2ra-1044/19 — repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești

2ra-1044/19 — repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

dosar nr. 2ra-1044/2019

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Central, judecător: (R. Pulbere)

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău judecători: (V. Buhnaci, L. Pruteanu, M. Guzun)

Î N C H E I E R E

05 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Procuratura Generală a

Republicii Moldova și Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Maria Țurcanu

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului

material și moral prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii

și instanțelor judecătorești,

împotriva deciziei din 22 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

Procuratura Generală a Republicii Moldova, s-a admis apelul declarat de Maria

Țurcanu, și s-a casat hotărârea din 23 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central și s-a emis o hotărâre nouă prin care s-a admis parțial cererea de chemare

în judecată depusă de Maria Țurcanu prin care s-a încasat din contul bugetului de

stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul Mariei Țurcanu suma de

40 000 lei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral și suma de 22707 lei, cu

titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în cauza penală, în rest pretențiile

din cererea de chemare în judecată au fost respinse,

c o n s t a t ă :

La 08 decembrie 2017, Maria Țurcanu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului

material și moral prin acțiunile ilicite ale orgenelor de urmărire penală, procuraturii

și instanțelor judecătorești.

În motivarea acțiunii, reclamanta Maria Țurcanu a indicat că din anul 1989

până la 23 martie 2008, când a depus cerere de eliberare din funcție sub presiunea

directorului Vitalie Iordan, a activat în calitate de șef secție de aprovizionare la

Combinatul Frigorifer SA „Friga”, actual SA „JLC”.

Reclamanta Maria Țurcanu a menționat că în vara anului 2009, în privința sa

1

a fost pornită o cauză penală, care a fost examinată o perioadă de 3 ani. Pe

parcursul examinării cauzei, a încheiat un contract de asistență juridică cu avocatul

Rodion Tocan, căruia i-a achitat suplimentar suma de 2475 lei la data de 19 iulie

09 ianuarie 2013, i-a fost acordată asistență juridică de către avocatul Mihai

Popescu, cu care a încheiat contract de asistență juridică, achitând un avans în

mărime de 450 Euro, echivalentul a 7200 lei. Ulterior, i-a achitat sumele de 2680

lei și 3600 lei. În total, a achitat suma de 13 480 lei pentru asistența juridică.

Reclamanta Maria Țurcanu a invocat că prin sentința din 09 ianuarie 2013 a

Judecătoriei Botanica, a fost condamnată în baza art. 190 alin. (5) Cod penal la o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani, iar în baza art. 361 alin.

(2) Cod penal la o pedeapsă de 2 ani închisoare, prin cumulul pedepselor fiindu-i

stabilită o pedeapsa definitivă de 9 ani închisoare, cu încasarea de la Maria

Țurcanu în beneficiu SA „JLC” a sumei de 1 018 252 lei.

Reclamanta Maria Țurcanu a indicat că pentru acordarea asistenței juridice

la etapa examinării cauzei în Curtea de Apel Chișinău, a achitat avocatului Mihai

Popescu onorariu în mărime de 422 Euro, echivalentul a 6 752 lei.

Prin decizia din 16 aprilie 2014 a Curții de Apel Chișinău, Maria Țurcanu a

fost achitată de săvârșirea infracțiunii imputate, pe motiv că fapta nu a fost

săvârșită de către ea.

Prin decizia din 09 decembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție, au fost

respinse ca inadmisibile recursurile ordinare depuse de către procuror și

reprezentantul părții vătămate.

Reclamanta Maria Țurcanu a afirmat că prin acțiunile ilicite ale organului de

urmărire penală, ale procuraturii cât și a instanței de judecată, i-a fost cauzat atât

un prejudiciu material, cât și moral. În urma punerii ilegale sub învinuire, aplicarea

nejustificată a măsurii preventive, defăimarea nejustificată, încălcarea onoarei și

demnității personale în fața consătenilor și cunoscuților, durata urmării penale și

judecarea cauzei aproximativ 6 ani, tragerii ilegale la răspundere penală i-a fost

cauzat un prejudiciul moral pe care îl estimează la suma de 200 000 lei. Prejudiciul

material constituie suma de 22 707 lei, ce constituie cheltuielile pentru asistența

juridică acordată în fața organului de urmărire penală, a procuraturii și instanțelor

judecătorești.

