2ra-112/20 — repararea prejudiciului material și moral, cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmărire penală ale procuraturii si ale instantelor judecătorești

2ra-112/20 — repararea prejudiciului material și moral, cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmărire penală ale procuraturii si ale instantelor judecătorești (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

dosar nr. 2ra-112/2020

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător: (R. Pascari)

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău judecători: (I. Țurcan, I. Cotruță, N. Simciuc)

Î N C H E I E R E

15 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Nina Vascan

judecătorii Victor Burduh

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Alexandra Cereseu,

reprezentată de avocatul Serghei Mocanu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandra

Cereseu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient

accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea

prejudiciului material și moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 26 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Alexandra Cereseu, reprezentată de avocatul Serghei

Mocanu și s-a menținut hotărârea din 14 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La data de 31 ianuarie 2018, Alexandra Cereseu, reprezentată de avocatul

Serghei Mocanu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului

Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a

Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material și moral și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta Alexandra Cereseu, a invocat că prin

sentința din 10 februarie 2014 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, a fost încetat

procesul penal de învinuire a Alexandrei Cereseu în baza art. 361 alin. (1) Cod

penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere

penală.

Totodată, s-a recunoscut Alexandra Cereseu vinovată de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 196 alin. (4) Cod penal, și s-a fixat pedeapsa

sub formă de amendă în mărime de 1000 unități convenționale, ceea ce constituie

20000 lei în beneficiul statului.

1

Prin decizia din 24 noiembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău, s-a casat

sentința din 10 februarie 2014 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a fost emisă

o nouă hotărîre, prin care Alexandra Cereseu a fost achitată de învinuire în baza

art. art. 361 alin. (1) și 27, 190 alin. (5) Cod penal, pe motiv că nu există faptul

infracțiunii.

Prin decizia din 05 mai 2015 a Curții Supreme de Justiție, s-au admis

recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de

Apel Chișinău, Radu Sîli, partea vătămată Ion Cereseu și avocatul Iurie Chirică în

numele acestuia, cu casarea parțială a deciziei din 24 noiembrie 2014 a Curții de

Apel Chișinău, în partea achitării Alexandrei Cereseu în baza art. 361 alin. (1) Cod

penal, și menținerea în această parte, a sentinței din 10 februarie 2014 a

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, prin care procesul penal de învinuire al

Alexandrei Cereseu în baza art. 361 alin. (1) Cod penal a fost încetat în legătură cu

expirarea termenului prescripției tragerii la răspunderea penală, în rest, în partea în

care Alexandra Cereseu a fost achitată de învinuire în baza art. art. 27, 190 alin. (5)

Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, decizia din

24 noiembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău, a fost menținută.

Prin urmare, reclamanta Alexandra Cereseu consideră că, a fost trasă ilegal la

răspundere penală în baza art. art. 27, 190 alin. (5) Cod penal.

Reclamanta Alexandra Cereseu a menționat că pe timpul efectuării acțiunilor

de urmărire penală a fost nevoită să suporte umilință și disconfort enorm din care

motiv a primit traume psihologice sub forma de stare de stres, care sunt

iremediabile.

Reclamanta Alexandra Cereseu a declarat că pentru serviciile prestate de

avocat în cadrul examinării cauzei în instanța de apel și recurs, reclamanta a achitat

conform contractului de asistență juridică din 21 februarie 2014 și bonului de plată

seria EK nr.774521 din 21 februarie 2014, suma de 14000 lei.

Reclamanta Alexandra Cereseu a solicitat admiterea acțiunii, încasarea de la

bugetul de stat prin intermediu Ministerului Justiției al Republicii Moldova în

beneficiul său a sumei de 14000 lei, cu titlu de prejudiciu material precum și

încasarea de la bugetul de stat prin intermediu Ministerului Justiției al Republicii

Moldova în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 90000 lei.

Prin hotărârea din 14 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Alexandra

Cereseu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient

accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea

prejudiciului material în sumă de 14 000 lei și a prejudiciului moral în sumă de

90 000 lei, s-a respins cererea reclamantei Alexandra Cereseu privind compensarea

cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 26 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Alexandra Cereseu, reprezentată de avocatul Serghei Mocanu și s-a

menținut hotărârea din 14 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandra Cereseu

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului

material și moral, și compensarea cheltuielilor de judecată.

