3ra-1342/19 — contestarea actului administrativ, obligarea stabilirii, calcularii si achitarii indemnizatiei pentru cresterea copilului pina la virsta de 3 ani.

Dosarul nr. 3ra-1342/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: I. Secrieru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila)

Î N C H E I E R E

20 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Sveatoslav Moldovan

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale

a Republicii Moldova,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Valentina Brașcov împotriva Inspectoratului General al Poliției și Casei

Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu privire la contestarea actului

administrativ, obligarea stabilirii și achitării indemnizației pentru creșterea copilului până

la vârsta de 3 ani,

împotriva deciziei din 11 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova

împotriva hotărârii din 20 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

c o n s t a t ă:

La 11 februarie 2019 Brașcov Valentina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției și Casei Naționale de Asigurări Sociale a

Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea stabilirii și

achitării indemnizației pentru creșterea copilului până la vârsta de 3 ani.

În motivarea acțiunii a indicat că la 17 februarie 2017 la Oficiul Stării Civile mun.

Chișinău a încheiat căsătoria cu Spivacenco Andrei, fapt confirmat prin certificatul de

căsătorie nr. XXXXX din 17 februarie 2017.

La XXXXX s-a născut copilul XXXXX, fapt ce rezultă din certificatul de naștere nr.

XXXXX din XXXXX eliberat de XXXXX.

Soțul Spivacenco Andrei, a activat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne

începând cu 10 aprilie 1997 – până la 25 decembrie 2010, reangajat la 13 iulie 2012, iar

în cadrul Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției de la

05 martie 2013.

La moment soțul Spivacenco Andrei este funcționar public cu statut special,

deținând funcția de subofițer al Plutonului santinelă al Secției operaționale și asigurare

1

pază a Brigăzii de patrulare a Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului

General al Poliției din 05 septembrie 2017.

Din ziua nașterii copilului XXXXX la XXXXX până în prezent nu a fost angajată în

câmpul muncii, aflându-se totalmente la întreținerea soțului Spivacenco Andrei și nu

dispune de venit asigurat.

La 26 decembrie 2018 s-a adresat Casei Naționale de Asigurări Sociale și

Inspectoratului General al Poliției cu cereri prealabile, solicitând stabilirea, calcularea și

achitarea indemnizației pentru creșterea copilului XXXXX, născută la XXXXX, în

cuantum de 30% din salariul soțului Spivacenco Andrei, angajat al Inspectoratului

General al Poliției, realizat pe parcursul ultimelor 12 luni până la producerea riscului

asigurat, începând cu XXXXX (data expirării concediului de maternitate) – până la

XXXXX, la atingerea copilului a vârstei de 3 ani.

Prin răspunsul nr. 34/5-B-137/18 din 11 ianuarie 2019 a Inspectoratului General al

Poliției, s-a refuzat stabilirea, calcularea și achitarea indemnizației pentru creșterea fiicei

XXXXX, născută la XXXXX, până la atingerea copilului a vârstei de 3 ani din motiv că

este persoană neasigurată și în condițiile legii nu are dreptul să pretindă la o asemenea

prestație socială.

Prin răspunsul nr. B-2973/18 din 17 ianuarie 2019 a Casei Naționale de Asigurări

Sociale, din același motiv s-a refuzat stabilirea, calcularea și achitarea indemnizației

pentru creșterea copilului până la vârsta de 3 ani, fără a ține cont de prevederile Legii

privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr.

288 din 16 decembrie 2016 și ale Legii nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile

pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale.

Consideră Brașcov Valentina că refuzurile Inspectoratului General al Poliției și a

Casei Naționale de Asigurări Sociale expuse în răspunsurile nr. 34/5-B-137/18 din 11

ianuarie 2019 și nr. B-2973/18 din 17 ianuarie 2019, sunt ilegale și neîntemeiate.

Or, conform art. 40 alin. (6) și (7) din Legea privind funcționarul public cu statut

special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din 16 decembrie 2016 (în

vigoare la data adresării cu cerere prealabilă), concediul de maternitate și concediul

parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani inclusiv al soției

funcționarului public cu statut special, aflată la întreținerea acestuia, concediul pentru

îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 10 ani și concediul pentru îngrijirea

copilului în vârstă de până la 18 ani care suferă de o maladie oncologică sau are o

dizabilitate pentru afecțiuni intercurente se acordă funcționarilor publici cu statut special

conform dispozițiilor generale.