Reclamanta Maria Țurcanu a solicitat încasarea din contul bugetului de stat

prin intermediului Ministerului Justiției al RM a sumei de 22 707 lei cu titlu de

prejudiciu material și a sumei de 200 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat

prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii și instanței

judecătorești.

Prin hotărârea din 23 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, s-a

admis partial cererea de chemare în judecată depusă de Maria Țurcanu împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura

Generală a Republicii Moldova cu privire la încasarea sumelor pentru asistență

juridică și a prejudiciului moral, a-a încasat, din contul bugetului de stat prin

intermediul Ministerului Justiției în beneficiul Mariei Țurcanu, suma de 10 000 lei

cu titlu de compensație pentru prejudiciul moral, în rest, acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 22 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova Moldova și

2

Procuratura Generală a Republicii Moldova, s-a admis apelul declarat de Maria

Țurcanu, și s-a casat hotărârea din 23 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central și s-a emis o hotărâre nouă prin care s-a admis parțial cererea de chemare

în judecată depusă de Maria Țurcanu împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova cu

privire la repararea prejudiciului material și moral prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești, s-a încasat

din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul

Mariei Țurcanu suma de 40 000 lei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral

și suma de 22707 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în cauza

penală, în rest pretențiile din cererea de chemare în judecată au fost respinse.

În susținerea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că în privința Mariei

Țurcanu a fost intentată urmărirea penală pe faptul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 190 alin. (5) și art. 361 alin. (2) lit. d) din Codul penal. Pe

parcursul derulării urmăririi penale, în privința Mariei Țurcanu a fost aplicată

măsura preventivă - obligarea de a nu părăsi localitatea.

Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 09 ianuarie 2013,

Maria Țurcanu a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (5) și art. 361 alin. (2) lit. d) din Codul penal, fiind condamnată pe art.

190 alin. (5) Cod penal la închisoare pe termen de 8 ani cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții de conducere și funcții legate de mânuirea bunurilor materiale pe un

termen de 5 ani, iar pe art. 361 alin. (2) lit. d) Cod penal fiind condamnată la

închisoare pe termen de 2 ani. În baza art. 84 Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa

de 9 ani de închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de conducere și

funcții legate de mânuirea bunurilor materiale pe un termen de 5 ani. Măsura

preventivă - obligarea de a nu părăsi localitatea, a fost menținută până la intrarea în

vigoare a sentinței. A fost admisă integral acțiunea civilă a părții vătămate, fiind

încasată de la Țurcanu Maria suma de 1 018 252, 40 lei.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 aprilie 2014

a fost casată sentința Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 09 ianuarie 2013,

fiind pronunțată o hotărâre nouă, prin care Maria Țurcanu a fost achitată de

săvârșirea infracțiunilor imputate, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de

inculpată. Măsura preventivă - obligarea de a nu părăsi localitatea, a fost revocată.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din

09 decembrie 2014, au fost respinse recursurile declarate de procuror și

reprezentantul părții vătămate, decizia instanței de apel fiind menținută.

Invocând suportarea unor prejudicii de ordin material și moral, cauzate prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmările penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, cât și prin încălcarea termenului rezonabil de judecare a cauzei

penale, Țurcanu Maria a depus cerere de chemare în judecată, solicitând repararea

prejudiciilor.

Instanța de apel a reținut că actele cauzei denotă incontestabil faptul că

reclamantei i-au fost cauzate suferințe psihice, prin faptul că a fost învinuită pentru

săvârșirea unei infracțiuni pe care nu a comis-o. De altfel, suferințele psihice

suportate de reclamantă se manifestă și prin faptul că a fost învinuită de săvârșirea

unei infracțiuni deosebit de grave și a unei infracțiuni mai puțin grave, fiindu-i

stabilită atât pedeapsa cu închisoare, cât și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

de conducere. De asemenea, daunele morale au fost cauzate și prin limitarea

3

dreptului la libera circulație, or în privința reclamantei a fost aplicată măsura

preventivă - obligația de a nu părăsi localitatea..

Instanța de apel a stabilit că prima instanță just a ajuns la concluzia admiterii

parțiale a pretențiilor cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin

acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ape procuraturii și ale instanței

judecătorești, însă incorect a determinat mărimea compensației pentru prejudiciul

moral cauzat, fără a oferi o evaluare adecvată, în principal criteriilor referitoare la

consecințele suferite de către reclamantă pe plan psihic, generate de sentimentul de

afectare a personalității sale.

