3ra-1270/19 — contestarea actului administrativ

3ra-1270/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-1270/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. N. Mazur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila)

ÎNCHEIERE

18 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de către Ahmet Erdal,

reprezentat de către avocatul Veaceslav Ropot,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Ahmet Erdal împotriva Direcției azil și integritate a Biroului migrație și azil

cu privire la contestarea actului administrativ și acordarea unei forme de protecție,

împotriva deciziei din 17 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Ahmet Erdal, reprezentat de către avocatul Veaceslav

Ropot și a fost menținută hotărârea din 13 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru,

constată:

La data de 24 august 2018 Ahmet Erdal a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Direcției azil și integrare a Biroului migrație și azil cu privire la

contestarea actului administrativ și acordarea unei forme de protecție.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 13 august 2018

Direcția azil și integrare a Biroului migrație și azil a emis decizia nr. 59/18/DAI, prin

care a respins cererea de azil a cetățeanului străin Ahmet Erdal, originar din

or.Samsun, Republica Turcia. Decizia i-a fost adusă la cunoștință la data de 17

august 2018.

A menționat că, drept temei de respingere a solicitării sale de acordare a unei

forme de protecție, autoritatea competentă a invocat următoarele argumente: pe

teritoriul Turciei nu se desfășoară conflict armat internațional sau intern și în țara de

origine nu ar fi război; țara de origine a solicitantului nu a aplicat tratamente ori

pedepse inumane față de acesta și nu există riscul realizării acestora la întoarcerea

înapoi și solicitantul de azil nu a fost constrâns să părăsească Turcia într-un mod

forțat.

1

A considerat că, decizia enunțată este neîntemeiată.

A susținut că, raportând situația de facto expusă de către el în cadrul

interviului realizat de Direcția azil și integrare a Biroului migrație și azil se identifică

un șir de aspecte fundamentale, pe care autoritatea competentă nu le-a luat în

considerare pentru justa soluționare a cererii de azil, cum ar fi: teama sa de a fi supus

torturii, precum și hărțuirii din partea unei grupări criminale, situate pe teritoriul

Turciei.

A afirmat că, în cadrul interviului realizat, a declarat că, este victima unor

persecuții pe motiv de naționalitate, care sunt cauzate de faptul că, este de origine

„laz”, a fost victima mai multor maltratări, bătăi în rezultatul cărora a suferit leziuni

corporale, este respins și alungat de societatea turcă, inclusiv pe motivul neacceptării

din partea membrilor acesteia a relației de concubinaj cu un cetățean de religie

creștină (la caz, este vorba de cetățeana Republicii Moldova), datorită maltratărilor

regulate și intensive, a fost diagnosticat cu (PTSD), adică tulburare de stres post-

traumatic.

A notat că, aceste argumente au făcut ca să se refugieze pentru a nu fi supus

amenințărilor rezultate din luptele interne pe motive ce țin de naționalitate (ca în

cazul kurzilor), religie (maltratarea turcilor creștini), orientare politică (arestarea și

maltratarea opozanților Președintelui Recep Tayyip Erdogan), care se soldează cu o

discriminare din partea marii majorități a societății turce, temeiuri ce dau dreptul la

protecția în Republica Moldova a cetățeanului străin, care se regăsesc în art. 45

alin.(3) lit. c) din Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica

Moldova.

A relevat că, atât pentru el, cît și pentru alți solicitanți a unei forme de protecție

operează „beneficiul dubiului” conform art. 44 din Legea enunțată, unde persoanele

în cauză de cele mai multe ori nu au posibilitatea de a proba anumite circumstanțe

din considerentul că, la părăsirea țării de origine nu dispun de suficient timp și

garanții că, nu vor fi supuse persecuțiilor de către agenții de persecuție enumerați la

art. 47 din Legea enunțată.

A declarat că, el cade perfect sub incidența art. 16 și 17 din Legea privind

azilul în Republica Moldova și în acest sens urmează să i se acorde una din formele

de protecție prevăzute de legislație, deoarece este supus unui risc real privind

integritatea vieții și sănătății sale.

A solicitat anularea deciziei Direcției azil și integritate a Biroului migrație și

azil nr. 59/18/DAI din 13 august 2018 de respingere a cererii de azil și acordarea

unei forme de protecție prevăzute la art. 16 din Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008

privind azilul în Republica Moldova.

