2ra-1805/19 — restabilirea in functie, incasarea prejudiciului material si moral

2ra-1805/19 — restabilirea in functie, incasarea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-1805/2019

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (M. Bușuleac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (G. Vavrin, T. Berdilă, I. Dănăilă)

D E C I Z I E

20 noiembrie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Maria Ghervas

Victor Burduh

examinând recursul declarat de Gheorghe Dănoi, reprezentat de avocatul

Vladimir Chironachi,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Dănoi

împotriva Grădiniței-Creșă „Bucuria” s. Brînza, intervenient accesoriu Primăria s.

Brînza, r-nul Cahul privind restabilirea în funcție, încasarea prejudiciului material și

moral,

împotriva deciziei din 09 aprilie 2019 a Curții de Apel Cahul, prin care s-a

menținut hotărârea din 28 septembrie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, prin

care s-a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată,

c o n s t a t ă :

La 25 iulie 2014 Gheorghe Dănoi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Grădiniței-Creșă „Bucuria” s.Brînza privind restabilirea în funcție, încasarea

prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că a fost angajat în calitate de paznic la

Grădinița-Creșă „Bucuria” din s.Brînza, r-nul Cahul în baza contractului individual de

muncă nr. 58 din 01 septembrie 2012.

La începutul a. 2014 relațiile cu directoarea s-au agravat, iar la 07 mai 2014 aceasta

i-a propus să meargă în concediu anual pe o perioadă de 28 de zile calendaristice, fapt

acceptat de către el. Deoarece nu cunoaște limbajul de specialitate a scris cererea cum i-

a fost dictată de către directoare pentru ca aceasta să fie corectă.

Cerere separată de demisie nu a scris, iar la 07 mai 2014 dânsul avea intenția de a

pleca în concediu și nicidecum de a demisiona.

După expirarea concediului a revenit la serviciu, iar directoarea l-a informat că

dânsul a fost eliberat din funcție din proprie inițiativă.

A scris plângere la Inspecția teritorială de muncă Cahul, care în urma verificărilor a

1

constatat că a fost concediat ilegal, nefiindu-i prezentat ordinul de concediere contra

semnătură, cît s-au depistat și alte încălcări.

S-a adresat directoarei cu constatările inspecției muncii pentru a soluționa litigiul,

însă aceasta i-a remis carnetul de muncă și i-a prezentat ordinul nr.35 din 06 iunie 2014

prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă. A stabilit că ordinul nu a

fost semnat de către el, cineva falsificându-i semnătura în ordin.

Consideră că a fost demis ilegal, deoarece dânsul nu a întocmit cerere nominală prin

care să solicite încetarea contractului individual de muncă, iar ordinul nr. 35 din 06 iunie

2014 nu a fost semnat de către el.

A solicitat reclamantul anularea ordinului nr.35 din 06 iunie 2014 cu privire la

desfacerea contractului individual de muncă ca urmare a demisiei salariatului;

restabilirea în calitate de paznic la Grădinița-Creșă „Bucuria” din s.Brînza, r-nul Cahul;

încasarea prejudiciului moral în mărime de 10 000 de lei, cît și încasarea cheltuielilor de

judecată (f.d. 2-5).

Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 18 august 2014 a fost atras în proces în

calitate de intervenient accesoriu Primăria s.Brînza, r-nul Cahul (f.d. 20).

La 13 septembrie 2018 Gheorghe Dănoi a depus cerere de concretizare a pretențiilor,

solicitând anularea ordinului nr. 35 din 06 iunie 2014 cu privire la desfacerea

contractului individual de muncă ca urmare a demisiei salariatului; restabilirea în calitate

de paznic la Grădinița-Creșă „Bucuria” din s.Brînza; încasarea salariului mediu pentru

perioada absenței forțate de la serviciu; încasarea prejudiciului moral în mărime de

10 000 de lei, cît și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 28 septembrie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Dănoi, ca fiind

neîntemeiată.

Prin decizia din 09 aprilie 2019 a Curții de Apel Cahul, s-a respins ca nefondat

apelul declarat de avocatul Vladimir Chironachi în interesele lui Gheorghe Dănoi și s-a

menținut hotărârea din 28 septembrie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central.

