2ra-2225/19 — cu privire la încasarea salariului, prejudiciului material, moral și a cheltuielilor de judecată

2ra-2225/19 — cu privire la încasarea salariului, prejudiciului material, moral și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-2225/19

Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Vulcănești (jud.: I. Botezatu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud.: D. Fujenco, G. Colev, L. Caraianu)

Î N C H E I E R E

04 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

Judecători Nina Vascan

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Deri Cristal”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Hadji

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Deri Cristal”, cu privire la încasarea

salariului, repararea prejudiciului material, moral și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 06 iunie 2019 a Curții de Apel Comrat, prin care s-a

respins cererea de apel depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Deri Cristal”

și s-a menținut hotărârea din 20 noiembrie 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul

Vulcănești,

c o n s t a t ă :

La 06 septembrie 2016, Ivan Hadji a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Deri Cristal”, cu privire la încasarea salariului, repararea

prejudiciului material, moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că din 02 ianuarie 2014, activează

în cadrul SRL „Deri Cristal”, în funcția de achizitor de blănuri. Își exercită

activitatea în depozitul CONSUMCOOP, situat în orașul Vulcănești, str. Lenin 2,

care este posesia și folosința temporară a pârâtei.

Ivan Hadji a afirmat că în conformitate cu punctul 1.2 din contractul de muncă,

urma să primească salariu lunar de 2000 lei. Însă SRL „Deri Cristal” în calitate de

angajator, nu i-a achitat niciodată salariul menționat. A relatat că de mai multe ori s-

a adresat pârâtei pentru a-i achita salariul, dar până la data depunerii cererii de

chemare în judecată, salariul nu i-a fost achitat. Astfel, până la 01 septembrie 2019,

salariul neachitat a constituit 62000 lei.

Totodată, reclamantul a relatat că în caz de neachitare la timp a salariului, pârâta

s-a obligat să-i achite câte 0,1% pentru fiecare zi de întârziere. Așadar, din cauza că

nu a avut mijloace financiare, a fost nevoit să solicite cu titlu de împrumut de la alte

persoane, în consecință fiindu-i cauzat un prejudiciu moral.

1

Mai mult, Ivan Hadji a menționat că a procurat din contul său blănuri de

animale, care personal i le-a înmânat directorului SRL „Deri Cristal”, A. Chilioglo,

însă până la moment banii personali, achitați pentru blănuri, nu i-au fost restituiți,

din ce cauză a suferit un prejudiciu material.

Ivan Hadji a solicitat încasarea din contul SRL „Deri Cristal” a salariului

neachitat în sumă de 62000 lei, a prejudiciului material în sumă de 41530 lei, a

prejudiciului moral în sumă de 10000 lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de

4246 lei.

La 30 octombrie 2018, reclamantul a înaintat o cerere de concretizare a

cerințelor, solicitând încasarea din contul pârâtei a salariului neachitat pentru

perioada 01 ianuarie 2014 – 01 septembrie 2016 în sumă de 62000 lei, a penalității

pentru perioada 01 ianuarie 2014 – 30 octombrie 2018 în sumă de 6640 lei, a

prejudiciului material în sumă de 41530 lei, a prejudiciului moral în sumă de 10000

lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de 4246 lei.

Prin hotărârea din 20 noiembrie 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești,

acțiunea formulată de Ivan Hadji s-a admis parțial.

S-a dispus încasarea din contul SRL „Deri Cristal” în beneficiul lui Ivan Hadji

a salariului neachitat în sumă de 62000 lei, a penalității în sumă de 4084 lei, a

prejudiciului moral în sumă de 2000 lei, a cheltuielilor pentru asistența juridică în

sumă de 3000 lei și a taxei de stat în sumă de 1246 lei.

În rest, acțiunea s-a respins, ca neîntemeiată (vol. II, f.d. 2, 7-11).

Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a constatat că solicitarea de încasare

a salariului pentru perioada 02 ianuarie 2014 – 01 septembrie 2016, este întemeiată

și urmează a fi admisă, deoarece în conformitate cu art. 128 alin. (1) din Codul

muncii, salariul reprezintă orice recompensă sau câștig evaluat în bani, plătit

salariatului de către angajator în temeiul contractului individual de muncă, pentru

munca prestată sau care urmează a fi prestată.

