicat că, Voico Pavlina și Moraru Vasile concubinează

din anul 2010, locuind împreună în casa din XXX. Anterior, Voico Pavlina a avut o

casă în XXX, pe care a vândut-o ulterior, avea serviciu, pleca ocazional la muncă

peste hotare în vederea îmbunătățirii condițiilor de trai, dar deoarece pârâtul a primit

în moștenire casa părinților săi, aceștia au decis să conviețuiască în ea.

La scurt timp, după ce Pavlina Voico și Vasile Moraru au început să

concubineze, au convenit asupra faptului ca fiul reclamantei să fie ajutat să-și procure

o locuință.

Dat fiind faptul că nu aveau suficienți bani s-au înțeles ca Pavlina Voico să plece

peste hotare, să transmită pârâtului mijloacele bănești, iar acesta la rândul lui să le

depoziteze pe un cont bancar, iar la întoarcerea reclamantei să i le restituie primei.

Însă după revenirea ei acasă, la cererea de a-i întoarce banii care i-au fost transmiși,

pârâtul a refuzat, fiindu-i solicitat să părăsească locuința acestuia.

În vederea respectării procedurii prealabile, a expediat în adresa lui Vasile

Moraru o somație, în temeiul căreia acestuia i s-a oferit un termen rezonabil în

vederea restituirii benevole a banilor, dar somația a rămas fără de executare.

Invocă cu titlu de probă certificatul eliberat de către B.C „Victoriabank” SA

nr.44 din 03.02.2015, prin care se confirmă faptul transferurilor bănești de către

Pavlina Voico către reclamant, în perioada 01 ianuarie 2011-31 decembrie 2013, prin

sistema de plăți rapide „Leader” în sumă totală de XXX de dolari SUA și XXX de

euro, pentru a fi depozitați pe un cont separat până la revenirea acesteia în țară.

Totodată, a indicat că a remis mijloace bănești mult mai impunătoare, dar

reieșind din exigențele art. 118 Cod de procedură civilă, partea reclamantă poate

proba doar aceste sume, din care considerente a solicitat încasarea doar a sumelor

indicate.

Prin hotărârea din 12 februarie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, s-a

admis acțiunea înaintată de Moraru Vasile împotriva Pavlinei Voico și Victor Iusico

cu privire la evacuarea din casa de locuit fără acordarea altui spațiu locativ,

compensarea cheltuielilor de judecată.

S-au evacuat pârâții Voico Pavlina și Iusico Victor din imobilul - casa de locuit

cu toate construcțiile accesorii, amplasate în XXX, fără acordarea altui spațiu locativ.

S-a încasat în mod solidar de la Voico Pavlina și Iusico Victor, în beneficiul lui

Moraru Vasile, cheltuielile de judecată: taxa de stat achitată la depunerea acțiunii în

sumă de 100 de lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 4000 de lei.

S-a respins ca fiind neîntemeiată cererea reconvențională depusă de Pavlina

2

Voico împotriva lui Vasile Moraru cu privire la încasarea sumei de XXX de dolari

SUA și XXX de euro și compensarea cheltuielilor de judecată.

La 12 martie 2019, prin intermediul oficiului poștal, avocatul Iachimciuc

Alexandru, în interesele apelantei Voico Pavlina, a depus cerere de apel împotriva

hotărârii Judecătoriei Orhei, sediul Central din 12 februarie 2019, solicitând casarea

acesteia, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii reconvenționale.

Prin decizia din 03 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat

de Pavlina Voico a fost respins și menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, în opinia Colegiului, cererea

reconvențională este una neîntemeiată și nejustificată legal, în condițiile în care nu

este probată, conform exigențelor art.118 Cod de procedură civilă, or, realizarea unui

drept nu se face gratuit, fără a fi supus unor rigori procedurale în ceia ce privește

respectarea sarcinii probațiunii, partea care reclamă încălcarea unui drept prin prisma

raționamentului instituit la art. 5 coroborat cu art. 118 alin. (1) Cod de procedură

civilă, urmează să demonstreze temeinicia acestuia, iar la caz apelanta Voico Pavlina

nu a realizat această sarcină legală.

Așa după cum au afirmat toate părțile acestui litigiu, Vasile Moraru și Pavlina

Voico au fost în relație de concubinaj aproximativ 7 ani, și au avut venituri, precum și

cheltuieli comune.

În special, instanța de apel a notat că Victor Iusico, care este fiul minor al

Pavlinei Voico de la prima căsătorie, s-a aflat până la atingerea majoratului la

întreținerea lui Vasile Moraru, care îl întreținea, inclusiv, din sursele financiare

transferate bancar de Pavlina Voico din străinătate.

La fel, Colegiul a indicat că, Pavlina Voico nu a combătut cu probe pertinente

afirmațiile lui Vasile Moraru despre aceia că banii transferați din străinătate de către

ea au fost cheltuiți în interesul lor comun, inclusiv și în interesul Pavlinei Voico,

atunci când dânsa revenea în Republica Moldova în concediu.

Prin urmare, certificatul eliberat de către BC „Victoriabank” SA nr. 44 din

03.02.2015, invocat de apelantă în vederea încasării sumelor pretinse în acțiunea

reconvențională, nu constituie o probă admisibilă și pertinentă în sensul art. 121 Cod

de procedură civilă, or, acest înscris nu face dovada transmiterii sumelor pretinse cu

scopul depozitării acestora pe un cont separat, care la întoarcerea apelantei de peste

hotare să-i fie restituiți acesteia.

În această ordine de idei, Colegiul a apreciat caracterul formal al probei

prezentate care nu generează opozabilitate instanței atâta timp, cât aceste date nu au

fost confirmate prin alte probe relevante și admisibile.

La 05.12.2019, Pavlina Voico, reprezentată de avocatul Taisia Cernit, a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel nu doar că nu a aplicat

legea care trebuia să o aplice, dar a și examinat cererea de apel părtinitor, or, nici

Vasile Moraru nu a adus atât în prima instanță, cât și în instanța de apel, probe ce ar

dovedi că banii au fost cheltuiți de către însăși Pavlina Voico sau că au fost cheltuiți

3

pentru întreținerea fiului acesteia, sau vreo recipisă de transmitere a sumelor ridicate

de la bancă.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel în

partea respingerii acțiunii reconvenționale, cu pronunțarea unei hotărâri noi de

admitere a acțiunii reconvenționale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 03

octombrie 2019 și expediată pentru cunoștință părților litigiului la 05.11.2019 (f. d.

144), iar recursul a fost declarat la 05 decembrie 2019. Astfel, se constată că recurenta

s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei din 03

octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în termen.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Pavlina Voico, reprezentată de avocatul Taisia Cernit, neîntemeiat și care urmează a fi

declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură

civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din

prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Pavlina Voico, reprezentată de avocatul Taisia

Cernit, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin

prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod

exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii

ilegalității soluției instanței de apel.

4

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că,

rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a

deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a

criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în

cererea de recurs depusă de către Pavlina Voico, reprezentată de avocatul Taisia

Cernit.

Astfel, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Pavlina Voico, reprezentată

de avocatul Taisia Cernit.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5