La 20 iulie 2019 Gheorghe Dănoi, reprezentat de avocatul Vladimir Chironachi, a

declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei din 09 aprilie 2019 a Curții de

Apel Cahul și a hotărârii din 28 septembrie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central,

cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere integrale a acțiunii.

În susținerea recursului a indicat prevederile art. 432 alin. (2) lit. c) Cod de

procedură civilă, și anume a interpretat în mod eronat legea.

În motivarea recursului a menționat că instanța de apel a interpretat eronat norma

materială prevăzută de art. 81 alin. (3) Codul muncii.

Consideră că la caz a fost încălcat art. 81 alin. (3) Codul muncii, și anume nu a fost

respectată o condiție de validitate a procedurii de concediere, a fost cu rea-credință

falsificată semnătura reclamantului în ordinul de concediere, pentru a legifera acțiunile

ilegale ale angajatorului.

Menționează că prin cererea înaintată angajatorului s-a solicitat acordarea

concediului anual și nu concedierea. Potrivit notificării Inspecției Teritoriale de Muncă

Cahul s-a constatat că Gheorghe Dănoi prin cerere a solicitat acordarea concediului de

odihnă anual și nu a solicitat prin cerere expresă demisionarea sa, ceea ce reiese din

ordinul contestat nr. 35 din 06 iunie 2014.

Totodată angajatorul nu a achitat sumele cuvenite și nu a eliberat carnetul de muncă

în ziua eliberării de la serviciu, prin ce s-a încălcat prevederile art. 143 alin. (1) și art.

66 alin. (5) Codul muncii.

2

Instanțele ierarhic inferioare greșit au reținut faptul că semnătura aplicată în cartea

de ordine, nu afectează legalitatea însăși a ordinului nr. 35 din 06 iunie 2014 cu privire

la desfacerea contractului individual de muncă or, legiuitorul a prevăzut această

condiție, prin normă imperativă, astfel încât angajatorul are obligația directă de a aduce

la cunoștință ordinul de concediere salariatului, fiindu-i comunicat inclusiv și motivul

încetării raportului juridic civil.

A specificat că însăși faptul că angajatorul a falsificat semnătura salariatului, denotă

rea credința angajatorului și scopul meschin urmărit de acesta.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 09 aprilie 2019 a Curții de Apel

Cahul a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 13 mai 2019 (f.d.

170), lipsind însă date privind recepționarea acesteia.

Astfel, recursul declarat la 20 iulie 2019 de Gheorghe Dănoi, reprezentat de

avocatul Vladimir Chironachi, a fost depus în termenul prevăzut de lege.

La 04 septembrie 2019 Grădinița-Creșă „Bucuria”, s.Brînza, reprezentată de

avocatul Maxim Todorov, a depus referință, solicitând declararea ca fiind inadmisibilă

a cererii de recurs depusă de Gheorghe Dănoi, invocând corectitudinea emiterii

ordinului de demisie în baza cererii recurentului.

Prin încheierea din 02 octombrie 2019 a Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, recursul declarat de SRL

Gheorghe Dănoi, reprezentat de avocatul Vladimir Chironachi, a fost considerat

admisibil.

În conformitate cu art.441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este

considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

În conformitate cu art.442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecînd recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a

administra noi dovezi.

Potrivit prevederilor art.444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a se

pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

Analizând argumentele invocate în cererea de recurs pe baza materialelor din

dosar, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței de

apel din 09 aprilie 2019 și trimiterea cauzei la rejudecare din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) - (2), (4) Cod de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

3

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța după

ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței

de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Înaintând acțiunea în judecată împotriva Grădiniței-Creșă „Bucuria” s. Brînza,

intervenient accesoriu Primăria s.Brînza, r-nul Cahul, Gheorghe Dănoi a solicitat

anularea ordinului nr. 35 din 06 iunie 2014 cu privire la desfacerea contractului

individual de muncă ca urmare a demisiei salariatului; restabilirea în calitate de paznic

la Grădinița-Creșă „Bucuria” din s.Brînza; încasarea salariului mediu pentru perioada

absenței forțate de la serviciu; încasarea prejudiciului moral în mărime de 10 000 de

lei, cît și încasarea cheltuielilor de judecată (f.d. 2-5, 101-105).

