2ra-1816/19 — anularea titlului de autentificare a dreptului detinatorului de teren, determinarea hotarelor
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea titlului de autentificare a dreptului detinatorului de teren, determinarea hotarelor
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-1816/19 — anularea titlului de autentificare a dreptului detinatorului de teren, determinarea hotarelor (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr.2ra-1816/2019
Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (D. Bosîi)
Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (V. Movilă, E. Dvurecenschii, N. Veleva)
Î N C H E I E R E
27 noiembrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală
judecătorii Galina Stratulat
Victor Burduh
examinând admisibilitatea recursului declarat de Ilie Covaci, reprezentat de
avocatul Eugen Grosu,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Jantîc
împotriva lui Ilie Covaci, Primăria s.Slobozia Mare și Consiliul sătesc Slobozia
Mare, intervenient accesoriu Serviciul cadastral teritorial al Agenției Servicii
Publice cu privire la repunerea în termenul de anulare a deciziei, anularea parțială a
deciziei, determinarea hotarului, eliberarea titlului, stabilirea suprafeței și,
cererea reconvențională înaintată Ilie Covaci împotriva lui Vasile Jantîc cu
privire la revendicarea dreptului de proprietate ocupat ilegal, înlăturarea jgheabului
de scurgere a apelor, încasarea daunei materiale și morale,
împotriva deciziei din 13 mai 2019 a Curții de Apel Cahul,
c o n s t a t ă :
La 06 iulie 2015 Vasile Jantîc s-a adresat cu cerere de chemare în judecată
împotriva lui Ilie Covaci, Primăria s.Slobozia Mare și Consiliul sătesc Slobozia
Mare, intervenient accesoriu Serviciul cadastral teritorial al Agenției Servicii
Publice cu privire la repunerea în termenul de anulare a deciziei, anularea parțială a
deciziei, determinarea hotarului, eliberarea titlului, stabilirea suprafeței.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, este proprietarul imobilului
situat în XXXXX și a lotului de teren aferent, învecinat cu lotul de teren aflat în
proprietatea lui Ilie Covaci.
Prin decizia Consiliului local al Primăriei s. Slobozia Mare nr. 1 din 06 martie
1992, i s-a repartizat în proprietate privată XXXXX ha și trecut în Registrul
cadastral al deținătorilor de terenuri sub nr. XXXXX din 16 august 2000. Titlul de
autentificare a dreptului deținătorului de teren l-a primit la 11 august 2004. Din data
primirii titlului menționat între dînsul și pîrît au apărut divergențe privind
determinarea liniei de hotar între cele două sectoare învecinate.
1
Astfel, pîrîtul de-a lungul anilor a modificat hotarul între sectoarele de teren în
litigiu cu deplasarea liniei de hotar în interiorul terenului aflat în proprietatea sa, în
urma căruia s-a mărit simțitor suprafața terenului aflat în proprietatea acestuia,
micșorându-se terenul său.
La 30 august 2013 a fost efectuat act de constatare pe teren, prin care s-a
constatat faptul că în urma măsurărilor de teren primare masive au fost comise
greșeli și anume: potrivit schemei transmiterii în natură a hotarelor sectorului de
teren din 22 mai 1984, confirmării nr. 8 din 27 iunie 2013 eliberată de arhitectul or.
Vulcănești și confirmării nr. 161 din 01 iulie 2013, eliberată de către Primăria
s.Slobozia-Mare, segmentul de hotar XXXXX constituie o linie dreaptă și nu cum a
modificat hotarul Ilie Covaci.
S-a adresat Primăriei s. Slobozia Mare cu cerere prealabilă, solicitând de a fi
determinat hotarul între sectoarele de teren în litigiu și de a fi anulat titlul de
autentificare a dreptului deținătorului de teren, cu perfectarea și eliberarea titlului
conform actului de constatare pe teren la modificarea hotarului terenului din 30
august 2013, la care nu a primit răspunsul satisfăcător.
