2ra-166/20 — constatarea incalcarii drepturilor subiective

2ra-166/20 — constatarea incalcarii drepturilor subiective (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

dosar nr. 2ra-166/2020

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, judecător: (O. Ionașcu)

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău judecători: (M. Anton, I. Secrieru, A. Danilov)

Î N C H E I E R E

22 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Larisa Secrieru,

reprezentată de avocatul Natalia Culeac-Reul,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Larisa Secrieru

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

executorul judecătoresc Victor Cogîlnicean cu privire la constatarea încălcării

drepturilor subiective prevăzute de art. 6 și 13 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și art. 1 al Protocolului

1 Adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, încasarea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 15 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Larisa Secrieru, s-a admis apelul declarat de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova și s-a casat hotărârea din 02 februarie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin

care s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Larisa Secrieru

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

executorul judecătoresc Victor Cogîlnicean cu privire la constatarea încălcării

drepturilor subiective prevăzute de art. 6 și 13 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și art. 1 al Protocolului

1 Adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, încasarea prejudiciului material și moral,

c o n s t a t ă :

La 07 septembrie 2017, Larisa Secrieru, reprezentată de avocatul Natalia

Culeac-Reul a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției

al Republicii Moldova, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Victor

1

Cogîlnicean cu privire la constatarea încălcării drepturilor subiective prevăzute de

art. 6 și 13 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale și art. 1 al Protocolului 1 Adițional la Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale prin

neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, încasarea prejudiciului

material și moral.

În motivarea acțiunii, reclamanta Larisa Secrieru, a invocat că prin hotărârea

din 12 iunie 2000 a Judecătoriei Botanica mun. Chișinău, s-a încasat de la Iacub

Nicolae Mihail în beneficiul Larisei Secrieru pensia pentru întreținerea copiilor

minori xxxxxxxx, născut la 29 martie 1995, xxxxxxxx, născută la 20 martie 1997,

xxxxxxxxxx, născută la 22 august 1999, în mărime de 1/2 din toate veniturile

începând cu 18 mai 2000 și până la majorat. După intrarea în vigoare a hotărârii

judecătorești, s-a adresat cu o cerere către Șeful oficiului de executare a sectorului

Botanica mun. Chișinău, prin care a solicitat să contribuie la executarea hotărârii

din 12 iunie 2000 a Judecătoriei Botanica mun. Chișinău.

Reclamanta a afirmat că prin încheierea Șefului adjunct al Oficiului de

executare Botanica, Vladimir Bezede din 25 iunie 2007, având în vedere că

procedura de executare a fost intentată la 25 martie 2004, s-a stabilit restanța la

pensia alimentară, în temeiul titlului executoriu nr.2-1858/00 din 12 iunie 2000,

emis de Judecătoria Botanica privind încasarea de la Iacub Nicolae în beneficiul

Larisei Secrieru a pensiei alimentare pentru întreținerea copiilor minori Iacub

Mihail, Iacub Galina, Iacub Victoria, în mărime de 1/2 din toate veniturile,

începând cu 18 mai 2000 și până la majorat, la situația din 25 iunie 2007, ceea ce

constituie 39 luni, în mărime de 35470, 50 lei.

Reclamanta Larisa Secrieru a menționat că executorul judecătoresc Iurie

Crivorucica, prin încheierea nr. 19-1003/07 din 23 noiembrie 2007 privind

asigurarea executării documentului executoriu, a obligat ÎS „Cadastru” să furnizeze

informația dacă debitorul Iacub Nicolae, născut 24 iunie 1970, domiciliat în

comuna Bacioi, str. Crimeea, nr. 7, dispune de bunuri imobile cu drept de

proprietate. Executor judecătoresc Iurie Crivorucica, prin încheierea nr.19-495r/08

din 31 ianuarie 2018, a aplicat sechestrul pe bunurile mobile ale debitorului

Nicolae Iacub.

