2r-21/20 — repararea prejudiciului material si moral, incasarea penalitatii, a dobinzii de intirziere si a cheltuielilor de judecata

Dosarul nr. 2r-21/20

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (Jud: S. Ghercavii)

Instanța de apel: Curtea de apel Bălți (Jud: A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă)

Î N C H E I E R E

22 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Azaleos”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolai Prepelița

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Azaleos”, intervenient accesoriu

Întreprinderea Individuală „Blîndu Vladislav” cu privire la repararea prejudiciului

material și moral, încasarea penalității, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva încheierii din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

restituit cererea de apel depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Azaleos”,

c o n s t a t ă :

La 01 iulie 2019, Nicolai Prepelița a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Azaleos”, intervenient accesoriu ÎI „Blîndu Vladislav” cu privire la

repararea prejudiciului material și moral, încasarea penalității, a dobânzii de întârziere

și a cheltuielilor de judecată.

Nicolai Prepelița a solicitat încasarea din contul SRL „Azaleos” a prejudiciului

material în sumă de 160780 lei, a prejudiciului moral în sumă de 100000 lei, a

penalității în sumă de 7350,20 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 18571,19 lei și

a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 12 septembrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central,

acțiunea înaintată de Nicolai Prepelița s-a admis parțial.

S-a dispus încasarea din contul SRL „Azaleos” în beneficiul lui Nicolai Prepelița

a prejudiciului material în sumă de 160780 lei, a prejudiciului moral în sumă de 10000

lei, a penalității în sumă de 7350,20 lei și a dobânzii de întârziere în sumă de 18571,19

lei.

S-a dispus încasarea din contul SRL „Azaleos” în beneficiul statului a taxei de

stat în sumă de 4823,40 lei. În rest, pretenția cu privire la încasarea cheltuielilor de

judecată s-a respins.

La 20 septembrie 2019, SRL „Azaleos” a declarat apel, solicitând admiterea

cererii de apel, casarea hotărârii din 12 septembrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul

1

Central, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în

judecată.

Prin încheierea din 07 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, nu s-a dat curs

cererii de apel depusă de SRL „Azaleos” și s-a comunicat apelantei despre necesitatea

prezentării la Curtea de Apel Bălți a cererii de apel motivate și a bonului de plată a

taxei de stat în sumă de 4898,40 lei, până la 21 noiembrie 2019, ora 09:00. S-a

atenționat apelanta că în cazul în care v-a expedia cererea de apel motivată și dovada

de plată a taxei de stat prin alte mijloace decât depunerea personal în instanță, urmează

să se asigure că actele menționat vor ajunge în instanță, înainte de termenul acordat.

S-a explicat SRL „Azaleos” că în cazul în care nu va înlătura în termen neajunsurile

menționate, cererea de apel nu va fi considerată depusă și va fi restituită.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți s-a restituit cererea

de apel depusă de SRL „Azaleos”, din motiv că apelanta nu s-a conformat indicațiilor

instanței de apel și anume, nu a depus în termenul acordat cererea de apel motivată și

dovada de plată a taxei de stat.

La 05 decembrie 2019, SRL „Azaleos” a declarat recurs împotriva încheierii din

21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea recursului, casarea

încheierii contestate, cu restituirea cauzei spre rejudecare.

La 02 ianuarie 2020, Nicolai Prepelița a depus referință asupra cererii de recurs,

solicitând restituirea recursului, deoarece nu corespunde prevederilor art. 437 alin. (1)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și

a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Examinând temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a restitui cererea de

recurs depusă de SRL „Azaleos”, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 4261 alin. (1), lit. b1) din Codul de procedură civilă,

instanța de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii dacă: cererea

de recurs nu corespunde prevederilor art. 437 alin. (1).

În speță se atestă că, la 01 iulie 2019, Nicolai Prepelița a depus cerere de chemare

în judecată împotriva SRL „Azaleos”, intervenient accesoriu ÎI „Blîndu Vladislav” cu

privire la repararea prejudiciului material și moral, încasarea penalității, a dobânzii de

întârziere și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 12 septembrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central,

acțiunea înaintată de Nicolai Prepelița s-a admis parțial (f.d. 80, 109-113).