Referitor la pretenția reclamantului cu privire la achitarea penalității pentru

neachitarea la timp a salariului, prima instanță a considerat că aceasta urmează a fi

admisă parțial, deoarece contractul de muncă a fost valabil pentru perioada 02

ianuarie 2014 – 02 ianuarie 2017 și penalitatea nu poate fi încasată până la 30

octombrie 2018.

În ceea ce privește solicitarea de a fi încasat prejudiciul moral și material,

instanța de fond a concluzionat că pretenția în partea încasării prejudiciului moral

urmează a fi admisă parțial, iar pretenția privind prejudiciul material urmează a fi

respins integral, deoarece conform facturilor anexate la materialele cauzei, pârâta

i-a compensat reclamantului sumele achitate pentru blănuri.

Împotriva acestui act judecătoresc, la 28 noiembrie 2018, SRL „Deri Cristal” a

declarat apel, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii din 20 noiembrie 2018

a Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii înaintate de Ivan Hadji.

Prin decizia din 06 iunie 2019 a Curții de Apel Comrat s-a respins apelul depus

de SRL „Deri Cristal” și s-a menținut hotărârea din 20 noiembrie 2018 a Judecătoriei

Comrat, sediul Vulcănești (vol. II. 62-69).

Reieșind din raționamentele evocate, Colegiul de control judiciar a constatat că

hotărârea primei instanțe este legală și întemeiată, iar apelanta nu a prezentat careva

temeiuri în vederea casării hotărârii contestate.

2

La 12 septembrie 2019, SRL „Deri Cristal” a declarat recurs împotriva deciziei

din 06 iunie 2019 a Curții de Apel Comrat, solicitând casarea acesteia și a hotărârii

din 20 noiembrie 2018 a primei instanțe, cu restituirea cauzei spre rejudecare în

prima instanță.

În motivarea opiniei privind ilegalitătea deciziei contestate, recurentul a invocat

că decizia instanței de apel este nemotivată, aceasta contravine circumstanțelor de

fapt, materialelor cauzei și cerințelor legislației în vigoare, urmând a fi anulată.

SRL „Deri Cristal” a afirmat că intimatul a primit toate sumele pentru

prelucrarea și expedierea pieilor de animale, inclusiv până în luna aprilie 2014.

Afirmațiile atât ale intimatului/reclamant, cât și ale reprezentantului acestuia,

potrivit cărora banii au fost achitați din mijloacele financiare proprii ale intimatului,

sunt lipsite de suport probatoriu.

Totodată, recurentul a menționat că în perioada lungă de colaborare cu Ivan

Hadji, acestuia niciodată nu i se achita salariul, la fel, după colaborarea cu alte

întreprinderi, intimatului nu i se achita salariu, deoarece câștigul său era diferența de

preț din achiziționarea și transmiterea pieilor întreprinderii.

La 02 noiembrie 2019, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs lui Ivan Hadji,

informând că referința se depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii. În

mod corespunzător, dacă referința nu este prezentată în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia (vol. II, f.d. 106).

La 27 noiembrie 2019, Ivan Hadji a depus referință asupra cererii de recurs,

solicitând respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces, în

acord cu procedura specificată la articolul 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de SRL „Deri Cristal”

este inadmisibilă, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Instanța de judecată subliniază că un stat care dispune de instanțe de recurs are

obligația să se asigure că justițiabilii săi se bucură de principiile unui proces echitabil

prevăzute la articolul 6 parag. (1) din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale (a se vedea Lebedinschi vs Republica Moldova, 16

septembrie 2015, parag. 32, Sultan vs Republica Moldova, 5 iunie 2018, parag. 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererii de recurs va fi efectuată

și analizată prin prisma articolului sus - citat, care cuprinde, în mod particular,

dreptul de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Instanța de recurs observă că dreptul de acces la un tribunal poate fi limitat,

inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate prin intermediul căilor de

atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie reglementat de către stat, care

se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere. În acest sens, criteriile

pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de atac extraordinară pot fi mai

stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac ordinară (a se vedea, inter alia,

3

Marc Brauer vs Germania, 1 septembrie 2016, parag. 34; Miessen vs Belgia, 16

octombrie 2016, parag. 64; Samardžić vs Croația, 20 iulie 2017, parag. 28; Zubac vs

Croația (Marea Cameră), 5 aprilie 2018, parag. 82).