Baza de calcul și cuantumul indemnizațiilor acordate pentru concediile prevăzute la

alin. (6) se stabilesc în modul prevăzut de Legea nr. 289-XV din 22 iulie 2004 privind

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale, în mod similar cu ale persoanelor asigurate.

A cerut Brașcov Valentina admiterea acțiunii, recunoașterea ca fiind ilegale refuzul

Inspectoratului General al Poliției expus în răspunsul nr. 34/5-B-137/18 din 11 ianuarie

2019 și refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale expus în răspunsul nr. B-2973/18

din 17 ianuarie 2019; obligarea Inspectoratului General al Poliției și Casei Naționale de

Asigurări Sociale să-i stabilească, calculeze și să-i achite indemnizația pentru creșterea

copilului XXXXX, născută la XXXXX, în cuantum de 30% din salariul soțului

Spivacenco Andrei, angajat al Inspectoratului General al Poliției, realizat pe parcursul

2

ultimelor 12 luni până la producerea riscului asigurat, începând cu XXXXX (data

expirării concediului de maternitate) – până la XXXXX, la atingerea copilului a vârstei

de 3 ani.

Prin hotărârea din 20 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, acțiunea

Valentinei Brașcov a fost admisă în parte.

S-au recunoscut ilegale răspunsul Inspectoratului General al Poliției nr. 34/5-B-

137/18 din 11 ianuarie 2019 și răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. B-

2973/18 din 17 ianuarie 2019.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale, Oficiul teritorial competent, să

calculeze și să achite Valentinei Brașcov indemnizația pentru creșterea copilului

XXXXX, născută la XXXXX, în mărime de 30% din salariul soțului Spivacenco Andrei

realizat pe parcursul ultimilor 12 luni până la producerea riscului asigurat (nașterea

copilului), începând cu XXXXX (data expirării concediului de maternitate) până la

atingerea vârstei de 3 ani a copilului – XXXXX.

În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 11 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 20 mai 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Prima instanță și instanța de apel au motivat soluțiile că Spivacenco Andrei este

funcționar public cu statut special, deținând funcția de subofițer al Plutonului santinelă al

Secției operaționale și asigurare pază a Brigăzii de patrulare a Inspectoratului Național de

Patrulare al Inspectoratului General al Poliției, iar soția Brașcov Valentina se află la

întreținerea sa.

Conform art. 6 din Legea 289 din 22 iulie 2004, soția aflată la întreținerea soțului

asigurat beneficiază de dreptul la indemnizație de maternitate în cazul în care soțul

confirmă un stagiu de cotizare specificat la alin. (1) sau (2). În cazul înregistrării

căsătoriei după producerea riscului asigurat (concediul de maternitate), dreptul la

indemnizație se stabilește pentru perioada de la data înregistrării căsătoriei până la data

expirării concediului de maternitate.

Conform art. 40 alin. (7) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016, indemnizația de

maternitate, inclusiv pentru soția funcționarului public cu statut special aflată la

întreținerea acestuia, indemnizația pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de

3 ani, indemnizația pentru îngrijirea copilului bolnav și ajutorul de deces se stabilesc și se

plătesc în condițiile prevăzute de Legea nr. 289/2004 privind indemnizațiile pentru

incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale.

Valentina Brașcov aflându-se la întreținerea soțului Spivacenco Andrei beneficiază

de dreptul la stabilirea, calcularea și achitarea indemnizației de creștere a copilului

XXXXX, născută la XXXXX, începând cu XXXXX (data expirării concediului de

maternitate) până la atingerea vârstei de 3 ani a copilului – XXXXX.

Conform art. IX din Legea pentru modificarea unor acte legislative nr. 184 din 26

iulie 2018, în vigoare din 01 ianuarie 2019, indemnizațiile stabilite până la intrarea în

vigoare a prezentei legi vor fi achitate la locul de serviciu al militarilor care îndeplinesc

serviciul prin contract, al persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne și ale sistemului penitenciar, al ofițerilor de protecție și colaboratorilor

organelor securității statului și Centrului Național Anticorupție, din bugetul de stat.

3

Cererea depusă de Valentina Brașcov privind stabilirea, calcularea și achitarea

indemnizației pentru creșterea copilului XXXXX, născută la XXXXX, în cuantum de

30% din salariul soțului Spivacenco Andrei, angajat al Inspectoratului General al Poliției,

realizat pe parcursul ultimelor 12 luni până la producerea riscului asigurat, începând cu

XXXXX (data expirării concediului de maternitate) – până la XXXXX, la atingerea

copilului a vârstei de 3 ani, a fost examinată de Casa Națională de Asigurări Sociale la 17

ianuarie 2019, adică după 01 ianuarie 2019, când chestiunea dată era deja de competența

Casei Naționale de Asigurări Sociale.