Reclamanta Larisa Secrieru a mai indicat că prin încheierea executorului

judecătoresc Emilian Bandalac nr. 19- 413r/09 din 20 februarie 2009, privind

stabilirea restanței la plata pensiei alimentare, s-a stabilit restanța la plata pensiei

alimentare ce urmează a fi încasată de la debitorul Nicolae Iacub pe perioada anilor

25 martie 2004 - 20 februarie 2009, în mărime de 52940 lei.

Reclamanta Larisa Secrieru a relatat că la executorul judecătoresc Victor

Cogîlnicean, se află spre executare silită titlu executoriu nr. 2-1858/00 din 12 iunie

2000, eliberat de Judecătoria Botanica mun. Chișinău. Executorul judecătoresc

Victor Cogîlnicean, prin încheierea din 29 aprilie 2014, privind stabilirea restanței

la plata pensiei alimentare, în procedura de executare nr. PA063-34r/12, a stabilit

cuantumul total al restanței la plata pensiei de întreținere în mărime de 154 488 lei,

care urmează a fi încasată de la debitorul Nicolae Iacub.

Reclamanta Larisa Secrieru a menționat că la 09 august 2017, executorul

judecătoresc Victor Cogîlnicean, a stabilit cuantumul total al restanței la plata

pensiei de întreținere în cuantum de 211025, 89 lei.

Reclamanta Larisa Secrieru a afirmat că toate eforturi întreprinse conform

2

legislației în vigoare în realizarea dreptului lezat nu au dat rezultate, iar, hotărârea

judiciară a rămas fară executare până în prezent.

Reclamanta în susținerea poziției sale, a indicat că potrivit practicii judiciare a

Curții Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, hotărârea judecătorească nu

se finalizează cu pronunțarea, ci cu executarea ei, or, în acest sens se aduc ingerințe

drepturilor reclamantului prevăzute de art. 6 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului, care declară, că fiecare persoană are dreptul la

protejarea drepturilor sale civile de către o instanță independentă, care se va

pronunța referitor la drepturile sale cu caracter civil, iar, odată ce o hotărâre de

judecată nu va fi executată are loc încălcarea art. 6 Convenției CEDO.

Reclamanta Larisa Secrieru a apreciat că neexecutarea ulterioară a hotărârii

în favoarea sa a încălcat dreptul ei garantat de articolul 6§1 a Convenției.

Reclamanta Larisa Secrieru a remarcat că, deși, hotărârea din 12 iunie 2000 a

Judecătoriei Botanica mun. Chișinău, a devenit irevocabilă și executorie, nu a putut

să obțină executarea acestei hotărâri imediat ce a devenit executorie, fapt ce

constituie o ingerință în dreptul său la respectarea bunurilor sale, așa precum este

prevăzut în prima propoziție a primului paragraf al articolului 1 al Protocolului nr.

1 la Convenție. Pentru motivele expuse, pretinde constatarea și recunoașterea

faptului că statul Republica Moldova a violat drepturile sale prevăzute la Articolul

6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale și Articolul 1 al Protocolului Adițional la Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Reclamanta a afirmat că, până în prezent se află într-o stare continuă de

imposibilitate de a-și realiza drepturile sale la executarea hotărârii judecătorești

irevocabile ca fiind un tratament discriminatoriu, dar și de a pretinde statului

Republica Moldova încetarea aplicării tratamentului discriminatoriu în privința sa

și de a cere repararea prejudiciului material și moral cauzat printr-un astfel de

tratament.

Reclamanta Larisa Secrieru a solicitat admiterea acțiunii, constatarea faptului

încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii din 12 iunie 2000 a

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău și violarea drepturilor reclamantei Secrieru

Larisa prevăzute de art. 6 a Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului a Libertăților Fundamentale și art. 1 al Protocolului 1 Adițional la

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale de către statul Republica Moldova, încasarea de la bugetul național

public de stat prin intermediul Ministerului Justiției al RM în beneficiul său a

sumei în mărime de 100 000 lei cu titlu de prejudiciul moral, a sumei de

211025,89 lei cu titlu de prejudiciul material, precum și a cheltuielilor de asistență

juridică în sumă de 5 000 lei.

