2ra-2017/19 — declararea nulitatii actelor juridice

2ra-2017/19 — declararea nulitatii actelor juridice (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-2017/19

Prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Central (jud. Gh. Mîțu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A.Corcenco, D. Stănilă, D. Corolevschi)

DECIZIE

04 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Svetlana Filincova

Victor Burduh

examinând recursul declarat de Veaceslav Cristal, Grigore Lozan, Vasilii

Starșii, Ivan Galac, Nicolai Zagaevschii, Fiodor Pacatos, Simion Conovali, Ivan

Manea, Grigore Cojocari,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Anatolie Sapojnic,

Veaceslav Cristal, Grigore Lozan, Vasilii Starșii, Ivan Galac, Nicolai Zagaevschii,

Victor Polejaev, Fiodor Pacatos, Simion Conovali, Ivan Manea, Grigore Cojocari,

Mihail Cristal, intervenienți principali Ivan Grosu, Eugenia Aga, Ivan Lozan,

Constantin Gîtlan, Nicolai Lozan, Alexandr Cojucari, Raisa Manea, Raisa Lozan,

Ivan Sîrbulenco, Fevronia Lozan, Victoria Lozan, Raisa Murzac, Ion Serbulenco,

Elena Serbulenco împotriva Primăriei satului Cosăuți, raionul Soroca, Ion Palii,

Victor Tașnic, Aurel Lupu, Alexandru Sîrghii, Andrian Dumitraș, Lilia Șestacov,

Alexandru Mărîi, Svetlana Zgardan, Larisa Topală, Anatolie Sinchevici, Oficiul

Cadastral Teritorial Soroca cu privire la declararea actelor ca fiind nule,

împotriva deciziei din 04 iunie 2019 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 25 aprilie 2016, Anatolie Sapojnic, Veaceslav Cristal, Grigore Lozan,

Vasilii Starșii, Ivan Galac, Nicolai Zagaevschii, Victor Polejaev, Fiodor Pacatos,

Simion Conovali, Ivan Manea, Andrei Cristal, Iacov Revenco, Grigore Cojocari,

Mihail Cristal și avocatul Boris Onica au depus cerere de chemare în judecată

împotriva Primăriei sat. Cosăuți, rl Soroca, Ion Palii, Victor Tașnic, Aurel Lupu,

Alexandru Sîrghii, Andrian Dumitraș, Lilia Șestacov, Alexandru Mărîi, Svetlana

Zgardan, Larisa Topală, Anatolie Sinchevici, Oficiul Cadastral Teritorial Soroca

solicitând declararea ca fiind nulă dispoziția Primarului sat. Cosăuți nr. 03 din 12

ianuarie 2015 „Cu privire la instituirea comisiei de inventariere, estimare, repartizare

și atribuire a cotei-părți valorice a gospodăriei agricole lichidate” cu anularea tuturor

tranzacțiilor cu privire la înstrăinarea bunurilor materiale, declararea nulității

contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu Victor Tașnic, după cum urmează: -

nr. 329 din 04 septembrie 2015 a cotei valorice de 16,87% și 18,9% din bunul imobil

1

cu număr cadastral xxxxx și xxxxx; - nr. 339 din 07 septembrie 2015 a cotei valorice

de 12,45% și 13,95% din bunul imobil cu număr cadastral xxxxx și xxxxx; - nr. 324

din 03 septembrie 2015 a cotei valorice de 34,79% din bunul imobil cu număr

cadastral xxxxx; - nr. 324 din 03 septembrie 2015 a cotei valorice de 38,98% din

bunul imobil cu număr cadastral xxxxx 6; declararea nulității contractelor de

vânzare-cumpărare încheiate cu Alexandru Sîrghii nr. 325 din 03 septembrie 2015,

nr.331 din 04 septembrie 2015, nr. 338 din 07 septembrie 2015 a cotei valorice de

71,88% din bunul imobil cu număr cadastral xxxxx; declararea nulității contractului

de vânzare-cumpărare încheiat cu Anatolie Sinchevici nr. 170 din 10 iunie 2015 a

cotei valorice de 15,27% din bunul imobil cu numere cadastrale xxxxx și xxxxx;

compensarea cheltuielilor de judecată. Totodată, au indicat despre posibilitatea

formulării unor noi acțiuni ulterior, la obținerea actelor necesare.

În motivarea acțiunii, reclamanții au invocat că prin dispoziția primarului sat.

Cosăuți nr. 03 din 12 ianuarie 2015 în mod ilegal s-a decis instituirea comisiei de

inventariere, estimare, repartizare și atribuire a cotei-părți valorice a gospodăriei

agricole lichidate-CAP „Avangard”, care a fost obligată să evalueze prețul fiecărui

bun material ce le aparține lor și altor cotași, foști membri ai gospodăriei menționate.

Ulterior, au fost dispuse spre vânzare cu diminuarea considerabilă a costului acestora

până la 60%. Majoritatea membrilor comisiei, în mod abuziv, folosind calitatea de

membru al comisiei, au procurat la un preț mic stabilit de ei, fără acordul celorlalți

cotași, următoarele bunuri: moara, sediul fostei brigăzi de tractoare, depozitele

pentru cereale (tocul), încăperile fostului complex pentru creșterea vitelor. Astfel,

bunurile ce le aparțin cu drept de proprietate, sub pretextul că sunt bunuri

nesolicitate, reclamații cu concursul Primăriei Cosăuți, le-au procurat, prin ce au fost

cauzate prejudicii considerabile.

Totodată, a menționat că dispoziția Primăriei vine în contradicție cu prevederile

Legii nr. 387-XV din 25 noiembrie 2004 privind transmiterea valorilor mobiliare și

a cotelor de participare nesolicitate în condițiile Legii nr.392-XIV din 13 mai 1999.

Or, conform art. 3 alin.(1) din Legea nr. 387-XV din 25 noiembrie 2004, atribuirea

patrimoniului întreprinderii agricole lichidate deținătorilor de cote-părți valorice se

efectuează de către comisia de inventariere, repartizare și atribuire a patrimoniului,

valabilă până la 01 mai 2006. Astfel, patrimoniul fostei gospodării agricole CAP

„Avangard” a fost repartizat cu organizarea concursului grupurilor de cotași, având

reprezentanții lor, conform listei proprietarilor cotelor-părți valorice întocmite la

momentul distribuirii patrimoniului. La momentul distribuirii patrimoniului fostei

gospodării agricole CAP „Avangard”, au rămas nesolicitate bunuri materiale în

sumă de 706987 de lei. În acest sens, bunul material-grajdul nr.11 în valoare de

144400 de lei a fost rezervat pentru datoriile istorice ale CAP „Avangard” către SA

„Fertilitate-Călărași”, care au fost achitate. Restul bunurilor au fost solicitate de către

cotași imediat după lichidarea gospodăriei agricole, conform contractelor de arendă

înregistrate la Primăria sat. Cosăuți.

Reclamanții au afirmat că prin emiterea dispoziției sus-menționate primarul a

depășit atribuțiile prevăzute de Legea cu privire la administrația publică locală,

deoarece nu avea dreptul de a constitui astfel de comisie și a o împuternici cu

evaluarea bunurilor materiale. Or, evaluarea bunurilor materiale intră în competența

centrelor de expertize judiciare sau experți independenți, licențiați în acest domeniu.

2

La fel, au precizat că s-au adresat Primăriei sat. Cosăuți cu solicitarea de a fi

anulată dispoziția, totodată, au pretins eliberarea copiilor contractelor de vânzare-

cumpărare a bunurilor materiale-cotele valorice, însă au primit refuz conform

răspunsurilor datate cu 18 martie 2016. De asemenea, s-au adresat la Oficiul

Cadastral Teritorial pentru a li se prezenta numerele cadastrale a bunurilor vândute,

însă nu au primit nici un răspuns.

