3ra-142/20 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile inamdisibilitatii recursului
3ra-142/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
dosarul nr. 3ra-142/2020
prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (A. Paniș)
instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău ( Vl. Clima, E. Palanciuc, A. Malîi)
ÎNCHEIERE
22 ianuarie 2020 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție,
în componență:
Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
Judecătorii Nina Vascan
Iurie Bejenaru
examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale,
în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă
de Țurcan Vladimir împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la
contestarea actului administrativ,
împotriva deciziei din 02 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care
au fost respinse apelurile declarate de Casa Națională de Asigurări Sociale și de
Țurcan Vladimir,
c o n s t a t ă
La 04 ianuarie 2019 Țurcan Vladimir a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului
administrativ.
În motivarea acțiunii a indicat că prin ordinul nr. 1026 din 14 decembrie 2007
a fost eliberat din serviciul militar prin contract, fiindu-i stabilită pensia la data de
20 decembrie 2007.
A menționat că în perioada iulie-decembrie 1980 a participat la acțiunile
militare din Afganistan, pentru care a fost decorat cu distincția de stat a fostei
URSS, ordinul nr. 3744339 din 24 noiembrie 1980 „Steaua Roșie”.
A susținut că conform art. 7 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 190 din 08 mai 2003
cu privire la veterani, veterani de război sunt recunoscute persoanele participante la
acțiunile de luptă din Afganistan, precum și la acțiunile de luptă pe teritoriile altor
state, din rândul militarilor și angajaților civili ai armatei Sovietice, Flotei Maritime
Militare, ai organelor securității de stat, colaboratorii organelor afacerilor interne ale
fostei URSSS, lucrători din aceste categorii, care au fost trimiși de organele puterii
de stat ale fostei URSS în alte state și care au participat la acțiuni de luptă pe
teritoriul acestora.
A mai susținut că în conformitate cu art. 1 din Hotărârea Parlamentului nr.
533 din 13 iulie 1995 cu privire la drepturile cetățenilor Republicii Moldova
decorați cu distincții de stat ale fostei URSS, cetățenii Republicii Moldova, decorați
cu distincții de stat ale fostei URSS beneficiază de drepturile respective, prevăzute
pentru cetățenii Republicii Moldova. Iar, conform importanței, distincția de stat a
fostei URSS, ordinul „Steaua Roșie”, se echivalează cu distincția de stat a
Republicii Moldova, ordinul „Ștefan cel Mare”.
Conform art. 22 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 190 din 08 mai 2003 cu privire la
veterani, alocația nominală persoanelor decorate cu ordinele „Ordinul Republicii”,
„Ștefan cel Mare” sau „Slava Muncii” de clasele I, II și III ori persoanelor care
dețin titlul de Erou al Muncii Socialiste li se stabilește 500 de lei.
Din aceste motive reclamantul a considerat că norma citată prevede expres
dreptul său de a beneficia de alocația nominală în mărime de 500 de lei lunar ca
persoană decorată cu distincție de stat a fostei URSS, ordinul „Steaua Roșie”,
pentru merite deosebite față de stat.
La data de 14 decembrie 2018 Casa Națională de Asigurări Sociale a expediat
în adresa reclamantului răspunsul la cererea prealabilă, prin care i-a fost refuzat în
admiterea cerințelor.
A solicitat recunoașterea ca fiind ilegal răspunsul Casei Naționale de
Asigurări Sociale nr. 2700/18 din 14 decembrie 2018, obligarea Casei Naționale de
Asigurări Sociale să-i stabilească și să-i achite alocația nominală de stat pentru
merite deosebite față stat, începând cu data pensionării în mărime de 500 de lei
lunar, repararea prejudiciului moral în mărime de 50 000 de lei, încasarea
cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea din 15 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani
acțiunea a fost admisă parțial; a fost recunoscut ilegal răspunsul Casei Naționale de
Asigurări Sociale nr. 2700/18 din 14 decembrie 2018; a fost obligată Casa Națională
de Asigurări Sociale să-i stabilească și să-i achite lui Țurcan Vladimir alocația
nominală de stat în mărime de 500 de lei lunar, începând cu data de 20 decembrie
2007; a fost încasat din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în beneficiul lui
Țurcan Vladimir suma de 2 000 de lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică.