De asemenea, instanța de apel a mai remarcat că, prin prisma Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, unul

din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul

echității, care presupune că partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă

pentru prejudiciul moral suferit. Astfel, modul de acordare a satisfacției echitabile

trebuie determinat în raport cu prejudiciul moral suferit, gravitatea acestuia,

importanța și consecințele sale pentru victimă.

Instanța de apel a relatat că mărimea compensației solicitate spre încasare de

către Maria Țurcanu cu titlu de prejudiciu moral este exagerată, iar cea încasată de

către instanța de fond nu este echitabilă și suficientă pentru prejudiciul suferit.

instanța de apel ajungând la concluzia de a respinge apelurile declarate de

Ministerul Justiției și Procuratura Generală, a admite apelul declarat de Maria

Țurcanu, ca fiind parțial întemeiat, a casa hotărârea primei instanțe și emite o

hotărâre nouă de încasare a sumei de 40 000 lei cu titlu de despăgubire pentru

prejudiciul moral și suma de 22707 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică

suportate în cauza penală, în rest pretențiile din cererea de chemare în judecată

urmează a fi respinse.

La 03 aprilie 2019, Procuratura Generală a Republicii Moldova a declarat

prin intermediul oficiului poștal, recurs împotriva deciziei din 22 ianuarie 2019 a

Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărârii prin care

compensația pentru prejudicial moral cauzat prin acțiunile ilegale ale organelor de

urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești să fie acordat în limitele

rezonabile.

În motivarea cererii de recurs recurenta Procuratura Generală a Republicii

Moldova a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe, le consideră vădit ilegale și neîntemeiate, deoarece instanța de apel

la pronunțarea deciziei a interpretat în mod eronat dispozițiile Legii nr. 1545 din

25 februarie 1998 cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite

ale orgenelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești.

Recurenta Procuratura Generală a Republicii Moldova a menționat că

potrivit practicii judiciare și prevederilor art. 1405, 1422 din Codul civil, Statul

răspunde patrimonial pentru prejudiciul adus persoanei doar prin acțiunile ilicite

ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și instanțelor judecătorești.

Totodată, reglementarea condițiilor de răspundere patrimonială a Statului în

cazurile descrise mai sus, se face prin Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, care este o lege

specială în acest domeniu.

4

Recurenta Procuratura Generală a Republicii Moldova a declarat că potrivit

practicii CtEDO, achitarea de către instanțele naționale a persoanei învinuite în

comiterea unei infracțiuni, constituie prin sine însuși un act de satisfacție morală și

totodată denotă o atitudine obiectivă față de circumstanțele faptei, iar cuantificarea

în echivalent bănesc a sumelor pretinse de către reclamant, cu titlu de prejudiciu

moral trebuie privită ca o modalitate acordată acestei persoane de a-și compensa

cheltuielile procesului penal, și nicidecum aceste sume nu trebuie privite ca o

modalitate de prejudiciere a interesului public și nu trebuie să depășească limitele

rezonabile, astfel încât să nu poată fi privită ca un mijloc de îmbogățire fără justă

cauză.

Recurenta Procuratura Generală a Republicii Moldova a mai menționat că

potrivit materialelor cauzei, organul de urmărire penală a avut o obligație pozitivă

de a întreprinde toate acțiunile de urmărire posibile și raționale prevăzute de legea

procesual-penală, în vederea cercetării sub toate aspectele, multilateral și obiectiv a

circumstanțelor cazului. Totodată, inițierea unui proces penal, atribuirea calității

procesuale de bănuit, învinuit, inculpat unei persoane sunt rezultatul unor acțiuni

procesual-penale, care prin sine însăși nu încalcă drepturile fundamentale ale

persoanei.

Recurenta Procuratura Generală a Republicii Moldova a invocat că suma

dispusă spre încasare pentru prejudiciul moral și a cheltuielilor de judecată, excede

cuantumul rezonabil de acordare a despăgubirii pe asemenea cauze și contravine

jurisprudenței naționale, cât și jurisprudenței CtEDO. Intimata Maria Țurcanu nu a

dovedit prin probe admisibile, cel puțin propriu-zis, faptul vătămării drepturilor

personale nepatrimoniale privind integritatea morală, prezumție valabilă până la

proba contrarie, totodată nefiind justificată și mărimea compensației solicitate.

