2rac-461/19 — cu privire la încasarea datoriei, a penalității, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2rac-461/19

Prima instanță: Judecătoria Hîncești sediul Ialoveni (jud. C. Crețu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, V. Buhnaci, L. Pruteanu)

ÎNCHEIERE

18 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Asociația Obștească „Producătorii de struguri din Văsieni”

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Agro Domain Group” împotriva Asociației Obștești „Producătorii de

struguri din Văsieni” cu privire la încasarea datoriei, a penalității, a dobânzii de

întârziere și a cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 4 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Asociația Obștească „Producătorii de struguri din

Văsieni” și menținută hotărârea din 22 ianuarie 2019 a Judecătoriei Hîncești sediul

Ialoveni, prin care acțiunea a fost admisă

constată:

La 6 martie 2018, SRL „Agro Domain Group” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva AO „Producătorii de struguri din Văsieni” cu privire la

încasarea datoriei, a penalității, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că între SRL „Agro Domain Group” și

AO „Producătorii de struguri din Văsieni” a fost încheiat contractul de vânzare-

cumpărare nr. 0095 din 17 februarie 2017, în baza căruia au fost livrate mărfuri de

producție agricolă și anume, semințe de porumb 461/2.

Conform pct. 1.2 din contractul menționat, plata pentru marfa livrată urma a

fi efectuată până la 15 septembrie 2017.

A precizat că potrivit facturii fiscale nr. LV2093444 din 9 martie 2017 a fost

livrată marfa în sumă de 25 600 de lei, dar necătând la faptul că aceasta a fost

recepționată de către pârât fără careva rezerve, ultimul nu și-a onorat obligațiile

contractuale.

1

Astfel, conform actului de verificare pentru perioada 1 ianuarie 2017 –

1 martie 2018, suma datoriei restante constituie 25 600 de lei.

A menționat că, reieșind din prevederile pct. 3.2 din contract, pentru

perioada 16 octombrie 2017 – 8 noiembrie 2017, pârâtul urmează să achite și

penalitate în mărime de 5 888 de lei.

Totodată, cu referire la prevederile art. 513 și 619 Cod civil, a specificat că

pentru perioada 9 martie 2017 – 8 noiembrie 2017 dobânda de întârziere constituie

suma de 2 973,46 de lei.

A comunicat că la 19 octombrie 2017, la adresa pârâtului a fost expediată

reclamația privind achitarea benevolă a datoriei restante în termen de 5 zile din

momentul primirii acesteia, la care însă nu a primit niciun răspuns, deși

corespondența a fost recepționată de către destinatar la 23 octombrie 2017.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 8, 9, 10, 11, 268, 514, 572,

575, 602, 610, 624-625 Cod civil, art. 38, 82, 83, 87, 89, 90, 166-167, 174-175,

176, 177-178 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul AO „Producătorii de

struguri din Văsieni” în beneficiul SRL „Agro Domain Group” a datoriei în

mărime de 25 600 de lei, a penalității în mărime de 5 888 de lei, a dobânzii de

întârziere în mărime de 2 973,46 de lei și a taxei de stat în mărime de 1 033,84 de

lei.

Prin hotărârea din 22 ianuarie 2019 a Judecătoriei Hîncești sediul Ialoveni, a

fost admisă acțiunea integral.

A fost încasată de la AO „Producătorii de struguri din Văsieni” în beneficiul

SRL „Agro Domain Group” suma de 25 600 de lei, penalitatea în mărime de 5 888

de lei, dobânda de întârziere în mărime de 2 973,46 de lei și taxa de stat achitată la

depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 1 033,84 de lei, iar în total

suma de 35 495,30 de lei.

Prin decizia din 4 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de AO „Producătorii de struguri din Văsieni” și menținută hotărârea

primei instanțe.

Prima instanță și instanța de apel au constatat că AO „Producătorii de

struguri din Văsieni” nu și-a onorat obligațiile contractuale asumate și nu a achitat

prețul mărfii, fiind în întârziere începând cu 16 octombrie 2017, astfel, este

întemeiată acțiunea, existența datoriei fiind constatată cu certitudine.

Instanța de apel, cu referire la prevederile art. 602 alin. (2), 709 alin. (1), (4),

735, 737 alin. (2) și 765 alin. (4) Cod civil (în redacția până la 1 martie 2019), a

reținut că, deși AO „Producătorii de struguri din Văsieni” a invocat calitatea

proastă a semințelor de porumb livrate, fapt ce prin prisma legii civile, constituie

executare necorespunzătoare a contractului, nu a notificat vânzătorul despre

executarea necorespunzătoare, contrariul nefiind demonstrat.

La 16 septembrie 2019, AO „Producătorii de struguri din Văsieni” a declarat

recurs împotriva deciziei din 4 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi hotărâri

de respingere a acțiunii.

2

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând că instanța de apel a dat o apreciere arbitrară probelor administrate la

caz și esenței litigiului judecat, ceea ce a dus la soluționarea greșită a cauzei și

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului privind accesul la

justiție și la un proces echitabil.

A remarcat că AO „Producătorii de struguri din Văsieni” într-adevăr a primit

de la SRL „Agro Domain Group” semințe de porumb, însă fiind semănate, acestea

nu au încolțit și porumbul nu a răsărit, ceea ce se atestă prin actul semnat de

reprezentanții administrației publice locale.

Totodată, a obiectat că nu a fost eliberat certificatul de calitate a seminței.

A considerat că SRL „Agro Domain Group” intenționat a livrat semințe de

porumb de calitatea proastă, știind despre aceasta.

Având în vedere prevederile art. 572 alin. (1) și (2) Cod civil, a accentuat că

intimatul conștient, intenționat, repetat și cu rea-credință nu și-a onorat obligațiile

contractuale.

Așadar, unica omitere din partea AO „Producătorii de struguri din Văsieni”

constă în neinițierea rezolvirii contractului.

În concluzie, a învederat că instanțele de judecată ierarhic inferioare au

aplicat neechitabil și incorect normele de drept material și procedural.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 3 iulie 2019, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 68), însă careva date care ar confirma cu certitudine data de recepționare a

acesteia de către recurentă la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 16 septembrie 2019 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de AO „Producătorii de struguri

din Văsieni”, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

3

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de AO „Producătorii de

struguri din Văsieni”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în

materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța

de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de AO „Producătorii de struguri din Văsieni” urmează a fi considerat ca

inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Asociația Obștească

„Producătorii de struguri din Văsieni”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

5