2r-646/19 — Protectia drepturilor consumatorului

Dosarul nr. 2r-646/19 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – V. Martînenco Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – L. Bulgac, A. Panov, G. Dașchevici DECIZIE 20 noiembrie 2019 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Svetlana Filincova examinând recursul declarat de SRL „Umaneț Leonid”, prin intermediul avocatului Liubomir Dudulica, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Larisa Ciudin către SRL „Umaneț Leonid” cu privire la obligarea înlocuirii produsului necalitativ livrat conform bonului nr. 17 din 27.07.2015, cu un produs calitativ; încasarea prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei și a cheltuielilor de judecată, împotriva încheierii din 10 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s- a restituit cererea de apel depusă de SRL „Umaneț Leonid”, prin intermediul avocatului Liubomir Dudulica, împotriva hotărârii din 21 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, con st ată: La 18 august 2018, Larisa Ciudin a înaintat cerere de chemare în judecată către SRL „Umaneț Leonid” cu privire la obligarea înlocuirii produsului necalitativ livrat conform bonului nr. 17 din 27.07.2015, cu un produs calitativ, încasarea prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 21 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cererea de chemare în judecată înaintată de Larisa Ciudin a fost admisă parțial. La 11 martie 2019, avocatul Liubomir Dudulica, în interesele apelantului SRL „Umaneț Leonid”, a contestat cu apel hotărârea din 21 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând anularea hotărârii primei instanțe, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea din 28 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău nu s-a dat curs cererii de apel declarate de avocatul Liubomir Dudulica, în interesele apelantului SRL „Umaneț Leonid”, împotriva hotărârii din 21 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, acordându-i apelantului un termen de 10 zile calendaristice de la data recepționării încheierii pentru lichidarea neajunsurilor admise la depunerea cererii de 1 apel, și anume pentru prezentarea cererii de apel motivate și a dovezii de achitare a taxei de stat în mărime de 607 lei, aducând la cunoștința apelantului și reprezentantului acestuia că, în cazul neîndeplinirii în termen a indicațiilor instanței de apel, cererea de apel va fi restituită.

Prin încheierea din 10 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a restituit cererea de apel depusă de SRL „Umaneț Leonid”, prin intermediul avocatului Liubomir Dudulica, împotriva hotărârii din 21 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă. La 02 octombrie 2019, SRL „Umaneț Leonid”, prin intermediul avocatului Liubomir Dudulica, a declarat recurs asupra încheierii din 10 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea încheierii instanței de apel, cu restituirea cauzei la etapa primirii cererii de apel. În motivarea cererii de recurs a indicat că încheierea instanței de apel urmează a fi casată, dat fiind faptul că recurenta nu a recepționat încheierea prin care nu s-a dat curs cererii de apel, nu a cunoscut despre existența acesteia, iar avizul de recepție, la care face trimitere instanța de apel, nu a fost semnat de către apelantă.

Studiind materialele dosarului, în raport cu temeiurile invocate în cererea de recurs și prevederile legale, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Umaneț Leonid”, prin intermediul avocatului Liubomir Dudulica, este neîntemeiat și necesită a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii. În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Potrivit materialelor cauzei, încheierea privind restituirea cererii de apel a fost pronunțată de Curtea de Apel Chișinău la 10 septembrie 2019, fiind expediată recurentei și avocatului acesteia la 11 septembrie 2019 (f.d. 100), însă la materialele cauzei nu există înscrisuri care să probeze momentul recepționării acesteia de către recurentă. Astfel, ținând cont de faptul că cererea de recurs a fost înregistrată la 02 octombrie 2019, Colegiul consideră că cererea de recurs a fost depusă în termen. În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină încheierea.

În conformitate cu art. 428 din Codul de procedură civilă, decizia instanței de recurs, emisă după examinarea recursului împotriva încheierii, rămâne irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii. Copia deciziei se remite părților în termen de 5 zile de la data emiterii.

În speță, se constată că, prin încheierea din 28 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău nu s-a dat curs cererii de apel declarate de avocatul Liubomir Dudulica, în interesele apelantului SRL „Umaneț Leonid”, împotriva hotărârii din 21 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, acordându-i apelantului un termen de 10 zile calendaristice de la data recepționării încheierii pentru lichidarea neajunsurilor admise la depunerea cererii de apel, și anume pentru prezentarea cererii de apel motivate și a 2 dovezii de achitare a taxei de stat în mărime de 607 lei, aducând la cunoștința apelantului și reprezentantului acestuia că, în cazul neîndeplinirii în termen a indicațiilor instanței de apel, cererea de apel va fi restituită.