La început, judecătorul raportor a făcut un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în corespundere cu articolul 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă. Așadar, în conformitate cu articolul 433 lit. a1), b), c) și d) din Codul de

procedură civilă, instanța de judecată a verificat dacă actul judecătoresc poate fi

atacat cu recurs, dacă cererea dedusă judecății este formulată de persoana

îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost declarată în

termen.

Prin urmare, obiectul prezentei cererii se referă la decizia din 06 iunie 2019 a

Curții de Apel Comrat, care intră în categoria de acte specificate în articolul 429 alin.

(1) din Codul de procedură civilă.

În baza cercetării materialelor cauzei, completul de judecată nu a identificat

faptul că recursul a fost examinat anterior, fiind respectate, totodată, dispozițiile

articolului 430 din Codul de procedură civilă, cu privire la subiecții abilitați cu

dreptul de a depune recurs.

În conformitate cu articolul 434 din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul respectiv este de decădere și nu poate fi

restabilit. Această limită temporală este esențială pentru a asigura buna administrare

a justiției și, în special, principiul securității juridice (a se vedea Marc Brauer,

ibidem, parag. 35; Tence vs Slovenia, 31 mai 2016, parag. 31).

Prin scrisoarea din 12 iulie 2019, Curtea de Apel Comrat a expediat

participanților la proces copia deciziei integrale din 06 iunie 2019 (vol. II, f.d. 70),

fiind recepționată de recurentă la 06 august 2019, fapt confirmat prin avizul de

recepție anexat la materialele cauzei (vol. II, f.d. 73).

Drept consecință, instanța de recurs constată că cererea dedusă judecății a fost

declarată în termenul prevăzut mai sus.

În continuare, completul de judecată a audiat raportul verbal al judecătorului

raportor, cu privire la esența și temeiurile recursului, inclusiv dacă argumentele

recurentei referitoare la ilegalitatea deciziei atacate întrunesc criteriile formale din

articolul 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Articolul 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă dictează regula principală,

potrivit căreia, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în

cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procedural.

La acest capitol, alin. (2) și (3) din articolul 432 din Codul de procedură civilă

prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat. Iar, alin. (4) stabilește că

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi putut

conduce la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau în cazul

în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului.

4

În mod corespunzător, instanța de recurs notează că reglementările referitoare

la rigorile impuse de articolul 432 alin. (1) - (4) din Codul de procedură civilă sunt

redactate suficient de clar și îndeplinesc criteriul de previzibilitate. Mai mult, scopul

acestui articol este, atât de a proteja interesul recurentei de a obține, după caz,

casarea sau modificarea deciziei atacate, cât și de a păstra rolul Curții Supreme de

Justiție de a se ocupa numai de probleme de o importanță semnificativă specificat în

articolul 1 alin. (2) din Legea nr. 789-XIII din 26 martie 1996 (a se vedea Zubac,

ibidem, parag. 83, 105 - 106).

În consecință, limitările impuse de articolul 432 alin. (2) – (4) din Codul de

procedură civilă urmăresc un scop legitim, respectând în același timp cerințele

securității juridice și bunei administrări a justiției (a se vedea Beniamin Nersesyan

vs Armenia, 19 ianuarie 2010, parag. 22; Marc Brauer, ibidem, parag. 35; Miessen,

ibidem, parag. 67; Sturm vs Luxemburg, 27 iunie 2017, parag. 36; Zubac, ibidem,

parag. 98). Persoanele vizate trebuie să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a

se vedea Ronald Vermeulen vs Belgia, 17 iulie 2018, parag. 44).

