2rc-174/19 — cu privire la repararea prejudiciului material, penalităților contractuale și a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2rc-174/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (Jud: N. Patrașcu)

Instanța de apel: Curtea de apel Chișinău (Jud: L. Pruteanu, V. Buhnaci, O. Cojocaru)

D E C I Z I E

11 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Wholemark-M” în proces de insolvabilitate,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Dim-Trans&Co” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Wholemark-M”, cu privire la repararea prejudiciului material, încasarea penalității

contractuale și a cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 17 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a restituit cererea de apel depusă de Societatea cu Răspundere Limitată

„Wholemark-M”,

c o n s t a t ă :

La 23 iulie 2018, SRL „Dim-Trans&Co” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Wholemark-M”, cu privire la repararea prejudiciului material,

încasarea penalității contractuale și a cheltuielilor de judecată,

SRL „Dim-Trans&Co” a solicitat încasarea din contul pârâtei a prejudiciului

material cauzat prin neexecutarea obligațiunilor contractuale în sumă de 47823,39

lei, a penalității în sumă de 21041,68 lei, a taxei de stat în sumă de 2066 lei, a

cheltuielilor pentru asistența juridică în sumă de 1500 lei și a cheltuielilor poștale.

Prin hotărârea din 11 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea înaintată de SRL „Dim-Trans&Co” s-a admis parțial.

S-a dispus încasarea din contul SRL „Wholemark-M” în beneficiul SRL

„Dim-Trans&Co” a prejudiciului material în sumă de 47823,39 lei, a penalității în

sumă de 21041, 68 lei și a taxei de stat în sumă de 2066 lei.

La 15 februarie 2019, SRL „Wholemark-M” a depus cerere de apel nemotivată,

solicitând scutirea de la plata taxei de stat, repunerea în termenul de depunere a

cererii de apel, admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu restituirea

cauzei spre rejudecare în prima instanță.

Prin încheierea din 26 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a repus în

termenul de declarare a apelului, cererea de apel depusă de SRL „Wholemark-M”.

1

Prin încheierea din 09 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

cu privire la scutirea de la plata taxei de stat și nu s-a dat curs cererii de apel depusă

de SRL „Wholemark-M”, fiindu-i acordat apelantei un termen de 20 de zile din

momentul recepționării încheierii, pentru a prezenta cererea de apel motivată și

dovada de plată a taxei de stat în sumă de 1549,47 lei. S-a explicat SRL

„Wholemark-M” că dacă nu va lichida neajunsurile menționate, cererea de apel nu

va fi considerată depusă și va fi restituită.

Prin încheierea din 17 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a restituit

cererea de apel depusă de SRL „Wholemark-M”, din motivul că apelanta nu a

prezentat în termenul acordat, cererea de apel motivată și dovada de plată a taxei de

stat în sumă de 1549,47 lei.

La 07 noiembrie 2019, SRL „Wholemark-M” în proces de insolvabilitate, a

declarat recurs împotriva încheierii din 19 septembrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare în instanța de apel, la faza primirii cererii de apel.

În motivarea recursului, SRL „Wholemark-M” a invocat că nu a fost

recepționată încheierea de a nu da curs cererii de apel, deoarece a fost expediată la

adresa juridică, însă prin hotărârea din 04 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Central a fost constatată insolvabilitatea recurentei, fiind ridicat dreptul

administratorului statutar al SRL „Wholemark-M” de a gestiona întreprinderea și a

fost desemnat în calitate de administrator al insolvabilității Marcel Lungu.

Totodată, recurenta a indicat că în adresa administratorului insolvabilității nu a

parvenit nici încheierea din 09 iulie 2019, nici din 17 septembrie 2019 a Curții de

Apel Chișinău, însă își manifestă în continuare interesul în procesul intentat și se

obligă să achite taxa de stat.