Prin hotărârea din 02 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Larisa Secrieru

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

executorul judecătoresc Victor Cogîlnicean cu privire la constatarea încălcării

drepturilor subiective prevăzute de art. 6 și 13 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și art. 1 al Protocolului

1 Adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, încasarea prejudiciului material și moral, s-a constatat încălcarea

3

drepturilor subiective Larisei Secrieru garantate de art. 6 al Convenției Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și art. 1 al

Protocolului 1 Adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale, cauzată prin neexecutarea în termen

rezonabil a hotărârii emise de Judecătoria Botanica mun. Chișinău la 12 iunie

2000, în cauza civilă nr. 2-1858/00, în perioada 16 mai 2014 până la 07 septembrie

2017, s-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției

al Republicii Moldova, în beneficiul Larisei Secrieru suma de 5000 lei cu titlu de

prejudiciu moral cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii emise de

Judecătoria Botanica mun. Chișinău la 12 iunie 2000, în pricina civilă nr. 2-

1858/00, în perioada 16 mai 2014 până la 07 septembrie 2017, precum și suma de

3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecare a pricinii legate de plata serviciilor de

asistență juridică. În rest pretențiile s-au respins ca neîntemeiate.

Prin decizia din 15 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de Larisa Secrieru, s-a admis apelul declarat de Ministerul Justiției

al Republicii Moldova și s-a casat hotărârea din 02 februarie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a respins

cererea de chemare în judecată depusă de Larisa Secrieru împotriva Ministerului

Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu executorul judecătoresc

Victor Cogîlnicean cu privire la constatarea încălcării drepturilor subiective

prevăzute de art. 6 și 13 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale și art. 1 al Protocolului 1 Adițional la

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

încasarea prejudiciului material și moral.

În susținerea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că din momentul

intentării procedurii de executare și până la moment, executorii judecătorești

implicați în această procedură au întreprins un șir de acțiuni în vederea executării

acestei hotărâri în vederea încasării de la Iacub Nicolae Mihai pensia de întreținere

a copiilor minori, care la data de 09 august 2017, restanța la plata pensiei

alimentare constituia suma de 211025, 89 lei, dar în cea mai mare parte aceste

acțiuni au fost ineficiente, deoarece purtau un caracter formal și s-au redus doar la

aplicarea interdicției de a părăsi teritoriul Republicii Moldova și interzicerii de a

reînregistra bunurile imobile ce-i aparțin cu drept de proprietate debitorului până la

încasarea datoriilor, deși, bunurile mobile sau imobile care ar fi aparținut

debitorului cu drept de proprietate nu au fost depistate.

Instanța de apel a menționat că, procedura de executare este unică, ori aceasta,

în mod normal urmează să se finiseze abia în momentul executării documentului

executoriu. Dreptul la executarea în termen rezonabil a pricinii, la fel urmează a fi

privit ca un tot întreg, fară posibilitatea de fragmentare periodică a acestuia. Mai

mult decât atât, instanța de judecată reține că pe măsură ce neexecutarea unui

document executoriu persistă în timp, perioadele de neexecutare scurse până la o

eventuală hotărâre de recunoaștere a încălcări dreptului, nu pot fi excluse definitiv

din procesul de apreciere a rezonabilității termenului de executare. Ori, acestea pe

de o parte demonstrează caracterul continuu al neexecutării, iar pe de altă parte, în

mod normal, trebuie să ateste o creștere a nivelului de responsabilitate a autorității

investite cu obligația de executare, aceasta urmând să acorde prioritate unor

asemenea proceduri.

