3ra-90/20 — contestarea actului administrativ si obligarea eliberarii informatiei

Dosarul nr. 3ra-90/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: C. Guzun)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V.Mihaila, V.Sîrbu)

ÎNCHEIERE

22 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Mariana Pitic

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de către Serviciul Fiscal de Stat,

Direcția generală administrare fiscală Centru,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Duca Valeriu împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei din 16 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

casată parțial hotărârea din 12 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a fost

pronunțată în această parte o nouă hotărâre, iar în rest hotărârea a fost menținută,

constată:

La data de 22 noiembrie 2018 Duca Valeriu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 06 septembrie 2018 s-a

adresat către pârât cu cerere, prin care a solicitat eliberarea informației privind lichidarea

SC „Zama Ascom” SRL, însă pînă în prezent nu a primit răspuns.

A susținut că, la data de 27 octombrie 2018 a depus o cerere la Serviciul Fiscal de

Stat, prin care a solicitat furnizarea informației și, anume, din ce cauză SC „Zama Ascom”

SRL, care nu funcționează din anul 1998, nu depune dări de seamă fiscale și nu are datorii,

nu este lichidată în conformitate cu normele din Codul fiscal.

A afirmat că, cererea nominalizată a fost recepționată de către pârât la data de 30

octombrie 2018 și conform Legii privind accesul la informație, era obligat să prezinte

informația solicitată în termen de 15 zile, adică pînă la data de 15 noiembrie 2018 inclusiv.

A menționat că, pînă în prezent nu a primit niciun răspuns.

A considerat că, i-a fost încălcat dreptul de acces la informație garantat de art. 34 din

Constituția Republicii Moldova și art. 10 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

A solicitat recunoașterea refuzului pârâtului de a-i oferi informația solicitată ca fiind

ilegal și obligarea pârâtului de a-i elibera informația solicitată.

Prin hotărârea din 12 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani acțiunea

depusă de către Duca Valeriu a fost respinsă ca neîntemeiată.

1

Prin decizia din 16 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost casată hotărârea

primei instanțe în partea respingerii pretenției ce ține de obligarea Serviciului Fiscal de

Stat de a elibera lui Duca Valeriu informația solicitată conform cererii nr. 6027-c din 30

octombrie 2018 și în această parte a fost pronunțată o nouă hotărâre, prin care a fost

admisă pretenția înaintată de către Duca Valeriu împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu

privire la obligarea eliberării informației și a fost obligat Serviciul Fiscal de Stat să

elibereze lui Duca Valeriu informația solicitată conform cererii nr. 6027-c din 30

octombrie 2018. În rest hotărârea primei instanțe a fost menținută.

În susținerea opiniei sale, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 1, 2, 5, 6, 15

alin.(3) și 16 alin. (1) din Legea privind accesul la informație și a stabilit că, la data de 30

octombrie 2018, cu numărul de intrare 6027-c, de către Serviciul Fiscal de Stat a fost

înregistrată cererea semnată de către Duca Valeriu, prin care acesta a solicitat să fie

informat despre faptul, din ce cauză, în pofida faptului că SC „Zama Ascom” SRL nu

funcționează din anul 1998, nu depune declarații și nu are datorii, ultima nu este lichidată

în conformitate cu normele din Codul fiscal (f. d. 25).

Totodată, instanța de apel a reținut că, din materialele dosarului se atestă că, la data

de 19 noiembrie 2018 vicedirectorul Serviciului Fiscal de Stat a întocmit răspunsul cu

numărul 26-15/1-13/14568, adresat apelantului Duca Valeriu, prin care a fost informat

despre prevederile art. 2 și 26 alin. (2) și (9) din Legea privind înregistrarea de stat a

persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali și ale art. 244 din Codul fiscal.

Totodată, Duca Valeriu a fost informat că, în ultima perioadă SA „Zama Ascom” a

prezentat dările de seamă fiscale, iar el nu este reprezentant al societății respective (f.d.27).

Instanța de apel a mai reținut că, potrivit extrasului din Registrul corespondenței de

ieșire, ținut de către Serviciul Fiscal de Stat, răspunsul nr.26-15/1-13/14568 a fost expediat

în adresa apelantului Duca Valeriu la 20 noiembrie 2018 (f.d.26).

La fel, instanța de apel a stabilit că, în extrasul din Registrul corespondenței de ieșire,

ținut de către Serviciul Fiscal de Stat, este făcută mențiunea că, răspunsul nr. 26-15/1-

13/14568 a fost expediat în adresa lui Duca Valeriu la data de 20 noiembrie 2018, dar

aceasta nicidecum nu determină faptul că, acest răspuns a fost comunicat apelantului. Or,

la materialele dosarului nu este anexată dovada recepționării răspunsului nominalizat de

către apelant.