SRL „Wholemark-M” a menționat că în lipsa informației publicată pe pagina

web a Curții de Apel Chișinău despre data ședinței și încheierea din 09 iulie 2019, a

fost în imposibilitate de a cunoaște despre existența acesteia și despre înlăturarea

neajunsurilor. Astfel, a considerat că în calitate de participant la proces nu a fost

informat în conformitate cu legislația în vigoare despre pronunțarea încheierii din 09

iulie 2019.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Prin scrisoarea nr. 10407 din 08 octombrie 2019, Curtea de Apel Chișinău a

expediat participanților la proces încheierea din 17 septembrie 2019 (f.d. 71), însă

date despre recepționarea încheierii nu sunt la materialele cauzei.

Astfel, instanța de recurs consideră că cererea de recurs a fost depusă în

termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului

și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele dosarului, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră neîntemeiat și care urmează a fi respins, cu menținerea încheierii din 17

septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

2

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Din materialele dosarului rezultă că, la 23 iulie 2018, SRL „Dim-Trans&Co” a

depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Wholemark-M”, cu privire la

repararea prejudiciului material, încasarea penalității contractuale și a cheltuielilor

de judecată.

Fiind investită cu examinarea prezentei cauze, prima instanța prin hotărârea din

11 decembrie 2018 a admis parțial acțiunea înaintată de SRL „Dim-Trans&Co” (f.d.

30, 52-55).

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 15 februarie 2019, SRL

„Wholemark-M” a depus cerere de apel nemotivată, solicitând scutirea de la plata

taxei de stat, repunerea în termenul de depunere a cererii de apel, admiterea apelului,

casarea hotărârii primei instanțe, cu restituirea cauzei spre rejudecare în prima

instanță (f.d. 32-33).

Prin încheierea din 26 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a repus în

termenul de declarare a apelului cererea de apel depusă de SRL „Wholemark-M”

(f.d. 46-48).

În conformitate cu art. 364 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de

apel se depune în scris la instanța judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata

taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condițiile legii.

În corespundere cu art. 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dacă cererea

de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art.364 și 365 și dacă cererea este depusă

fără plata taxei de stat, instanța de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea

dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înștiințarea participanților la proces, să nu

se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Prin încheierea din 09 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

cu privire la scutirea de la plata taxei de stat și nu s-a dat curs cererii de apel depusă

de SRL „Wholemark-M”, fiindu-i acordat apelantei un termen de 20 de zile din

momentul recepționării încheierii pentru a prezenta cererea de apel motivată și

dovada de plată a taxei de stat în sumă de 1549,47 lei. S-a explicat SRL

„Wholemark-M” că dacă nu va lichida neajunsurile menționate, cererea de apel nu

va fi considerată depusă și va fi restituită (f.d. 59-62).

Potrivit scrisorii de însoțire se confirmă faptul că instanța de apel a expediat, la

adresa indicată de recurentă în cererea de apel, copia încheierii din 09 iulie 2019 (f.d.

63), însă plicul a fost restituit cu mențiunea nereclamat (f.d. 64).

Prin încheierea din 17 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit

cererea de apel depusă de SRL „Wholemark-M”, din motivul că apelanta nu a

prezentat în termenul acordat cererea de apel motivată și dovada de plată a taxei de

stat în sumă de 1549,47 lei (f.d. 67-70).

Astfel, Colegiul consideră că, încheierea instanței de apel este emisă în

conformitate cu prevederile legislației în vigoare. Or, în temeiul art. 369 alin. (1) lit.

a) din Codul de procedură civilă, instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea

dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel din încheierea

emisă în conformitate cu art.368 alin.(1).

3

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia

instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea

instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un

ansamblu de acte.

Instanța de recurs menționează că recurenta a beneficiat de termen suficient

pentru a înlătura neajunsurile și urma să întreprindă toate măsurile necesare, după

cum sugerează și jurisprudența CEDO (cauza Van Harn versus Germany, nr.

7557/03 din 11 septembrie 2007), de a-și asigura drepturile sale de acces la instanță,

fapt însă, ignorat cu desăvârșire de către ultima.