Reclamanții au indicat la existența următoarelor contracte de vânzare-

cumpărare încheiate: cu Victor Tașnic: - nr. 329 din 04 septembrie 2015 a cotei

valorice de 16,87% și 18,9% din bunul imobil cu număr cadastral xxxxx și xxxxx; -

nr. 339 din 07 septembrie 2015 a cotei valorice de 12,45% și 13,95% din bunul

imobil cu număr cadastral xxxxx; - nr. 324 din 03 septembrie 2015 a cotei valorice

de 34,79% din bunul imobil cu număr cadastral xxxxx; - nr. 324 din 03 septembrie

2015 a cotei valorice de 38,98% din bunul imobil cu număr cadastral xxxxx; cu

Alexandru Sîrghii: nr. 325 din 03 septembrie 2015, nr.331 din 04 septembrie 2015,

nr. 338 din 07 septembrie 2015 a cotei valorice de 71,88% din bunul imobil cu număr

cadastral xxxxx; cu Anatolie Sinchevici nr. 170 din 10 iunie 2015 a cotei valorice

de 15,27% din bunul imobil cu numere cadastrale xxxxx.

Reclamanții cu referire la prevederile art. 217 alin.(1), art.220 alin.(1), art.228

alin.(1) Cod civil, au opinat că Primăria sat. Cosăuți și cumpărătorii, anume prin

comportamentul lor dolosiv și viclean au obținut patrimoniul sub forma cotelor-

valorice ce le aparținea din bunurile revenite din fosta gospodărie.

La 23 noiembrie 2017, Ivan Grosu, Eugenia Aga, Ivan Lozan, Constantin

Gîtlan, Nicolai Lozan, Alexandr Cojucari, Raisa Manea, Raisa Lozan, Ivan

Sîrbulenco, Fevronia Lozan, Victoria Lozan, Raisa Murzac, Ion Serbulenco, Elena

Serbulenco au depus o cerere în temeiul art. 65 Cod de procedură civilă, de

intervenire în calitate de intervenienți principali, motivând totodată că susțin cererea

de chemare în judecată depusă de Anatolie Sapojnic împreună cu alți 11 reclamanți.

Prin cererea înaintată s-a solicitat declararea ca fiind nulă dispoziția Primarului sat.

Cosăuți nr. 03 din 12 ianuarie 2015 „Cu privire la instituirea comisiei de

inventariere, estimare, repartizare și atribuire a cotei-părți valorice a gospodăriei

agricole lichidate” cu anularea tuturor tranzacțiilor cu privire la înstrăinarea

bunurilor materiale, recunoașterea în calitate de proprietari la cota-parte comună din

următoarele bunuri: depozitul m/t, depozit, complexul de tutun, complexul de tutun,

moara, volovnicile, tocul vechi, gropile de silos, casa tractoriștilor, cormoțehul,

depozitul materialelor chimice, amplasate pe teritoriul sat. Cosăuți, rl Soroca.

În motivarea cererii, intervenienții principali au invocat că în rezultatul

privatizării, conform listelor deținătorilor cotelor-părți, și anume a: depozitului m/t,

depozitului, complexului de tutun, complexului de tutun, morii, volovnicilor, tocului

vechi, gropilor de silos, casei tractoriștilor, cormoțehului, depozitului materialelor

chimice, la fel, le aparține împreună cu reclamanții din acțiunea inițială, cota-parte

în sumă de 93735 de lei, prețul pentru anul 2000. La moment, valoarea cotei-părți

din imobil este mult mai mare. Fostul primar a emis dispoziția nr. 03 din 12 ianuarie

2015 cu depășirea atribuțiilor prevăzute de Legea cu privire la administrația publică

locală, prin care ilegal și neîntemeiat a fost diminuat costul cotelor-părți din bunurile

materiale ce le revin din fosta gospodărie și ulterior au fost înstrăinate reclamaților

fără a fi înștiințați. Cu referire la prevederile art. 370 Cod civil, se consideră

coproprietarii bunurilor și pretind la o partajare echitabilă.

3

Prin încheierea din 20 septembrie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central,

s-a admis renunțul la acțiune al lui Andrei Cristal; s-a încetat procesul în cauza civilă

la cererile depuse de Andrei Cristal și Iacov Revenco împotriva Primăriei sat.

Cosăuți, rl Soroca, Ion Palii, Victor Tașnic, Aurel Lupu, Alexandru Sîrghii, Andrian

Dumitraș, Lilia Șestacov, Alexandru Mărîi, Svetlana Zgardan, Larisa Topală,

Anatolie Sinchevici, Oficiul Cadastral Teritorial Soroca cu privire la declararea

nulității actelor juridice. Or, conform încheierii s-a menționat precum că Iacov

Revenco a decedat la 13 iulie 2016.

Prin hotărârea din 20 septembrie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, s-

a respins ca fiind tardivă cererea de chemare în judecată depusă de Anatolie

Sapojnic, Veaceslav Cristal, Grigore Lozan, Vasilii Starșii, Ivan Galac, Nicolai

Zagaevschii, Victor Polejaev, Fiodor Pacatos, Simion Conovali, Ivan Manea,

Grigore Cojocari, Mihail Cristal împotriva Primăriei com. Cosăuți, rl Soroca, Ion

Palii, Victor Tașnic, Aurel Lupu, Alexandru Sîrghii, Andrian Dumitraș, Lilia

Șestacov, Alexandru Mărîi, Svetlana Zgardan, Larisa Topală, Anatolie Sinchevici,

Oficiul Cadastral Teritorial Soroca, intervenienți principali Ivan Grosu, Eugenia

Aga, Ivan Lozan, Constantin Gîtlan, Nicolai Lozan, Alexandr Cojucari, Raisa

Manea, Raisa Lozan, Ivan Sîrbulenco, Fevronia Lozan, Victoria Lozan, Raisa

Murzac, Ion Serbulenco, Elena Serbulenco cu privire la declararea ca fiind nulă

dispoziția Primarului com. Cosăuți nr. 3 din 12 ianuarie 2015 „Cu privire la

instituirea comisiei de inventariere, estimare, repartizare și atribuire a cotei-părți

valorice a gospodăriei agricole lichidate”; s-a respins integral ca fiind nefondată

cererea de chemare în judecată depusă de Anatolie Sapojnic, Veaceslav Cristal,

Grigore Lozan, Vasilii Starșii, Ivan Galac, Nicolai Zagaevschii, Victor Polejaev,

Fiodor Pacatos, Simion Conovali, Ivan Manea, Grigore Cojocari, Mihail Cristal,

intervenienți principali Ivan Grosu, Eugenia Aga, Ivan Lozan, Constantin Gîtlan,

Nicolai Lozan, Alexandr Cojucari, Raisa Manea, Raisa Lozan, Ivan Sîrbulenco,

Fevronia Lozan, Victoria Lozan, Raisa Murzac, Ion Serbulenco, Elena Serbulenco

cu privire la declararea nulității contractelor de vânzare-cumpărare nr.329 din 04

septembrie 2015, nr.339 din 07 septembrie 2015, nr.324 din 03 septembrie 2015 a

cotelor valorice încheiate cu Victor Tașnic, a contractului de vânzare-cumpărare

nr.325 din 03 septembrie 2015 a cotei valorice încheiat cu Alexandru Sîrghii, a

contractului de vânzare-cumpărare nr.170 din 10 iunie 2015 a cotei valorice încheiat

cu Anatolie Sinchevici; s-a respins integral ca fiind nefondată acțiunea

intervenienților principali Ivan Grosu, Eugenia Aga, Ivan Lozan, Constantin Gîtlan,

Nicolai Lozan, Alexandr Cojucari, Raisa Manea, Raisa Lozan, Ivan Sîrbulenco,

Fevronia Lozan, Victoria Lozan, Raisa Murzac, Ion Serbulenco, Elena Serbulenco

cu privire la recunoașterea ca fiind proprietari la cota-parte comună din bunurile

imobile și anume: depozitul m/t, depozit, complexul de tutun, complexul de tutun,

moara, volovnicile, tocul vechi, gropile de silos, casa tractoriștilor, cormoțehul,

depozitul materialelor chimice, amplasate pe teritoriul com. Cosăuți, rl Soroca; s-a

încasat în mod solidar de la Anatolie Sapojnic, Veaceslav Cristal, Grigore Lozan,

Vasilii Starșii, Ivan Galac, Nicolai Zagaevschii, Victor Polejaev, Fiodor Pacatos,

Simion Conovali, Ivan Manea, Grigore Cojocari, Mihail Cristal în beneficiul

Primăriei com. Cosăuți, rl Soroca, Ion Palii, Victor Tașnic, Aurel Lupu, Larisei

Topală, Anatolie Sinchevici cheltuielile de judecată ce constituie suma de 20000 de

lei pentru serviciile apărătorului.