Instanța de apel a mai stabilit că, prevederile art. 15 alin. (3) din Legea privind

accesul la informație indică expres că, deciziile luate în conformitate cu prezenta lege vor

fi comunicate solicitantului într-un mod, ce ar garanta recepționarea și conștientizarea

acestora. Aceasta implică deținerea probelor ce confirmă recepționarea nemijlocită a

informației date de solicitant.

Totodată, instanța de apel a constatat că, doar invocarea de către intimat de acționare

în modul expus și la caz, prezentarea doar a extrasului din Registrul corespondenței de

ieșire, ținut de către Serviciul Fiscal de Stat, nu poate fi reținută, odată ce o probă în acest

sens nu a fost prezentată, iar doar invocarea faptului nu are putere probantă.

La data de 24 octombrie 2019 Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare

fiscală Centru a depus recurs nemotivat împotriva deciziei instanței de apel, iar la data de

09 decembrie 2019 a depus recurs motivat împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi decizii cu privire

la respingerea integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de apel,

deoarece instanța de apel a interpretat în mod eronat legea.

2

A menționat că, a întreprins toate măsurile necesare onorării obligațiunilor, ce-i revin

în conformitate cu legislația privind accesul la informație, precum și legislația cu privire la

petiționare și în acest sens, a furnizat răspunsul la solicitarea intimatului în baza scrisorii

nr.26-15/1-13/14568 din 19 noiembrie 2018.

A susținut că, prin răspunsul acordat intimatului Duca Valeriu, i-a comunicat că,

conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 220 din 19 octombrie 2007 privind înregistrarea

de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali, persoană juridică inactivă

este persoana juridică care, în decurs de 12 luni de la data înregistrării sau pe parcursul

ultimilor 3 ani, nu a prezentat dările de seamă fiscale prevăzute de legislație, nu a efectuat

operațiuni pe niciun cont bancar, nu este fondator al unei persoane juridice, nu are

sucursale, nu are datorii la bugetul public național, nu a fost înregistrată în calitate de

contribuabil al taxei pe valoare adăugată și nu are înregistrate la Serviciul Fiscal de Stat

mașini de casă și de control cu memorie fiscală.

A afirmat că, cererea intimatului a parvenit la Serviciul Fiscal de Stat la data de 30

octombrie 2018 și răspunsul i-a fost expediat la data de 20 noiembrie 2018, astfel,

termenul de 15 zile lucrătoare a fost respectat, iar Serviciul Fiscal de Stat și-a onorat

obligațiile prevăzute de lege și a dat răspuns la cererea intimatului, care i-a fost comunicat

prin intermediul ÎS Poșta Moldovei, fapt probat prin anexarea extrasului din Registrul

trimiterilor poștale din 20 noiembrie 2018, prin urmare, declarațiile intimatului referitor la

faptul că, informația nu i-a fost furnizată în termeni legali, sunt pur declarative.

A relevat că, Serviciul Fiscal de Stat a anexat extrasul din Registrul trimiterilor

poștale, care este întocmit în situația în care expeditorul urmează să expedieze un număr

mare de scrisori și este prezentat Întreprinderii de Stat Poșta Moldovei și nu extrasul din

Registrul corespondenței de ieșire, după cum se menționează în decizia instanței de apel.

A invocat că, este nejustificată constatarea instanței de apel că, Serviciul Fiscal de

Stat nu a prezentat proba, care să confirme faptul că, intimatului i-a fost furnizată

informația solicitată, or, răspunsul la cererea lui Duca Valeriu a fost expediat prin

scrisoare, prin intermediul ÎS Poșta Moldovei.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al Republicii

Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru principiul

aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu

3

prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor

anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la data de 16 octombrie 2019 și a fost

notificată recurentului la data de 20 noiembrie 2019, fapt confirmat prin copia scrisorii de

însoțire și a plicului, anexate la materialele dosarului (f. d. 100), respectiv, recursul

motivate depus de către Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală

Centru, la data de 03 decembrie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei de contencios

administrativ, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin.(2), (3) și (4).

4

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul depus de către Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală

administrare fiscală Centru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea

faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin.

(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie

efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel

recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul depus de către

Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală Centru, asemenea aspecte

nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus

de către Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală Centru, ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și art.

270 din Codul de procedură civilă, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare

fiscală Centru, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Mariana Pitic

5