Instanța de judecată observă că recurenta a criticat decizia din 06 iunie 2019 a

Curții de Apel Comrat în baza articolului 432 alin. (2), lit, a), b), c) din Codul de

procedură civilă. Totuși, în virtutea principiului jura novit curia, instanța de recurs

are competența de a decide asupra caracterului juridic al argumentelor inserate în

cererea de recurs, prin examinarea lor, în lumina temeiurilor articolului 432 alin. (2),

(3), (4) din Codul de procedură civilă.

În plus, Colegiul subliniază că recurenta nu a criticat textele de lege aplicate de

instanța de apel. Mai mult, nu a dat detalii cu privire încălcările comise de instanța

de apel pe care le-ar fi considerat esențiale.

Colegiul judiciar relevă că SRL „Deri Cristal” nu a invocat argumente

referitoare la ilegalitatea deciziei atacate. Astfel, dacă instanța ar purcede la

examinarea cererii de recurs motivate într-o asemenea manieră, atunci s-ar substitui

autorului acesteia în formularea unor critici împotriva actului judecătoresc, ceea ce

ar echivala cu un control efectuat din oficiu și ar pune la îndoială obiectivitatea și

nepărtinirea completului de judecată. Or, un atare exercițiu este inadmisibil în

condițiile în care, prin prisma articolului 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură

civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă esența și temeiurile recursului, precum

și argumentul ilegalității deciziei atacate.

Pe baza celor prezentate, completul de judecată constată că recurenta nu a adus

suficiente argumente cu privire încălcările comise de instanța de apel, pe care le-ar

fi considerat esențiale și ar putea obliga instanța de recurs să primească cererea

acestuia spre examinarea în fond și, eventual, să caseze/modifice hotărârea

judecătorească contestată. Prin urmare, temeiurile invocate nu sunt compatibile cu

cerințele prevăzute la articolul 432 alin. (2), (3) sau (4) din Codul de procedură

civilă, iar, în consecință, recursul dedus judecății nu corespunde condiției de a fi

efectiv (a se vedea, inter alia, Petrovic vs Luxemburg, 17 februarie 2011, parag. 31

– 33, Sturm, ibidem, parag. 32).

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite instanței de judecată

de a reține existența temeiului prevăzut la articolul 433 lit. a) din Codul de procedură

civilă. În atare condiții, conjunctura respectivă confirmă că marja de apreciere a

instanței de recurs nu a fost disproporționată cu obiectivele securității raporturilor

juridice și bunei administrări a justiției, după caz, s-a accentuat rolul instanței

5

supreme de a interpreta uniform legea și de a soluționa litigiile apărute în cadrul

aplicării legilor, în raport cu obiecțiile formulate în recurs. Deci, în opinia instanței,

normele de drept nu au format un obstacol care să afecteze esența dreptului

recurentului de acces la un tribunal.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de

articolul 6 parag. 1 din C.E.D.O., instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre

judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză și de trăsăturile

speciale ale procedurii în ordine de recurs (a se vedea, inter alia, Latourniere vs

Franța, 10 decembrie 2002, parag. 2; Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.

71 – 74). În concepția instanței europene, articolul 6 parag. (1) nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge un recurs ca fiind lipsit de șanse de succes (a se vedea, mutatis

mutandis, Kukkonen vs Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, parag. 24; Papaioannou

vs Grecia, 2 iunie 2016, parag. 45; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag. 46;

Guelfucci vs Franța, 3 iulie 2018, parag. 42 - 44). Aceste raționamente se transpun

direct în cazul de față, de vreme ce esența și temeiurile din recursul dedus judecății,

inclusiv și argumentele din el, nu sunt în stare să afecteze legalitatea deciziei atacate

sau a procedurii în ansamblu.

Având în vedere circumstanțele care preced, completul de judecată decide în

mod unanim că recursul declarat de către SRL „Deri Cristal” nu ridică probleme de

drept și nu poate fi acceptat spre examinare în fond, urmând a fi considerat

inadmisibil.

În conformitate cu articolul 270, articolul 433 lit. a) și articolul 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SRL „Deri Cristal”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

Judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

6