2ra-1925/19 — incasarea sumei

2ra-1925/19 — incasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-1925/2019

Prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul Ștefan Vodă (M. Țurcan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L. Bulgac, G. Dașchevici, A. Panov)

Î N C H E I E R E

27 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Nicolae Cebotari, reprezentat

de avocatul Marin Baltă,

în cauza civilă la cererea depusă de Ministerul Sănătății Muncii și Protecției

Sociale al Republicii Moldova împotriva lui Nicolae Cebotari cu privire la încasarea

sumei,

împotriva deciziei din 06 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 12 iulie 2017 Ministerul Sănătății Muncii și Protecției Sociale al Republicii

Moldova a adresat cerere de chemare în judecată împotriva lui Nicolae Cebotari cu

privire la încasarea sumei în temeiul contractului privind instruirea în rezidențiat și

plasarea în câmpul muncii.

În motivarea acțiunii a invocat că la 15 noiembrie 2013 între Ministerul

Sănătății și Nicolae Cebotari a fost încheiat un contract de instruire, conform căruia

statul Republicii Moldova în persoana Ministerului Sănătății și-a asumat obligația

de a asigura finanțarea studiilor de rezidențiat a lui Nicolae Cebotari cu mijloace

financiare din contul bugetului de stat alocat de Ministerului Sănătății, iar Nicolae

Cebotari la rândul său și-a sumat obligația de a activa un termen de 3 ani după

finalizarea studiilor de rezidențiat potrivit îndreptării eliberate de către Ministerul

Sănătății.

A menționat că la finalizarea studiilor de rezidențiat Ministerul Sănătății a

eliberat lui Nicolae Cebotari îndreptare pentru a activa în conformitate cu

prevederile contractului de instruire însă pârâtul Nicolae Cebotari nu și-a onorat

obligațiile contractuale asumate de a lucra un termen de 3 ani conform îndreptării

eliberate de Ministerul Sănătății, fapt prin care a produs bugetului de stat un

prejudiciu în mărime de 235 000 de lei.

Ulterior, reclamantul a depus o cerere de concretizare a acțiunii, unde a mărit

cuantumul pretențiilor la suma de 244 265 de lei.

1

Prin hotărârea din 04 ianuarie 2019 de Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan

Vodă, s-a admis acțiunea integral.

S-a încasat de la Nicolae Cebotari în beneficiul Ministerului Sănătății Muncii și

Protecției Sociale al Republicii Moldova, cheltuielile de instruire universitară și

postuniversitară în mărime de 244 265 de lei.

Prin decizia din 06 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, apelul depus de

Nicolae Cebotari reprezentat de avocatul Sabina Cerbu a fost respinsă, cu

menținerea hotărârii din 04 ianuarie 2019 de Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan

Vodă.

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că prima instanța a determinat

corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea

pricinii au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate a dat apreciere

completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și întemeiată,

adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces.

Instanța de apel a remarcat că potrivit clauzelor contractuale Ministerul

Sănătății și-a luat obligațiunea să asigure instruirea din contul bugetului de stat a

medicului (farmacistului) rezident Nicolae Cebotari să-l plaseze în câmpul muncii

după absolvirea studiilor postuniversitare, să-l asigure cu bursa pe anii de studii în

rezidențiat și să-i asigure condiții optime de instruire. Iar medicul (farmacistul)

rezident Nicolae Cebotari și-a luat obligațiunea după absolvirea rezidențialului să

activeze cel puțin 3 ani conform repartizării Ministerului Sănătății, iar în caz de

exmatriculare pe parcursul studiilor de absolvire și nerespectarea stipulărilor

contractului semnat, acesta este obligat să restituie integral cheltuielile pentru

instruirea universitară din contul bugetului de stat și postuniversitară în volumul

calculate de Ministerul Sănătății.

