2r-646/19 — Protectia drepturilor consumatorului

Dosarul nr. 2r-646/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – V. Martînenco

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – L. Bulgac, A. Panov, G. Dașchevici

DECIZIE

20 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Svetlana Filincova

examinând recursul declarat de SRL „Umaneț Leonid”, prin intermediul avocatului

Liubomir Dudulica,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Larisa Ciudin către

SRL „Umaneț Leonid” cu privire la obligarea înlocuirii produsului necalitativ livrat

conform bonului nr. 17 din 27.07.2015, cu un produs calitativ; încasarea prejudiciului

moral în mărime de 10 000 lei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 10 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a restituit cererea de apel depusă de SRL „Umaneț Leonid”, prin intermediul avocatului

Liubomir Dudulica, împotriva hotărârii din 21 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

con st ată:

La 18 august 2018, Larisa Ciudin a înaintat cerere de chemare în judecată către

SRL „Umaneț Leonid” cu privire la obligarea înlocuirii produsului necalitativ livrat

conform bonului nr. 17 din 27.07.2015, cu un produs calitativ, încasarea prejudiciului

moral în mărime de 10 000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 21 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cererea

de chemare în judecată înaintată de Larisa Ciudin a fost admisă parțial.

La 11 martie 2019, avocatul Liubomir Dudulica, în interesele apelantului SRL

„Umaneț Leonid”, a contestat cu apel hotărârea din 21 februarie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, solicitând anularea hotărârii primei instanțe, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a cererii de chemare în

judecată.

Prin încheierea din 28 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău nu s-a dat curs cererii

de apel declarate de avocatul Liubomir Dudulica, în interesele apelantului SRL

„Umaneț Leonid”, împotriva hotărârii din 21 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău

sediul Centru, acordându-i apelantului un termen de 10 zile calendaristice de la data

recepționării încheierii pentru lichidarea neajunsurilor admise la depunerea cererii de

1

apel, și anume pentru prezentarea cererii de apel motivate și a dovezii de achitare a

taxei de stat în mărime de 607 lei, aducând la cunoștința apelantului și reprezentantului

acestuia că, în cazul neîndeplinirii în termen a indicațiilor instanței de apel, cererea de

apel va fi restituită.

Prin încheierea din 10 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a restituit

cererea de apel depusă de SRL „Umaneț Leonid”, prin intermediul avocatului Liubomir

Dudulica, împotriva hotărârii din 21 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă.

La 02 octombrie 2019, SRL „Umaneț Leonid”, prin intermediul avocatului

Liubomir Dudulica, a declarat recurs asupra încheierii din 10 septembrie 2019 a Curții

de Apel Chișinău, solicitând casarea încheierii instanței de apel, cu restituirea cauzei la

etapa primirii cererii de apel.

În motivarea cererii de recurs a indicat că încheierea instanței de apel urmează a fi

casată, dat fiind faptul că recurenta nu a recepționat încheierea prin care nu s-a dat curs

cererii de apel, nu a cunoscut despre existența acesteia, iar avizul de recepție, la care

face trimitere instanța de apel, nu a fost semnat de către apelantă.

Studiind materialele dosarului, în raport cu temeiurile invocate în cererea de recurs

și prevederile legale, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Umaneț Leonid”, prin

intermediul avocatului Liubomir Dudulica, este neîntemeiat și necesită a fi respins din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Potrivit materialelor cauzei, încheierea privind restituirea cererii de apel a fost

pronunțată de Curtea de Apel Chișinău la 10 septembrie 2019, fiind expediată

recurentei și avocatului acesteia la 11 septembrie 2019 (f.d. 100), însă la materialele

cauzei nu există înscrisuri care să probeze momentul recepționării acesteia de către

recurentă. Astfel, ținând cont de faptul că cererea de recurs a fost înregistrată la 02

octombrie 2019, Colegiul consideră că cererea de recurs a fost depusă în termen.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și

să mențină încheierea.

În conformitate cu art. 428 din Codul de procedură civilă, decizia instanței de

recurs, emisă după examinarea recursului împotriva încheierii, rămâne irevocabilă din

momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii. Copia

deciziei se remite părților în termen de 5 zile de la data emiterii.

În speță, se constată că, prin încheierea din 28 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău

nu s-a dat curs cererii de apel declarate de avocatul Liubomir Dudulica, în interesele

apelantului SRL „Umaneț Leonid”, împotriva hotărârii din 21 februarie 2019 a

Judecătoriei Chișinău sediul Centru, acordându-i apelantului un termen de 10 zile

calendaristice de la data recepționării încheierii pentru lichidarea neajunsurilor admise

la depunerea cererii de apel, și anume pentru prezentarea cererii de apel motivate și a

2

dovezii de achitare a taxei de stat în mărime de 607 lei, aducând la cunoștința

apelantului și reprezentantului acestuia că, în cazul neîndeplinirii în termen a

indicațiilor instanței de apel, cererea de apel va fi restituită.