Reclamantul a solicitat repunerea în termen și anularea parțială a deciziei nr.1
din 06 martie 1992 emisă de Consiliului local al Primăriei satului Slobozia Mare, în
partea atribuirii titlurilor de autentificare a dreptului deținătorului de teren pe
numele lui Vasile Jantîc și Ilie Covaci; determinarea hotarului între terenurile aflate
în proprietatea lui Vasile Jantîc și Ilie Covaci conform actului de constatare pe teren
la modificarea hotarului terenului din 30 august 2013; obligarea Primăriei s.
Slobozia Mare de a perfecta și elibera titlul de autentificare a dreptului deținătorului
de teren pe numele lui Vasile Jantîc conform actului de constatare pe teren la
modificarea hotarului terenului din 30 august 2013.
La 20 ianuarie 2017, Vasile Jantîc a depus cerere de concretizare a pretențiilor,
prin care a solicitat repunerea în termen și anularea parțială a deciziei Consiliului
local al Primăriei satului Slobozia Mare, raionul Cahul nr. 1 din 06 martie 1992 în
partea atribuirii titlurilor de autentificare a drepturilor deținătorului de teren pe
numele lui Jantîc Vasile și Covaci Ilie; determinarea hotarului între terenurile aflate
în proprietatea reclamantului și pîrîtului după cum urmează: segmentul de hotar 10-
2 constituie o linie dreaptă și constă din două puncte de cotitură 10 și 11, punctul 10
să fie omis, iar punctul de cotitură 12 să devină 11; obligarea Primăriei s. Slobozia
Mare de a perfecta și elibera titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren
pe numele lui Vasile Jantîc conform planului solicitat la pct. 4 din cerere; stabilirea
suprafeței lotului de teren cu nr. cadastral XXXXX în conformitate cu noul plan
geometric, cu suprafața de 0,2148 ha, în vederea respectării distanței de circa 1
metru de la construcțiile existente pînă la hotar; obligarea Primăriei s. Slobozia
Mare de a perfecta și elibera titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren
pe numele reclamantului în concordanță cu noul plan geometric.
La 30 iunie 2017 reclamantul Jantîc Vasile a depus o cerere nouă de
concretizare a pretențiilor, solicitând să se determine hotarul între terenurile aflate în
proprietatea reclamantului și pîrîtului după cum urmează: segmentul de hotar 10-12
constituie o linie dreaptă și constă din două puncte de cotitură 10 și 11, punctul 10
să fie omis, iar punctul de cotitură 12 să devină 11; obligarea Primăriei s. Slobozia
Mare și ÎS „Cadastru” filiala OCT Cahul de a perfecta și elibera titlul de
autentificare a dreptului deținătorului de teren pe numele reclamantului conform
punctelor solicitate la pct. anterior, precum și stabilirea suprafeței lotului de teren cu
2
nr. cadastral XXXXX în conformitate cu noul plan geometric, cu suprafața de
XXXXX ha, cu distanța minima de la pereții construcțiilor pînă la hotarul terenului
să fie circa de 1 metru.
La 27 octombrie 2015 Ilie Covaci a depus cerere reconvențională, concretizată
pe parcursul examinării cauzei împotriva lui Vasile Jantîc, solicitând revendicarea
dreptului de proprietate asupra porțiunii de teren pe care este construit gardul
vecinului Jantîc Vasile de la stâlpul de reper nr. 1 al liniei de hotar cu distanța de 15
cm; revendicarea dreptului de proprietate asupra porțiunii de teren cu lățimea de 33
cm, pe care Jantîc Vasile în prezent o deține și care a fost legalizat neîntemeiat de
primărie, înlăturarea jgheabului de scurgere a apelor pluviale; încasarea daunei
materiale evaluate la 3000 de lei, a daunei morale evaluate la 100 000 de lei și
cheltuielilor de judecată.
În cererea reconvențională Ilie Covaci a invocat că, litigiul privind stabilirea
hotarelor între gospodăria sa și a lui Vasile Jantîc durează din anul 1984, când cel
din urmă a acaparat ilegal o porțiune din terenul atribuit lui. Ulterior, la 11 august
2004 lui i-a fost eliberat titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu nr.
cadastral XXXXX cu suprafața de XXXXX ha, amplasat în s. Slobozia Mare, r-nul
Cahul. Jatîc Vasile ilegal i-a acaparat o porțiune de teren cu suprafața de 33
centimetri, deoarece inițial lui Jantîc Vasile i-a fost repartizat teren cu lățimea de 18
metri, iar în prezent acesta are 18 metri 33 centimetri.
