3ra-82/20 — contestarea actului administrativ

3ra-82/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-82/20

prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (Victoria Sîrbu, Viorica Mihaila, Anatolie Minciuna)

ÎNCHEIERE

15 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Sveatoslav Moldovan

examinând admisibilitatea recursului depus de Întovărășirea Pomilegumicolă

„Poiana Nouă”, reprezentată de Aliona Roșca,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Întovărășirea Pomilegumicolă „Poiana Nouă” împotriva

Guvernului Republicii Moldova, persoane terțe Societatea pe Acțiuni „Furnizarea

Energiei Electrice Nord” și Agenția Relații Funciare și Cadastru cu privire la

contestarea actului administrativ normativ și acordarea despăgubirilor pentru

prejudiciile cauzate,

împotriva hotărârii din 04 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins acțiunea depusă de Întovărășirea Pomilegumicolă „Poiana Nouă”,

constată:

La 29 ianuarie 2019, Întovărășirea Pomilegumicolă „Poiana Nouă” (în

continuare ÎP „Poiana Nouă”) a depus cerere de chemare în judecată în procedura

contenciosului administrativ împotriva Guvernului Republicii Moldova,

intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Furnizarea Energiei Electrice Nord”

(în continuare SA „Furnizarea Energiei Electrice Nord”) cu privire la contestarea

actului administrativ normativ și repararea prejudiciilor cauzate.

În motivarea acțiunii a invocat că, potrivit pct. 19 lit. c) din Regulamentul cu

privire la evaluarea bunurilor imobile în scopul impozitării, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 1303 din 24 noiembrie 2004, se disting următoarele tipuri de bunuri

imobile: bunurile imobile cu destinație agricolă, la care sunt atribuite terenurile

agricole și construcțiile amplasate pe ele și folosite în activitatea economică,

plantațiile perene, loturile întovărășirilor pomicole și construcțiile amplasate pe ele,

grădinile din extravilan.

Textul „și construcțiile amplasate pe ele” contravine actelor normative de

același nivel și de nivel superior, și anume: art. 4 din Legea cu privire la locuințe

nr. 75 din 30 aprilie 2015; art. 3 și 7 din Legea cu privire la recensământul

populației și al locuințelor din Republica Moldova în anul 2014 nr. 90 din 26

aprilie 2012; art. 2871, art. 2872 alin. (1), art. 2873 alin. (1) din Codul fiscal; Legii

nr. 5 din 08 februarie 2018; Hotărârii Guvernului cu privire la întovărășirile

1

pomicole nr. 629 din 13 noiembrie 1991, inclusiv pct. 6 din Hotărâre și pct. 10 din

Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului privind dreptul de a construi case pe loturile

pomicole; art. 30 din Codul civil.

Norma contestată în redacția expusă atribuie la categoria bunurilor imobile cu

destinație agricolă toate construcțiile amplasate pe loturile întovărășirilor pomicole,

indiferent de modul lor de folosință, ceea ce contravine legii și încalcă drepturile

sale și ale proprietarilor de vile din zona ei.

Prevederea contestată atribuie casele de vacanță și casele de locuit individuale

de pe loturile pomicole la categoria bunurilor imobile cu destinație agricolă,

contrar statutului de locuință al acestor construcții stabilit expres în legile adoptate

de Parlament.

Această normă produce modificări în comportamentul economic și social al

contribuabilului, deoarece îl obligă să plătească mai mult decât datorează în mod

legal, încălcând astfel, principiul cu privire la caracterul de ordine publică a

legislației fiscale.

ÎP „Poiana Nouă” a solicitat instanței de judecată declararea ca fiind ilegal și

nul textul „și construcțiile amplasate pe ele”, de după cuvintele „loturile

întovărășirilor pomicole” din pct. 19 lit. c) din Regulamentul cu privire la

evaluarea bunurilor imobile în scopul impozitării, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 1303 din 24 noiembrie 2004; încasarea în mod solidar în beneficiul

său a despăgubirii în mărime de 145 847,53 de lei.

Prin încheierea din 07 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

s-a refuzat ÎP „Poiana Nouă” în primirea cererii de chemare în judecată, în temeiul

articolului 4 lit. c) din Legea contenciosului administrativ și articolului 169 alin.(1)

lit. a) din Codul de procedură civilă (f.d. 103-104).

Prin decizia din 11 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a anulat

încheierea din 07 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a

restituit cauza spre judecare în Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (f.d. 138-143).

Prin încheierea din 18 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-a

transmis Curții de Apel Chișinău, pentru examinare în fond, cererea de chemare în

judecată depusă de ÎP „Poiana Nouă” (f.d. 146-147).

Prin încheierea protocolară din 08 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a

atras în proces ca terță persoană Agenția Relații Funciare și Cadastru (f.d. 169-

170).

