3ra-1420/19 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilităţii recursului
3ra-1420/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 3ra-1420/19
Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Taraclia (jud: S. Uzun)
Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud: V. Movilă, N. Veleva, E. Dvurecenschii)
Î N C H E I E R E
24 decembrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Mariana Pitic
Sveatoslav Moldovan
examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale,
în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă
de Victor Cociu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale și Casei Teritoriale
de Asigurări Sociale Taraclia cu privire la contestarea actului administrativ,
împotriva deciziei din 19 septembrie 2019 a Curții de Apel Cahul, prin care a
fost respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost
menținută hotărârea din 18 februarie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia,
c o n s t a t ă:
La 11 ianuarie 2019 Victor Cociu a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale și Casei Teritoriale de Asigurări
Sociale Taraclia cu privire la contestarea actului administrativ.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că a activat în organele poliției, iar
la 12 noiembrie 2018 a fost concediat din Ministerul Afacerilor Interne în legătură
cu ieșirea la pensie.
Ulterior, a prezentat pârâtului pachetul necesar de documente în vederea
stabilirii pensiei pentru limita de vârstă.
A menționat că prin decizia din 23 noiembrie 2018 a Casei Teritoriale de
Asigurări Sociale Taraclia, pe care a primit-o la 26 noiembrie 2018, i s-a refuzat în
stabilirea pensiei pentru limita de vârstă ca colaborator al organelor afacerilor
interne, deoarece nu avea vechimea de muncă de 24 ani conform prevederilor Legii
nr. 1544 din 23 iunie 1993.
Nefiind de acord cu decizia din 23 noiembrie 2018 a Casei Teritoriale de
Asigurări Sociale Taraclia, la 30 noiembrie 2018 a depus cerere prealabilă.
Reclamantul a susținut că decizia din 23 noiembrie 2018 a Casei Teritoriale de
Asigurări Sociale Taraclia contravine prevederilor legale, urmând a fi anulată.
Astfel, a relatat că a activat în cadrul Inspectoratului de Poliție Taraclia, 18 ani,
07 luni și 11 zile, dintre care 04 ani, 10 luni și 08 zile a activat în izolatorul de
detenție temporară a Comisariatului de Poliție Taraclia, în perioada 09 iulie 2003-
1
17 mai 2008. La fel, a efectuat serviciul în Armata Națională din 17 noiembrie 1997
și s-a demobilizat la 12 mai 1999, adică o perioadă de 01 an, 05 luni și 25 zile.
A considerat că în temeiul pct. 8 lit. d) din hotărârea Guvernului nr. 78 din 21
februarie 1994, la calcularea vechimii în muncă, urmează să-i fie acordate înlesnirile
de două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu.
A arătat că a activat în izolatorul de urmărire penală 04 ani, 10 luni și 08 zile,
iar această vechime este necesar de o adăugat la vechimea totală și la perioada de
serviciu în Armata Națională.
Reclamantul a arătat că reieșind din datele menționate, vechimea totală pentru
limita de vârstă se formează din: 18 ani, 07 luni și 11 zile; 04 ani, 10 luni și 08 zile;
01 an, 05 luni și 25 zile, care în total alcătuiesc 24 de ani, 11 luni și 14 zile, adică
corespunde tuturor cerințeor legale de a-i calcula și achita pensia solicitată.
A comunicat că prin răspunsul din 21 decembrie 2018 a Casei Naționale de
Asigurări Sociale, cererea prealabilă a fost respinsă.
Suplimentar, a indicat că la 20 martie 2018 Ministrul Afacerior Interne a emis
ordinul nr. 96, prin care a confirmat includerea în vechimea în muncă a perioadei de
serviciu în izolatorul de urmărire penală și deținere provizorie, ordin care este în
vigoare și nu a fost anulat.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii
contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.
A solicitat anularea deciziei nr. 45 din 23 noiembrie 2018 a Casei Teritoriale
de Asigurări Sociale Taraclia în stabilirea pensiei pentru limita de vârstă ca
colaborator al organelor afacerilor interne.
