2rac-440/19 — Cu privire la repararea prejudiciului material

2rac-440/19 — Cu privire la repararea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosar nr. 2rac-440/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud:. V. Gîrleanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud:. I. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov)

Î N C H E I E R E

27 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni „Apă-

Canal Chișinău”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Moldtelecom” împotriva Societății pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” cu

privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 04 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Moldtelecom”, a fost casată hotărârea

din 27 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a fost emisă o nouă

hotărâre de admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 16 martie 2018 SA „Moldtelecom” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SA „Apă-Canal Chișinău” cu privire la repararea prejudiciului material și

încasarea cheltuielilor de judecată (f.d. 4-6).

În motivarea acțiunii reclamanta SA „Moldtelecom” a indicat că, la

19 octombrie 2017, angajatul SA „Apă-Canal Chișinău”, Oleg Rusnac, aflându-se la

volanul autocamionului de serviciu de model MAN, n/î DLP 912, a deteriorat

componentele rețelei de comunicații electronice (un pilon din beton armat) de pe str.

Ion Neculce 26, mun. Chișinău, care-i aparțin cu drept de proprietate, fapt consemnat

prin actul nr. 556, cauzând astfel un prejudiciu material în mărime de 3967,11 de lei.

Reclamanta a menționat că după deteriorarea pilonului de beton armat și a

cablului de telecomunicații electronice, Oleg Rusnac a sesizat politia rutieră pentru

cercetarea cazului la locul accidentului rutier.

Reclamanta a susținut că în cadrul cercetării la față locului, la 19 octombrie

2017, ora 1821, agentul constatator Vadim Ceban, a întocmit procesul - verbal cu

privire la cercetarea accidentului la față locului, prin care a stabilit că în urma

tamponării cu un fir de cablu a fost deteriorat pilonul de beton armat și a fost

pricinuită o pagubă materială SA „Moldtelcom”. Acest fapt a fost confirmat și de

Oleg Rusnac, la 19 octombrie 2017, declarând în formă scrisă, precum că la ora 1630,

1

se deplasa cu camionul de model MAN 26 440, n/î DLP 912, ce aparține SA „Apă-

Canal Chișinău” spre str. I. Neculce 41 și neajungând la locul destinației a agățat

cablul de telecomunicații electronice care intersecta carosabilul, în urma căruia a

deteriorat pilonul.

Reclamanta a punctat că la 25 octombrie 2017, a fost înaintat un demers către

Direcția generală securitate publică și Secția supraveghere transport și circulație

rutieră Chișinău nr. 01-02-05/13481 referitor la deteriorarea comunicațiilor

electronice de către Oleg Rusnac.

Reclamanta a precizat că la 26 noiembrie 2017, Inspectoratul de Poliție

sectorul Buiucani a informat-o că conform probelor acumulate în raport cu

circumstanțele cazului, s-a constatat „că relațiile apărute între SA „Moldtelecom” și

Rusnac Oleg, sunt civile”. Astfel, consideră că toate împrejurările de fapt și de drept

demonstrează responsabilitatea pârâtului de a compensa prejudiciul cauzat în mărime

de 3967,11 de lei.

Reclamantul a relevat că solicitarea de a soluționa pe cale extrajudiciară

repararea prejudiciului cauzat nu s-a soldat cu acțiuni din partea pârâtului, astfel încât,

căile de soluționare extrajudiciară au fost epuizate.

Reclamanta a solicitat încasarea din contul SA „Apă-Canal Chișinău” în

beneficiul său a prejudiciului cauzat în mărime de 3967, 11 de lei și a taxei de stat în

mărime de 270 de lei, în total suma de 4237,11 de lei.

Prin hotărârea din 27 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

cererea de chemare în judecată depusă de SA „Moldtelecom” împotriva SA „Apă-

Canal Chișinău” cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea

cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d. 67, 72-77).