La 20 septembrie 2019, SRL „Azaleos” a declarat apel, solicitând admiterea

cererii de apel, casarea hotărârii din 12 septembrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul

Central, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în

judecată (f.d. 83-87).

Prin încheierea din 07 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, nu s-a dat curs

cererii de apel depusă de SRL „Azaleos” și s-a comunicat apelantei despre necesitatea

prezentării la Curtea de Apel Bălți a cererii de apel motivate și a bonului de plată a

taxei de stat în sumă de 4898,40 lei, până la 21 noiembrie 2019, ora 09:00. S-a

atenționat apelanta că în cazul în care v-a expedia cererea de apel motivată și dovada

de plată a taxei de stat prin alte mijloace decât depunerea personal în instanță, urmează

să se asigure că actele menționat vor ajunge în instanță, înainte de termenul acordat.

2

S-a explicat SRL „Azaleos” că în cazul în care nu va înlătura în termen neajunsurile

menționate, cererea de apel nu va fi considerată depusă și va fi restituită (f.d. 120-

122).

Ulterior, prin încheierea din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți s-a restituit

cererea de apel depusă de SRL „Azaleos”, din motiv că apelanta nu s-a conformat

indicațiilor instanței de apel și anume, nu a depus în termenul acordat cererea de apel

motivată și dovada de plată a taxei de stat (f.d. 125-126).

Instanța de recurs observă că recurenta SRL „Azaleos” a depus la Curtea

Supremă de Justiție cererea de recurs în limba rusă.

Astfel, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului,

dreptul de acces la instanță nu este unul absolut și se poate preta la limitări; acestea

sunt implicit admise, deoarece dreptul de acces „prin natura sa, presupune

reglementarea sa de către stat, reglementare care poate varia în timp și spațiu, în

concordanță cu nevoile și resursele comunității și ale indivizilor” (a se vedea Stanev

vs Bulgaria (Marea Cameră), 17 ianuarie 2012, parag. 230; Pasquiuni vs San Marino,

2 mai 2019, parag. 156).

Condițiile de admisibilitate a unei căi de atac pot fi aplicate dacă nu reduc

substanța dreptului de acces la un tribunal, și, în special, dacă ele urmăresc un scop

legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate între mijloacele

utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea Sultan vs Republica Moldova, 5

iunie 2018, parag. 24; Graciova vs Republica Moldova, 24 ianuarie 2019, parag. 23 –

24). Limitările într-o cale extraordinară de atac pot fi mai stricte decât cerințele

instituite pentru o cale de atac ordinară (a se vedea, inter alia, Miessen vs Belgia, 16

octombrie 2016, parag. 64; Samardžić vs Croația, 20 iulie 2017, parag. 28; Zubac vs

Croația (Marea Cameră), 5 aprilie 2018, parag. 82).

Sub acest aspect, Colegiul menționează că, prin Hotărârea nr. 17 din 04 iunie

2018 a Curții Constituționale a Republicii Moldova a fost constatată desuetudinea

Legii nr. 3465 din 01 septembrie 1989 cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe

teritoriul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești.

Curtea a notat că potrivit art. 74 alin. (1) din Legea nr. 100 din 22 decembrie

2017 cu privire la actele normative, efectul constatării desuetudinii unei legi

presupune încetarea acțiunii sale, tot așa cum se întâmplă în cazul abrogării ei.

În conformitate cu art. 13 alin.(1) din Constituția Republicii Moldova limba de

stat a Republicii Moldova este limba moldovenească, funcționând pe baza grafiei

latine.

Articolul 118 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova și art. 9 alin. (1) din

Legea cu privire la organizarea judecătorească statuează că procedura judiciară se

desfășoară în limba moldovenească.

Mai mult, Colegiul reține că prevederi similare celor constituționale precizate se

conțin și în art. 24 alin. (1) din Codul de procedură civilă, conform căreia judecarea

cauzelor civile în instanțele judecătorești se desfășoară în limba moldovenească.