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță hotărârea din 28 septembrie

2018, a respins acțiunea la cererea de chemare în judecată înaintată de Gheorghe Dănoi

către Grădinița-Creșă „Bucuria” s. Brînza cu privire la restabilirea în funcție, încasarea

prejudiciului material și moral ca fiind neîntemeiată (f.d.115-119).

Manifestând dezacord cu hotărârea primei instanțe, Gheorghe Dănoi, reprezentat

de avocatul Vladimir Chironachi a declarat apel împotriva hotărîrii din 28 septembrie

2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central.

Judecând apelul declarat de Gheorghe Dănoi, instanța de apel a ajuns la concluzia

netemeiniciei apelului, și menținerii hotărârii din 28 septembrie 2018 a Judecătoriei

Cahul, sediul Central (f.d.158, 159-169).

Pentru a decide astfel, instanța de apel, a concluzionat că prima instanță a constatat și

elucidat pe deplin circumstanțele de fapt importante pentru soluționarea cauzei.

Colegiul a constatat că, raportul juridic se referă la litigii de muncă privind

încetarea contractului de muncă din inițiativa salariatului, la caz fiind prezentă cererea

lui Gheorghe Dănoi cu solicitarea încetării relațiilor de muncă. Astfel, instanța de fond

just a concluzionat că reieșind din ordinul nr. 35 din data de 06 iunie 2014, Dănoi

Gheorghe a demisionat, în temeiul art. 85 alin. (l) Codul muncii, iar angajatorul ca

temei a indicat cererea personală a salariatului reieșind din prevederile art. 85 Codul

muncii.

Colegiul a menționat că, instanța de fond just a concluzionat că, semnătura

aplicată în cartea de ordine nu afectează legalitatea ordinului nr.35 din 06 iunie 2014

cu privire la desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa salariatului, or

acesta și-a manifestat consimțământul său prin cererea scrisă la data de 07 mai 2014,

care și a stat la baza emiterii ordinului contestat. Totodată semnătura de pe ordinul de

încetare a raporturilor de muncă se aplică doar pentru a face dovada aducerii la

cunoștință salariatului despre faptul întreruperii raporturilor de muncă.

Astfel cerința privind anularea ordinului de demisie a lui Gheorghe Dănoi instanța

a considerat-o ca neîntemeiată fiind respinsă. Așa cum instanța a respins ca

neîntemeiată pretenția privind anularea ordinului de concediere, respectiv nu s-a

constatat absența forțată de la serviciu ca temei de încasare a salariului pentru perioada

solicitată.

Cerințele privind încasarea prejudiciului material și moral au fost respinse așa

4

cum acestea au caracter subsecvent față de pretenția referitoare la anularea ordinului de

demisie și restabilirea în funcție, care sunt neîntemeiate și au fost respinse.

Instanța de recurs însă conchide că o astfel de soluție rezultă din nedeterminarea

exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea

completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele, mai mult că concluziile

instanței de apel sunt bazate pe o apreciere unilaterală și arbitrară a materialului

probator, fapt ce vine în contradicție cu normele de drept procedural.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție constată că decizia instanței de apel, trebuie să corespundă tuturor normelor

de drept, să fie clară, înțeleasă de părțile implicate în proces, și să răspundă în mod

expres la toate cererile și obiecțiile formulate de apelant și intimat (Principiul nr. 6 al

Recomandării nr. R (84) 5 privind principiile de procedură civilă menite pentru

ameliorarea justiției adoptată de Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei la 28

februarie 1984).

Astfel, formulările din conținutul deciziei trebuie să corespundă exigențelor de

corectitudine, certitudine, deplinătate, claritate, consecutivitate, logică, elocvență, lipsă

de rezerve (necondiționalitate), oficialitate și pertinență.

În conformitate cu art. 373 alin. (1), (2), (5) Cod de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor

de fapt și aplicarea legii în primă instanță.

În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice

stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au

importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată, instanța de

recurs reține că contrar acestor prevederi, instanța de apel judecând apelul a trecut în

mod superficial asupra circumstanțelor cauzei, fără a examina legalitatea și temeinicia

hotărârii supusă apelului sub toate aspectele, în raport cu regulile și legislația ce

guvernează litigiul în cauză, probele prezentate, precum și explicațiile expuse de

Gheorghe Dănoi, atât în prima instanță, cât și în instanța de apel, ceea ce reflectă că

poziția apelantului a rămas fără o apreciere clară din partea instanței de apel.