Prin decizia din 04 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de SA „Moldtelecom”, a fost casată hotărârea din 27 septembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a fost emisă o nouă hotărâre de admitere a

acțiunii depusă de SA „Moldtelecom” și a fost încasat de la SA „Apă-Canal

Chișinău” în beneficiul SA „Moldtelecom” prejudiciul material cauzat în mărime de

3967,11 de lei și taxa de stat achitată în prima instanța și instanța de apel în mărime

de totală de 472,50 de lei (f.d. 126-131).

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a statuat că vina SA „Apă-

Canal Chișinău” în deteriorarea componentele lor rețelei de comunicații electronice

(un pilon din beton armat) de pe str. Ion Neculce 26, mun. Chișinău, se confirmă prin

procesul - verbal privind cercetarea accidentului la față locului din 19 octombrie 2017

(f.d. 23), prin care s-a stabilit că în urma tamponării cu un fir de cablu a fost deteriorat

pilonul de beton armat și a fost pricinuită o pagubă materială SA „Moldtelcom” și

declarațiile șefului Direcției de Poliție mun. Chișinău din 19 octombrie 2017.

Totodată, instanța de apel a conchis că prejudiciul cauzat se manifestă prin

deteriorarea pilonului de beton armat și cablului de telecomunicații electronice, ceea

ce se confirmă prin calculul anexat la materialele dosarului (f.d. 8).

Pe cale de consecință, instanța de apel a relevat că între acțiunea ilicită și

prejudiciul cauzat SA „Moldtelecom” există un raport de cauzalitate, circumstanță ce

denotă temeinicia cerinței SA „Moldtelecom” de încasare a prejudiciului material.

De altfel, concluzia expusă este confirmată inclusiv prin înscrisurile anexate la dosar.

În această conjunctură, instanța de apel a menționat că în urma inspectării

pilonilor și cablurilor aeriene de pe str. Neculce, sectorul Buiucani, mun. Chișinău nu

2

sau depistat piloni putrezi, iar cablurile aeriene erau instalate la distanta prevăzută de

actele normative în telecomunicații, fapt confirmat de SA „Moldtelecom” prin

extrasul de pe pagina „web” a RPS.md metio, precum că starea vremii în perioada 01

mai 2017 - 19 octombrie 2017 în mun. Chișinău viteza vântului nu a fost mai mare

de 10-12 metri pe secundă și calamități naturale nu au avut loc.

În această ordine de idei, instanța de apel a relatat că prin procesul - verbal din

19 octombrie 2017 întocmit de către agentul constatator Vadim Cecan, s-a constatat

numai faptul tamponării automobilului cu cablul aerian de telecomunicații, fără a lua

în calcul înălțimea autovehiculului în raport cu poziționarea regulamentară a cablului

de telecomunicații, dar nu s-a stabilit la ce distanță a fost pozat cablul de

telecomunicații electronice aerian.

Mai mult ca atât, instanța de apel a statuat că pîrîtul nu a prezentat careva probe

care ar confirma faptul că firul aerian deservit ar fi fost poziționat la momentul

incidentului mai jos decât limitele admisibile, iar faptul că anume aceste fire au fost

deteriorate de transport pîrîtului, se confirmă prin materialele cauzei.

Finalmente, în temeiul art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța de apel

a dispus încasarea de la SA „Apă-Canal Chișinău” în beneficiul SA „Moldtelecom”

a taxei de stat achitată în prima instanța și instanța de apel în mărime totală de 472,50

de lei (f.d. 3, 91).

La 28 august 2019 SA „Apă-Canal Chișinău” a declarat recurs împotriva

deciziei din 04 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia,

casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe,

precum și încasarea de la SA „Moldtelecom” în beneficiul său taxa de stat achitată la

depunerea recursului în mărime de 135 de lei.

În motivarea cererii de recurs, recurenta SA „Apă-Canal Chișinău” a invocat

că instanța de apel a interpretat eronat prevederile art. 1398 Cod civil și a denaturat

conținutul faptelor stabilite de către instanța de fond, prin neluarea în considerație a

actelor constatatoare ale agentului constatator, din care rezultă că în acțiunile

angajatului său nu au fost stabilite încălcări ale Regulamentul circulației rutiere.