La 28 octombrie 2019, ÎP „Poiana Nouă”, reprezentată de Aliona Roșca a

depus cerere de completare a temeiurilor acțiunii (f.d. 192-196, 208-209).

În argumentarea cererii a indicat că, legea prevede expres că actele normative

pot face obiect de verificare constituțională și, după caz, pot fi supuse controlului

legalității.

Curtea Constituțională a statuat prin deciziile nr. 1 din 14 iulie 2011, nr. 7 din

30 decembrie 2011, nr. 13 din 08 octombrie 2013 că, prevederile hotărârilor

Guvernului adoptate pentru executarea legilor care nu sunt contestate nu constituie

domeniul jurisdicției constituționale, fiind susceptibile de controlul legalității care

ține de competența instanțelor de drept comun.

După cum este notat în preambulul Hotărârii Guvernului nr. 1303 din 24

noiembrie 2004, Regulamentul a fost adoptat în scopul realizării Legii cu privire la

activitatea de evaluare nr. 989 din 18 aprilie 2002.

2

În speță, nu este contestată legea pentru executarea căreia a fost adoptată

Hotărârea de Guvern.

Prin urmare, Hotărârea Guvernului nr. 1303 din 24 noiembrie 2004 este

susceptibilă de controlul legalității în instanța de contencios administrativ, dar nu

în instanța de jurisdicție constituțională.

Decizia de inadmisibilitate a Curții Constituționale nr. 22 din 29 martie 2018

nu se poate opune dreptului de contestare a legalității în parte a Hotărârii

Guvernului nr. 1303 din 24 noiembrie 2004. Or, prin această decizie Curtea

Constituțională a examinat doar chestiunea admisibilității cererii depuse de о altă

persoană pe temeiuri de încălcare a art. 127 alin. (2) și art. 16 din Constituție, fără

coroborare cu vreo altă prevedere din Constituție care garantează drepturi

fundamentale.

Aceste temeiuri sunt total diferite de motivele de legalitate invocate în

prezenta acțiune.

Mai mult, prin încheierea nr. 3r-170/19 din 11 aprilie 2019, Curtea de Apel

Chișinău a confirmat că prezenta acțiune ține de competența instanței de

contencios administrativ și este supusă controlului legalității.

Prin pct. l, pct. 7, pct. 11 subpct. 5, pct. 13 subpct. 4 al Anexei nr. 1 la

Hotărârea Guvernului nr. 629 din 13 noiembrie 1991, a fost garantat expres

membrilor întovărășilor pomicole dreptul de a construi case capitale, conform

proiectelor și autorizațiilor de construcție.

Punctul 3 din aceiași Hotărâre stabilește obligația de plată a impozitului

membrilor întovărășirilor pomicole în calitatea lor de posesori de construcții

capitale.

Prin pct. 6 din Hotărâre, Guvernul a asimilat întovărășirile pomicole cu

centrele populate, indicând că „întovărășirile pomicole achită plata pentru

consumul de energie electrică în organizațiile de aprovizionare cu energie conform

tarifelor în vigoare, stabilite pentru centrele populate”.

Conform art. 7 din Legea privind prețul normativ și modul de vânzare-

cumpărare a pământului nr. 1308 din 25 iulie 1997, statul a prevăzut persoanelor

fizice care dețin lotul pomicol dreptul de a privatiza acest teren.

Ca urmare, întovărășirile pomicole au pierdut orice drept de posesie și

gestiune asupra loturilor pomicole repartizate persoanelor fizice, acestea fiind

privatizate sau pasibile de privatizat de posesorii lor.

Loturile repartizate din terenurile atribuite întovărășirilor pomicole aparțin cu

drept de proprietate privată, fie sunt pasibile de privatizat de către posesorii lor –

persoane fizice.

Din momentul constituirii până în prezent, existența și activitatea

întovărășirilor pomicole se reduce exclusiv la deservirea și asigurarea proprietarilor

de case de vacanță și de loturi cu servicii comunale, inclusiv pin încheierea de

contracte cu operatorii serviciilor.

Potrivit datelor publicate, în zonele geografice ale întovărășirilor pomicole se

află mai mult de 100 000 de deținători de terenuri și case de locuit. Aceste case

sunt indicate în registrul bunurilor imobile ca fiind căsuțe de vacanță, case

sezoniere și în unele cazuri sunt înregistrate ca fiind case de locuit individuale.

Persoanele fizice folosesc aceste case în calitate de locuințe și reședințe secundare,

întrucât satisfac cerințele lor de trai și corespund exigențelor minime pentru

locuințe.