Prin încheierea din 10 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a restituit cererea de apel depusă de SRL „Umaneț Leonid”, prin intermediul avocatului Liubomir Dudulica, împotriva hotărârii din 21 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă. Potrivit materialelor cauzei, încheierea din 28 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost recepționată de către apelantă la 08 august 2019 (f.d. 96), însă apelanta și avocatul acesteia nu au înlăturat neajunsurile din cererea de apel în termenul stabilit prin încheierea respectivă. Colegiul nu poate reține argumentul avocatului recurentei cu privire la faptul că avizul poștal (f.d.

96) a fost semnat de către o altă persoană decât apelanta, or în acest sens nu au fost prezentate probe. Totodată, este de menționat faptul că, instanța de recurs nu este instituția abilitată să aprecieze veridicitatea semnăturilor de pe avize, mizând pe faptul că toată corespondența expediată de către instanțele de judecată se înmânează destinatarilor în strictă conformitate cu legislația în vigoare. Mai mult, SRL „Umaneț Leonid” este o persoană juridică și, având mai mulți angajați, este obligată să se asigure de recepționarea corespondenței.

În așa mod, vina pentru nerecepționarea corespondenței de către recurentă și reprezentantul acesteia nu poate fi pusă pe seama instanței de apel, dar este interpretată de către Colegiu drept un comportament de rea-voință din partea lor, dat fiind faptul că au fost citați legal, li s-au comunicat actele de procedură, iar odată cu depunerea la 11 martie 2019 a cererii de apel nemotivate, nu s-au interesat de soarta dosarului, nu și-au îndeplinit obligațiile procedurale, nu au manifestat diligență și nu au înlăturat neajunsurile cererii de apel, fiind obligați să se informeze de soarta dosarului și să întreprindă măsurile necesare în scopul de a-și proteja drepturile sale de acces la instanță.

Este de menționat că, potrivit jurisprudenței CEDO, părților pe dosar le revine obligația de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale de acces la justiție, însă, totodată, în conformitate cu principiile generale unanim recunoscute și normele dreptului internațional, instanța de judecată la fixarea termenului limită de înlăturare a neajunsurilor, precum și a celui de prezentare a părților în ședința de judecată urmează să țină cont de proporționalitatea raporturilor juridice legate de disponibilitatea părților și rolul judecătorului în procesul civil. Importanța acestui fapt este determinată de echilibrul care trebuie menținut între puterea pe care o deține partea și cea cu care este investită instanța prin lege, în scopul de a exclude orice aparență, iar aplicarea dispozițiilor legale să fie în așa fel, încât să evite aplicarea sancțiunilor procedurale, acolo unde este posibil.

La fel, Colegiul reține că actul judecătoresc de procedură implică cert obligația pozitivă a apelantului de a prezenta apelul motivat și a achita taxa de stat la depunerea cererii de apel, iar nerealizarea acestei sarcini procedurale denotă întrunirea în speță a temeiurilor legale pentru restituirea cererii de apel.

În conformitate cu prevederile art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de apel restituie printr-o încheiere cererea, dacă apelantul nu a îndeplinit în 3 termen indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). În conformitate cu prevederile art. 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dacă cererea de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art. 364 și 365 și dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanța de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înștiințarea participanților la proces, să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Colegiul relevă că, potrivit art. 61 din Codul de procedură civilă, părțile sunt obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă, sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a actelor de procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către judecător sau de participantul care are interes să o invoce.

Sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri prevăzute de lege. Articolul 6 par. (1) al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile.

În acest sens, este de menționat că limitarea accesului la o curte sau la un tribunal nu se conciliază cu art. 6 par. (1) al Convenției decât în cazul în care acestea urmăresc un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat. Din această perspectivă, instanța de recurs concluzionează că, recursul declarat de SRL „Umaneț Leonid”, prin intermediul avocatului Liubomir Dudulica, împotriva încheierii din 10 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a restituit cererea de apel depusă împotriva hotărârii din 21 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, este neîntemeiat, iar actul de discreție al instanței de apel este întemeiat și urmează a fi menținut de către instanța de recurs.

Luând în considerație cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d e c i d e: Se respinge recursul declarat de SRL „Umaneț Leonid”, prin intermediul avocatului Liubomir Dudulica. 4 Se menține încheierea din 10 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Larisa Ciudin către SRL „Umaneț Leonid” cu privire la obligarea înlocuirii produsului necalitativ livrat conform bonului nr. 17 din 27.07.2015, cu un produs calitativ; încasarea prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei și a cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Judecătorul Ala Cobăneanu, Judecătorii Galina Stratulat, Svetlana Filincova 5