Instanțele de judecată au constatat că conform Legii privind sistemul public de

asigurări sociale nr. 489 din 08 iulie 1999, organul competent în vederea stabilirii și

achitării indemnizațiilor este Casa Națională de Asigurări Sociale, care administrează

sistemul public de asigurări sociale și gestionează bugetul asigurărilor sociale de stat.

Casa Națională de Asigurări Sociale prin intermediul caselor teritoriale stabilește și

achită indemnizația conform solicitării reclamantei și nu Inspectoratul General al Poliției

– angajatorul funcționarului cu statut special Spivacenco Andrei, soțul Valentinei

Brașcov, care nu dispune de așa competență.

La 16 septembrie 2019 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus cerere de recurs

nemotivată împotriva deciziei instanței de apel, iar la 08 noiembrie 2019 a prezentat

partea motivată a recursului, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei

din 11 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii 20 mai 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu emiterea unei decizii noi de respingere a acțiunii

ca neîntemeiată.

În motivarea recursului Casa Națională de Asigurări Sociale a invocat ilegalitatea și

netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat

cauza superficial, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material, nu a

fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, și anume art. 40 din Legea privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din

16 decembrie 2016, în redacția până la intrarea în vigoare a Legii pentru modificarea unor

acte legislative nr. 184 din 26 iulie 2018 (în vigoare din 01 ianuarie 2019), care

stipulează că indemnizațiile acordate pentru concediile prevăzute la alin. (5) și (6) se

plătesc la locul de muncă al funcționarului public cu statut special, din bugetul de stat.

La fel, art. IX din Legea pentru modificarea unor acte legislative nr. 184 din 26

iulie 2018, în vigoare din 01 ianuarie 2019, prevede că indemnizațiile stabilite până la

intrarea în vigoare a prezentei legi 01 ianuarie 2019 vor fi achitate la locul de serviciu al

funcționarului public din cadrul Ministerului Afacerilor Interne din bugetul de stat.

La 11 octombrie 2019 și la 11 noiembrie 2019 în adresa Valentinei Brașcov și

Inspectoratului General al Poliției au fost expediate copiile recursului depus de Casa

Națională de Asigurări Sociale, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referințelor.

La 12 noiembrie 2019 Inspectoratul General al Poliției reprezentat de Teleba

Serghei în baza procurii nr. 34/2-110 din 17 iunie 2019, a depus referință împotriva

recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, solicitând declararea acestuia

inadmisibil, cu menținerea deciziei din 11 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a

hotărârii din 20 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, pe care le consideră

legale și întemeiate, invocând că instanțele de judecată au verificat minuțios toate

circumstanțele, care au importanță pentru soluționarea justă a prezentei spețe, dând o

apreciere corectă suportului probatoriu al cauzei.

4

Organul competent în vederea stabilirii și achitării îndemnizațiilor este Casa

Națională de Asigurări Sociale, care administrează sistemul public de asigurări sociale și

gestionează bugetul asigurărilor sociale de stat, or, cererea Valentinei Brașcov privind

stabilirea, calcularea și achitarea indemnizației solicitate a fost examinată de Casa

Națională de Asigurări Sociale la 17 ianuarie 2019 după intrarea în vigoare a Legii pentru

modificarea unor acte legislative nr. 184 din 26 iulie 2018, în vigoare din 01 ianuarie

2019, prin care s-au operat modificări în Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 și Legea

nr. 289 din 22 iulie 2004.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii contenciosului administrativ nr.

793 din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

Conform art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în vigoare la

01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă

Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Conform art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor prezentului

cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul administrativ se

va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod.

Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de

recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru principiul

aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultând din aceeași normă

legală, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție va

examina admisibilitatea cererii de recurs prin prisma prevederilor Codului de procedură

civilă, având în vedere că prezenta procedură de contencios administrativ a fost inițiată

până la intrarea în vigoare a Codului administrativ.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Cererea de recurs împotriva deciziei din 11 septembrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău a fost depusă la 16 septembrie 2019, adică în termenul prevăzut de lege.

Examinând temeiurile recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, în

raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ din cadrul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta este inadmisibil, din

următoarele motive.

5

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul depus se referă la dezacordul Casei

Naționale de Asigurări Sociale cu soluția pronunțata de către instanța de apel, însă nu

relevă încălcarea esențiala sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea

a II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă, însă din recursul

depus nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

6

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ, art.

270, 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Sveatoslav Moldovan

7