3

Legislația în vigoare definește casa de vacanță și casa de locuit individuală ca

fiind locuințe, adică construcții cu destinație locativă. În acest sens, Titlul VII din

Codul fiscal include expres casele de vacanță la categoria bunurilor imobiliare cu

destinație locativă, care constituie obiect al impunerii cu impozit pe avere.

Casele de vacanță din cadrul întovărășirilor pomicole au fost evaluate de

autoritățile statului ținând cont de natura și destinația lor locativă, potrivit acelorași

criterii și coeficienți utilizați în evaluarea caselor de locuit individuale cu teren

aferent situate în zonele rezidențiale de odihnă și recreere, nefiind comparate cu

grajduri, hambare și ferme agricole.

Potrivit deciziei Consiliului satului Pîrîta nr. 5/1 din 01 aprilie 2010,

proprietarii caselor de vacanță din cadrul ÎP „Poiana Nouă” achită de-a lungul

anilor cotele de impozit corespunzătoare bunurilor imobile cu destinație locativă.

Impozitul pentru grajd sau hambar ar fi incomparabil mai mic decât cel pretins și

achitat în prezent pentru casele de vacanță.

Articolul 4 din Legea cu privire la locuințe nr. 75 din 30 aprilie 2015, art. 3 și

7 din Legea cu privire la recensământul populației și al locuințelor din Republica

Moldova în anul 2014 nr. 90 din 26 aprilie 2012 atribuie casei de vacanță statutul

de locuință și reședință secundară.

Punctul 1121 din Regulamentul privind eliberarea actelor de identitate și

evidența locuitorilor Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 125 din 18 februarie 2013, în redacția Hotărârii Guvernului nr. 872 din 31

octombrie 2017, prevede dreptul de înregistrare a vizei de reședință în casa de

vacanță.

În cadrul alegerilor parlamentare din 2014 și a celor prezidențiale din 2016

întovărășirile pomicole și locuitorii lor au fost incluși în circumscripțiile și,

respectiv, în listele electorale.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în cauza Demades c. Turciei,

hotărârea din 31 iulie 2003, că noțiunea de „domiciliu” include și reședința

secundară, recunoscând expres dreptul persoanei de a-și avea reședința secundară

în casa de vacanță.

Prin Legea nr. 5 din 08 februarie 2018 și prin notele de fundamentare și

rapoartele emise cu referire la această lege, legislatorul, executivul, președinția

republicii au recunoscut că pe loturile repartizate întovărășirilor pomicole, care

aparțin cu drept de proprietate privată sau sunt pasibile de privatizat de persoanele

fizice, sunt amplasate construcții capitale care dispun de infrastructura necesară

traiului (energie electrică, linii de telecomunicații, drumuri, rețele de apă potabilă

și gaze naturale, deservire cu transport auto) și în ele locuiesc permanent sau

sezonier proprietarii lor.

Prin urmare, Hotărârea de Guvern nr. 1303 din 24 noiembrie 2004, în partea

în care enumeră construcțiile de pe loturile întovărășirilor pomicole la categoria

bunurilor agricole fără a ține cont că pe aceste loturi se află case de vacanță care

prin natura lor sunt locuințe și respectiv au destinație locativă, este contrară

prevederilor legilor cu forță juridică superioară.

Aceste norme ale Guvernului sunt folosite de Serviciul Fiscal de Stat, de

SA „Furnizarea Energiei Electrice Nord” și de unii judecători cu prioritate față de

actele normative sus-citate, fapt ce contravine principiilor respectării dreptului de

proprietate, legalității, ierarhiei actelor normative.

4

Prevederile regulamentare contestate nu corespund criteriului „clarității legii”,

pentru că în baza lor Serviciul Fiscal de Stat a publicat explicații confuze, după

care furnizorii de energie electrică și instanțele judecătorești au aplicat tratamente

diferite, discriminatorii în raport cu întovărășirile pomicole și posesorii caselor de

vacanță.

Până în anul 2017, SA „Furnizarea Energiei Electrice Nord” și predecesorii

săi au livrat întovărășirilor pomicole energia electrică la cota zero prevăzută de

art. 104 lit. b) din Codul fiscal, ținând cont de destinația locativă a caselor de

vacanță.

Din 2017 până în prezent SA „Furnizarea Energiei Electrice Nord” impune

întovărășirilor pomicole și proprietarilor caselor de vacanță obligația de plată a

TVA la cota de 20%.

SA „Furnizarea Energiei Electrice Nord” face referire la Hotărârea

Guvernului nr. 1303 din 24 noiembrie 2004 și că, destinația caselor de vacanță și a

caselor individuale de locuit de pe loturile întovărășirilor pomicole este agricolă,

dar nu locativă și, respectiv, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 104 lit. b)

din Codul fiscal pentru a beneficia de scutirea de TVA.