Sub acest aspect este de menționat și art. 25 alin. (1) Cod de procedură civilă,

care prevede că instanța trebuie să cerceteze direct și nemijlocit probele, să asculte

explicațiile părților și intervenienților, depozițiile martorilor, concluziile expertului,

consultațiile și explicațiile specialistului, să ia cunoștință de înscrisuri, să cerceteze

probele materiale, să audieze înregistrările audio și să vizioneze înregistrările video, să

emită hotărârea numai în temeiul circumstanțelor constatate și al probelor cercetate și

verificate în ședință de judecată.

Conform art. 45 Codul muncii, contractul individual de muncă este înțelegerea

dintre salariat și angajator, prin care salariatul se obligă să presteze o muncă într-o

anumită specialitate, calificare sau funcție, să respecte regulamentul intern al unității,

iar angajatorul se obligă să-i asigure condițiile de muncă prevăzute de prezentul cod,

de alte acte normative ce conțin norme ale dreptului muncii, de contractul colectiv de

muncă, precum și să achite la timp și integral salariul.

Din materialele cauzei rezultă că, la 01 septembrie 2012 între Grădinița-Creșă

5

„Bucuria” s. Brînza și Gheorghe Dănoi a fost încheiat contractul individual de muncă

sub nr. 58, ultimul fiind angajat în calitate de paznic la Grădinița-Creșă „Bucuria” s.

Brînza începând cu 01 august 2012, pe o perioadă nedeterminată (f.d. 6).

Conform art. 81 alin. (1) lit. b), alin. (2), alin. (3) Codul muncii, contractul

individual de muncă poate înceta la inițiativa uneia dintre părți (art. 85 și 86).

În toate cazurile menționate la alin. (1), ziua încetării contractului individual de

muncă se consideră ultima zi de muncă.

Contractul individual de muncă încetează în temeiul ordinului (dispoziției,

deciziei, hotărârii) angajatorului, care se aduce la cunoștința salariatului, sub

semnătură, cel tîrziu la data eliberării din serviciu, cu excepția cazului în care salariatul

nu lucrează pînă în ziua eliberării din serviciu (absență nemotivată de la serviciu,

privațiune de libertate etc.). Ordinul (dispoziția, decizia, hotărîrea) angajatorului cu

privire la încetarea contractului individual de muncă trebuie să conțină referire la

articolul, alineatul, punctul și litera corespunzătoare din lege.

Conform art. 85 alin. (1) Codul muncii, salariatul are dreptul la demisie –

desfacere a contractului individual de muncă, cu excepția prevederii alin. (41), din

proprie inițiativă, anunțând despre aceasta angajatorul, prin cerere scrisă, cu 14 zile

calendaristice înainte. Curgerea termenului menționat începe în ziua imediat următoare

zilei în care a fost înregistrată cererea.

Prin ordinul nr. 35 cu privire la desfacerea contractului individual de muncă ca

urmare a demisiei salariatului, emis de directorul Grădiniței-Creșă „Bucuria” s. Brînza

la 06 iunie 2014, se confirmă încetarea în temeiul art. 85 alin. (1) Codul muncii a

contractului individual de muncă nr.58 din 01 septembrie 2012 încheiat cu Gheorghe

Dănoi, începînd cu data de 06 iunie 2014. Ca temei a emiterii ordinului este indicată

cererea personală a lui Gheorghe Dănoi (f.d. 9).

Potrivit textului din cererea din 07 mai 2014 scrisă de Gheorghe Dănoi, ultimul a

solicitat să-i fie acordat concediu de odihnă anual, pe perioada anului 2012–2013, cu

durata de 28 zile calendaristice, cu începere de la 08 mai 2014, ca mai apoi să

demisioneze din proprie dorință (f.d. 8).

Prin răspunsul Inspecției Teritoriale de muncă Cahul nr.D-46 din 26 iunie 2014, se

confirmă faptul că în perioada 25–26 iunie 2014 a fost efectuat controlul privind

respectarea legislației muncii la Grădinița-Creșă „Bucuria” din s. Brînza, r-nul Cahul.