La 19 aprilie 2019 Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat

recurs împotriva deciziei din 22 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărârii prin care să fie respinsă integral cererea de

chemare în judecată depusă de Maria Țurcanu.

În motivarea cererii de recurs recurentul Ministerul Justiției al Republicii

Moldova a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe, le consideră vădit ilegale și neîntemeiate, deoarece instanța de apel

la pronunțarea deciziei a interpretat în mod eronat legea, a apreciat în mod arbitrar

probele, a aplicat în mod eronat normele de drept material și procedural.

Recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova a invocat că instanța

de apel a analizat arbitrar poziția participanților la proces și a evitat aprecierea

argumentului reprezentantului Ministerului Justiție privitor la faptul că prevederile

art. 6 și art. 3 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, sînt indisolubile și nu pot fi aplicate

separat.

Recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova a indicat că la

materialele cauzei nu sunt anexate bonuri de plată sau probe, care acordă dreptul

de a solicita încasarea din bugetul de stat a acestui prejudiciu, în condițiile în care

reclamanta nu a confirmat prin mijloace de probă că într-adevăr a suferit careva

cheltueli, or potrivit art. 118, alin.(l) din Codul de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

5

obiecțiilor sale, dacă legea nu dispune altfel.

Mai mult, recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova a notat că în

partea ce ține de cheltuielile pentru asistență juridică, invocate că au fost suportate

în scopul examinării cauzelor contravenționale, consideră că cuantumul solicitat

este excesiv și exagerat, or, potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului,

cheltuielile pentru asistență juridică urmează a fi necesare, realmente angajate și

rezonabile în cuantum.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din

22 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată participanților la

proces la data de 20 februarie 2019, prin scrisoarea de expediere nr. 19473

(f.d. 213), fiind recenționată de recurenții Procuratura Generală a Republicii

Moldova și Ministerul Justiției al Republicii Moldova la 22 februarie 2019 și

25 februarie 2019, fapt confirmat prin scrisoarea de expediere anexată la

materialele cauzei (f.d. 5, 16, vol. II).

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul, a fost depus

de Procuratura Generală a Republicii Moldova și Ministerul Justiției al Republicii

Moldova la data de 03 aprilie 2019 și 19 aprilie 2019, cu respectarea termenului

prevăzut la art. 434 Cod de procedură civilă.

La 22 aprilie 2019, în adresa intimaților Maria Țurcanu, Ministerul Justiției

al Republicii Moldova și Procuraturii Generale a Republicii Moldova au fost

expediate copiile recursurilor declarate de Procuratura Generală a Republicii

Moldova și Ministerul Justiției al Republicii Moldova, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței.

La 13 mai 2019 Procuratura Generală a Republicii Moldova a depus

referință prin care a solicitat admiterea recursului declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova cu emiterea unei noi hotărârii de respingere a acțiunii depuse

de Maria Țurcanu.

Intimații Maria Țurcanu și Ministerul Justiției al Republicii Moldova nu și-

au falorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus referințe în termenul

stabilit.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Procuratura Generală a

Republicii Moldova și Ministerul Justiției al Republicii Moldova, în raport cu

materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile sunt

inadmisibile.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

6

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Procuratura Generală a

Republicii Moldova și Ministerul Justiției al Republicii Moldova, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate de Procuratura Generală

a Republicii Moldova și Ministerul Justiției al Republicii Moldova, se referă la

dezacordul recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu

relevă încălcarea esențială, sau aplicarea eronată a normelor de drept material,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul, exercitat conform

secțiunii a II-a, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în

fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute la art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii, sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii, doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor, stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă. Din recursurile declarate de Procuratura Generală a Republicii Moldova și

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar

probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibile recursurile declarate de Procuratura Generală a Republicii

7

Moldova și Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 alin. 1 Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Procuratura Generală a

Republicii Moldova și Ministerul Justiției al Republicii Moldova, împotriva

deciziei din 22 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă la cererea

de chemare în judecată depusă de Maria Țurcanu împotriva Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii

Moldova cu privire la repararea prejudiciului material și moral prin acțiunile ilicite

ale orgenelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

8