Al doilea furnizor – ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL a livrat

și continuă să livreze întovărășirilor pomicole din zona sa și membrilor lor energia

electrică cu scutirea de TVA, în baza art. 104 lit. b) din Codul fiscal.

ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL motivează acțiunile sale

prin faptul că acestor livrări li se aplică facilitatea fiscală pentru că potrivit Legii cu

privire la locuințe nr. 75 din 30 aprilie 2015 și prin scopul și destinația sa, casa de

vacanță este și ea locuință, fiind pe poziție de egalitate cu noțiunea de casă de

locuit individuală și parte componentă notorie pentru viața cotidiană de familie.

Serviciul Fiscal de Stat a fost inițiatorul acestei discriminări indicând în actul

de control fiscal nr. 5-678433 din 12 septembrie 2016 obligația SA „Furnizarea

Energiei Electrice Nord” de aplicare a cotei TVA de 20% livrărilor efectuate în

adresa întovărășirilor pomicole.

Serviciul Fiscal de Stat și-a motivat decizia prin faptul că facilitatea prevăzută

de art. 104 lit. b) din Codul fiscal poate fi aplicată doar dacă în extrasul din

registrul bunurilor imobile este indicată destinația locativă a bunului, iar în cazul

lipsei ei casa de vacanță va fi considerată bun cu destinație agricolă potrivit

Hotărârii Guvernului nr. 1303 din 24 noiembrie 2004.

La efectuarea mențiunilor în registrul bunurilor imobile expresia „destinație

locativă” niciodată nu se indică în raport cu construcțiile.

Potrivit Anexei 5 la Instrucțiunea cu privire la înregistrarea bunurilor imobile

și a drepturilor asupra lor, aprobată de Agenția Relații Funciare și Cadastru cu

nr. 112 în 22 iunie 2005, pentru construcții se indică unul din următoarele moduri

de folosință: casă de locuit individuală, bloc locativ, căsuță de vacanță, clădire de

producere, clădire administrativă, construcție agricolă, construcție comercială,

construcție de cultură, construcție de învățământ și educație, construcție sportivă,

construcție de turism, etc.

Potrivit aceleiași instrucțiuni, denumirea modului de folosință „locativă” este

indicată doar pentru încăperile izolate, adică pentru apartamente și camere în

cămin.

Neanularea prevederilor contestate din Hotărârea Guvernului nr. 1303 din 24

noiembrie 2004 va genera situații discriminatorii, iar întovărășirile pomicole din

5

zonele de nord și est ale țării s-au pomenit cu pretenții și acțiuni judiciare, iar în

unele cazuri și cu hotărâri judecătorești de încasare a cotei TVA de 20% pentru

livrările efectuate anterior, pe parcursul termenului de 3 ani de prescripție

extinctivă, precum și cu facturi lunare de plată a TVA de 20% pentru livrările

succesive actuale.

Până în prezent o singură autoritate – Agenția Națională pentru Reglementare

în Energetică (ANRE) a recunoscut că, potrivit normelor Codului civil, Codului

fiscal, Legii cu privire la locuințe, căsuțele de vacanță amplasate în zonele

întovărășirilor pomicole sunt locuințe, au destinație locativă și posesorii lor sunt

consumatori casnici.

ANRE a confirmat că există o situație de aplicare neuniformă a legii și că sunt

supuși unui regim diferit, discriminatoriu consumatorii casnici din cadrul

întovărășirilor pomicole alimentate cu energie de SA „Furnizarea Energiei

Electrice Nord”.

În același timp, ANRE a declarat că nu are competențe de a stabili și aplica

uniform politicile fiscale și a remis problema spre examinare Parlamentului,

Guvernului, Ministerului Finanțelor.

Potrivit ANRE, Ministerul Finanțelor a declarat că va ține cont de această

situație la elaborarea politicii fiscale în viitor, iar alte autorități nu au dat răspuns.

În sensul legislației în vigoare destinația și modul de folosință al construcțiilor

este declarat de proprietar și se confirmă prin autorizațiile de construire eliberate

de administrația publică locală. Schimbarea modului de folosință (destinației)

construcției poate fi făcută de asemenea doar de către proprietar.

La cererea proprietarilor, autoritățile publice locale au eliberat autorizații de

construire a caselor de vacanță și a caselor de locuit individuale pe loturile

pomicole, dovadă fiind înregistrările corespunzătoare în registrul bunurilor

imobile. Proprietarii acestor case nu au solicitat schimbarea destinației/modului de

folosință din „case de vacanță” și din „case de locuit individuale” în „construcții

agricole”.

Prin urmare, Hotărârea Guvernului nr. 1303 din 24 noiembrie 2004, în partea

atribuirii caselor de vacanță la construcțiile cu destinație agricolă contravine

voinței proprietarului, încalcă legea și situația juridică reală și este pasibilă de

anulat.