Recurenta a relevat că în speța lipsește elementul obligatoriu, și anume fapta

ilicită, care ar permite antrenarea răspunderea delictuală. De asemenea, în lipsa

acțiunilor ilicite lipsește și vinovăția.

Recurenta a notat că instanța de apel a pus ilegal în sarcina sa probarea propriei

nevinovății în deteriorarea cablului aerian, fapt care contravine prevederilor art. 118

Cod de procedură civilă.

Recurenta a relatat că este inexplicabilă concluzia instanței de apel de stabilire

a înălțimii de pozare a cablului aerian deja smuls.

Recurenta a specificat că instanța de apel a neglijat o faptă incontestabilă, și

anume a lipsei încălcării pct. 87 din Regulamentul circulației rutiere, adică depășirea

de gabarite (mai mare de 4m).

Recurenta a invocat că instanța de apel nu a răspuns cum putea un vehicul al

cărei gabarit nu depășește limita regulamentară de 4 m să deterioreze un fir aerian,

pretins a fi poziționat mai sus de înălțimea indicată.

Recurenta a indicat că perioada controlului datează cu 6-7 luni înainte de

incident, iar în această perioadă cablurile aeriene putea să coboare din diferite cauze

la o înălțime mai joasă de 4m.

3

Recurenta a relatat că mai mulți factori pot influența coborârea cablurilor

aeriene, cum ar fi uzura cablurilor de susținere, a cablurilor și pilonilor, înclinarea

pilonilor în urma alunecării de teren sau așezarea acestora după erodarea solului ca

efect al precipitaților abundente, vânt, avarii ale rețelelor subterane de apă sau

canalizare, defecțiuni ale rețelelor de evacuare ale apelor pluviale și slăbirea

dispozitivelor de fixare a cablurilor aeriene pe pilonul putător, însă instanța de apel a

invocat doar un singur factor - viteza vântului ce nu a depășit 10-12m, pe care l-a

considerat suficient în probarea vinovăției sale, neglijând constatările agentului

constatator.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din 04 iunie 2019

a Curții de Apel Chișinău a fost expediată părților la proces, la 28 iunie 2019, conform

informației anexate la materialele cauzei (f.d. 131, vol. II), și a fost recepționată de

SA „Apă-Canal Chișinău” la data de 04 iulie 2019 (f.d. 139).

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul a fost declarat

de SA „Apă-Canal Chișinău”, la 28 august 2019, cu respectarea termenului indicat la

art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă.

La 24 octombrie 2019, în adresa intimatei SA „Moldtelecom” a fost expediată

copia recursului declarat de SA „Apă-Canal Chișinău” (f.d. 145).

La 14 noiembrie 2019 SA „Moldtelecom” a depus, prin intermediul oficiului

poștal, referință la recursul declarat de SA „Apă-Canal Chișinău”, prin care a solicitat

declararea recursului inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de SA „Apă-Canal Chișinău”,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că, normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Respectiv, instanța de recurs reține că, examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs, cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

4

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de SA „Apă-Canal Chișinău”,

se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă

nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Subsidiar, se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a,

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv, numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a

din Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat de SA „Apă-Canal Chișinău” nu rezultă că instanța a apreciat

arbitrar probele.

În acest sens CtEDO, în jurisprudența sa, a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință

de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare, depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective. Trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten împotriva Norvegiei, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile, care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei

hotărâre din 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1-11) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 Cod de procedură civilă și

nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului se plasează pe pagina web a

Curții Supreme de Justiție la data emiterii și se transmite tuturor participanților la

proces și reprezentanților acestora.

5

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de SA „Apă-Canal Chișinău” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal

Chișinău” împotriva deciziei din 04 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni

„Moldtelecom” împotriva Societății pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” cu privire la

repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Nina Vascan

6