4

Prin decizia din 04 iunie 2019 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul declarat

de Anatolie Sapojnic, Veaceslav Cristal, Grigore Lozan, Vasilii Starșii, Ivan Galac,

Nicolai Zagaevschii, Victor Polejaev, Fiodor Pacatos, Simion Conovali, Ivan

Manea, Grigore Cojocari, Mihail Cristal, reprezentați de avocatul Boris Onica și s-a

menținut hotărârea din 20 septembrie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central.

La 03 august 2019, prin intermediul poștei (Vol.V, f.d.200), Veaceslav Cristal,

Grigore Lozan, Vasilii Starșii, Ivan Galac, Nicolai Zagaevschii, Fiodor Pacatos,

Simion Conovali, Ivan Manea, Grigore Cojocari au declarat recurs împotriva

deciziei din 04 iunie 2019 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea recursului,

anularea hotărârii primei instanțe, anularea deciziei instanței de apel cu trimiterea

cauzei la o nouă examinare în Curtea de Apel Bălți în alt complet de judecată.

Aici este de precizat că în partea introductivă și la semnatarii recursului a fost

indicat în calitate de recurent și Anatolie Sapojnic, însă ultimul nu a semnat recursul

declarat (Vol.V, f.d.103-109).

În motivarea recursului, reiterând circumstanțele conform cererii de chemare în

judecată, recurenții au indicat că la examinarea cauzei nu au avut parte de un proces

de judecată echitabil garantat de art. 6 § 1 CEDO, care prevede că orice persoană are

dreptul la judecarea în mod echitabil, într-un termen rezonabil de examinare a

cauzei, obligă instanța de a proceda la un examen atent al tuturor capetelor de cerere

formulate, a argumentelor și a probelor, cu aprecierea pertinenței acestora, ca fiind

imperative impuse de acest articol. La examinarea cauzei în ordine de apel, instanța

a aplicat eronat legea în raport cu situația reală.

Recurenții și-au exprimat dezacordul cu concluziile instanței de apel, motivând

că despre existența dispoziției contestate au aflat la depunerea cererii către primarul

sat. Cosăuți, după care imediat au formulat cerere prealabilă prin care au solicitat

anularea dispoziției sus-menționate. Cauza civilă a fost examinată nu în baza Legii

contenciosului administrativ, dar în temeiul art. 31 Cod de procedură civilă, care

prevede competența instanței judecătorești de drept comun la examinarea mai multor

pretenții conexe, unele dintre care sunt de competența instanței judecătorești de drept

comun, iar altele de competența instanței de contencios administrativ.

La fel, au opinat că eronat a fost aplicat pct. 4 din Regulamentul cu privire la

transformarea cotelor-părți valorice din proprietate comună în fracție sau procente,

deoarece conform Legii cu privire la administrația publică locală, dreptul de a

institui în modul stabilit comisiile speciale, este de competența autorității publice în

persoana Consiliului local și nu a primarului. Mai mult, o astfel de comisie poate fi

instituită la cererea deținătorilor de bunuri imobiliare, iar la caz nu au depus o de

cerere pentru instituirea unei astfel de comisii, de aceea comisia nu corespunde art.

5 din Regulament.

De asemenea, au considerat neîntemeiată concluzia instanței privind încălcarea

art. 3 alin. (5) al Legii nr. 387-XV din 25 noiembrie 2004 privind transmiterea

valorilor mobiliare și a cotelor de participare nesolicitate în condițiile Legii nr. 392-

XIV din 13 mai 1999, care prevede că cererile de solicitare a patrimoniului

întreprinderii agricole lichidate vor fi prezentate de către deținătorii de cote părți

valorice comisiei de inventariere, repartizare și atribuire a patrimoniului până la 01

mai 2006. Cererile prezentate după expirarea acestui termen nu se examinează.

Astfel. au precizat că au primit în proprietate cotele de teren în grupurile formate la

5

lichidarea fostei gospodării agricole încă în anul 2000, conform listelor de atribuire

a cotelor de teren anexate la materiale cauzei civile și procesului-verbal din anul

contracte de vânzare-cumpărare a cotelor valorice de către intimați, adică presupușii

cumpărători ai cotelor valorice.

Referitor la concluzia instanțelor precum că nu au fost probate acțiunile de

viclenie și caracterul dolosiv la încheierea presupuselor contracte de vânzare-

cumpărare a cotelor valorice, care o consideră eronată și neargumentată, au

menționat că nu au încheiat cu intimații astfel de contracte, iar semnăturile din lista

anexată la contractele de vânzare-cumpărare confirmă doar faptul că au semnat

pentru primirea plății pentru arendă a cotelor valorice. Viclenia și dolul intimaților

la întocmirea presupuselor contracte de vânzare-cumpărare a cotelor valorice se

exprimă prin, faptul, că aceste liste au fost întocmite și semnate aparte de presupusul

contract de vânzare-cumpărare și nu constituie un tot întreg. În afară de aceasta, au

anexat la materiale cauzei și listele cotașilor decedați la momentul întocmirii

contractelor de vânzare-cumpărare. Pe acest caz la moment este pornită și o cauză

penală. La fel, au solicitat instanțelor judecătorești de a numi o expertiză privind

evaluarea cotelor valorice cu separarea lor, însă neîntemeiat s-a respins această

cerere, fără a se expune în hotărârile pronunțate.

La 21 septembrie 2019, Simion Conovali a înregistrat supliment la cererea de

recurs solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe, anularea

deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel,

aplicarea directă a articolului 1 al Protocolului adițional la Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Paris, 20.III.1952).

Suplimentar s-a indicat că hotărârea primei instanțe și decizia recurată sunt

ilegale și neîntemeiate, deoarece au fost adoptate cu încălcarea esențială a normelor

de drept material. Instanțele judecătorești nu au aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, au interpretat în mod eronat

legea.

Instanțele ierarhic inferioare nu au stabilit corect natura raporturilor între părțile

litigante, nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru justa

soluționare a cauzei, nu au aplicat corect și interpretat normele de drept material, nu

au examinat pricina sub toate aspectele, nu au verificat și apreciat corect probele

prezentate, au apreciat eronat argumentele reclamanților. Instanțele judecătorești

urmau să aplice prevederile legale în vigoare la acel moment - art. 217 alin.(1) Cod

civil, art. 220 alin.(1) Cod civil, art. 228 alin. (1) Cod civil. La fel, urmau a fi aplicate

prevederile art. 351 Cod civil, art.352 Cod civil. Similare și aplicabile cazului sunt

prevederile legale actuale referitoare la nulitatea actului juridic și privitoare la actele

de dispoziție privind bunurile proprietate comună pe cote-părți, incorporate în art.

328, 334, 341, 550-552 Cod civil. Astfel, dispoziția Primăriei sat. Cosăuți nr. 03 din

12 ianuarie 2015, formarea comisiei, evaluările arbitrare, contractele, încheierea

cărora a fost determinată de comportamentul dolosiv sau viclean al uneia dintre părți,

sunt acte care vădit contravin normelor imperative invocate, fiind nule și urmează a

fi declarate astfel de către instanța de judecată. În ședința de judecată a fost dovedit

faptul că privind bunurile proprietate comună pe cote-părți în litigiu au fost încheiate

acte de dispoziție fără acordul tuturor coproprietarilor contrar cadrului legal, prin

falsuri din numele persoanelor decedate și deposedarea de proporții a

6

coproprietarilor, acțiuni prejudiciabile intenționate care constituie subiectul

urmăririi penale.

În viziunea sa, instanța judecătorească a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată și anume prevederile art. 14, 17 din Legea contenciosului administrativ nr.

793 din 10 februarie 2000, deoarece pretențiile conexe din cererea de chemare în

judecată au fost judecate de instanța de judecată de drept comun.