Având în vedere că Hotărârea Guvernului a generat această situație ilegală și

discriminatorie de majorare a prețului energiei electrice și de încasare ilegală a

cotei TVA de 20%, urmează a-i fi achitată despăgubirea în sumă de 145 847,53 de

lei.

ÎP „Poiana Nouă”, reprezentată de Aliona Roșca, a solicitat instanței de

judecată admiterea acțiunii, a declara ilegal și nul textul „și construcțiile amplasate

pe ele”, de după cuvintele „loturile întovărășirilor pomicole” din pct. 19 lit. c) din

Regulamentul cu privire la evaluarea bunurilor imobile în scopul impozitării

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1303 din 24 noiembrie 2004; a încasa în

mod solidar de la Guvernul Republicii Moldova și SA „Furnizarea Energiei

Electrice Nord” despăgubirea în mărime de 145 847,53 de lei.

Prin hotărârea din 04 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

acțiunea depusă de ÎP „Poiana Nouă” (f.d. 218, 219-223 recto-verso).

În motivarea soluției prima instanță a reținut că, actul normativ al cărui

anulare parțială se solicită nu are ca obiect de reglementare relațiile dintre

6

consumatorul și furnizorul de energie electrică, relațiile date fiind guvernate de ale

norme de drept.

Temeiul pentru care se solicită anularea sintagmei „și construcțiile amplasate

pe ele” din pct. 19 lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 1303 din 24 noiembrie 2004,

de fapt, ține de aplicarea normelor Codului fiscal și de modalitatea de aplicare a

TVA la cota de 20% sau 0%.

Faptul că unele persoane terțe au utilizat pct. 19 lit. c) din Hotărârea

Guvernului nr. 1303 din 24 noiembrie 2004 la reglementarea altor relații civile,

decât cele ce țin de modul de evaluare a bunurilor imobile în scopul impozitării,

ține de corectitudinea de interpretare și aplicare a legislației de către aceste

persoane și nu constituie temei legal de nulitate.

Circumstanțele expuse de ÎP „Poiana Nouă” în privința relațiilor de furnizare

a energiei electrice sunt reglementate prin Regulamentul pentru furnizarea și

utilizarea energiei electrice, aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administrație al

ANRE nr. 393 din 15 decembrie 2010.

La 15 noiembrie 2019, ÎP „Poiana Nouă”, reprezentată de Aliona Roșca a

depus la Curtea de Apel Chișinău recurs împotriva hotărârii din 04 noiembrie 2019

a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea hotărârii recurate și emiterea unei

decizii noi, prin care să fie admisă acțiunea în sensul formulat (f.d. 226).

La 23 decembrie 2019, ÎP „Poiana Nouă”, reprezentată de Aliona Roșca a

depus la Curtea Supremă de Justiție motivarea recursului împotriva hotărârii din 04

noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

Argumentele motivării recursului se rezumă la faptul că, instanța de judecată

trebuia să aplice art. 5 alin. (1) și art. 65 alin. (1) din Legea privind actele

normative ale Guvernului și ale altor autorități ale administrației publice centrale

nr. 317 din 18 iulie 2003 în vigoare în perioada 03 octombrie 2003 – 12 iulie 2018.

Curtea de Apel Chișinău trebuia să constate că, normele primare ale Legii cu

privire la activitatea de evaluare nr. 989-XV din 18 aprilie 2002, în temeiul căreia a

fost elaborat Regulamentul contestat, nu conține clasificarea bunurilor imobile. Nu

există nicio normă primară care să atribuie căsuțele de vacanță de pe loturile

întovărășirilor pomicole la categoria bunurilor imobile cu destinație agricolă.

Introducerea sintagmei „construcțiile de pe loturile pomicole constituie bunuri

imobile cu destinație agricolă” în pct. 19 lit. c) din Regulamentul cu privire la

evaluarea bunurilor imobile în scopul impozitării, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 1303 din 24 noiembrie 2004 constituie o depășire a atribuțiilor. Or,

pe aceste loturi pomicole se află case de vacanță, care prin natura sa și conform

legislației sunt locuințe și au destinație locativă.

Această prevedere contravine însăși scopului și principiilor guvernate de

Hotărârea Guvernului nr. 1303 din 24 noiembrie 2004.

Instanța de judecată a interpretat eronat Legea cu privire la activitatea de

evaluare nr. 989-XV din 18 aprilie 2002, în temeiul căreia a fost elaborat

Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1303 din 24 noiembrie 2004.