În urma controlului s-a constatat că Gheorghe Dănoi a fost eliberat din funcția deținută

conform art. 85 alin. (1) din Codul muncii, în baza cererii personale depusă

angajatorului, în care a solicitat acordarea concediului anual de odihnă cu ulterioara

demisionare. Ordinul în cauză nu a fost adus la cunoștința lui Gheorghe Dănoi sub

semnătură, prin ce angajatorul a încălcat prevederile art. 81 alin. (3) din Codul muncii.

La fel la încetarea contractului individual de muncă angajatorul nu a achitat sumele ce

se cuveneau salariatului și nu a restituit carnetul de muncă în ziua eliberării din

serviciu, prin ce s-au încălcat prevederile art. 143 alin. (1) și art. 66 alin. (5) din Codul

muncii (f.d.10).

Prin Raportul de expertiză judiciară nr.590 din 24 aprilie 2018 întocmit de către

Centrul Național de Expertize Judiciare se confirmă faptul că semnătura din numele lui

Dănoi Gheorghe din rubrica „Am luat cunoștință de conținutul ordinului” plasată în

parantezele de formă arcuită mai jos de textul Ordinului nr.35 din 06 iunie 2014 cu

privire la desfacerea contractului individual de muncă ca urmare a demisiei salariatului

pe numele lui Dănoi Gheorghe, nu a fost executată de către Dănoi Gheorghe, modelele

de semnături ale căruia au fost prezentate, dar de către o altă persoană, prin procedeul

6

de imitare liberă (f.d. 76-79).

În cererea de chemare în judecată, cît și pe parcursul examinării cauzei atît în

instanța de fond, cît și în instanța de apel Gheorghe Dănoi a susținut că cererea privind

acordarea concediului de odihnă anual a fost scrisă de către el personal, însă

directoarea grădiniței i-a dictat textul cererii. Totodată a menționat că dânsul nu

cunoaște limbajul de specialitate din care motiv a scris cererea așa cum i-a dictat

directoarea, la 07 mai 2014 dânsul având intenția doar de a merge în concediu anual și

nicidecum de a demisiona, fapt confirmat și prin faptul că după expirarea concediului

dânsul a revenit la serviciu, fiind informat despre concedierea sa.

Conform art. 195 Codul civil, act juridic civil este manifestarea de către persoane

fizice și juridice a voinței îndreptate spre nașterea, modificarea sau stingerea

drepturilor și obligațiilor civile.

Conform art. 196 alin. (1) și (2) Codul civil, actul juridic unilateral este

manifestarea de voință a unei singure părți. Actul juridic unilateral poate da naștere la

obligații pentru terți numai în cazurile prevăzute de lege.

Actului juridic unilateral se aplică în modul corespunzător dispozițiile privind

obligațiile și contractele dacă aceasta nu contravine legii sau caracterului unilateral al

actului juridic.

Conform art. 199 alin. (1) și (2) Codul civil, consimțămînt este manifestarea,

exteriorizată, de voință a persoanei de a încheia un act juridic.

Consimțămîntul este valabil dacă provine de la o persoană cu discernămînt, este

exprimat cu intenția de a produce efecte juridice și nu este viciat.

Așadar, pentru valabilitatea demisiei, consimțământul trebuie să fie liber și dat în

cunoștință de cauză, iar voința exprimată în cererea de demisie să coincidă cu voința

reală.

Conform art. 89 alin. (2) Codul muncii, la examinarea litigiului individual de

muncă de către instanța de judecată, angajatorul este obligat să dovedească legalitatea

și să indice temeiurile transferării sau eliberării din serviciu a salariatului.

Contrar acestor prevederi imperative ale legii, instanța de apel urma să verifice

dacă Gheorghe Dănoi benevol a manifestat dorința de demisie și dacă cererea de

demisie a acestuia nu a fost scrisă sub presiunea administrației, sau dacă administrația

nu a dorit survenirea acestui fapt. În acest context instanța de apel nu a dat apreciere și

nu s-a expus asupra argumentelor lui Gheorghe Dănoi care a indicat că dânsul nu a

avut intenția de a demisiona, ci doar de a beneficia de concediul de odihnă anual.

