2ra-97/20 — cu privire la incasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-97/20

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Central – M. Țurcan

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – G. Dașchevici, V. Cotorobai, L. Bulgac

ÎNCHEIERE

22 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Liudmila Ștovberg,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea pe

Acțiuni „Termoelectrica” în interesele Asociației de Coproprietari în Condominiu nr.

55/3 COOP împotriva Liudmilei Ștovberg cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 15 august 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de către Liudmila Ștovberg și s-a menținut hotărârea din 29

noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

constată:

La 05 februarie 2018 SA „Termoelectrica” s-a adresat cu acțiune oblică, în

interesele ACC nr. 55/3 COOP împotriva Liudmilei Ștovberg, prin care a solicitat

încasarea datoriei în mărime de 28 761,68 lei pentru consumul energiei termice în

perioada 01.03.2011-31.10.2017 și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că potrivit informației din Registrul

Bunurilor Imobile, în calitate de proprietar al apartamentului nr. XX din str. XXXXX,

nr. XXXX, mun. Chișinău este înregistrată Liudmila Ștovberg.

În baza contului personal, deschis la ACC nr. 55/3 COOP pe numele pârâtei,

ultima a acceptat prestația și a beneficiat de servicii comunale în volum deplin, fără

întreruperi, în conformitate cu normele și tarifele în vigoare.

Reclamanta a menționat că potrivit informației privind situația despre achitarea

serviciilor locativ comunale, pârâta domiciliază în apartamentul nr. XXX din str.

XXXXX, nr. XXXX, mun. Chișinău, iar pentru perioada 01 martie 2011-01 noiembrie

2017, a acumulat o datorie la plata energiei termice în mărime de 28 761, 68 lei.

1

Potrivit art. 25 alin. (1) al Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr.

1402 din 24.10.2002, persoanele fizice și juridice care beneficiază de servicii publice

de gospodărie comunală sunt obligate să achite contravaloarea serviciilor prestate,

conform facturilor primite, în termenul prevăzut de contractul încheiat între operator și

consumator. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 51 alin. (4) al Legii nr. 75 din

30 aprilie 2015 cu privire la locuințe, plata pentru serviciile prestate necontorizate în

locuință se efectuează conform indicatorilor contoarelor instalate la bloc și se

repartizează de către administrator pentru fiecare locuință necontorizată în funcție de

suprafața ei totală.

Conform pct. 17 și 18 din Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare

a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea

apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de

încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din

19 februarie 2002, plățile pentru serviciile locative, comunale și necomunale se percep

de la proprietarii, chiriașii și locatarii caselor individuale, apartamentelor/încăperilor

locuibile în cămine și încăperilor nelocuibile din bloc conform contractelor, în baza

conturilor (bonurilor) lunare respective pentru fiecare tip de serviciu, eliberat de

furnizorii, gestionarii sau prestatorii de servicii. Proprietarii, chiriașii și locatarii caselor

individuale, apartamentelor/încăperilor locuibile în cămine și încăperilor nelocuibile

din bloc achită plățile pentru serviciile prestate în luna precedentă până la data indicată

în factura de plată. Astfel, serviciile publice de gospodărie comunală se prestează și

respectiv se achită costul acestora.

A menționat că aceleași prevederi cu privire la obligația consumatorilor de a achita

serviciile comunale conform facturilor primite, este stipulată și în art. 37 alin. (3) al

Legii nr. 75 din 30 aprilie 2015 cu privire la locuințe, pe lângă plata pentru închirierea

locuinței din fondul public de locuințe sau a locuinței proprietate privată, locatarul este

obligat să efectueze plata pentru apa potabilă și evacuarea apelor uzate, încălzire,

alimentarea cu energie electrică, gaze naturale, transportarea deșeurilor menajere solide

și lichide, ascensor și pentru alte servicii prestate de locator sau de furnizorul de servicii

comunale și necomunale, conform facturilor prezentate. La solicitarea locatarului,

locatorul este obligat să prezinte bonurile de plată ce confirmă cheltuielile respective.

Totodată, în cazul prestării serviciilor comunale de către administratorul fondului

locativ ACC nr. 55/3 COOP, prestarea serviciilor este efectuată în temeiul conturilor

personale deschise pe numele pârâtei, iar în caz de prestare a serviciilor publice de

gospodărie comunală în lipsa contractelor încheiate cu consumatorii (proprietarii,

chiriașii și locatarii apartamentelor, caselor individuale de locuit, încăperilor locative

în cămine și încăperilor nelocative), aceștia din urmă sunt obligați să achite

contravaloarea serviciilor prestate, conform facturilor primite. Concluzia respectivă se

desprinde din prevederile exprese cuprinse în art. 25 alin. (5) al Legii nr. 1402 din 24

octombrie 2002, în care se stipulează că agenții economici care furnizează/prestează

servicii de gospodărie comunală fără contracte cu consumatorii, în caz de neachitare a

sumelor datorate, pot acționa conform prevederilor alin. (2)-(4). La rândul său, alin.