Concluziile Curții de Apel Chișinău că „…la evaluarea bunurilor imobile în

scopul impozitării, casele de vacanță pot fi atribuite la categoria bunurilor cu

destinație agricolă, care poate fi diferită de destinația și modul de folosință real

utilizat de proprietar, precum și faptul atribuirii casei de vacanță la categoria

bunurilor imobile este importantă doar pentru evaluarea bunurilor imobile în

scopul impozitării, și nicidecum nu stabilește categoria la care se atribuie casele de

7

vacanță în relațiile civile dintre consumatorul și furnizorul de energie electrică…”

contravin art. 5 alin. (1) din Legea nr. 317 din 18 iulie 2003 și prevederilor art. 26

alin. (1) din Legea nr. 989 din 18 aprilie 2002.

Judecând cauza instanța nu a ținut cont de faptul că, în art. 280, 2871-2873 din

Codul fiscal legiuitorul a reglementat impozitele pe bunurile imobiliare și pe avere,

precum și evaluarea bunurilor imobiliare în scopul impozitării, căsuțele de vacanță

fiind incluse în aceeași categorie cu bunurile imobiliare cu destinație locativă cu

aceleași cote.

În articolul 280 alin. (2) din Codul fiscal, legislatorul a stabilit expres o

categorie și cote diferite ale impozitului pe bunurile imobiliare pentru terenurile

agricole și construcțiile amplasate pe ele.

Instanța dc judecată, examinînd pretențiile în despăgubire, nu a aplicat, dar

trebuia să aplice art. 1404 alin. (1) și (4) din Codul civil în coroborare cu art. 25

alin. (3) din Legea contenciosului administrativ.

A menționat că și-a exercitat în termen dreptul procedural de a contesta cu

recurs hotărârea din 04 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, deoarece

recursul a fost depus la 15 noiembrie 2019.

Hotărârea motivată a Curții de Apel Chișinău i-a fost notificată după 25

noiembrie 2019, iar motivarea recursului a fost depusă la Curtea Supremă de

Justiție la 23 decembrie 2019, fapt prin ce a respectat termenul de 30 de zile de la

notificare, prevăzut de art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

ÎP „Poiana Nouă”, reprezentată de Aliona Roșca a solicitat Curții Supreme de

Justiție casarea hotărârii din 04 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și

emiterea unei hotărâri noi, prin care să fie admisă acțiunea depusă de ÎP „Poiana

Nouă”.

La 14 ianuarie 2019, ÎP „Poiana Nouă”, reprezentată de Aliona Roșca a depus

la Curtea Supremă de Justiție recurs suplimentar, argumentele căruia se rezumă la

faptul că, prima instanță în mod eronat a expediat copia hotărârii prin

corespondență poștală pe numele destinatarului ÎP „Poiana Nouă”. Or, prin prisma

art. 98 alin. (2) din Codul administrativ, Curtea de Apel Chișinău trebuia să indice

în calitate de destinatar pe Aliona Roșca.

Drept urmare, la 20 noiembrie 2019, hotărârea Curții de Apel Chișinău a fost

notificată unui alt locuitor al ÎP „Poiana Nouă” – Marina Trifonova, care nu deține

împuterniciri de reprezentare în acest proces.

Dacă prima instanță ar fi indicat-o în calitate de destinatar, în mod evident ca

ar fi fost prima persoană căreia oficiul poștal i-ar fi înmânat hotărîrea.

A declarat că hotărârea din 04 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău i-a

fost notificată în 25 noiembrie 2019 de către persoana terță Marina Trifonov.

Respectiv, motivarea recursului a fost depusă în termen de 30 de zile de la

notificarea corespunzătoare a sa ca reprezentant al ÎP „Poiana Nouă”.

În situația în care instanța de recurs nu va accepta argumentele, a solicitat în

temeiul art. 65 din Codul administrativ, repunerea în termenul de depunere a

motivării recursului.

Or, ÎP „Poiana Nouă”, prin reprezentanții săi împuterniciți, din motive

independente de voința lor, nu au putut respecta termenul de 30 de zile calculat din

20 noiembrie 2019, întrucât în această zi nu li s-a notificat hotărârea, nici nu au

cunoscut data recepționării ei de către un alt locuitor al ÎP „Poiana Nouă”.

8

Examinând cererea cu privire la repunerea în termen a recursului și

admisibilitatea recursului depus de ÎP „Poiana Nouă”, reprezentată de Aliona

Roșca, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, cererea cu privire la repunerea în termen urmează

a fi respinsă, iar recursul declarat inadmisibil, din următoarele motive.

Conform articolului 245 din Codul administrativ, (1) recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. (2) Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Potrivit articolului 246 alin. (1) și (2) lit. e) din Cod administrativ, Curtea

Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă

este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară

inadmisibil în special când motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă

după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2).

Conform articolului 65 alin. (1) din Codul administrativ, dacă o persoană, din

motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la

cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit

se atribuie reprezentatului.