Astfel instanța de apel urma să verifice dacă ordinul nr. 35 din 06 iunie 2014 cu

privire la desfacerea contractului individual de muncă ca urmare a demisiei salariatului

Gheorghe Dănoi a fost emis cu respectarea prevederilor legale, și anume să constate

dacă consimțământul lui Gheorghe Dănoi nu a fost viciat și că eliberarea din funcție a

acestuia s-a efectuat cu respectarea procedurii stabilite la art. 85 Codul muncii, adică

cu voința liberă și neviciată a acestuia.

Or, art. 89 alin. (1) Codul muncii expres prevede că salariatul transferat nelegitim

la o altă muncă sau eliberat nelegitim din serviciu poate fi restabilit la locul de muncă

prin negocieri directe cu angajatorul, iar în caz de litigiu – prin hotărâre a instanței de

judecată.

Colegiul menționează că, depunerea cererii de desfacere a contractului individual

de muncă din proprie inițiativă nu întotdeauna conține, însă, voința reală a salariatului

de a înceta raportul de muncă. Astfel, la examinarea cauzelor ce au ca obiect

declararea nulității actului de demisie, instanța urmează să verifice primordial, în baza

7

probelor prezentate, faptul dacă voința exprimată în cererea de demisie coincide cu

voința reală a salariatului. În situația în care reclamantul va susține că cererea de

demisie a fost depusă în alte condiții decât cu voința sa, această circumstanță va fi

supusă verificării, iar datoria de a dovedi îi va aparține reclamantului.

Instanța de apel nu a supus verificării nici afirmațiile lui Gheorghe Dănoi precum

că de la începutul a.2014 relațiile între el și directoare s-au înrăutățit, pe motiv că

dînsul nu dorea să îndeplinească și alte munci suplimentare decât cele prevăzute de

contractul individual de muncă, și în urma relațiilor tensionate dânsul a acceptat să

plece în concediul de odihnă anual. După finisarea concediului de odihnă anual,

Gheorghe Dănoi a revenit la serviciu însă a fost informat de către directoare că dânsul

a fost eliberat din proprie inițiativă. Ca rezultat a depus o plângere la Inspecția

teritorială de muncă Cahul referitor la concedierea sa ilegală, de către organul

competent fiind constatate încălcări a legislației muncii de către Grădinița-Creșă

„Bucuria” din s. Brînza, r-nul Cahul, ce ține de faptul că nu i s-a adus la cunoștință sub

semnătură ordinul de eliberare din funcție, nu i s-au achitat sumele ce i se cuveneau, și

nu i s-a restituit carnetul de muncă în ziua eliberării din serviciu.

În lipsa acestor constatări este evident că instanța de apel a dat apreciere

prematură evenimentelor ce se referă la demisia lui Gheorghe Dănoi din funcția de

paznic a Grădiniței-Creșă „Bucuria” din s. Brînza, r-nul Cahul, nefiind stabilit cert care

era necesitatea să nu fie prezentat spre cunoștință salariatului Gheorghe Dănoi, sub

semnătură, ordinul de demisie pe numele acestuia, dar la capitolul „Am luat cunoștință

de conținutul ordinului”, de către o altă persoană să fie executată semnătura din

numele acestuia, prin procedeul de imitare liberă a semnăturii. Or, Grădinița-Creșă

„Bucuria” din s. Brînza, r-nul Cahul pretinde legalitatea ordinului nr. 35 din 06 iunie

2014 de demisie a lui Gheorghe Dănoi, totodată în obligația acestora conform art. 81

alin. (3) Codul muncii, era aducerea la cunoștința salariatului, sub semnătură, a

ordinului de demisie, cel târziu la data eliberării din serviciu.

Totodată a rămas fără apreciere din partea instanței de apel probele prezentate de

către reprezentantul Grădinițe-Creșe „Bucuria” din s. Brînza, r-nul Cahul în

confirmarea legalității ordinului de demisie a lui Gheorghe Dănoi, și anume a actului

nr. 1 din 24 martie 2014 și actului nr.2 din 06 mai 2014 privind constatarea faptului

prezentării salariatului Gheorghe Dănoi la locul de muncă în stare de ebrietate

alcoolică, or aceste acte nu au stat la baza emiterii de către Grădinița-Creșă „Bucuria”

din s. Brînza, r-nul Cahul a ordinului de demisie nr. 35 din 06 iunie 2014.