4

De asemenea, instanța de apel a menționat că, pornind de la principiul

disponibilității părților în proces, luând în considerațe voința expresă manifestată

de reprezentantul reclamantei în cadrul ședinței de judecată, care a indicat că

prejudiciul în cauza respectivă urmează a fi calculat pentru perioada 16 mai 2014-

07septembrie 2017. Astfel, instanța de apel a apreciat rezonabilitatea procedurii de

executare a documentului executoriu nr. 2-1858/00 din 12 iunie 2000, în perioada

16 mai 2014-07 septembrie 2017, cu luarea evidentă în calcul a faptului că

procedura de executare a fost inițiată la 25 martie 2004, iar la 22 octombrie 2014,

pe această procedură a fost pronunțată o hotărâre de constatare a violării dreptului

la executare în termen rezonabil cu acordarea unei compensații morale în sumă de

5000 lei.

În concluzie instanța de apel a reținut că în condițiile în care s-a stabilit în

mod irevocabil asupra rezonabilități procedurii de executare a hotărârii nr. 2-

1858/00 într-o perioadă de executare incipientă celei de referință, a constatat o

încălcare a dreptului la executare a hotărârii în termen rezonabil, instanța de

judecată nu are altă opțiune decât de a recunoaște că, la caz încălcarea dreptului

reclamantei la executarea în termen rezonabil a continuat și după 22 octombrie

2014, care s-a prelungit până la 07 septembrie 2017.

Instanța de apel a reținut că, conform articolului 6 §1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale

prevede că orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil,

public și într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent și imparțial,

stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu

caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată

împotriva sa.

Conform art. 1 alin. (2) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, privind repararea

de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești, aplicarea și interpretarea termenilor din prezenta lege se fac prin

prisma legislației naționale, a prevederilor Convenției europene pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a jurisprudenței Curții Europene

a Drepturilor Omului.

Instanța de apel a invocat prevederile art.2 alin. (1) din Legea nominalizată, în

care este stipulat că orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost

încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea

în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești poate adresa în instanță de judecată o

cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări și

repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condițiile stabilite de

prezenta lege și de legislația procesuală civilă. Sarcina probațiunii lipsei de

încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și a lipsei suportării unui

prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiției, iar sarcina de a dovedi suportarea

prejudiciului material cauzat prin această încălcare și suportarea costurilor și

cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului.

Conform art.5 alin.(1) al Legii nr. 87 din 21.04.2011, în urma constatării

faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau

dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, instanța de

judecată decide asupra acordării unei satisfacții echitabile de la bugetul de stat în

5

contul reparării prejudiciului moral, material, precum și a costurilor și a

cheltuielilor de judecată.

Potrivit art.1 al Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are

dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa

decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de

principiile generale ale dreptului internațional.

Reieșind din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, la

încălcarea termenului rezonabil este necesar de a fi stabilit, complexitatea cauzei,

comportamentul părților și a instanței de judecată, importanța cauzei pentru

reclamant.

Instanța de apel a reținut că executorul judecătoresc Victor Cogîlnicean a

întreprins nenumărate măsuri de executare silită prin citarea debitorului la sediul

său, aplicarea măsurilor de asigurare conform art. 63 Codului de Executare al

Republicii Moldova, verificarea bunurilor mobile sau imobile ale debitorului,

mijloacelor financiare etc. Mai mult, așa cum rezultă din materialele cauzei,

debitorul Iacub Nicolae nu dispune de careva bunuri imobile sau mobile, inclusiv

mijloace financiare. Prin urmare, executorul judecătoresc a reacționat imediat la

toate cererile creditorului și a întreprins toate măsurile care puteau fi în mod

rațional întreprinse pentru executarea documentului executoriu vizat. Și în

continuare se întreprind toate măsurile necesare privind executarea integrală a

hotărîrii judecătorești invocate . În acest sesn, Colegiul menționează faptul că

termenul rezonabil trebuie raportat la fiecare caz în parte, luând în considerare

durata procedurii, natura pretențiilor, complexitatea procesului, comportamentul

autorităților competente și al părților. În acest context, Curtea Europeană a

Drepturilor Omului în jurisprudența sa a instituit anumite criterii de apreciere a

noțiunii de termen rezonabil și anume: complexitatea cauzei, care se apreciază

după caz și individual (se va ține cont de natura obiectului litigiului, precum și