De asemenea, instanța judecătorească a interpretat în mod eronat legea,

deoarece dispoziția Primăriei sat. Cosăuți nr. 03 din 12 ianuarie 2015 este contrară

și prevederilor imperative ale Legii nr. 387 din 25 noiembrie 2004 privind

transmiterea valorilor mobiliare și a cotelor de participare nesolicitate în condițiile

Legii nr. 392-XIV din 13 mai 1999 privind restructurarea, patrimoniului

întreprinderilor agricole lichidate în urma restructurării, patrimoniului nesolicitat de

deținătorii de cote părți valorice. Or, conform art. 3 alin. (5) din Lege, cererile de

solicitare a patrimoniului întreprinderii agricole lichidate vor fi prezentate de către

deținătorii de cote-părți valorice comisiei de inventariere, repartizare și atribuire a

patrimoniului până la data de 1 mai 2006. Cererile prezentate după expirarea acestui

termen nu se examinează. Ca urmare, este vădit faptul că prin emiterea dispoziției

nr. 03 din 12 ianuarie 2015 au fost depășite atribuțiile stipulate în Legea cu privire

la administrația publică locală, care nu prevede constituirea și împuternicirea a unei

astfel de comisii prin dispoziția primarului. Evaluarea bunurilor materiale ține de

competența altor organe abilitate, patrimoniul, pretins nesolicitat, a fost înstrăinat

fără acordul coproprietarilor, ceea ce contravine Legii nr. 387 din 25 noiembrie 2004

și în esență, contractele încheiate dolosiv constituie deposedare evidentă a

coproprietarilor, deținători de cote valorice.

Recurentul a menționat că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară. Aprecierea arbitrară a probatoriului, nesoluționarea fondului cauzei,

încălcarea normelor de drept material, respingerea arbitrară a cererilor reclamanților

cu privire la prezentarea probatoriului pertinent, lăsarea fără răspuns a motivelor din

cererea reclamanților, nu asigură echitatea procedurilor aplicate, nu asigură accesul

liber la justiție și în cumul reprezintă încălcare a normelor procedurale și a

drepturilor ocrotite de lege ale reclamanților. Noțiunea de proces echitabil impune

ca instanța de judecată să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze

efectiv problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu se limiteze de a

proba pur și simplu concluziile uneia dintre părți. Decizia contestată nu este

conformă cadrului legal și practicii judiciare instituite, este una ilegală, neîntemeiată

și nemotivată, nu are la bază principiile generale ale efectuării justiției și nu asigură

contradictorialitatea procesului, egalitatea cetățenilor în fața judecății și a legii, nu

este bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a

tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, neasigurând părților

dreptul la un proces echitabil.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 04 iunie 2019, iar recursul a fost

declarat la 03 august 2019, prin intermediul poștei (Vol.V, f.d.200).

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei instanței de apel

participanților la proces la 05 iulie 2019, conform scrisorii de însoțire (Vol.V, f.d.72)

7

și a fost recepționată de către unii dintre recurenți, inclusiv de către avocatul Boris

Onica, la 09 iulie 2019, 10 iulie 2019, 11 iulie 2019 și 17 iulie 2019, conform

avizelor de recepție (Vol.V, f.d.76, 83, 85, 88, 89, 90, 98). Astfel, recursul declarat

este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 30 octombrie 2019 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond

de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea litigiului dedus judecății, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va

admite recursul declarat de Veaceslav Cristal, Grigore Lozan, Vasilii Starșii, Ivan

Galac, Nicolai Zagaevschii, Fiodor Pacatos, Simion Conovali, Ivan Manea, Grigore

Cojocari și va casa integral decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În temeiul art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă statuează că săvârșirea altor încălcări

decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul

și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul relevă că prin dispoziția nr. 03 din 12 ianuarie 2015 a primarului

Primăriei sat. Cosăuți „Cu privire la instituirea comisiei de inventariere, estimare,

repartizare și atribuire a cotei-părți valorice a gospodăriei agricole lichidate”, a fost

instituită comisia în acest sens (Vol.1, f.d.9).

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 325 din 03 septembrie 2015, încheiat

între 559 de coproprietari ai cotelor-părți de proprietate din bunurile distribuite în

natură la privatizarea CAP „Avangard”, conform anexei 1 la contract, în calitate de

vânzători și Alexandru Sîrghii, în calitate de cumpărător, s-au vândut și respectiv s-

au procurat cotele-părți ideale în bunul imobil „toc-clădirea veche” (construcție

principală), numărul cadastral xxxxx, ce constituie 38, 72% din suprafața totală de

8

1297,4 mp și „complexul de tutun” (construcție), numărul cadastral xxxxx, ce

constituie 38,72% din suprafața totală de 150,1 mp, amplasate în sat. Cosăuți, rl

Soroca (Vol.II, f.d.1).

Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 338 din 07 septembrie 2015,

încheiat între 425 de coproprietari ai cotelor-părți de proprietate din bunurile

distribuite în natură la privatizarea CAP „Avangard”, conform anexei 1 la contract,

în calitate de vânzători și Alexandru Sîrghii, în calitate de cumpărător, s-au vândut

și respectiv s-au procurat cotele-părți ideale în bunul imobil „toc-clădirea veche”

(construcție principală), numărul cadastral xxxxx, ce constituie 14,28% din

suprafața totală de 1297,4 mp și „complexul de tutun” (construcție), numărul

cadastral xxxxx, ce constituie 14,28% din suprafața totală de 150,1 mp, amplasate

în sat. Cosăuți, rl Soroca (Vol.I, f.d.250).

La 04 septembrie 2015 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.331,

între 377 de coproprietari ai cotelor-părți de proprietate din bunurile distribuite în

natură la privatizarea CAP „Avangard”, conform anexei 1 la contract, în calitate de

vânzători și Alexandru Sîrghii, în calitate de cumpărător, prin care s-au vândut și

respectiv s-au procurat cotele-părți ideale în bunul imobil „toc-clădirea veche”

(construcție principală), numărul cadastral xxxxx, ce constituie 18,88% din

suprafața totală de 1297,4 mp și „complexul de tutun” (construcție), numărul

cadastral xxxxx, ce constituie 18,88% din suprafața totală de 150,1 mp, amplasate

în sat. Cosăuți, rl Soroca (Vol.II, f.d.2).

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.339, încheiat la 07 septembrie 2015

între 341 de coproprietari ai cotelor-părți de proprietate din bunurile distribuite în

natură la privatizarea CAP „Avangard”, conform anexei 1 la contract, în calitate de

vânzători și Victor Tașnic, în calitate de cumpărător, s-au vândut și respectiv s-au

procurat cotele-părți ideale în bunul imobil „zdanie scladov” (construcție principală

cu anexă rece), numărul cadastral xxxxx, ce constituie 13,95% din suprafața totală

de 369 mp și „clădirea oloiniței și morii” (construcție principală), numărul cadastral

xxxxx, ce constituie 12,45% din suprafața totală de 307,6 mp, amplasate în sat.

Cosăuți, rl Soroca (Vol.II, f.d.16).

Conform contractului de vânzare-cumpărare nr.324, încheiat la 03 septembrie

2015 între 554 de coproprietari ai cotelor-părți de proprietate din bunurile distribuite

în natură la privatizarea CAP „Avangard”, conform anexei 1 la contract, în calitate

de vânzători și Victor Tașnic, în calitate de cumpărător, s-au vândut și respectiv s-

au procurat cotele-părți ideale în bunul imobil „zdanie scladov” (construcție

principală cu anexă rece), numărul cadastral xxxxx, ce constituie 38,98% din

suprafața totală de 369 mp și „clădirea oloiniței și morii” (construcție principală),

numărul cadastral xxxxx, ce constituie 34,79% din suprafața totală de 307,6 mp,

amplasate în sat. Cosăuți, rl Soroca (Vol.II, f.d.15).

La 04 septembrie 2015 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.329,

între 453 de coproprietari ai cotelor-părți de proprietate din bunurile distribuite în

natură la privatizarea CAP „Avangard”, conform anexei 1 la contract, în calitate de

vânzători și Victor Tașnic, în calitate de cumpărător, conform căruia s-au vândut și

respectiv s-au procurat cotele-părți ideale în bunul imobil „zdanie scladov”

(construcție principală cu anexă rece), numărul cadastral xxxxx, ce constituie

18,90% din suprafața totală de 369 mp și „clădirea oloiniței și morii” (construcție

9

principală), numărul cadastral xxxxx, ce constituie 16,87% din suprafața totală de

307,6 mp, amplasate în sat. Cosăuți, rl Soroca (Vol.II, f.d.14).

