3ra-621/19 — contestarea actului administrativ

3ra-621/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-621/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. D.Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. E.Palanciuc, A.Malîi, Vl.Clima)

ÎNCHEIERE

22 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului depus de Casa

Națională de Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la acțiunea depusă de Victor Șoimu

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ, obligarea, recalcularea și achitarea pensiei,

împotriva deciziei din 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a

fost menținută hotărârea din 19 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru,

c o n s t a t ă:

La 19 februarie 2018, Victor Șoimu a depus cerere de chemare în

judecată în ordinea contenciosului administrativ împotriva Casei Naționale de

Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea,

recalcularea și achitarea pensiei.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că la 25

august 2017 s-a adresat pârâtei Casa Națională de Asigurări Sociale cu o cerere

privind stabilirea pensiei în temeiul Legii asigurării cu pensii a militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și trupele organelor afacerilor interne nr.

1544 din 23 iunie 1993, iar prin decizia nr. 29 din 6 octombrie 2017 a Casei

Naționale de Asigurări Sociale, comunicată la 24 noiembrie 2017, cererea a fost

respinsă, pe motiv că în perioada anilor 2016 – 2017, reclamantul nu a primit

salariu.

Nefiind de acord cu decizia contestată, la 20 decembrie 2017, Victor

Șoimu a înaintat în adresa Casei Naționale de Asigurări Sociale cerere

1

prealabilă prin care a solicitat anularea acesteia, însă până la sesizarea instanței

cu prezenta acțiune, nu a primit un răspuns din partea autorității publice pârâte.

În opinia aceastuia, decizia nr. 29 din 6 octombrie 2017 a Casei Naționale

de Asigurări Sociale este neîntemeiată și ilegală, deoarece la emiterea acesteia

nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată și anume art. 44 alin. (2) din

Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, care prevede că pensia pentru persoanele

menționate se calculează din: salariul funcției, salariul pentru gradul militar sau

special, sporul procentual pentru vechime și serviciu primite înainte de

concediere, precum și din media lunară a altor recompense, plăți, sporuri și

suplimente primite în ultimul an de serviciu, cu excepția plăților compensatorii

și a indemnizației bănești unice în mărimea mijloacelor bănești de întreținere pe

un an.

A mai indicat că în conformitate cu ordinul Inspectoratului General al

Poliției nr. 109ef din 14 februarie 2014 „Cu privire la suspendarea contractului

individual de muncă încheiat cu unii angajați ai Inspectoratului Național de

Patrulare”, în temeiul art. 76 lit. g) din Codul Muncii și art. 45 din Legea cu

privire la activitatea poliției și statutul polițistului, având ca bază demersul

Procuraturii Anticorupție privind suspendarea provizorie din funcție, a fost

suspendat contractul individual de muncă până la primirea deciziei definitive pe

caz.

Reclamantul a menționat că potrivit certificatului eliberat de Inspectoratul

General al Poliției sub nr. 2805 la 12 iunie 2017, conform informațiilor

gestionate de Ministerul Afacerilor Interne, vechimea în muncă pentru stabilirea

pensiei în conformitate cu art. 13 lit. a) al Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993, la

data de 14 februarie 2014, a constituit 26 ani 6 luni 3 zile.

Până la dispunerea suspendării contractului individual de muncă, Victor

Șoimu a fost salarizat, circumstanță confirmată prin certificatele despre

întreținerea bănească nr. 44 din 9 iunie 2017, precum și prin certificatul nr.

15/1-Ș-111/17 din 19 iunie 2017 anexate la dosar. Având în vedere că pe o

perioadă de peste 3 ani nu a fost luată nici o decizie pe acest caz, iar reclamantul

fiind suspendat din funcție, a fost nevoit să depună raport cu privire la ieșirea la

pensie în anul 2017, care a fost aprobat prin ordinul nr. 238 ef din 8 iunie 2017.

Astfel, recompensele bănești primite în ultimul an de serviciu efectiv prestat de

către reclamant, au fost plătite în perioada 30 noiembrie 2012 – 30 noiembrie

2013.

Respectiv, reclamantul a opinat că anume din aceste sume plătite efectiv

urmează să-i fie calculat pensia în conformitate cu prevederile art. 44 alin. (2)

din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993.

Victor Șoimu a solicitat anularea deciziei nr. 29 din 6 octombrie 2017 a

Casei Naționale de Asigurări Sociale, obligarea Casei Naționale de Asigurări

Sociale de a-i stabili pensia în temeiul Legii asigurării cu pensii a militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr.

1544 din 23 iunie 1993 și de a o achita în temeiul Legii nr. 1544 din 23 iunie

1993, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

2

Prin hotărârea din 19 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, cererea de chemare în judecată depusă de Victor Șoimu a fost admisă

integral, fiind dispusă anularea deciziei nr. 29 din 6 octombrie 2017 privind

refuzul stabilirii pensiei, emisă de Casa Națională de Asigurări Sociale. S-a

obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să-i stabilească reclamantului

Victor Șoimu pensia în temeiul Legii asigurării cu pensii a militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr.

1544-XII din 23 iunie 1993. S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să-

i achite pensia reclamantului Victor Șoimu în temeiul Legii asigurării cu pensii

a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993.

Prin decizia din 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută

hotărârea din 19 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a hotărî astfel, instanțele de judecată au constatat că Casa

Națională de Asigurări Sociale a interpretat restrictiv și defectuos dispozițiile

art. 44 al Legii nr. 1544, cât și rigorile pct. 4 lit. a) din Hotărârea Guvernului nr.

78 din 21 februarie 1994, considerând eronat că, Victor Șoimu urma să anexeze

la cererea de stabilire a pensiei certificatele despre veniturile salariale obținute

în ultimele 12 luni precedente concedierii.