faptul dacă acțiunea a cuprins doar un singur obiect sau a fost conexate mai multe

obiecte și/sau cereri, inclusiv ale unor persoane terțe); comportamentul părților,

care include aprecierea comportamentului reclamantului. Se va aprecia bona/mala

fides a tuturor părților implicate în proces, inclusiv existența unor întârzieri

inexplicabile, amânări neîntemeiate, etc. La fel, trebuie luat în considerare și

comportamentul autorităților (a instanțelor de judecată sau a organelor abilitate

implicate în proces); miza (interesul) pentru reclamant, care relevă importanța sau

scopul pentru persoana care pretinde violarea dreptului său la un termen

nerezonabil.

Instanța de apel a susținut că instanța de fond eronat a constatat încălcarea

dreptului Larisei Secrieru la executarea documentului executoriu emise de

Judecătoria Botanica mun. Chișinău la 12 iunie 2000, în pricina civilă nr. 2-

1858/00, în perioada 16 mai 2014 până la 07 septembrie 2017, or, din

circumstanțele enumerate supra se atestă că principalul motiv de neexecutare a

hotărârii judecătorești este lipsa la debitorul Iacub Nicolae a cărorva bunuri care ar

putea fi urmărite, fiind demonstrat întreprinderea anumitor acțiuni de către

executorul judecătoresc în scopul executării documentului executoriu.

Instanța de apel a menționat că art.6 din CEDO garantează fiecărei persoane

dreptul de acces liber la justiție, care incubă și dreptul la executarea hotărîrii

judecătorești definitive. Acest drept de care face uz persoana, nu poate institui

6

obligația absolută a statului de a asigura necondiționat executarea nemijlocită a

fiecărei hotărîri cu caracter civil. Statului îi aparține obligația pozitivă doar să

asigure activitatea eficientă a tuturor instituțiilor statale care în mod direct sau

indirect sunt implicate în asigurarea executării acestor hotărîri judecătorești

definitive, atunci cînd calitatea de debitor o are persoana de drept privat.

Instanța de apel a menționat că executorul judecătoresc care s-a ocupat de

executarea hotărîrii este și el un subiect de drept privat, dar care a întreprins

consecvent, în termen și legal toate acțiunile posibile de executare. Toate organele

sesizate de executor în vederea acumulării informației privind veniturile și

bunurile debitorului, la timp au furnizat informația solicitată. Neexecutarea s-a

datorat doar lipsei la debitorul Nicolae Iacub a surselor bănești și a bunurilor

materiale din contul cărora ar fi fost posibilă executarea documentului executoriu.

Instanța de apel a concluzionat că faptul neexecutării hotărîrii judecătorești

invocate nu-i poate fi imputat statului, atîta timp cît instituțiile acestuia implicate în

procedura de executare și-au executat corespunzător obligațiunile ce le revin în

cadrul acestei proceduri.

Instanța de apel a respins cererea reclamantei Larisa Secrieru împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu executorul

judecătoresc Cogîlnicean Victor cu privire la constatarea încălcării drepturilor

subiective prevăzute de art. 6 și 13 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și art. 1 al Protocolului 1

Adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, încasarea prejudiciului material și moral ca fiind neîntemeiată. Ca

urmare a respingerii pretențiilor de bază depuse de Larisa Secrieru ca fiind

neîntemeiate, urmează a fi respinse și pretențiile în partea încasării cheltuielilor de

judecată care poartă un caracter subsecvent.

Instanța de apel consideră că circumstanțele cauzei au fost stabilite de către

prima instanță și nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, însă

normele de drept material au fost aplicate eronat, instanța de apel, ajungând la

concluzia a respinge apelul declarat de Larisa Secrieru și a admite apelul declarat

de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, cu casarea hotărîrii instanței de fond

și emiterea unei noi hotărîrii de respingere a cererii de chemare în judecată depusă

de Larisa Secrieru, ca fiind neîntemeiată.