Alineatul (2) al aceluiași articol stipulează că, cererea de repunere în termen

se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se

anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază și,

suplimentar, se recuperează acțiunile omise.

Din materialele dosarului rezultă că, hotărârea din 04 noiembrie 2019 a Curții

de Apel Chișinău a fost pronunțată public la 04 noiembrie 2019, în prezența

reprezentantului ÎP „Poiana Nouă”, Aliona Roșca (f.d. 216-217, 218).

Prin scrisoarea de însoțire nr. 3-121/19//027152-02062019) se atestă

indutabilis că, la 18 noiembrie 2019, copia hotărârii motivate din 04 noiembrie

2019 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată în adresa participanților la proces,

inclusiv ÎP „Poiana Nouă” la adresa indicată de acesta (f.d. 224).

Avizul de recepție DS2035852547AS (f.d. 231) atestă că, hotărârea motivată

din 04 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată ÎP „Poiana

Nouă”, contra semnătură olografă, la 20 noiembrie 2019.

La capitolul dat completul notează că, prin prisma articolului 97 alin.(3) lit. c)

din Codul administrativ, autoritatea publică poate notifica prin poștă cu scrisoare

recomandată.

Această opțiune de notificare este definită în Regulile privind prestarea

serviciilor poștale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1457 din 30 decembrie

2016 ca „trimitere poștală înregistrată”, adică trimitere poștală care face obiectul

unui serviciu ce are următoarele particularități: eliberarea de către furnizorul de

servicii poștale expeditorului a unui document care atestă data depunerii trimiterii,

precum și, de regulă, plata tarifului și înmânarea trimiterii poștale destinatarului

contra semnătură cu indicarea datei înmânării;

Incidente speței sunt prevederile punctului 80 din Hotărârea Guvernului

nr. 1457 din 30 decembrie 2016, care stipulează că, trimiterile poștale înregistrate,

9

adresate persoanelor juridice, se eliberează persoanelor împuternicite în acest scop.

În acest caz persoana juridică încheie un contract cu unitatea poștală, prin care se

stabilesc condițiile de livrare și se desemnează persoanele împuternicite să

primească trimiterile poștale.

În cazul în care trimiterile poștale adresate persoanelor juridice urmează a fi

predate în oficiile poștale, persoana juridică perfectează procuri cu drept de primire

a trimiterilor poștale respective. În cazul în care se prezintă administratorul, acesta

se legitimează prin prezentarea actelor care confirmă împuternicirea.

Astfel, din sensul logico-juridic al normelor precitate se deduce lipsa

suportului legal al argumentului reprezentantului recurentei că, la 20 noiembrie

2019, hotărârea din 04 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată

unui alt locuitor al ÎP „Poiana Nouă” – Marina Trifonova, care nu deține

împuterniciri de reprezentare în acest proces.

La fel, este neîntemeiat argumentul reprezentantului ÎP „Poiana Nouă”,

Aliona Roșca, că trimiterea poștală expediată de Curtea de Apel Chișinău în adresa

destinatarului ÎP „Poiana Nouă” a fost primită la 20 noiembrie 2019 de către o

persoană terță – Marina Trifonova.

Or, din conținutul avizul de recepție a corespondenței DS2035852547AS nu

poate fi identificată fără echivoc persoana care a primit în numele ÎP „Poiana

Nouă” trimiterea poștală expediată de Curtea de Apel Chișinău.

Însă, aplicând principiul bunei-credințe și prevederile Hotărârii Guvernului

nr. 1457 din 30 decembrie 2016, este înafara oricărui dubiu că factorul poștal a

avut diligența să verifice calitatea persoanei și împuternicirile acesteia de a primi

trimiterea poștală expediată de Curtea de Apel Chișinău pe numele destinatarului

ÎP „Poiana Nouă”.

Respectiv, ÎP „Poiana Nouă” nu a demonstrat că, trimiterea poștală

DS2035852547AS a fost primită de către o persoană neîmputernicită, iar

semnătura olografă aplicată pe avizul de recepție a corespondenței aparține unui

terț.

La capitolul dat completul notează că, din moment ce factorul poștal a predat

Marinei Trifonova trimiterea poștală expediată de Curtea de Apel Chișinău, se

prezumă că primul a verificat împuternicirile acesteia de a primi corespondența

expediată pe numele persoanei juridice ÎP „Poiana Nouă”, ea fiind identificată ca

reprezentant al entității.

Reieșind din acest ipoteză, nu poate fi apreciată veritabil declarația întocmită

olograf în limba rusă de către Marina Trifonova, prin care aceasta confirmă că, la

25 noiembrie 2019, a predat Alionei Roșca trimiterea poștală cu hotărârea din 04

noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău. Or, culpa reprezentantului se atribuie și

reprezentatului.

