2ra-2268/19 — constatarea faptului care are valoare juridica

Dosarul nr.2ra-2268/2019

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Fălești (A. Ciubotaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (A. Garbuz, A. Ciobanu, I. Grosu)

Î N C H E I E R E

18 decembrie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Instituția Publică „Agenția

Servicii Publice”,

în cauza civilă la cererea depusă de către Vasili Olaeru privind constatarea

faptului cu valoare juridică,

împotriva deciziei din 29 august 2019 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La 12 aprilie 2019, Vasili Olaeru a depus cerere în judecată privind constatarea

faptului nașterii sale la xxxxxx în s.xxxx, părinții săi fiind Gheorghi și Emilia

Olaeru.

În motivarea cererii reclamantul a indicat că în anul xxxx a absolvit gimnaziul

în s. xxxxx, iar în anul xxxxxxx Școala profesională nr. 5 din mun. Bălți.

La xxxx a încheiat căsătoria cu Natalia Tabacari, născută la xxxxx, înregistrată

la OSC Fălești, actul de căsătorie nr. xxxx. Din căsătorie au un copil minor, xxxxx,

născut la xxxxxx.

A menționat că are intenția de a redobândi cetățenia română și în acest caz este

necesar să prezinte organelor abilitate duplicatul certificatului de naștere.

La xxxxxx a fost înregistrată nașterea sa la xxxxxx, care a fost înregistrată în

registrul actelor de stare civilă nr. xxxx, fapt confirmat de copia adeverinței de

naștere xxxxxx.

S-a adresat Serviciului Stare Civilă Fălești cu cerere privind eliberarea

certificatului de naștere, însă i s-a comunicat despre imposibilitatea soluționării

cererii, din motivul că în registrele actelor de stare civilă lipsește actul de naștere,

fapt confirmat prin avizul nr. 114 din 10 aprilie 2019.

A susținut că altă cale privind constatarea faptului înregistrării nașterii sale nu

are.

Prin hotărârea din 24 mai 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești s-a admis

cererea depusă de către Vasili Olaeru privind constatarea faptului nașterii sale.

1

S-a constatat faptul nașterii lui Vasili Olaeru la xxxx în s. xxxxx, în familia lui

Gheorghi Olaeru, născut la xxxxxxx și Emilia Olaeru, născută la xxxxxxxx

S-a menționat că hotărârea este un document ce confirmă faptul constatat,

servește drept temei pentru înregistrarea, după caz, a faptului în organele respective,

după rămânerea irevocabilă, fără a substitui documentele pe care aceste organe le

eliberează.

Prin decizia din 29 august 2019 a Curții de Apel Bălți, s-au respins apelul

declarat de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” și s-a menținut hotărârea

din 24 mai 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că apelantul a solicitat casarea

hotărîrii în partea ce ține de constatarea instanței de judecată precum că hotărîrea este

un document ce confirmă faptul constatat, servește drept temei pentru înregistrarea,

după caz a faptului în organele respective, după rămânerea irevocabilă a hotărârii, fără

a substitui documentele pe care aceste organe le eliberează, invocînd în acest sens că

certificatul de naștere nu urmează să fie eliberat gratis.

A reținut reieșind din conținutul art. 20 alin.(2) al Legii privind actele de stare

civilă, alin. 2 art. 285 Cod de procedură civilă, prima instanță corect a indicat în

dispozitivul hotărîrii precum că această hotărîre este un document ce confirmă faptul

constatat, servește drept temei pentru înregistrarea, după caz a faptului în organele

respective, după rămânerea irevocabilă a hotărârii, fără a substitui documentele pe

care aceste organe le eliberează, instanța de fond redând textul legii.

Totodată, apelantul eronat a constatat că instanța de judecată s-a referit la

eliberarea gratis a certificatului de naștere or, instanța de judecată nu s-a expus

asupra eliberării certificatului de naștere ci doar asupra înregistrării nașterii în

registrul respectiv, la eliberarea înscrisului fiind aplicate prevederile legale ce țin de

achitarea plăților. Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că,

hotărârea primei instanțe este întemeiată și legală, iar motivele invocate de către

apelant sunt neîntemeiate, Colegiul Civil a ajuns la concluzia de a respinge apelul

declarat și de a menține hotărârea primei instanțe.

La 31 octombrie 2019 Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”, a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea parțială a deciziei

instanței de apel și a hotărîrii instanței de fond prin excluderea părții din dispozitivul

hotărîrii prin care instanța a dispus că „prezenta hotărâre este un document ce

confirmă faptul constatat, servește drept temei pentru înregistrarea, după caz, a

faptului în organele respective, după rămânerea irevocabilă a hotărîrii, fără a substitui

documentele pe care aceste organe le eliberează”.

În motivarea recursului a indicat că, hotărîrea instanței de fond, cît și a instanței

de apel, în partea dispunerii că hotărîrea este un document ce confirmă faptul

constatat, servește drept temei pentru înregistrarea, după caz, a faptului în organele

respective, după rămânerea irevocabilă a hotărîrii, fără a substitui documentele pe

care aceste organe le eliberează, este neîntemeiată și urmează a fi respinsă. Or, în

condițiile în care prin hotărîre judecătorească s-a constatat faptul nașterii

petiționarului Vasili Olaeru de părinții Gheorghii și Emilia Olaeru, aceasta este

executorie pentru Agenția Servicii Publice doar în cazul în care la materialele

dosarului este anexat certificatul de căsătorie a părinților săi.

Necesitatea indicării de către instanța de judecată a faptului că hotărîrea emisă

și pronunțată va servi temei pentru înregistrarea faptului în organele respective, este

una neîntemeiată or, constatarea în baza unei hotărîri a faptului nașterii

2

petiționarului din părinții săi, deja constituie temei pentru organul de stare civilă ca

să întocmească/reconstituie actul de stare civil.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 29 august 2019 a Curții de

Apel Bălți a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 24

septembrie 2019 (f.d.60), și recepționată de către recurent la 27 septembrie 2019

(f.d.62).

Astfel, recursul declarat de către Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”

la 31 octombrie 2019 se consideră a fi depuse în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Cod de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Instituția Publică „Agenția

Servicii Publice”, este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

3

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Instituția Publică „Agenția

Servicii Publice” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins.

Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege,

condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor

imputate instanțelor inferioare, o minimă argumentare a criticii în drept, precum și

indicarea probelor pe care se bazează.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună

de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell c. Irlandei,

decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocat în prezenta cauză sunt similare celor indicate în procesul judecării asupra

cărora instanța de apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Instituția Publică „Agenția Servicii

Publice”.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

4

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Instituția Publică „Agenția

Servicii Publice”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

5