În baza contactului de vânzare-cumpărare nr. 170 încheiat la 10 iunie 2015 între

285 de coproprietari ai cotelor-părți de proprietate din bunurile distribuite în natură

la privatizarea CAP „Avangard”, conform anexei 1 la contract, în calitate de

vânzători și Anatolie Sinchevici, în calitate de cumpărător, s-au vândut și respectiv

s-au procurat cotele-părți ideale în bunul imobil „depozit de materiale tehnice”

(construcție cu anexă rece), numărul cadastral xxxxx, ce constituie 15,27% din

suprafața totală de 935,9 mp și „depozit de materiale tehnice” (construcție cu anexă

rece), numărul cadastral xxxxx, ce constituie 15,27% din suprafața totală de 939,6

mp, amplasate în sat. Cosăuți, rl Soroca (Vol.II, f.d.9).

Aici este de precizat că deși, din textul contractelor se distinge existența

anexelor nr.1 care ar conține lista coproprietrailor cotelor-valorice, la materialele

cauzei acestea nu se regăsesc.

Prin cererea de chemare în judecată depusă la 25 aprilie 2016, reclamanții au

solicitat declararea ca fiind nulă dispoziția Primarului sat. Cosăuți nr. 03 din 12

ianuarie 2015 „Cu privire la instituirea comisiei de inventariere, estimare, repartizare

și atribuire a cotei-părți valorice a gospodăriei agricole lichidate” cu anularea tuturor

tranzacțiilor cu privire la înstrăinarea bunurilor materiale, declararea nulității

contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu Victor Tașnic, după cum urmează: -

nr. 329 din 04 septembrie 2015 a cotei valorice de 16,87% și 18,9% din bunul imobil

cu număr cadastral xxxxx; - nr. 339 din 07 septembrie 2015 a cotei valorice de

12,45% și 13,95% din bunul imobil cu număr cadastral xxxxx și 781710902704; -

nr. 324 din 03 septembrie 2015 a cotei valorice de 34,79% din bunul imobil cu număr

cadastral xxxxx; - nr. 324 din 03 septembrie 2015 a cotei valorice de 38,98% din

bunul imobil cu număr cadastral xxxxx 6; declararea nulității contractelor de

vânzare-cumpărare încheiate cu Alexandru Sîrghii nr. 325 din 03 septembrie 2015,

nr.331 din 04 septembrie 2015, nr. 338 din 07 septembrie 2015 a cotei valorice de

71,88% din bunul imobil cu număr cadastral xxxxx; declararea nulității contractului

de vânzare-cumpărare încheiat cu Anatolie Sinchevici nr. 170 din 10 iunie 2015 a

cotei valorice de 15,27% din bunul imobil cu numere cadastrale xxxxx; compensarea

cheltuielilor de judecată (Vol.I, f.d.1-5).

Prin cererea de intervenire în proces din 23 noiembrie 2017, intervenienții

principali s-au alăturat la cerințele reclamanților, exprimând poziția în sensul

susținerii cerințelor reclamanților și au solicitat declararea ca fiind nulă dispoziția

Primarului sat. Cosăuți nr. 03 din 12 ianuarie 2015 „Cu privire la instituirea comisiei

de inventariere, estimare, repartizare și atribuire a cotei-părți valorice a gospodăriei

agricole lichidate” cu anularea tuturor tranzacțiilor cu privire la înstrăinarea

bunurilor materiale, recunoașterea în calitate de proprietari la cota-parte comună din

următoarele bunuri: depozitul m/t, depozit, complexul de tutun, complexul de tutun,

moara, volovnicile, tocul vechi, gropile de silos, casa tractoriștilor, cormoțehul,

depozitul materialelor chimice, amplasate pe teritoriul sat. Cosăuți, rl Soroca

(Vol.III. f.d.127-129).

Prin hotărârea primei instanțe din 20 septembrie 2018, soluție menținută și de

instanța de apel prin decizia din 04 iunie 2019, contestată cu prezentul recurs, a fost

respinsă ca fiind tardivă acțiunea în partea contestării dispoziției Primarului sat.

Cosăuți nr. 03 din 12 ianuarie 2015 „Cu privire la instituirea comisiei de

10

inventariere, estimare, repartizare și atribuire a cotei-părți valorice a gospodăriei

agricole lichidate”. În partea ce vizează contestarea tranzacțiilor de vânzare-

cumpărare, acțiunea fost respinsă ca fiind nefondată. La fel, a fost respinsă ca

nefondată și cererea intervenienților principali privind recunoașterea în calitate de

proprietari la cota-parte comună din bunurile enumerate în cerința formulată

(Vol.IV, f.d.144, 153-160, Vol.V, f.d.63-71).

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție relevă că instanțele ierarhic inferioare prin neelucidarea completă a

circumstanțelor cauzei relevante pentru soluționarea corectă a litigiului, pripit s-au

pronunțat în privința tardivității unui capăt de cerere, iar în rest au constatat

netemeinicia cerințelor. În atare situație, se impune casarea integrală a deciziei

instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

Or, instanța de apel, în contextul prevederilor art. 373 alin.(1), (2) Cod de

procedură civilă, avea obligația de a verifica în limitele cererii de apel, ale

referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea

ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță,

precum și circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe,

precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea

cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel

de către participanții la proces.

În dezvoltarea soluției sale, instanța de recurs inițial va puncta despre

respectarea procedurii prealabile în sensul contestării dispoziției autorității locale nr.

03 din 12 ianuarie 2015, semnată de către primar prin care s-a institut comisia de

inventariere, estimare, repartizare și atribuire a cotei-părți valorice a gospodăriei

agricole lichidate.

Or, instanțele inferioare prin prisma prevederilor art. 14, 17 al Legii

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, au constatat tardivitatea

acestui capăt de cerere.

La acest capitol, Colegiul notează că prin cererea adresată primarului Primăriei

sat. Cosăuți, datată cu 10 martie 2016, contrasemnată de primarul M. Gîtlan,

petiționarii Veaceslav Cristal, Vasilii Starșii, Ivan Galac, Nicolai Zagaevschii, Petru

Lozan, Eugen Cojocari, Nicolai Ciumac au solicitat anularea dispoziției nr. 03 din

12 ianuarie 2015 a primarului com. Cosăuți ca fiind ilegală (Vol.I, f.d.7-8).

Deși, este efectuată o mențiune în cererea dată din numele primarului: „primit:

de studiat și de prezentat răspunsul în termenii respectivi, conform legislației”, fiind

aplicată semnătura (Vol.I, f.d.8), instanțele ierarhic inferioare la soluționarea

litigiului nu au verificat dacă a fost formulat un răspuns la cererea dată.

De altfel, din cererea de chemare în judecată se distinge că reclamanții cu

referire la răspunsul din 18 martie 2016 au menționat despre refuzul la eliberarea

copiilor contractelor de vânzare-cumpărare a cotelor valorice (Vol.I, f.d.2).

Aici este de remarcat că în răspunsul nr. 02/1-37/59 datat cu 18 martie 2016 se

identifică precum că la 22 februarie 2016 sub nr. 02/1-37/17 a fost înregistrată o

scrisoare din numele lui Simion Conovali (grupului de cetățeni) prin care s-ar fi

solicitat informația privind perfectarea tranzacțiilor de vânzare-cumpărare, precum

și numerele cadastrale a bunurilor vândute și numele cumpărătorilor (Vol.I, f.d.10).

11

În ceea ce vizează dispoziția contestată, anumite date că s-ar fi cunoscut despre

existența acesteia, nu se profilează.

Mai mult, instanțele inferioare au reținut că unii dintre reclamanți se regăsesc

în lista membrilor comisiei și astfel au considerat declarative declarațiile referitor la

faptul că nu au cunoscut despre dispoziția emisă, precum și data când au luat act de

aceasta. Chiar și în cazul în care unii dintre reclamanți sunt membri ai comisiei

formate prin dispoziția contestată și ar fi cunoscut despre existența acesteia anterior

contestării, nu este exclus dreptul reclamanților de a o contesta ulterior, în situația în

care se consideră a fi vătămați într-un drept al lor.

Totodată, au constatat că dispoziția contestată a fost emisă la 12 ianuarie 2015,

însă cererea prealabilă a fost înregistrată la Primăria sat. Cosăuți la 12 martie 2016,

însă, de fapt, în textul cererii respective se reflectă două date calendaristice: 10

martie 2016 și 11 martie 2016 (Vol.I, f.d.8). Respectiv, instanța inferioară urma a

verifica acest aspect, or, în argumentele redate de către aceasta nu se distinge decât

o însușire a constatărilor primei instanțe la acest segment.