Reieșind din argumentele reprezentantului Grădiniței-Creșă „Bucuria” din s.

Brînza, r-nul Cahul precum că Gheorghe Dănoi a comis abateri disciplinare sub forma

prezentării la locul de muncă în stare de ebrietate, și în cazul anulării ordinului de

demisie nr. 35 din 06 iunie 2014, restabilirea la locul de muncă nu ar fi posibilă,

deoarece este prezent un alt temei de încetare a raporturilor de muncă prevăzut de art.

86 alin. (1) lit.i) Codul muncii, instanța de recurs constată că instanța de apel nu a

stabilit corect circumstanțele cazului, și anume pe ce motiv urma să fie eliberat

Gheorghe Dănoi din funcție: din proprie inițiativă sau prezentarea la locul de muncă în

stare de ebrietate alcoolică.

În asemenea împrejurări, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție, relevă că contrar prevederilor art. 373 Cod de

procedură civilă, instanța de apel, judecând apelul declarat de Gheorghe Dănoi, nu a

dat apreciere tuturor probelor din materialele cauzei, în raport cu cele invocate de

acesta, precum și nu a purces la argumentarea propriu zisă a admisibilității unor probe

8

și respingerii altor probe, iar ca rezultat a ignorat și a evitat combaterea alegațiilor

expuse de către apelant privind vicierea consimțământului său de a demisona.

Colegiul conchide, că soluția instanței de apel rezultă din nedeterminarea exactă a

naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă și

certă a situației de fapt sub toate aspectele, mai mult că concluziile instanței de apel

sunt bazate pe o apreciere unilaterală și arbitrară a materialului probator, fapt ce vine

în contradicție cu normele de drept material și procedural.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la

proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

Pe cale de consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de apel nu a dat apreciere per

ansamblu, atât asupra explicațiilor participanților la proces, argumentelor din cererea

de apel depusă de Gheorghe Dănoi, cât și înscrisurilor anexate la dosar, cu toate că

indisolubil la caz, urmau a fi reținute aceste aspecte.

În contextul celor expuse, argumentele invocate de către recurent în cererea de

recurs sunt întemeiate, deoarece reieșind din specificul acțiunii deduse judecății,

precum și în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor, alături de cele

constatate, era indispensabil de a da o apreciere corespunzătoare prin prisma art.

121, 122 și 130 Cod de procedură civilă înscrisurilor din materialele cauzei.

Ca urmare, în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției, instanța de recurs ține să

menționeze că instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele

pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al

concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse

cercetării.

De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să nu-și

motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esențiale care-i

sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și simplu concluziile

uneia dintre părți.

În această ordine de idei este cert că omiterea aspectelor menționate de către

instanța de apel, indică direct la examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă

controlului temeinicia și corectitudinea soluției date de prima instanță prin prisma

prevederilor legale, aplicabile cazului.

Distinct de cele relatate, la caz, se constată că de fapt instanța de apel a examinat

superficial cauza civilă, adoptând o decizie fără argumentare clară, aprecierea probelor

dată de instanța judecătorească fiind arbitrară și duce la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului, iar instanța de recurs este în imposibilitatea de a

înlătura neajunsurile invocate supra.

Având în vedere circumstanțele relatate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia

instanței de apel urmează a fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de

apel, or, toate circumstanțele invocate raportate la normele juridice respective nu pot fi

înlăturate de instanța de recurs.

La rejudecarea pricinii instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate și

rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

9

În conformitate cu art. 442, 444, 445 alin. (1) lit. c) și alin. (3) Cod de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e :

Se admite recursul declarat de Gheorghe Dănoi, reprezentat de avocatul Vladimir

Chironachi.

Se casează decizia din 09 aprilie 2019 a Curții de Apel Cahul, adoptată în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Dănoi împotriva

Grădiniței-Creșă „Bucuria” s. Brînza, intervenient accesoriu Primăria s. Brînza, r-nul

Cahul privind restabilirea în funcție, încasarea prejudiciului material și moral, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Cahul, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Maria Ghervas

Victor Burduh

10