La 07 noiembrie 2019 Larisa Secrieru, reprezentată de avocatul Natalia

Culeac-Reul a declarat recurs împotriva deciziei din 15 octombrie 2019 a Curții de

Apel Chișinău prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel și casarea parțială a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărârii

de admitere a acțiunii depuse de Larisa Secrieru.

În motivarea cererii de recurs recurenta Larisa Secrieru a invocat dezacordul

cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, considerându-le vădit

ilegale și neîntemeiate, deoarece instanța de apel la pronunțarea deciziei a aplicat

eronat normele de drept material, instanța a interpretat în mod eronat legea,

concluziile instanței de apel expuse în decizie sunt în contradicție cu

circumstanțele cauzei.

Recurenta Larisa Secrieru a menționat că prin hotărârea din 12 iunie 2000 a

Judecătoriei Botanica mun. Chișinău, s-a încasat de la Iacub Nicolae Mihail în

beneficiul Larisei Secrieru pensia alimentară pentru întreținerea copiilor minori

7

xxxxxxxxxxx, născut la 29 martie 1995, xxxxxxxx, născută la 20 martie 1997,

xxxxxxxxx, născută la 22 august 1999, în mărime de 1/2 din toate veniturile

începând cu 18 mai 2000 și până la majorat. După intrarea în vigoare a hotărârii

judecătorești, s-a adresat cu o cerere către Șeful oficiului de executare a sectorului

Botanica mun. Chișinău, prin care a solicitat să contribuie la executarea hotărârii

din 12 iunie 2000 a Judecătoriei Botanica mun. Chișinău.

Recurenta a afirmat că prin încheierea Șefului adjunct al Oficiului de

executare Botanica, Vladimir Bezede din 25 iunie 2007, având în vedere că

procedura de executare a fost intentată la 25 martie 2004, s-a stabilit restanța la

pensia alimentară, în temeiul titlului executoriu nr.2-1858/00 din 12 iunie 2000,

emis de Judecătoria Botanica privind încasarea de la Iacub Nicolae în beneficiul

Larisei Secrieru a pensiei alimentare pentru întreținerea copiilor minori xxxxxxxx,

xxxxxxx, xxxxxxxxxxxx, în mărime de 1/2 din toate veniturile, începând cu 18 mai

2000 și până la majorat, la situația din 25 iunie 2007, ceea ce constituie 39 luni, în

mărime de 35470, 50 lei.

Recurenta Larisa Secrieru a menționat că executorul judecătoresc Iurie

Crivorucica, prin încheierea nr. 19-1003/07 din 23 noiembrie 2007 privind

asigurarea executării documentului executoriu, a obligat ÎS „Cadastru” să furnizeze

informația dacă debitorul Iacub Nicolae, născut 24 iunie 1970, domiciliat în

comuna Bacioi, str. xxxxxxxx, nr. 7, dispune de bunuri imobile cu drept de

proprietate. Executor judecătoresc Iurie Crivorucica, prin încheierea nr.19-495r/08

din 31 ianuarie 2018, a aplicat sechestrul pe bunurile mobile ale debitorului

Nicolae Iacub.

Recurenta Larisa Secrieru a mai indicat că prin încheierea executorului

judecătoresc Emilian Bandalac nr. 19- 413r/09 din 20 februarie 2009, privind

stabilirea restanței la plata pensiei alimentare, s-a stabilit restanța la plata pensiei

alimentare ce urmează a fi încasată de la debitorul Nicolae Iacub pe perioada anilor

25 martie 2004 - 20 februarie 2009, în mărime de 52940 lei.

Recurenta Larisa Secrieru a relatat că la executorul judecătoresc Victor

Cogîlnicean, se află spre executare silită titlu executoriu nr. 2-1xx58/00 din 12

iunie 2000, eliberat de Judecătoria Botanica mun. Chișinău. Executorul

judecătoresc Victor Cogîlnicean, prin încheierea din 29 aprilie 2014, privind

stabilirea restanței la plata pensiei alimentare, în procedura de executare nr.

PAxxxx063-34r/12, a stabilit cuantumul total al restanței la plata pensiei de

întreținere în mărime de 154 488 lei, care urmează a fi încasată de la debitorul

Nicolae Iacub.