Prin hotărârea din 13 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea depusă de către Ahmet Erdal a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 17 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către Ahmet Erdal, reprezentat de către avocatul Veaceslav Ropot și a

fost menținută hotărârea primei instanțe.

2

Instanța de apel a reținut că, apelantul Ahmet Erdal nu a demonstrat prin probe

pertinente și concludente existența cel puțin a unui temei legal de acordare a

statutului de refugiat, în virtutea unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe

motive de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinie

politică și urmare a unor astfel de evenimente, nu poate sau, datorită respectivei

temeri, nu dorește să se întoarcă, ceea ce în temeiul art. 17 alin. (l) și 19 coroborat

cu art. 45 din Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica

Moldova ar putea constitui drept temei de admitere a cererii. Or, temerea trebuie să

fie bine întemeiată, ceea ce implică existența unui element obiectiv, alături de cel

subiectiv și faptul că statutul de refugiat nu este determinat doar pe baza existenței

unei stări de spirit a celui în cauză, ci și în funcție de situația obiectivă pe care se

bazează acesta.

Din considerentele menționate, instanța de apel a considerat că, prima instanță

corect a respins ca neîntemeiate argumentele invocate de către apelant în susținerea

poziției sale, în lipsa unui risc serios, precum ar fi existența unei condamnări la

pedeapsă capitală sau existența pericolului execuției, tortura sau tratamentele ori

pedepsele inumane sau degradante aplicate solicitantului în țara sa de origine,

amenințarea gravă și individuală la viața sau la integritatea corporală a unui civil din

motive de violență, generalizată în situații de conflict armat internațional sau intern

în privința lui Ahmet Erdal.

De asemenea, instanța de apel a considerat că, prima instanță în mod legal nu

a identificat motive, care ar obliga Biroul migrație și azil să acorde străinului Ahmet

Erdal una din formele de protecție prevăzute la art. 16 din Legea nr. 270 din 18

decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova.

Instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiate afirmațiile din cererea de apel

precum că, la emiterea deciziei nr. 59/18/DAI din 13 august 2018, autoritatea

emitentă nu a luat în considerare un șir de circumstanțe importante pentru justa

soluționare a cererii de azil depusă de cetățeanul străin Ahmet Erdal, or, s-a constatat

cu certitudine că, decizia contestată emisă în privința lui Ahmet Erdal este motivată

din punct de vedere juridic, cu analizarea tuturor circumstanțelor indicate de către

solicitant și argumentelor cu privire la respingerea cererii de acordare a azilului.

La data de 13 august 2019 Ahmet Erdal, reprezentat de către avocatul

Veaceslav Ropot, a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe sunt neîntemeiate, deoarece instanțele judecătorești au încălcat au

încălcat grav dreptul recurentului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

A menționat că, instanțele judecătorești nu au aplicat corect normele de drept

material și, anume, art. 45 alin. (1) lit. a) și (3) lit. b) și 46 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova.

3

A susținut că, instanța de apel de apel nu s-a expus asupra raportului nr. 19 de

evaluare/constatare în baza fișei medicale nr. 2170 din 26 iulie 2018 prezentat de

către avocatul Veaceslav Ropot și solicitantul de azil Ahmet Erdal, care confirmă

că, ultimul nu poate să se întoarcă pe teritoriul Turciei.

A afirmat că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni de

acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până

la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în

conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform

reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite

neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la data de 17 iulie 2019 și a fost

notificată reprezentantului recurentului la data de 01 august 2019, fapt confirmat

prin avizul de recepție a acesteia (f. d. 136), respectiv, recursul depus de către acesta

la data de 13 august 2019 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei de contencios

administrativ, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

4

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul depus de către Ahmet Erdal, reprezentat

de către avocatul Veaceslav Ropot, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității

5

constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să

fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul depus de

către Ahmet Erdal, reprezentat de către avocatul Veaceslav Ropot, asemenea aspecte

nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara recursul depus de către Ahmet Erdal, reprezentat de către avocatul Veaceslav

Ropot, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ

și art. 270 din Codul de procedură civilă, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Ahmet Erdal, reprezentat de către avocatul Veaceslav

Ropot, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

6