La fel, este de menționat că cererea calificată de prima instanță ca fiind

prealabilă și depusă la 12 martie 2016, este semnată doar de 7 persoane, pe când

cererea de chemare în judecată inițială din 25 aprilie 2016 este formulată de 14

persoane.

În această ordine de idei, Colegiul atestă lipsa unui răspuns la cererea formulată

către autoritatea locală pentru anularea dispoziției nr. 03 din 12 ianuarie 2015, în

situația în care instanțele inferioare prin prisma art. 14, art. 17 din Legea

contenciosului administrativ constată tardivitatea acțiunii la contestarea dispoziției.

Or, instanța nu putea invoca tardivitatea acestui capăt de acțiune, în condițiile în care

tardivitatea nu a fost aplicată la soluționarea cererii prealabile. De altfel, instanțele

nici nu au luat în considerare sau cel puțin nu au verificat existența/neexistența unui

răspuns la cererea reținută ca fiind prealabilă și înregistrată la primărie la 12 martie

2016.

Cu referire la argumentele recurentului Simion Conovali precum că la

examinarea cauzei au fost aplicate prevederile art. 14, 17 din Legea contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, însă care nu urmau a fi aplicate,

deoarece pretențiile din cererea de chemare în judecată ar fi fost judecate de instanța

de judecată de drept comun, Colegiul menționează că contestarea actului

administrativ se realizează prin prisma legislației privind contenciosul administrativ

ca fiind normele aplicabile în astfel de litigii.

Or, recurentul se referă la determinarea competenței instanțelor de judecată la

soluționarea cauzelor în cazul în care cererea de chemare în judecată conține mai

multe pretenții conexe, având în vedere că dacă unele dintre pretenții sunt de

competența instanței judecătorești de drept comun, iar altele de competența unei

instanțe specializate, toate pretențiile se vor examina de către instanța de drept

comun, reglementare inserată în art. 371 Cod de procedură civilă, însă nicidecum nu

vizează legea aplicabilă la soluționarea cauzei în fond.

Respectiv, instanțele inferioare corect s-au referit la prevederile Legii

contenciosului administrativ, mai mult că și reclamanții în cererea formulată au

indicat această Lege la temeiurile de drept a acțiunii (Vol.I, f.d.3), doar că instanțele

de judecată nu au elucidat complet circumstanțele relevante la acest capăt de cerere.

12

Subsecvent, conform art.15 alin.(1), (2) al Legii contenciosului administrativ

nr.793 din 10 februarie 2000, în vigoare în perioada de referință, cererea prealabilă

se examinează de către organul emitent sau ierarhic superior în termen de 30 de zile

de la data înregistrării ei, decizia urmînd a fi comunicată de îndată petiționarului

dacă legislația nu prevede altfel. Organul emitent este în drept: a) să respingă cererea

prealabilă; b) să admită cererea prealabilă și, după caz, să revoce sau să modifice

actul administrativ.

Din textul legal citat rezultă că, respectarea procedurii prealabile de soluționare

a litigiului este obligatorie, în cazul contenciosului administrativ, dacă legea nu

dispune altfel. Doar că, demararea procedurii prealabile și ulterior a unui proces civil

este un drept al persoanei care se consideră a fi vătămată într-un drept al său

recunoscut de lege și nu o obligație.

În această succesiune logică, dacă o persoană se consideră a fi vătămată într-un

drept al său și dorește restabilirea acestuia, ea are dreptul de a iniția o procedură în

ordinea contenciosului administrativ, doar cu respectarea unei proceduri prealabile.

Totodată, organul administrativ sesizat este obligat să examineze cererea

prealabilă, fapt ce rezultă din prevederile art.15 al Legii contenciosului

administrativ. Astfel, legea oferă posibilitatea persoanei de a depune cererea

prealabilă și instituie obligația organului administrativ de a examina această cerere.

Pe parcursul procedurii prealabile/prejudiciare, petiționarul și autoritatea

publică au dreptul de a opune reciproc toate excepțiile și a aduce toate argumentele

în susținerea circumstanțelor invocate.

În cadrul examinării cererii prealabile, executându-și obligația impusă de lege,

conform art.15 alin.(2) lit.a) al Legii contenciosului administrativ, organul emitent

este în drept să respingă cererea prealabilă invocând sau netemeinicia, sau

tardivitatea acesteia. Hotărârea adoptată de organul administrativ după examinarea

cererii prealabile este actul prin care se finalizează faza prejudiciară a soluționării

litigiului.

Din constatările primei instanțe se deduce că dispoziția primarului a fost emisă

la 12 ianuarie 2015, cererea prealabilă a fost înregistrată abia la data de 12 martie

2016, iar cererea de chemare în judecată- la 25 aprilie 2016, adică după expirarea

termenului de prescripție de 30 de zile.

Colegiul reliefă că, pentru ca instanța de judecată să respingă cererea privind

anularea unui act administrativ ca fiind tardivă, din motivul tardivității cererii

prealabile, era necesar ca organul emitent să invoce tardivitatea la faza prejudiciară,

adică atunci când a fost sesizat de către petiționari. Însă, la caz, instanțele nici nu au

constatat cel puțin existența sau inexistența unui răspuns la cererea pretinsă a fi

prealabilă.

În contextul legislației în vigoare tardivitatea cererii prealabile urma a fi

invocată de autoritatea administrativă în cadrul soluționării litigiului pe cale

extrajudiciară, pe când la materialele cauzei lipsește un răspuns al autorității

administrative la cererea prealabilă.

Pornind de la faptul că în materialele cauzei nu se identifică un răspuns al

autorității publice privind tardivitatea cererii prealabile, de altfel, nici din textul

referințelor prezentate nu se disting anumite ipoteze ce ar reliefa că organul emitent

s-ar fi expus asupra cererii prealabile anterior adresării în instanța de judecată, cu

atât mai mult sub aspectul tardivității.

13

În atare circumstanțe, Colegiul conchide că instanța de apel, în lipsa unei

verificări a circumstanțelor stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care

nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei, pripit s-a

pronunțat în favoarea menținerii soluției primei instanțe privind tardivitatea unui

capăt de acțiune.

Colegiul relevă că termenul de prescripție în speță urma a fi verificat prin

prisma respectării termenului la depunerea cererii prealabile privind anularea actului

administrativ sau motivelor care au condiționat omiterea acestuia, în situația în care

cererea prealabilă ar fi fost respinsă de către organul administrativ ca fiind depusă

tardiv.

În cazul în care organul emitent ar fi respins cererea prealabilă din motiv că

persoana a omis termenul de adresare cu această cerere, instanța de fond, doar la

cererea părții, verifică motivele omiterii și poate sau să le considere întemeiate, sau

să respingă cererea ca fiind prescrisă.

Deși, instanța constată tardivitatea acțiunii privind contestarea dispoziției

Primarului sat. Cosăuți nr. 03 din 12 ianuarie 2015 „Cu privire la instituirea comisiei

de inventariere, estimare, repartizare și atribuire a cotei-părți valorice a gospodăriei

agricole lichidate”, concomitent prin prisma art. 32 alin. (1) al Legii privind

administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, art. 3 alin.(5) privind

transmiterea valorilor mobiliare și a cotelor de participare nesolicitate în condițiile

Legii nr.392-XIV din 13 mai 1999 nr. 387-XV din 25 noiembrie 2004, pct. 4, 5 din

Regulamentul cu privire la transformarea cotelor-părți valorice din proprietate

comună în fracție sau procente, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 93 din 05

februarie 2009, a opinat că dispoziția a fost emisă de către Primarul com. Cosăuți în

corespundere cu prevederile legale. De altfel, aceste aserțiuni au fost preluate și de

către instanța de apel.

În final acțiunea în această parte a fost respinsă de către prima instanță ca fiind

tardivă și nicidecum ca fiind neîntemeiată. Astfel, la rejudecarea cauzei urmează a

fi luate în considerare aceste aspecte, pentru a evita incertitudinile care pot fi

desprinse din actul judecătoresc, în situația în care același capăt de cerere nu poate

fi respins concomitent ca fiind și tardiv și ca fiind neîntemeiat, or, din partea

motivatoare actelor de dispoziție a instanțelor inferioare această concluzie se deduce.