Prin urmare, reprezentantul ÎP „Poiana Nouă”, Aliona Roșca nu a respectat

prevederile articolului 65 alin. (2) din Codul administrativ și nu a anexat probe

care confirmă faptele pe care se întemeiază cererea de repunere în termen a

recursului.

În circumstanțele expuse supra, nu pot fi acceptate argumentele

reprezentantului recurentei că, hotărârea Curții de Apel Chișinău i-a fost notificată

după data de 25 noiembrie 2019, deoarece sunt combătute prin avizul de recepție a

corespondenței DS2035852547AS.

Potrivit articolului 63 din Codul administrativ, calcularea termenelor în

10

procedura administrativă se efectuează în conformitate cu prevederile art. 259-266

din Codul civil. Dacă o autoritate publică trebuie să efectueze prestații doar pentru

o anumită perioadă de timp, atunci această perioadă expiră în ultima zi a ei, chiar și

atunci cînd aceasta este o zi de sâmbătă, duminică sau o zi liberă stabilită prin lege.

La rândul său, articolul 261 din Codul civil (articolul 385 în redacția actuală a

Codului civil) prescrie în alin. (1) că, dacă începutul curgerii termenului este

determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei,

atunci ziua survenirii evenimentului sau momentului nu se ia în considerare la

calcularea termenului.

Coroborând normele legale precitate se constată că, începutul curgerii

termenului de depunere a motivării recursului este ziua imediat următoare datei

calendaristice notificării hotărârii, adică ziua de 21 noiembrie 2019, iar ultima zi

fiind data de 20 decembrie 2019, ora 24.00.

Mai mult decât atât, din informația plasată pe portalul instanțelor naționale de

judecată se atestă că, hotărârea motivată din 04 noiembrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău a fost plasată și publicată la 18 noiembrie 2019

[https://cac.instante.justice.md/ro/court-decisions?dossier_number=02-3-12329-

04062019&type=Any&apply_filter=1].

În ceea ce privește plasarea hotărârilor judecătorești pe pagina web

menționată supra, urmează a fi precizat că această modalitate este prevăzută expres

în punctele 7-8 din Regulamentul privind modul de publicare a hotărârilor

judecătorești pe portalul național al instanțelor de judecată și pe pagina web a

Curții Supreme de Justiție, aprobat prin hotărârea nr. 658/30 din 10 octombrie

2017 a Consiliului Superior al Magistraturii.

Potrivit acestor prevederi, scopul existenței portalului național al instanțelor

de judecată îl constituie susținerea unui mediu informațional virtual și accesibil

pentru cetățeni. Informațiile publicate pe portalul național al instanțelor de judecată

și pe pagina web a Curții Supreme de Justiție includ lista cauzelor fixate pentru

judecare, hotărârile instanței de judecată, citațiile în fața instanței și alte informații

relevante pentru justițiabili.

Punctul 17 din același Regulament stipulează că, hotărârile judecătorești,

pronunțate de judecătorii și de curțile de apel, sunt transferate din Programul

Integrat de Gestionare a Dosarelor pe portalul unic al instanțelor de judecată, în

regim real.

Astfel, este în afara oricărui dubiu că, de la momentul notificării hotărârii

motivate din 04 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău pe portalul instanțelor

naționale de judecată – de la 20 noiembrie 2019, ÎP „Poiana Nouă”, reprezentată

de Aliona Roșca a dispus de timp suficient și rezonabil pentru a depune motivarea

recursului.

Circumstanțele descrise supra evidențiază caracterul echivoc al recursului,

deoarece ÎP „Poiana Nouă” fiind interesată în soarta soluționării prezentului

litigiu, urma să întreprindă măsurile necesare de a proteja dreptul său de acces la

instanță prin depunerea în termen a unui recurs motivat, care să corespundă

exigențelor impuse de legiuitor, în caz contrar intervenind uno ictu aplicarea, cu

titlu de sancțiune procedurală, declararea recursului inadmisibil în temeiul

articolului 246 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ.

În acest sens este imperioasă jurisprudența CtEDO în care Înalta Curte a

reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția

11

drepturilor sale de acces la justiție (cauza Ponomaryov v. Ucraina, 3236, hotărârea

din 03 aprilie 2008).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

respinge cererea privind repunerea în termen a recursului și a declara inadmisibil

recursul depus de ÎP „Poiana Nouă”, reprezentată de Aliona Roșca.

Conform articolelor 65, 193, 211 alin. (1), 230, 233 alin. (1) și (2), 244, 245,

246 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se respinge cererea cu privire la repunerea în termen a recursului.

Recursul depus de Întovărășirea Pomilegumicolă „Poiana Nouă”,

reprezentată de Aliona Roșca se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Sveatoslav Moldovan

12