Așadar, cu privire la argumentul recurentei despre faptul că instanța de apel

urma să expedieze copia încheierii prin care nu s-a dat curs cererii de apel, nu la

adresa juridică, dar la adresa administratorului insolvabilității, instanța de recurs

menționează că nu intră în obligația instanței de a afla dacă adresa persoanei juridice

s-a modificat, or, prevederile art. 107 alin. (1) din Codul de procedură civilă indică

asupra faptul că dacă își schimbă domiciliul sau sediul după pornirea procesului,

partea sau reprezentantul ei este obligat să comunice instanței noua adresă. În lipsa

unei astfel de comunicări, citația sau înștiințarea se trimite la ultima adresă cunoscută

instanței și se consideră recepționată chiar dacă destinatarul nu mai locuiește sau nu

își are sediul acolo.

Prin urmare, recurenta/apelanta urma să țină cont de prevederile legislației

procesual civile și să informeze instanța de apel despre modificarea adresei. În lipsa

unor astfel de proceduri, urmează a fi suportate consecințele neîndeplinirii

obligațiilor.

Mai mult, Colegiul învederează că insolvabilitatea SRL „Wholemark-M” a fost

constatată la 04 septembrie 2019, cererea de apel nemotivată a fost depusă la 15

februarie 2019, iar încheierea prin care nu s-a dat curs cererii de apel a fost

pronunțată la 09 iulie 2019, cu două luni înainte de constatarea insolvabilității, ceea

ce demonstrează că recurenta nu a întreprins toate măsurile necesare, de a proteja

drepturile sale de acces la instanță și anume depunerea cererii de apel motivate și a

dovezii de plată a taxei de stat.

Suplimentar, instanța de recurs atestă că de la 04 septembrie 2019 până la 17

septembrie 2019, administratorul insolvabilității a avut suficient termen pentru a

informa instanța de apel despre starea de insolvabilitate a recurentei și noua adresă

unde urmează a fi expediate actele procedurale. Însă abia peste 2 luni, avocatul Dorel

Rotaru a depus cerere pentru a lua cunoștință cu materialele cauzei, acțiuni ce

demonstrează iresponsabilitatea recurentei, precum și nerespectarea obligațiunilor

prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă, participanții

la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor

procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor

procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.

În corespundere cu art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă, participanții

la proces sânt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor

procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă

prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

4

Colegiul consideră că instanța de apel a creat posibilități egale, suficiente și

adecvate în folosirea mijloacelor procedurale întru susținerea poziției ambelor părți

și nu a defavorizat nicio parte.

În această ordine de idei, Colegiul conchide că argumentele invocate în cererea

de recurs indică direct la nerespectarea de către recurentă a drepturilor sale

procedurale și eschivarea de la îndeplinirea actelor de procedură, în măsura stabilită

de normele de drept procedural și nu pot fi acceptate de către instanța de recurs în

vederea casării actului judecătoresc contestat.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că o asemenea soluție este compatibilă cu

standardele înserate în textul art. 6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, stabilind în jurisprudența degajată că în situația în care legislația procesuală

permite declararea apelului împotriva hotărârii instanței de fond, instanța superioară

poate restricționa dreptul la apel doar dacă constată că apelul respectiv nu

corespunde cerințelor legale aplicabile (speța Tudor-Comerț c. Moldovei, hotărârea

din 04 noiembrie 2008, definitivă din 04 februarie 2009).

Din considerentele menționate și având în vedere că încheierea contestată este

întemeiată și emisă cu respectarea cadrului legal, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul

depus împotriva încheierii din 17 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău este

neîntemeiat și necesită să fie respins, cu menținerea încheierii contestate.

În conformitate cu art. 427 lit. a), 428 din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Wholemark-M” în proces de insolvabilitate.

Se menține încheierea din 17 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată „Dim-Trans&Co” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Wholemark-M”, cu privire la repararea prejudiciului material, încasarea penalității

contractuale și a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

5