Din motiv că anexele lui Vasile Jantîc sunt construite pe hotarul terenului, apa
de la ploaie se scurge pe gardul său, din care motiv acesta s-a distrus pe o porțiune
de 3,50 metri, fapt confirmat prin actul de constatare la fața locului din 06 octombrie
2015 și fotografiile anexate.
Prin hotărârea din 17 mai 2018 a Judecătoriei Cahul, s-a respins pretenția lui
Vasile Jantîc cu privire la repunerea în termenul de anulare a deciziei nr.1 din
06.03.1992 și s-a respins ca tardivă pretenția lui Vasile Jantîc cu privire la anularea
parțială a deciziei nr. 1 din 06.03.1992, în partea atribuirii terenurilor lui Covaci Ilie
și Jantîc Vasile, din intravilanul satului Slobozia Mare, r-nul Cahul.
S-a respins, ca neîntemeiată pretenția lui Jantîc Vasile către Covaci Ilie și
Consiliul s. Slobozia Mare, cu privire la determinarea hotarului dintre terenurile cu
nr. cadastrale XXXXX, ce aparține lui Jantîc Vasile și terenul nr. cadastral
XXXXX, ce aparține lui Covaci Ilie.
S-a respins ca neîntemeiată pretenția lui Jantîc Vasile către Covaci Ilie și
Consiliul s. Slobozia Mare, cu privire la stabilirea suprafeței terenului nr. cadastrale
XXXXX, conform planului reclamantului.
S-a respins, ca neîntemeiată pretenția lui Jantîc Vasile către Covaci Ilie și
Consiliul s. Slobozia Mare și Primăria s. Slobozia Mare cu privire la perfectarea și
eliberarea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren.
S-a admis parțial acțiunea reconvențională înaintată de Covaci Ilie către Jantîc
Vasile.
S-a respins pretenția lui Covaci Ilie către Jantîc Vasile cu privire la
revendicarea dreptului de proprietate asupra porțiunii de teren ocupat de Jantîc
Vasile.
S-a respins pretenția lui Covaci Ilie către Jantîc Vasile cu privire la repararea
prejudiciului material și moral și încasarea cheltuielilor de judecată.
3
S-a obligat Jantîc Vasile să nu admită scurgerea precipitațiilor de pe acoperișul
construcției nr. 01 și 02, amplasate pe terenul nr.9422106144, peste gardul și
suprafața de pe terenul nr.099280715588 ce aparține lui Covaci Ilie.
Pentru a decide astfel, prima instanță a concluzionat că pretenția lui Vasile
Jantîc cu privire la anularea parțială a deciziei nr. 1 din 06.03.1992, în partea
atribuirii terenurilor lui Covaci Ilie și Jantîc Vasile, din intravilanul satului Slobozia
Mare, r-nul Cahul este tardivă. Instanța a menționat că la determinarea și calcularea
curgerii termenului de prescripție a fost luat ca reper data de 11 august 2004, când a
avut loc înregistrarea dreptului de proprietate în registrul cadastral al deținătorilor de
teren, ca moment când s-a născut dreptul reclamantului la acțiune și data de 06 iulie
2015 când a fost depusă acțiunea.
Instanța a respins argumentele reclamantului precum că despre dreptul încălcat
a aflat abia după efectuarea actualizării planului cadastral la 06 iunie 2013, or
actualizarea planului cadastral a constatat starea actuală a hotarului, a construcțiilor
amplasate pe terenul lui Vasile Jantîc și a acelorași segmente ca și cele indicate în
titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren. Instanța a respins ca
neîntemeiat și argumentul reclamantului că a fost bolnav, din ce motiv nu a înaintat
în termen de 3 ani acțiunea privind anularea deciziei și obligarea emiterii altor
titluri, or actele medicale prezentate nu acoperă perioada de timp din 11 august 2004
și 06 iulie 2015.