În susținerea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că Alexandra Cereseu

a fost învinuită în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal

2

– deținerea și folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi și

reîncadrează acțiunile inculpatei, și art. 27-190 alin. (5) Cod penal – tentativă la

cauzarea de daune materiale în proporții deosebit de mari prin înșelăciune sau abuz

de încredere, dacă fapta nu constituie o însușire.

Prin sentința din 10 februarie 2014 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

procesul penal de învinuire a Alexandrei Cereseu în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, a fost încetat în legătură cu expirarea

termenului prescripției tragerii la răspunderea penală. Totodată, s-a recunoscut

Alexandra Cereseu vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 196

alin. (4) Cod penal, și s-a fixat pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 1000

unități convenționale, ceea ce constituie 20000 lei în beneficiul statului.

Prin decizia din 24 noiembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău, s-a casat

sentința din 10 februarie 2014 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a fost emisă

o nouă hotărîre, prin care Alexandra Cereseu a fost achitată de învinuire în baza

art. art. 361 alin. (1) și 27, 190 alin. (5) Cod penal, pe motiv că nu există faptul

infracțiunii.

Prin decizia din 05 mai 2015 a Curții Supreme de Justiție, s-au admis

recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de

Apel Chișinău, Radu Sîli, partea vătămată Ion Cereseu și avocatul Iurie Chirică în

numele acestuia, cu casarea parțială a deciziei din 24 noiembrie 2014 a Curții de

Apel Chișinău, în partea achitării Alexandrei Cereseu în baza art. 361 alin. (1) Cod

penal, și menținerea în această parte, a sentinței din 10 februarie 2014 a

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, prin care procesul penal de învinuire al

Alexandrei Cereseu în baza art. 361 alin. (1) Cod penal a fost încetat în legătură cu

expirarea termenului prescripției tragerii la răspundere penală, în rest, în partea în

care Alexandra Cereseu a fost achitată de învinuire în baza art. art. 27, 190 alin. (5)

Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, decizia din

24 noiembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău, a fost menținută. Respectiv, invocînd

că a fost trasă ilegal la răspunderea penală în baza art. art. 27, 190 alin. (5) Cod

penal, iar pe timpul efectuării acțiunilor de urmărire penală reclamanta Alexandra

Cereseu a fost nevoită să suporte umilință și disconfort enorm din care motiv a

primit traume psihologice sub forma de stare de stres, care sunt iremediabile, și că

pentru serviciile prestate de avocat în cadrul examinării cauzei în instanța de apel și

instanța de recurs, reclamanta a suportat cheltuieli de asistență juridică.

Instanța de apel a menționat că pentru aplicarea dispozițiilor Legii 1545 din

25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, în fiecare caz în care se pretinde încasarea despăgubirilor materiale și

morale pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, urmează a fi întrunite

cumulativ atât circumstanțele prevăzute la art.6 al Legii nominalizate, ce

reglementează dreptul la repararea prejudiciului, cât și art. 3 al acestei legi, care

stipulează cazurile de reparare a acestui prejudiciu.

Instanța de apel a constatat că condițiile Legii nr. 1545-XII din 25 februarie

1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, nu se

regăsesc în justificarea pretențiilor reclamantei, or, prin prisma probelor

administrate la dosar, se atestă că Alexandra Cereseu a fost recunoscută vinovată

3

pe un capăt de acuzare, procesul penal a fost încetat pe motivul expirării

termenului de prescripție, acesta însă nefiind un temei de reabilitare.

Suplimentar, instanța de apel a menționat că prin prisma Legii nr. 1545-XII

din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, nu orice acțiune a organelor de drept și instanțelor judecătorești

atrage răspunderea statului, or, în această ordine de idei, este important și necesar

să se constate ilegalitatea actului procedural emis de către organul de drept. Astfel,

dacă se demonstrează printr-un act judecătoresc de dispoziție irevocabil că

acțiunile întreprinse de către organul de urmărire penală sânt sau au fost ilegale,

atunci dreptul la despăgubire apare indiferent de faptul dacă este vinovată sau nu

persoana, iar instanța de judecată urmează să indice expres care anume act

normativ justifică răspunderea statului.