Principiul procesului echitabil, garantat de art.6 § 1 CEDO, reclamă că

hotărârea să fie motivată, justițiabilul având posibilitatea să cunoască motivele care

l-au făcut pe judecător să adopte una sau altă soluție și să le conteste dacă sistemul

prevedea o cale de atac împotriva acestei hotărâri, lipsa motivării unei decizii

judiciare, pune în pericol dreptul la un proces echitabil.

De asemenea, prezintă relevanță și faptul că în cererea de chemare în judecată

depusă inițial, reclamanții au pretins obligarea pârâților de a prezenta copiile

contractelor de vânzare-cumpărare a cotelor valorice din bunurile materiale: moara,

sediul fostei brigăzi de tractoare, depozitele pentru cereale (tocul), încăperile fostului

complex de creșterea vitelor, amplasate pe teritoriul sat. Cosăuți, rl Soroca, cu

posibilitatea concretizării pretențiilor formulate.

Or, în sensul art. 60 alin.(3) Cod de procedură civilă, reclamantul completează

temeiul acțiunii, mărește sau micșorează cuantumul pretențiilor, completează

acțiunea cu pretenții accesorii sau solicită compensarea valorii obiectului pierdut sau

pierit.

14

La acest capitol, Colegiul notează că în cadrul ședinței de judecată din 28 mai

2018 în cadrul primei instanțe, când s-a soluționat primirea cererii înaintată la 23

noiembrie 2017 de către intervenienții principali, avocatul Boris Onica s-a refuzat la

moment pct.4 și pct.5,6 din cerere (Vol.IV, f.d.134 verso).

Colegiul remarcă că în pct. 4 din cerere intervenienți principali au solicitat

recunoașterea în calitate de proprietari la cota-parte comună din următoarele bunuri:

depozitul m/t, depozit, complexul de tutun, complexul de tutun, moara, volovnicile,

tocul vechi, gropile de silos, casa tractoriștilor, cormoțehul, depozitul materialelor

chimice, amplasate pe teritoriul sat. Cosăuți, rl Soroca (Vol.III, f.d.127-129).

În pledoariile avocatului Boris Onica, în pct. 6 al solicitărilor se pretinde

separarea cotelor-valorice a reclamanților, proprietari la cota-parte comună din

următoarele bunuri: depozitul m/t, depozit, complexul de tutun, complexul de tutun,

moara, volovnicile, tocul vechi, gropile de silos, casa tractoriștilor, cormoțehul,

depozitul materialelor chimice, amplasate pe teritoriul sat. Cosăuți, rl Soroca

(Vol.IV, f.d.97-100).

În final prima instanță respinge integral ca fiind nefondată acțiunea

intervenienților principali Ivan Grosu, Eugenia Aga, Ivan Lozan, Constantin Gîtlan,

Nicolai Lozan, Alexandr Cojucari, Raisa Manea, Raisa Lozan, Ivan Sîrbulenco,

Fevronia Lozan, Victoria Lozan, Raisa Murzac, Ion Serbulenco, Elena Serbulenco

cu privire la recunoașterea ca fiind proprietari la cota-parte comună din bunurile

imobile și anume: depozitul m/t, depozit, complexul de tutun, complexul de tutun,

moara, volovnicile, tocul vechi, gropile de silos, casa tractoriștilor, cormoțehul,

depozitul materialelor chimice, amplasate pe teritoriul com. Cosăuți, rl Soroca

(Vol.IV, f.d.160).

Din conjunctura redată supra se profilează că avocatul Boris Onica se refuză

la pct. 4 din cererea formulată la 23 noiembrie 2017, în pledoarii se pretinde deja

separarea cotelor-valorice a reclamanților și în consecință instanța respinge ca fiind

nefondată cererea intervenienților principali cu privire la recunoașterea ca fiind

proprietari la cota-parte comună din bunurile imobile, însă nu se determină cert care

sunt cerințele formulate, care sunt pretențiile menținute în final de către reclamanți

și intervenienții principali și dacă se renunță la anumite cerințe formulate.

Or, aceste împrejurări urmau a fi stabilite cert în situația în care în contextul

prevederilor art. 240 alin.(3) Cod de procedură civilă, instanța judecătorească adoptă

hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant. În partea motivatoarea a

hotărârii, prima instanța a generalizat prin faptul că reclamanții și intervenienții

principali nu au prezentat confirmarea dreptului de proprietate asupra bunurilor

pretinse.

Concomitent, Colegiul învederează că legea procesuală civilă prezumă dreptul

instanței de a se expune asupra inițiativelor în cadrul unui proces. În contextul dat,

Colegiul citează prevederile art. 26 alin. (2) Cod de procedură civilă, conform cărora

contradictorialitatea presupune organizarea procesului astfel încât părțile și ceilalți

participanți la proces să aibă posibilitatea de a-și formula, argumenta și dovedi

poziția în proces, de a alege modalitățile și mijloacele susținerii ei de sine stătător și

independent de instanță, de alte organe și persoane, de a-și expune opinia asupra

oricărei probleme de fapt și de drept care are legătură cu pricina dată judecății și de

a-și expune punctul de vedere asupra inițiativelor instanței.

15

De altfel, Colegiul reiterează că prin cererea de chemare în judecată se

contestă contractele de vânzare-cumpărare ale cotelor valorice nr.329 din 04

septembrie 2015, nr.339 din 04 septembrie 2015, nr.324 din 03 septembrie 2015,

nr.325 din 03 septembrie 2015, nr.331 din 04 septembrie 2015, nr.338 din 07

septembrie 2015, nr.170 din 10 iunie 2015 încheiate cu Victor Tașnic, Alexandru

Sîrghii și Anatolie Sinchevici în calitate de cumpărători. La fel, avocatul Boris Onica

în solicitările enumerate în pledoariile sale, cu referire la contractele de vânzare-

cumpărare a căror nulitate s-a pretins, a redat aceleași contracte din acțiune.

Prima instanță, deși, prin hotărâre a respins integral ca fiind nefondată

acțiunea privind declararea nulității contractelor de vânzare-cumpărare, contrar

normei de drept procedural evocată supra s-a pronunțat doar în partea respingerii

integrale ca fiind nefondată acțiunea cu privire la declararea nulității contractelor de

vânzare-cumpărare nr.329 din 04 septembrie 2015, nr.339 din 04 septembrie 2015,

nr.324 din 03 septembrie 2015, nr.325 din 03 septembrie 2015, nr.170 din 10 iunie

cumpărare nr.331 din 04 septembrie 2015, nr.338 din 07 septembrie 2015, nu se

distinge.

Aici este de remarcat că în textul hotărârii motivate instanța reiterează

cerințele cu privire la contestarea contractelor de vânzare-cumpărare, enumerând

toate contractele (Vol.IV, f.d.158), doar că motivează respingerea acțiunii pe capătul

de cerere privind declararea nulității contractelor de vânzare-cumpărare nr.329 din

04 septembrie 2015, nr.339 din 04 septembrie 2015, nr.324 din 03 septembrie 2015,

nr.325 din 03 septembrie 2015, nr.170 din 10 iunie 2015 (Vol.IV, f.d.159).

La examinarea cauzei în ordine de apel acest aspect, la fel, a fost eludat, însă

la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează a lua în considerare aceste

circumstanțe și a se pronunța pornind de la pretențiile înaintate.

Subsidiar Colegiul evidențiază că instanțele nu au verificat dacă numerele

cadastrale din cerințe coincid cu numerele reflectate în contractele de vânzare-

cumpărare contestate, în situația în care acestea identifică imobilele, având în vedere

și faptul că reclamanții anterior înaintării acțiunii în instanță nu obținuse copiile

contractelor. Aici este de precizat că numerele cadastrale conform cerinței cu privire

la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr.324 din 03 septembrie 2015 diferă

de numerele cadastrale reflectate în contract (Vol.II, f.d.15).

Concomitent Colegiul notează că prima instanța nu a luat în considerare că

corespondența adresată pârâtei Lilia Șestacov s-a remis instanței cu mențiunile:

„decedată” (Vol.II, f.d.43-44), „nereclamat” (Vol.II, f.d.73-74), „necunoscut” (Vol.

II, f.d.204), respectiv la rejudecare cauzei urmează a fi elucidat și acest aspect.

De altfel, prima instanță nici nu a apreciat înscrisurile prezentate de către

reclamanți și intervenienții principali, care în opinia lor justifică pretențiile formulate

sau cel puțin nu le-a apreciat pertinența acestora litigiului.