În astfel de circumstanțe de drept, art. 437 alin. (1) din Codul de procedură civilă

prevede că o cerere de recurs în secțiunea I trebuie să fie dactilografiată în limba

română și să cuprindă un șir de elemente indicate exhaustiv. Cerința ce vizează limba

de procedura nu a fost îndeplinită de către recurentă ceea ce provoacă incidența

sancțiunii procedurale de restituire a recursului.

Colegiul judiciar este convins că normele procedurale privind limba care

urmează a fi folosită la redactarea cererii de recurs sunt, fără îndoială, concepute

3

pentru a asigura buna - administrare a justiției și respectarea, în special, a principiului

securității juridice. Persoanele în cauză trebuie să poată avea așteptări ca aceste norme

să fie aplicate. Cu toate acestea, normele respective, sau aplicarea acestora, nu ar

trebui să împiedice justițiabilii să utilizeze o cale de atac disponibilă (a se vedea

Ivanova vs Finland, 28 mai 2002, parag. 1; Popa vs România (dec.), 9 decembrie

2014, parag. 16). Din perspectiva rațiunii economiei de resurse, instanțele de judecată

nu au nici timpul, nici resursele materiale și financiare necesare pentru a traduce

cererile de recurs formulate în limbi străine, care le-au fost înaintate

Or, principiul utilizării limbii oficiale impune o condiție ca judecarea cauzelor

să aibă loc în limba oficială a statului. Iar recurenta având dreptul de acces la justiție,

simultan, are obligația de a se conforma condițiilor de admisibilitate a unei căi de atac.

Din cele menționate rezultă că documentele procesuale judiciare se întocmesc în

mod obligatoriu și în limba moldovenească. Cetățenii care nu posedă sau nu vorbesc

limba de stat au dreptul să se exprime în limba maternă în cadrul procedurilor

judiciare, chiar și în ipoteza în care cunosc limba de stat, fiind un beneficiu legal

acordat acestora. Totodată, dreptul de a se exprima în limba maternă în cadrul

procedurilor orale desfășurate în fața instanței judecătorești, include și dreptul de a

întocmi și înainta în instanță acte de procedură sau alte cereri în această limbă, dar

traduse și în limba de stat.

Instanțele de judecată nu se pot preocupa de traducerea cererilor înaintate

instanței (de chemare în judecată, apel sau recurs) dintr-o altă limbă decât în limba de

stat din simplul considerent că această pretinsă obligație depășește cadrul

împuternicirilor de a înfăptui justiția în mod imparțial și echidistant. Obligația

instanței de judecată este de a asigura participanții la proces să ia cunoștință de actele,

de lucrările dosarului și să vorbească în judecată prin interpret, în cazul când nu

cunosc limba de stat.

Pe această cale, Colegiul judiciar este de părere că depunerea cererii de recurs

într-o altă limbă decât limba română a fost cauzată în întregime de comportamentul

recurentei, fiind încălcate obligațiile procedurale din articolul 56 alin. (3) și articolul

61 alin. (1) din Codul de procedură civilă. În esență, omisiunile procedurale ar fi putut

fi evitate de la bun început și, ținând cont că acestea sunt, în principal, imputabile

pentru recurentă și consecințele negative le revin tot ei (a se vedea Zubac, ibidem,

parag. 121).

Având în vedere cele menționate, instanța de recurs consideră că principiile

evocate mai sus nu încalcă sau ignoră interesul personal al recurentei. Principiile

respective transpun în practică garanțiile unui proces echitabil pentru părți.

Din considerentele expuse supra și având în vedere că cererea de recurs depusă

de SRL „Azaleos” este redactată într-o altă limbă decât limba oficială a procesului și

nu este însoțită de traducere, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a restitui recursul declarat,

deoarece nu corespunde prevederilor art. 437 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 4261, alin. (1), lit. b1), alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Se restituie recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Azaleos”

împotriva încheierii din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, în cauza civilă la

4

cererea de chemare în judecată depusă de Nicolai Prepelița împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Azaleos”, intervenient accesoriu Întreprinderea Individuală

„Blîndu Vladislav” cu privire la repararea prejudiciului material și moral, încasarea

penalității, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

5