Instanța a respins ca neîntemeiată pretenția lui Jantîc Vasile privind
determinarea hotarului dintre terenul său și terenul pîrîtului Covaci Ilie, potrivit
amplasării solicitate de reclamant, a segmentelor 10, 11, 12, deoarece argumentele și
probele aduse de reclamant nu demonstrează temeinicia pretențiilor reclamantului.
Instanța a respins ca neîntemeiată pretenția lui Jantîc Vasile privind emiterea
unui alt titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren din motivul că decizia
nr. 1 din 06 martie 1992 în partea atribuirii terenurilor lui Jantîc Vasile și Covaci Ilie
este în vigoare, nu a fost supusă controlului judecătoresc deoarece pretențiile
împotriva acesteia au fost înaintate peste termenul de prescripție. Un alt motiv de
respingere a pretenției este și faptul că încălcarea dreptului chiar și pe parcursul
anilor 2004 pînă în prezent, nu s-a demonstrat, hotarele terenurilor fiind aceleași,
lipsind o neconcordanță dintre segmentele hotarului stabilit la momentul înregistrării
cadastrale în anul 2004 și dintre segmentele constatate pe teren în anul 2013.
Instanța a respins cerința lui Jantîc Vasile prin care se solicită obligarea
serviciului cadastral de a înregistra după Jantîc Vasile dreptul de proprietate asupra
terenului potrivit parametrilor ceruți, or intervenientul accesoriu nu a refuzat lui
Jantîc Vasile la înregistrarea modificărilor și nici nu poate fi obligat la efectuarea
unor acțiuni atît timp cît nu are calitatea de pîrît, calitate pe care o poate determina
doar reclamantul.
Instanța a respins pretenția lui Ilie Covaci din acțiunea reconvențională prin
care a solicitat revendicarea dreptului de proprietate în urma acaparării ilegale a 33
cm și ulterior încă 15 cm din terenul ce-i aparține. Instanța a notat că nu a fost
probată pretenția prin mijloace specifice de probațiune, or nu este suficient a
constata temeinicia pretenției doar din materialele cauzei, actele prezentate
nestabilind cu certitudine cu cîți metri sau centimetri are loc atentarea asupra
terenului ce-i aparține.
Instanța a considerat ca fiind întemeiată pretenția lui Covaci Ilie privitor la
obligarea lui Jantîc Vasile de a amplasa jgheabul pentru scurgerea apelor pluviale, în
4
așa fel încât să fie exclusă scurgerea precipitațiilor de pe acoperișul lui Jantîc Vasile
pe teritoriul și pe gardul dintre Jantîc Vasile și Covaci Ilie, în acest sens fiind
reținută ca probă actul de constatare pe teren din 06 octombrie 2015 a comisiei din
cadrul Primăriei s.Slobozia Mare, care în coraport cu celelalte probe prezentate
demonstrează nemijlocita atentare cu picătura streșinii asupra terenului ce-i aparține
lui Covaci Ilie.
Pretenția lui Covaci Ilie privind încasarea prejudiciului material și moral cauzat
a fost respinse din motiv că pretențiile sunt declarative, fără un suport probatoriu și
logic structurat.
Instanța a respins pretenția privind încasarea cheltuielilor de judecată, or
probele prezentate de acesta nu demonstrează temeinicia acestor pretenții.
Prin decizia din 13 mai 2019 a Curții de Apel Cahul s-a respins apelul declarat
de Covaci Ilie și s-a admis apelul lui Jantîc Vasile și avocatul Bratu Ana.
S-a casat parțial hotărîrea Judecătoriei Cahul din 17 mai 2018 în partea
admiterii parțiale a acțiunii reclamantului Covaci Ilie și obligarea lui Jantîc Vasile să
nu admită scurgerea precipitațiilor peste gardul și terenul proprietate a lui Covaci
Ilie, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere ca neîntemeiată a pretenției lui
Covaci Ilie privind înlăturarea jgheabului de scurgere a apelor pluviale instalat la
acoperișul casei pîrîtului Jantîc Vasile.