În rest acțiunea a fost respinsă.
La 20 martie 2019 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat apel
împotriva hotărârii din 15 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,
solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.
La 11 aprilie 2019 Vladimir Țurcan a declarat apel împotriva hotărârii din 15
aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând modificarea hotărârii
cu dispunerea reparării prejudiciului moral.
Prin decizia din 02 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău au fost respinse
apelurile declarate de Casa Națională de Asigurări Sociale și de Țurcan Vladimir.
Instanța de apel a conchis că prima instanță corect a ajuns la concluzia că
reclamantul Țurcan Vladimir are dreptul la alocația nominală în mărime de 500 de
lei pentru deținerea ordinului „Steaua Roșie”, reieșind din faptul că distincția de stat
a fostei URSS – ordinul „Steaua Roșie”, a fost echivalată după importanță cu
distincția de stat a Republicii Moldova – ordinul „Ștefan cel Mare”.
Or, conform art. 22 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 190 din 08 mai 2003 cu
privire la veterani, alocația nominală persoanelor decorate cu ordinele „Ordinul
Republicii”, „Ștefan cel Mare” sau „Slava Muncii” de clasele I, II și III, ori
persoanelor care dețin titlul de Erou al Muncii Socialiste li se stabilește 500 de lei.
2
Iar, conform pct. 19 al Regulamentului cu privire la modul de stabilire și
plată a alocațiilor nominale de stat pentru merite deosebite față de stat, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 1413 din 27.11.2003 cu privire la alocațiile nominale de
stat pentru merite deosebite față de stat, sumele alocației nominale neachitate la
timp din vina organului care stabilește și plătește alocația, se plătesc retroactiv fără
nicio limitare.
Curtea de Apel Chișinău a conchis asupra justeții concluziei instanței de fond
de respingere a cerinței privind repararea prejudiciului moral, în contextul în care nu
a fost probată temeinicia revendicărilor pretenției înaintate, precum și luându-se în
considerare satisfacția echitabilă prin însăși admiterea acțiunii.
La 21 noiembrie 2019 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs
împotriva deciziei din 02 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând
casarea acesteia și emiterea unei noi decizii.
În motivarea recursului a invocat interpretarea eronată a legii materiale
aplicabile la caz. În opinia recurentei, intimatul beneficiază de alocație nominală
pentru merite deosebite față de stat ca persoană decorată cu ordinul „Steaua Roșie”,
conform art. 21 din Legea cu privire la veterani, cuantumul căreia constituie în
prezent 100 de lei. Astfel, Casa Națională de Asigurări Sociale i-a stabilit corect
alocația lunară în mărime de 100 de lei pentru merite deosebite față de stat.
Examinând admisibilitatea recursului, completul specializat pentru
examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.
După cum rezultă din speță litigiul a fost soluționat în baza Legii
contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000.
Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al
Republicii Moldova.
În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod
intră în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a
prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data
de 10 februarie 2000.
În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de
contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor
examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform
prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în
contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la
intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica
corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a
încheierilor judecătorești.
Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.
Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în
conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform
reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.
3
În conformitate cu art. 245 alin. (1) Codul administrativ, recursul se depune la
instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,
dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat
Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
Curtea de Apel Chișinău a emis decizia contestată la 02 octombrie 2019. Prin
poșta electronică se confirmă transmiterea către recurentă a deciziei instanței de
apel la data de 5 noiembrie. 2019. Prin urmare, recursul depus la 21 noiembrie 2019
este în termen.
Examinând temeiurile recursului, completul specializat pentru examinarea
acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4) al Codului de procedură civilă.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod
de procedură civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul depus se referă la dezacordul
recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter
devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se
doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
4
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre
probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara
controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,
din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor
de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu
se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza
Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie
1995, nr.26561/1995).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se
constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu
conține nicio referire cu privire la fondul recursului.
Având în vedere cele expuse, completul specializat pentru examinarea
acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul depus de Casa
Națională de Asigurări Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432
alin. (2),(3),(4) al Codului de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.
În conformitate cu art. 193, 195, 230, 258 alin. (3) ale Codului administrativ și
art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) ale Codului de procedură civilă, completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară
inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
Judecătorii Nina Vascan
Iurie Bejenaru
5