În acest context, instanța de apel a reținut că prevederile art. 6 și art. 3 din

Legea nr.1545 nr. 1545-XII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, sînt indisolubile și nu pot fi aplicate

separat.

Instanța de apel a menționat că materialele anexate la dosar, în temeiul cărora

reclamanta/apelantă î-și întemeiază pretențiile, nu demonstrează că acțiunile

organelor de urmărire penală și a procuraturii, au fost efectuate cu abateri de la

prevederile legale, or, la caz nu a fost emis vre-un act procedural definitiv și

irevocabil prin care să se stabilească ilegalitatea acțiunilor organelor de urmărire

penală. Mai mult, efectuarea acțiunilor de urmărire penală este obligația organului

de urmărire penală, care are drept scop de a descoperi circumstanțele și persoana

care a comis infracțiunea.

Instanța de apel consideră eronată concluzia apelantei cu referire la faptul că

conform deciziei din 05 mai 2015 a Curții Supreme de Justiție, s-a menținut

sentința din 10 februarie 2014 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, prin care

procesul penal de învinuire al Alexandrei Cereseu în baza art.361 alin.(1) Cod

penal a fost încetat în legătură cu expirarea termenului prescripției tragerii la

răspundere penală, și s-a menținut decizia din 24 noiembrie 2014 a Curții de Apel

Chișinău în partea în care Alexandra Cereseu a fost achitată de învinuire în baza

art. art. 27, 190 alin. (5) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii și atunci survine cazul răspunderii statului pentru omisiunile organelor

de poliție, or, pentru angajarea răspunderii statului în condițiile Legii nr. 1545, este

necesară întrunirea condiției - existența faptei ca ilicită, respectiv nu orice acțiune a

organelor de drept, atrage răspunderea statului.

Instanța de apel a remarcat că prin prisma Legii nr. 1545-XII din 25 februarie

1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

persoana (fizică/juridică) are dreptul să solicite despăgubire în situația când aceasta

o fost condamnată, iar ulterior în privința sa a fost emisă sentință de achitare, iar

potrivit art. 50 Cod penal, se consideră răspundere penală condamnarea publică, în

numele legii, a faptelor infracționale și a persoanelor care le-au săvîrșit,

condamnare ce poate fi precedată de măsurile de constrîngere prevăzute de lege.

La caz, Alexandra Cereseu nu a fost supusă arestului, nu i-au fost aplicate

măsuri de constrângere, nu a fost atrasă la răspundere penală și nici nu i s-a acordat

4

statutul de ”condamnat”, fiind doar în calitate de învinuit/inculpat de comiterea

unei infracțiuni în baza probelor acumulate în cadrul urmăririi penale, iar în

privința ei așa și nu a fost emisă o sentință definitivă de condamnare, care să fie

constatată ilegală ulterior, fapt care nu atrage răspunderea statului. De asemenea,

cu referire la argumentele apelantei despre oportunitatea reparării prejudiciului

cauzat prin acțiunile organului de urmărire penală, instanța de apel a menționat că

remediile indicate în legea nominalizată, sunt aplicabile situațiilor în care se

afectează drepturi precum libertatea, siguranța, dreptul de proprietate, viața intimă,

siguranța economică, dreptul la corespondență. Or, atât timp cât actele la care a

făcut referire și care au fost întocmite de către organul de urmărire penală, nu au

fost constatate ca ilegale și întocmite cu derogare de la prevederile legislației în

vigoare, instanța de apel consideră că Alexandra Cereseu nu a probat cauzarea unor

suferințe sau prejudicii prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală.

Instanța de apel a constatat că la judecarea cauzei, prima instanță a constatat și

elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, a

interpretat și aplicat corect normele de drept material cu pronunțarea unei hotărâri

legale și întemeiate pe circumstanțele de fapt constatate nemijlocit în ședința de

judecată prin probe pertinente și concludente în speță, instanța de apel ajungând la

concluzia că apelul depus de Alexandra Cereseu este neîntemeiat care urmează a fi

respins cu menținerea hotărârii primei instanțe.