În rest hotărârea Judecătoriei Cahul din 17 mai 2018, s-a menținut.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat că prima instanță la
soluționarea pretenției privind obligarea lui Jantîc Vasile de a amplasa jgheabul
pentru scurgerea apelor pluviale, în așa fel încît să fie exclusă scurgerea
precipitațiilor de pe acoperișul lui Jantîc Vasile pe teritoriul și pe gardul dintre Jantîc
Vasile și Covaci Ilie, nu a constatat și elucidat pe deplin cerințele acestuia și în final
incorect a dispus obligarea lui Jantîc Vasile să nu admită scurgerea precipitațiilor de
pe acoperișul construcției nr. 01 și 02, amplasate pe terenul nr.nr. XXXXX peste
gardul și suprafața de pe terenul nr. XXXXX (de fapt nr. cadastral al terenului este
XXXXX, dar care poate fi corectată prin emiterea unei încheieri de corectare a
erorilor), ce-i aparține lui Covaci Ilie, atunci când acesta a solicitat înlăturarea
jgheabului de scurgere a apelor fluviale, astfel, instanța a depășit limitele cerințelor
înaintate de către Covaci Ilie în cererea reconvențională.
Or, potrivit art. 60 alin. (4) Cod procedură civilă, instanța judecătorească nu
este în drept să modifice din oficiu temeiul sau obiectul acțiunii.
Prin urmare pretenția respectivă a fost respinsă.
Referitor la celelalte pretenții ale părților din cererea de chemare în judecată și
cererea reconvențională, instanța de apel a menținut concluziile primei instanțe,
menționând că instanța de fond a constatat just circumstanțele de fapt ale cauzei,
analizând cumulul de probe prezentat.
La 12 iunie 2019 și 01 iulie 2019 Ilie Covaci, reprezentat de avocatul Eugen
Grosu, a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii Judecătoriei Cahul din 17 mai
2018 și deciziei din 13 mai 2019 a Curții de Apel Cahul, cu pronunțarea unei
hotărâri de admitere a acțiunii.
În susținerea recursului a invocat prevederile art. 432 Cod de procedură civilă.
A menționat că instanța nu a dat apreciere corectă probelor anexate la dosar, și
anume că el este proprietarul terenului care a fost acaparat de către Jantîc Vasile. La
adresările sale de a elibera porțiunea de teren ce-i aparține, vecinul a refuzat. Astfel
la caz au aplicare prevederile art. 315-316 alin. (1) Cod civil, care prevăd că
5
proprietatea în condițiile legii este inviolabilă și garantată, proprietarul dispunând de
posesia, folosința și dispoziția asupra bunului. La fel, potrivit art. 374 alin. (1) Cod
civil, proprietarul este în drept să-și revendice bunurile aflate în posesiunea
nelegitimă a altuia, fapt care a fost ignorat de instanțele de judecată.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă
legea nu prevede altfel.
Colegiul a constatat că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia pe caz la
13 mai 2019, fiind recepționată de Ilie Covaci la 18 mai 2019 (f.d. 147, vol. II).
Prin urmare recursul declarat de Ilie Covaci, reprezentat de avocatul Eugen
Grosu la 12 iunie 2019 și 01 iulie 2019 a fost depus în termenul legal stabilit de art.
434 alin. (1) Cod de procedură civilă.
În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre
necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii
acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea
recursului se decide în lipsa acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în
conformitate cu alin.(2).
La 09 august 2019, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului depus
de Ilie Covaci, reprezentat de avocatul Eugen Grosu, cu înștiințarea de a depune
referință la recurs.
Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ilie Covaci, reprezentat de
avocatul Eugen Grosu, este inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la
proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială
sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
6
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut
duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră
că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul
în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ilie Covaci, reprezentat de
avocatul Eugen Grosu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),
(3) și (4) Cod de procedură civilă.
Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu
soluțiile pronunțate de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,
respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în
verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute
în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale
din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs
nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.
Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și
concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,
însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a
probelor.
Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței Curții
Europene a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună
de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei,
decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului
invocate în prezenta cauză sunt similare celor indicate în procesul judecării asupra
cărora instanța de apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător.
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
7
considera inadmisibil recursul declarat de Ilie Covaci, reprezentat de avocatul Eugen
Grosu.
În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ilie Covaci, reprezentat de
avocatul Eugen Grosu.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Oleg Sternioală
judecătorii Galina Stratulat
Victor Burduh
8