Colegiul civil a conchis că instanța de fond în mod temeinic a admis acțiunea,

or, apelantul-pârât Nicolae Cebotari după finalizarea studiilor de rezidențiat a fost

repartizat la Spitalul r-1 Cantemir în funcția de medic imagist însă el nu s-a

prezentat la locul de muncă repartizat și nu a comunicat angajatorului motivele

neprezentării. Prin urmare, după absolvirea instituției de învățământ, era obligat să

recupereze cheltuielile aferente instruirii sale, iar reclamantul-intimat este în drept să

înainteze acțiune în judecată în vederea recuperării cheltuielilor de instruire.

La 05 august 2019 Nicolae Cebotari reprezentat de avocatul Sabina Cerbu a

declarat recurs, solicitând casarea deciziei din 06 iunie 2019 a Curții de Apel

Chișinău și hotărârii din 04 ianuarie 2019 de Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan

Vodă, cu emiterea unei noi hotărâri de respingerea acțiunii (f.d. 3-13, vol.II).

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia Curții de Apel

Chișinău și hotărârii Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă și a notat că instanța

de apel a apreciat arbitrar scrisoarea nr.03-2673 din 28 iulie 2017 parvenită de la

USMF „Nicolae Testemițeanu”, considerând ca dovedit faptul că din bugetul de stat

s-au suportat cheltuielile în sumă de 244 265 de lei pentru instruirea lui Nicolae

Cebotari.

La fel, a indicat că contrar aprecierii instanței de apel, scrisoarea și tabelul cu

sumele de bani parvenite de la USMF „Nicolae Testemițanu” nu pot fi considerate

acte doveditoare ale cheltuielilor suportate de către intimat or, actul respectiv a fost

întocmit de USMF „Nicolae Testemițanu” pe când acțiunea în judecată a fost

înaintată de către Ministerul Sănătății, precum și contractul privind instruirea

rezidentului a fost încheiat între Nicolae Cebotari și Ministerul Sănătății, iar USMF

2

„Nicolae Testemițanu” ne fiind parte a contractului.

A specificat că instanța de apel a aplicat Regulamentul cu privire la organizarea

studiilor de rezidențiat aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.884 din 28.12.2015,

care nu era în vigoare la momentul semnării contractului de către părți.

De asemenea a reținut că instanța de apel nu a aplicat normele legale cu privire

la bursele de studii ale studenților și rezidenților, precum și prevederile art. 513, 704

și 705 Cod civil.

A afirmat că obligarea recurentului să restituie bursa de studii care i-a fost

achitată pentru meritele sale de studii, constituie o violare a dreptului său de

proprietate.

A conchis că decizia instanței de apel cu privire la confirmarea cheltuielilor de

instruire în mărime de 244 265 de lei, este una nemotivată.

În susținerea recursului a indicat prevederile art. 432 alin. (2) lit.a), b) și alin.

(4) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art.434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului confirmă faptul că decizia din 06 iunie 2019 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 26 iunie

2019 (f.d. 203, vol.I), însă la dosar lipsește confirmarea recepționării deciziei de

către părți, astfel recursul declarat la 05 august 2019 de către Nicolae Cebotari

reprezentat de avocatul Marin Baltă, se consideră a fi depus în termenul prevăzut de

lege.

La 30 august 2019 în adresa intimatului a fost expediat copia recursului

declarat de Nicolae Cebotari, reprezentat de avocatul Marin Baltă, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii referinței la recurs.

La 26 septembrie 2019 Ministerul Sănătății Muncii și Protecției Sociale al

Republicii Moldova a depus referință pe marginea recursului, solicitând declararea

recursului ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Nicolae Cebotari, reprezentat

de avocatul Marin Baltă, este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

3

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art.433 lit.a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Nicolae Cebotari, reprezentat

de avocatul Marin Baltă, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2),

(3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art.432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

4

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Nicolae Cebotari,

reprezentat de avocatul Marin Baltă nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă și respectiv este inadmisibil.

În conformitate cu art.art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Nicolae Cebotari, reprezentat de

avocatul Marin Baltă.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

5