Prin hotărârea din 18 februarie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia, a
fost admisă cererea de chemare în judecată. A fost recunoscută ca ilegală și anulată
decizia nr. 45 din 23 noiembrie 2018 a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale
Taraclia privind refuzul lui Victor Cociu în stabilirea pensiei pentru limita de vârstă
ca colaborator al organelor afacerilor interne.
La 25 februarie 2019 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat apel
împotriva hotărârii din 18 februarie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia.
Prin decizia din 19 septembrie 2019 a Curții de Apel Cahul, a fost respins apelul
declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea din 18
februarie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată
concluzia primei instanțe referitoare la temeinicia acțiunii, având învedere că
subdiviziunile în care a activat Victor Cociu sunt entități destinate pentru deținerea
persoanelor, fiind sub incidența reglementărilor din pct.8 al hotărârii Guvernului nr.
78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă,
stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de
comandă și din trupele organelor afacerilor interne și sistemului penitenciar,
colaboratorilor Centrului Național Anticorupție, care îi conferă acest drept.
Drept urmare, instanța de apel a reținut că Casa Națională de Asigurări Sociale
neîntemeiat a refuzat intimatului în recalcularea pensiei solicitate.
Instanța de apel a conchis că prima instanță a dat o apreciere obiectivă probelor
administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care au importanță
pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat normele de drept material și procedural,
2
iar în consecință soluția de admitere a acțiunii este justă, fiind rezultată din
aprecierea probelor cercetate în cadrul procesului de judecată în coraport cu normele
de drept ce guvernează raportul juridic litigios.
La 21 octombrie 2019 și 5 noiembrie 2019 prin intermediul Oficiului Poștal,
Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs împotriva deciziei din 19
septembrie 2019 a Curții de Apel Cahul.
În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,
considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că au fost încălcate și aplicate
eronat normele de drept material, precum și nu au fost constatate și elucidate pe
deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.
A declarat că perioada de activitate a intimatului în carul Izolatorului de
detenție provizorie, nu poate fi atribuită sau recunoscută ca vechime în muncă cu
înlesniri, deoarece aceasta nu este o instituție penitenciară și nu se regăsește în pct.8
lit.d) din hotărârea Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și
emiterea unei noi decizii de srepingere a acțiunii.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ,
reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul
administrativ al Republicii Moldova.
În condițiile art. 257 alin. (1) al Codului administrativ, prezentul cod intră în
vigoare la 1 aprilie 2019.
În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel
ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.
În conformitate cu art. 245 alin. (1) Cod administrativ, recursul se depune la
instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,
dacă legea nu stabilește un termen mai mic.
Curtea de Apel Cahul a pronunțat decizia contestată la 19 septembrie 2019.
Astfel, recursul depus la 21 octombrie 2019, este în termen.
În conformitate cu art. 258 alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de
contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor
examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform
prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în
contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la
intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica
corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a
încheierilor judecătorești.
Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultând din
aceeași normă legală, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ va examina admisibilitatea cererii de recurs prin prisma
prevederilor Codului de procedură civilă, având în vedere că prezenta procedură de
contencios administrativ a fost inițiată până la intrarea în vigoare a Codului
administrativ.
Examinând temeiurile recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale,
în raport cu materialele cauzei civile, completul specializat pentru examinarea
3
acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ
al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție consideră că recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură
civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv
nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter
devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se
doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă
în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele
prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor procedurale din
Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu
verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța
atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și
concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,
4
din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor
de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența
sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune
motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe
dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate
de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra
Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,
nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea
acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara
inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.
În conformitate cu art. 193, 195, 230, 258 alin. (3) Cod administrativ, art. 270,
433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul specializat pentru
examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară
inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Mariana Pitic
Sveatoslav Moldovan
5