Recurenta Larisa Secrieru a menționat că la 09 august 2017, executorul

judecătoresc Victor Cogîlnicean, a stabilit cuantumul total al restanței la plata

pensiei de întreținere în cuantum de 211025, 89 lei.

Recurenta Larisa Secrieru a afirmat că toate eforturi întreprinse conform

legislației în vigoare în realizarea dreptului lezat nu au dat rezultate, iar, hotărârea

judiciară a rămas fară executare până în prezent.

Recurenta a indicat că potrivit practicii judiciare a Curții Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului, hotărârea judecătorească nu se finalizează cu

pronunțarea, ci cu executarea ei, or, în acest sens se aduc ingerințe drepturilor

reclamantului prevăzute de art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului, care declară, că fiecare persoană are dreptul la protejarea

drepturilor sale civile de către o instanță independentă, care se va pronunța referitor

8

la drepturile sale cu caracter civil, iar, odată ce o hotărâre de judecată nu va fi

executată are loc încălcarea art. 6 Convenției CEDO.

Recurenta Larisa Secrieru a apreciat că neexecutarea ulterioară a hotărârii în

favoarea sa a încălcat dreptul ei garantat de articolul 6§1 a Convenției.

Recurenta Larisa Secrieru a remarcat că, deși, hotărârea din 12 iunie 2000 a

Judecătoriei Botanica mun. Chișinău, a devenit irevocabilă și executorie, nu a putut

să obțină executarea acestei hotărâri imediat ce a devenit executorie, fapt ce

constituie o ingerință în dreptul său la respectarea bunurilor sale, așa precum este

prevăzut în prima propoziție a primului paragraf al articolului 1 al Protocolului nr.

1 la Convenție. Pentru motivele expuse, pretinde constatarea și recunoașterea

faptului că statul Republica Moldova a violat drepturile sale prevăzute la articolul

6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale și articolul 1 al Protocolului Adițional la Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din

15 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată participanților la

proces la data de 19 noiembrie 2019, prin scrisoarea de expediere nr. 12440 (f.d.

21, vol. II), însă dovada recepționării acesteia la materialele cauzei lipsește.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul, a fost depus

de Larisa Secrieru, reprezentată de avocatul Natalia Culeac-Reul la

07 noiembrie 2019, cu respectarea termenului prevăzut la art. 434 Cod de

procedură civilă.

La 09 decembrie 2019 în adresa intimatului Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Victor

Cogîlnicean, a fost expediată cererea de recurs depusă de Larisa Secrieru,

reprezentată de avocatul Natalia Culeac-Reul cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței.

Intimatul Ministerul Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

executorul judecătoresc Victor Cogîlnicean nu și-au vaforificat dreptul procedural

respectiv și nu au depus referințe în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului declarat de Larisa Secrieru, reprezentată de

avocatul Natalia Culeac-Reul, în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

9

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Larisa Secrieru, reprezentată

de avocatul Natalia Culeac-Reul, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de Larisa Secrieru,

reprezentată de avocatul Natalia Culeac-Reul, se referă la dezacordul recurentei cu

soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială, sau

aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul, exercitat conform

secțiunii a II-a, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în

fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute la art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii, sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii, doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor, stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă. Din recursul declarat de Larisa Secrieru, reprezentată de avocatul Natalia

Culeac-Reul, nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Larisa Secrieru, reprezentată de avocatul

Natalia Culeac-Reul.

10

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Larisa Secrieru, reprezentată de

avocatul Natalia Culeac-Reul, împotriva deciziei din 15 octombrie 2019 a Curții de

Apel Chișinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Larisa

Secrieru împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient

accesoriu executorul judecătoresc Victor Cogîlnicean cu privire la constatarea

încălcării drepturilor subiective prevăzute de art. 6 și 13 al Convenției Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și art. 1 al

Protocolului 1 Adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale prin neexecutarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești, încasarea prejudiciului material și moral.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

11