(2)-(4) din art. 25 al Legii respective prevăd acțiunile ce pot fi întreprinse de către

operator în privința consumatorilor care nu achită serviciile prestate inclusiv acționarea

2

în judecată. Prin urmare, în caz de prestare a serviciilor publice de gospodărie comunală

indiferent de faptul dacă a fost sau nu încheiat contract în acest sens, consumatorii

urmează să achite serviciile prestate. Or, lipsa unui contract scris nu scutește

consumatorul de obligația de a achita serviciul prestat”.

Prin hotărârea din 29 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de către SA „Termoelectrica” în interesele

ACC nr. 55/3 COOP. S-a încasat de la Liudmila Ștovberg în beneficiul ACC nr. 55/3

COOP suma de 28 761,68 lei cu titlu de datorie pentru energia termică livrată în

perioada 01.03.2011-31.10.2017. S-a încasat de la Liudmila Ștovberg în beneficiul SA

„Termoelectrica” taxa de stat în sumă de 862,85 lei. (f.d. 104, 107-113)

Prin decizia din 15 august 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de către Liudmila Ștovberg și s-a menținut hotărârea din 29 noiembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central. (f.d. 182, 183-187)

Pentru a ajunge la această concluzie instanțele au reținut că sunt relevante, la caz,

prevederile art. 25 alin. (1) al Legii serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402

din 24.10.2002, art. 51 alin. (4) al Legii nr. 75 din 30.04.2015 cu privire la locuințe,

coroborate cu pct. 17 și 18 din Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare

a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea

apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de

încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din

19.02.2002, care statuează că persoanele fizice și juridice care beneficiază de servicii

publice de gospodărie comunală sunt obligate să achite contravaloarea serviciilor

prestate, conform facturilor primite, în termenul prevăzut de contractul încheiat între

operator și consumator. Plata pentru serviciile prestate contorizate în locuință se

efectuează conform indicatorilor contoarelor instalate la bloc și se repartizează de către

administrator pentru fiecare locuință necontorizată în funcție de suprafața ei totală.

Plățile pentru serviciile locative, comunale și necomunale se percep de la proprietarii,

chiriașii și locatarii caselor individuale, apartamentelor/încăperilor locuibile în cămine

și încăperilor nelocuibile din bloc conform contractelor, în baza conturilor (bonurilor)

lunare respective pentru fiecare tip de serviciu, eliberat de furnizori gestionari sau

prestatori de servicii.

Au menționat că Liudmila Ștovberg pentru perioada 01.03.2011-01.11.2017 a

acumulat o datorie în mărime de 28 761,68 lei pentru energia termică, iar faptul că ea a

locuit temporar în altă locuință nu o exonerează de obligația de plată pentru serviciile

prestate apartamentului aflat inițial în posesie, apoi în proprietate privată. Totodată au

indicat că în perioada 13.06.2012-24.08.2013, când Liudmilei Ștovberg i-a fost radiată

viza de reședință, ulterior, restabilită, locuința a fost încălzită, respectiv ea este obligată

de a suporta cheltuieli pentru energia termică.

La 08 noiembrie 2019 Liudmila Ștovberg a declarat recurs împotriva deciziei din

15 august 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea deciziei instanței

de apel cu trimiterea cauzei la rejudecare. (f.d. 193-196)

În motivarea recursului recurenta a invocat că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate, fiind aplicate eronat normele de drept material și

procedural.

3

Consideră că instanța de apel, cu abatere de la prevederile art. 122, 130 Cod de

procedură civilă, nu a dat apreciere probelor prezentate, incorect a menținut hotărârea

instanței de fond, limitându-se astfel numai la reiterarea divergentă a circumstanțelor

de fapt, care au fost indicate de instanța de fond în hotărârea adoptată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

15 august 2019, a fost publicată pe portalul național al instanțelor de judecată la 19

septembrie 2019, expediată la data de 22 septembrie 2019.

Astfel, recursul declarat de către Liudmila Ștovberg, la 08 noiembrie 2019, se

consideră în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Liudmila

Ștovberg este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

Liudmila Ștovberg a indicat argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele

de judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu

pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea

probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul declarat

de către Liudmila Ștovberg, asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de judecată,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de recurentă nu pot constitui temei

de admisibilitate ale recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă Liudmila Ștovberg, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Liudmila Ștovberg, inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a), 440 alin.

(1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Liudmila Ștovberg, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

5