Sub acest aspect, instanțele ierarhic inferioare au relatat că ultimele 12

luni precedente concedierii lui Victor Șoimu, pentru care urmează a fi

prezentate certificatele despre întreținere bănească, sunt cuprinse în perioada de

timp noiembrie 2012 – noiembrie 2013. Or, cum urmează din ordinul

Inspectoratului General al Poliției nr. 109ef. din 14 februarie 2014 „Cu privire

la suspendarea contractului individual de muncă încheiat cu unii angajați ai

Inspectoratului național de patrulare”, în temeiul art. 76 lit. g) Codul Muncii și

art. 45 al Legii cu privire la activitatea poliției și statutul polițistului, având ca

bază demersul Procuraturii Anticorupție privind suspendarea provizorie din

funcție, a fost suspendat contractul individual de muncă încheiat cu plutonierul

major de poliție Victor Șoimu, inspector superior de patrulare rutieră al

Plutonului Criuleni, Dubăsari al Batalionului nr. 3 al Brigăzii de patrulare a

Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției, până

la primirea deciziei definitive pe caz.

Respectiv, instanțele au menționat că în condițiile în care, anterior

concedierii, persoana a fost suspendată din funcție, acesta urmează să prezinte

organului investit prin lege cu competența de stabilire, calculare și achitare a

pensiei, certificatele despre întreținere bănească, pentru ultimele 12 luni efectiv

lucrate, condiție ce a fost respectată în speță de către Victor Șoimu.

Or, Victor Șoimu este în imposibilitate de a prezenta un certificat despre

întreținerea bănească pentru ultimele 12 luni calendaristice precedente

concedierii (adică pentru perioada 14 iunie 2016 – 14 iunie 2017), dat fiind că,

în această perioadă de timp, raporturile de muncă instituite între Inspectoratul

General al Poliției și Victor Șoimu au fost suspendate, iar în această perioadă,

3

reclamantul nu a beneficiat de careva drepturi salariale din partea

Inspectoratului General al Poliției.

Ca urmare, reclamantul Victor Șoimu în mod întemeiat a prezentat Casei

Naționale de Asigurări Sociale certificatele despre întreținerea bănească pentru

perioada noiembrie 2012 – noiembrie 2013, or, anume această perioadă

cuprinde 12 luni calendaristice precedente concedierii reclamantului Victor

Șoimu.

În concluzie, instanțele de judecată au subliniat că poziția expusă de Casa

Națională de Asigurări Sociale în actul administrativ contestat, este una

neîntemeiată, care derivă din interpretarea defectuoasă a cadrului legal. Or, în

cazul acceptării poziției expuse atât în fond și în apel, la caz se va admite

încălcarea dreptului constituțional al intimatului-reclamant de a beneficia de

pensie, care este un drept absolut și nu poate fi limitat printr-un act

administrativ emis de o autoritate publică, motiv pentru care acțiunea a fost

admisă integral în sensul formulat.

Invocând ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, la 18 martie 2019, Casa Națională de Asigurări Sociale

le-a contestat cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea actelor

judecătorești ce constituie obiectul prezentului recurs cu pronunțarea unei

hotărâri noi, de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat motivele de drept și de fapt invocate în

referința asupra cererii de chemare în judecată și în cererea de apel motivată

anexate la dosar, suplimentar invocându-se că instanța de apel arbitrar și

nefondat nu a aplicat legea care trebuia a fi aplicată.

La fel, s-a indicat că instanțele de judecată au ignorat prevederile art. 44

din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, precum și cele ale pct. 2 și 4 din

Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994. Or, certificatele despre

întreținere bănească nr. 44 din 9 iunie 2017 și nr. 15/1-Ș-111/17 din 19 iunie

2017, nu corespund rigorilor legal-enunțate, adică, în ele nu figurează salariul

primit înainte de concediere în ultimul an de serviciu (media lunară a

recompenselor, plăților, sporurilor și suplimentelor din ultimele 12 luni

calendaristice precedente concedierii), care la caz este perioada 2016 – 2017 și

nu după cum greșit au interpretat instanțele, perioada noiembrie 2012 –

noiembrie 2013.

Circumstanțele respective denotă că actul administrativ contestat nu poate

fi considerat ca fiind unul ilegal, deoarece la emiterea acestuia Casa Națională

de Asigurări Sociale s-a condus întru totul de actele normative relevante speței,

iar instanțele de judecată nu au făcut referire la vreo normă legală care ar

demonstra ilegalitatea acestuia.

Ca urmare, instanțele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligației

impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate

circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâri neîntemeiate

de admitere a acțiunii (f.d.88-91).

4

Prin referința depusă la 17 aprilie 2019, Victor Șoimu a solicitat

declararea recursului Casei Naționale de Asigurări Sociale ca inadmisibil.

Prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova, care în conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ

a intrat în vigoare la 1 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în

vigoare a prezentului cod Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din

10 februarie 2000 a fost abrogată.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile

de contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod

se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod,

conform prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel

de acțiuni de acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform

prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile

prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de

recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultând

din aceeași normă legală și având în vedere că prezenta procedură de contencios

administrativ a fost inițiată până la intrarea în vigoare a Codului administrativ,

Completul va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului conform

reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 30 ianuarie

2019 (f.d.73). Astfel, recursul depus la 18 martie 2019 (f.d.88) este în termen.

Examinând temeiurile recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost

încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

5

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul enunțat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în

contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și

anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130

Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de

recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

6

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) Cod administrativ, 270, 433 lit. a),

440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Tamara Chișca-Doneva

7