La 11 noiembrie 2019 Alexandra Cereseu, reprezentată de avocatul Serghei

Mocanu a declarat recurs împotriva deciziei din 26 iunie 2019 a Curții de Apel

Chișinău prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărârii de admitere a

acțiunii depuse de Alexandra Cereseu și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de recurs recurenta Alexandra Cereseu a invocat

dezacordul cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, considerându-le

vădit ilegale și neîntemeiate, deoarece instanța de apel la pronunțarea deciziei a

aplicat eronat normele de drept material, instanța a interpretat în mod eronat legea,

concluziile instanței de apel expuse în decizie sunt în contradicție cu

circumstanțele cauzei.

Recurenta Alexandra Cereseu a menționat că instanțele judecătorești

inferioare eronat au motivat respingerea acțiunii, precum că circumstanțelor de fapt

și drept menționate în acțiune nu cad sub incidența temeiurilor și cazurilor de

apariție a dreptului la repararea prejudiciului în condițiile Legii nr. 1545 din

25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești.

Recurenta Alexandra Cereseu a relatat că dreptul la repararea prejudiciului,

material și moral apare în cazul devenirii definitive și irevocabile a sentinței de

achitare.

Recurenta Alexandra Cereseu a relatat că soluția instanței de apel nu conține

o argumentare clară din care să rezulte clar procesul deliberării și adoptării soluției

la care s-a ajuns, deoarece acete circumstanțe prezintă relevanță în folosirea

criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat.

Recurenta Alexandra Cereseu a menționat că instanța de apel nu a verificat

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și

cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei, nu

5

a apreciat probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de

către participanții la proces. Instanța de apel nu a dat un răspuns cert referitor la

pertinența unui înscris sau altuia în condițiile când este obligată să reflecte în

hotărâre motivele, pertinența admisibilitatea, veridicitatea probelor și toate probele

în ansamblu, legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea pricinii,

concluziile sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și

argumentarea preferinței unor probe față de altele.

Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în practica sa constantă subliniază

rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din

Convenția Europeana a Drepturilor Omului și arată că dreptul la un proces

echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt

examinate de către instanță aceasta având obligația de a proceda la un examen

efectiv al mijloacelor argumentelor și elementelor de a proba sau cel puțin de a le

aprecia. De altfel, instanța de apel nu se poate limita să preia total sau parțial

poziția doar a unei părți a raportului litigios, ci trebuie sa analizeze cauza și sa

răspundă argumentat la criticile și mijloacele de apărare invocate de ambele părți.

Recurenta Alexandra Cereseu consideră că examinarea cauzei în ordine de

apel a avut loc în mod arbitrar, incomplet, evaziv, deoarece soluția instanței de

apel, nu întrunește condițiile unui proces echitabil în sensul art. 6 CEDO.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din

26 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată participanților la proces

la data de 11 iulie 2019, prin scrisoarea de expediere nr. 7263 (f.d. 149), însă

dovada recepționării acesteia la materialele cauzei lipsește.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul, a fost depus

de Alexandra Cereseu, reprezentată de avocatul Serghei Mocanu la

11 noiembrie 2019, cu respectarea termenului prevăzut la art. 434 Cod de

procedură civilă.

La 27 noiembrie 2019 în adresa intimatului Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii

Moldova, a fost expediată cererea de recurs depusă de Alexandra Cereseu,

reprezentată de avocatul Serghei Mocanu cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței.

La 16 decembrie 2019 Procuratura Generală a Republicii Moldova a depus

referință prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil.

Intimatul Ministerul Justiției al Republicii Moldova nu și-a vaforificat

dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului declarat de Alexandra Cereseu,

reprezentată de avocatul Serghei Mocanu, în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

6

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Alexandra Cereseu,

reprezentată de avocatul Serghei Mocanu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de Alexandra Cereseu,

reprezentată de avocatul Serghei Mocanu, se referă la dezacordul recurentei cu

soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială, sau

aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul, exercitat conform

secțiunii a II-a, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în

fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute la art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii, sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii, doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor, stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă. Din recursul declarat de Alexandra Cereseu, reprezentată de avocatul

Serghei Mocanu, nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

7

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Alexandra Cereseu, reprezentată de

avocatul Serghei Mocanu.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Alexandra Cereseu, reprezentată

de avocatul Serghei Mocanu, împotriva deciziei din 26 iunie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandra

Cereseu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient

accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea

prejudiciului material și moral, și compensarea cheltuielilor de judecată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Nina Vascan

Judecătorii Victor Burduh

Iurie Bejenaru

8