Totodată, pe parcursul judecării cauzei în prima instanță au fost formulate

cereri privind prezentarea de către pârâți a contractelor de vânzare-cumpărare cu

anexe, deoarece prezentarea acestora a fost incompletă.

Or, reclamanții au indicat despre faptul că nu au avut acces la copiile

contractelor de vânzare-cumpărare anterior adresării în instanță, iar în baza art. 119

alin.(1) Cod de procedură civilă, dacă în procesul de adunare a probelor apar

dificultăți, instanța este obligată să contribuie, la solicitarea părților și altor

16

participanți la proces, la adunarea și prezentarea probelor necesare, cu excepția

cazurilor în care instanța constată că cererea de reclamare a probelor este înaintată

în mod neîntemeiat și cu scopul vădit de a tergiversa examinarea cauzei sau proba

reclamată este în mod vădit lipsită de pertinență.

Mai mult, posibilitatea valorificării dreptului de prezentare a probelor se

menține și în instanța de apel, pornind de la prevederile art. 372 alin. (1) Cod de

procedură civilă care stipulează că părțile și alți participanți la proces au dreptul să

prezinte noi probe dacă acestea respectă prevederile art.1191 alin. (2), dacă acestea

nu au fost reclamate de către prima instanță la cererea participanților la proces sau

dacă au fost restituite în mod nejustificat de către prima instanță.

Aici Colegiul reiterează că contractele de vânzare-cumpărare a cotelor

valorice sunt anexate la materialele cauzei fără anexele nr.1, care conțin lista

coproprietarilor/vânzători, care și urmau să semneze aceste contracte.

Lucrările dosarului denotă că prima instanța și-a neglijat obligația sa de a

aprecia probele, de a determina circumstanțele importante pentru soluționarea

corectă a litigiului, or, fiecare problemă urmează să fie pusă astfel încât să se poată

da un răspuns afirmativ sau negativ, reglementare legală inserată în art. 238 alin.(2)

Cod de procedură civilă.

Mai mult, în conformitate cu art. 241 alin. (5) Cod de procedură civilă, în

motivare se indică: circumstanțele cauzei, constatate de instanță, probele pe care se

întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de

instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.

În acest context Colegiul reține ca fiind relevante și argumentele părții

recurente referitor la aprecierea arbitrară a probelor de către instanța judecătorească,

respingerea arbitrară a cererilor reclamanților cu privire la prezentarea probatoriului

pertinent, lipsa răspunsului la motivele expuse în cerere, care le încalcă drepturile

ocrotite de lege.

În conformitate cu art. 130 alin. (1), (3), (4) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Fiecare probă se

apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate

probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru

soluționarea cauzei. Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este

obligată să reflecte în hotărîre motivele concluziilor sale privind admiterea unor

probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față

de altele.

Colegiul la caz consideră necesar de a preciza că în jurisprudența CtEDO s-a

relevat că scopul articolului 6 § 1 CEDO este, inter alia, de a impune unei „instanțe

judecătorești” obligația de a efectua o examinare adecvată ale afirmațiilor,

argumentelor și probelor prezentate de către părți, fără a prejudicia aprecierea dată

de instanță acestora sau relevanța acestora pentru hotărârea pe care o va adopta,

având în vedere că nu este sarcina Curții să examineze dacă argumentele au fost

examinate corespunzător (a se vedea Mitrofan v. Moldova, nr. 50054/07, § 48,

hotărârea definitivă din 15 aprilie 2013, Perez v. Franța [MC], nr. 47287/99, § 80,

CEDO 2004-I, și Buzescu v. Romania, nr. 61302/00, § 63, 24 mai 2005).

17

Totodată, în cauza Suominen c. Finlandei, (citată mai sus, § 37), după cum

urmează: „… rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost

auzite. Mai mult, o decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum

și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs. Doar prin

adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public al administrării

justiției (a se vedea Hirvisaari.c. Finlandei, nr. 49684/99, § 30, 27 septembrie 2001,

neraportat).”

Dreptul de a fi auzit, prin urmare, include nu doar posibilitatea de a prezenta

argumente instanței, dar de asemenea obligația corespunzătoare a instanței de a

arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau

respinse. Prezintă importanță și folosirea criteriilor pentru determinarea corectă a

naturii juridice a litigiului dat, rezultând din specificul acestui și care presupune în

sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe, pertinente și concludente a

situației de fapt.

Mai mult, la examinarea cauzelor, instanțele urmează să se conducă nemijlocit

de principiul adevărului obiectiv, care se manifestă prin stabilirea multilaterală,

completă și obiectivă a tuturor circumstanțelor care au importanță pentru justa

soluționare a cauzei. De altfel, o hotărâre judecătorească motivată în sensul

respectării cerințelor 6 § 1 CEDO, presupune o examinare reală a problemelor

esențiale relevate în speță, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Pentru a răspunde

cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a

examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea împotriva

României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva Finlandei din 19

februarie 1997, paragraful 60).

Astfel, instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei

instanțe, a ignorat obligațiile sale prevăzute de norma procedurală și doar a însușit

argumentele primei instanțe, fără o analiză completă și multiaspectuală a acestora

prin prisma argumentelor apelanților, probelor administrate, circumstanțelor cauzei

și normelor de drept pertinente speței.

La caz, este evident că constatările instanței de apel nu conțin o argumentare

certă, bazată pe suportul probator existent la materialele cauzei, din care să rezulte

procesul deliberării și adoptării soluției emise, astfel încât instanța de recurs fiind în

dificultate de a exercita controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice

temeinicia și legalitatea soluției adoptate.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să ia în considerare

circumstanțele conturate anterior, la fel, să stabilească care este cererea prealabilă și

cine a semnat-o, care este soluția la cererea prealabilă, în caz că există și dacă organul

administrativ a invocat tardivitatea sau s-a referit la temeinicia cererii prealabile,

care sunt pretențiile finale ale reclamanților și intervenienților principali, să

determine cercul participanților, în special a pârâților și ca urmare a elucidării

acestor aspecte și alte împrejurării importante pentru soluționarea corectă a litigiului,

iar actul de dispoziție emis să corespundă atât prevederilor naționale, cât și

standardelor CEDO în ceea ce vizează motivarea acestora.

Totodată, instanța de apel urmează să verifice și circumstanțele cauzei în partea

ce țin de argumentele invocate de recurenți, probele, obiecțiile acestuia în raport cu

pretențiile sale și obiecțiile părții oponente, respectând dreptul garantat al părților la

un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 CEDO. Procesul echitabil presupune

18

asigurarea, garantarea și respectarea principiilor contradictorialității, egalității

armelor în proces.

Din considerentele menționate, având în vedere că examinarea cauzei în ordine

de apel s-a realizat în mod incomplet și fără o apreciere și elucidare corespunzătoare

a circumstanțelor importante pentru soluționarea corectă a litigiului, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va

admite recursul declarat și va casa integral decizia instanței de apel cu trimiterea spre

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Veaceslav Cristal, Grigore Lozan, Vasilii Starșii,

Ivan Galac, Nicolai Zagaevschii, Fiodor Pacatos, Simion Conovali, Ivan Manea,

Grigore Cojocari.

Se casează integral decizia din 04 iunie 2019 a Curții de Apel Bălți, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Anatolie Sapojnic, Veaceslav

Cristal, Grigore Lozan, Vasilii Starșii, Ivan Galac, Nicolai Zagaevschii, Victor

Polejaev, Fiodor Pacatos, Simion Conovali, Ivan Manea, Grigore Cojocari, Mihail

Cristal, intervenienți principali Ivan Grosu, Eugenia Aga, Ivan Lozan, Constantin

Gîtlan, Nicolai Lozan, Alexandr Cojucari, Raisa Manea, Raisa Lozan, Ivan

Sîrbulenco, Fevronia Lozan, Victoria Lozan, Raisa Murzac, Ion Serbulenco, Elena

Serbulenco împotriva Primăriei satului Cosăuți, raionul Soroca, Ion Palii, Victor

Tașnic, Aurel Lupu, Alexandru Sîrghii, Andrian Dumitraș, Lilia Șestacov,

Alexandru Mărîi, Svetlana Zgardan, Larisa Topală, Anatolie Sinchevici, Oficiul

Cadastral Teritorial Soroca cu privire la declararea actelor ca fiind nule, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Svetlana Filincova

Victor Burduh

19