Prin încheierea din 10 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a restituit

cererea de apel depusă de SRL „Umaneț Leonid”, prin intermediul avocatului Liubomir

Dudulica, împotriva hotărârii din 21 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă.

Potrivit materialelor cauzei, încheierea din 28 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău,

a fost recepționată de către apelantă la 08 august 2019 (f.d. 96), însă apelanta și

avocatul acesteia nu au înlăturat neajunsurile din cererea de apel în termenul stabilit

prin încheierea respectivă.

Colegiul nu poate reține argumentul avocatului recurentei cu privire la faptul că

avizul poștal (f.d. 96) a fost semnat de către o altă persoană decât apelanta, or în acest

sens nu au fost prezentate probe. Totodată, este de menționat faptul că, instanța de

recurs nu este instituția abilitată să aprecieze veridicitatea semnăturilor de pe avize,

mizând pe faptul că toată corespondența expediată de către instanțele de judecată se

înmânează destinatarilor în strictă conformitate cu legislația în vigoare.

Mai mult, SRL „Umaneț Leonid” este o persoană juridică și, având mai mulți

angajați, este obligată să se asigure de recepționarea corespondenței.

În așa mod, vina pentru nerecepționarea corespondenței de către recurentă și

reprezentantul acesteia nu poate fi pusă pe seama instanței de apel, dar este interpretată

de către Colegiu drept un comportament de rea-voință din partea lor, dat fiind faptul că

au fost citați legal, li s-au comunicat actele de procedură, iar odată cu depunerea la 11

martie 2019 a cererii de apel nemotivate, nu s-au interesat de soarta dosarului, nu și-au

îndeplinit obligațiile procedurale, nu au manifestat diligență și nu au înlăturat

neajunsurile cererii de apel, fiind obligați să se informeze de soarta dosarului și să

întreprindă măsurile necesare în scopul de a-și proteja drepturile sale de acces la

instanță.

Este de menționat că, potrivit jurisprudenței CEDO, părților pe dosar le revine

obligația de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale de acces la

justiție, însă, totodată, în conformitate cu principiile generale unanim recunoscute și

normele dreptului internațional, instanța de judecată la fixarea termenului limită de

înlăturare a neajunsurilor, precum și a celui de prezentare a părților în ședința de

judecată urmează să țină cont de proporționalitatea raporturilor juridice legate de

disponibilitatea părților și rolul judecătorului în procesul civil. Importanța acestui fapt

este determinată de echilibrul care trebuie menținut între puterea pe care o deține partea

și cea cu care este investită instanța prin lege, în scopul de a exclude orice aparență, iar

aplicarea dispozițiilor legale să fie în așa fel, încât să evite aplicarea sancțiunilor

procedurale, acolo unde este posibil.

La fel, Colegiul reține că actul judecătoresc de procedură implică cert obligația

pozitivă a apelantului de a prezenta apelul motivat și a achita taxa de stat la depunerea

cererii de apel, iar nerealizarea acestei sarcini procedurale denotă întrunirea în speță a

temeiurilor legale pentru restituirea cererii de apel.

În conformitate cu prevederile art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

instanța de apel restituie printr-o încheiere cererea, dacă apelantul nu a îndeplinit în

3

termen indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368

alin. (1).

În conformitate cu prevederile art. 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dacă

cererea de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art. 364 și 365 și dacă cererea este

depusă fără plata taxei de stat, instanța de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea

dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înștiințarea participanților la proces, să nu se

dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Colegiul relevă că, potrivit art. 61 din Codul de procedură civilă, părțile sunt

obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța

judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește

tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă, sancțiunile

procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil,

care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de

îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă

a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a actelor de procedură va fi

invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către judecător sau de

participantul care are interes să o invoce. Sancțiunile procedurale vizează atât actele de

procedură ale instanței judecătorești, ale participanților la proces, cât și ale persoanelor

legate de activitatea acestora și, în funcție de prevederile legii, constau în anularea

actului procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen

a actului de procedură, în obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu

nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii

judecătorești, în alte măsuri prevăzute de lege.

Articolul 6 par. (1) al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal

pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile. În acest

sens, este de menționat că limitarea accesului la o curte sau la un tribunal nu se

conciliază cu art. 6 par. (1) al Convenției decât în cazul în care acestea urmăresc un

scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul

vizat.

Din această perspectivă, instanța de recurs concluzionează că, recursul declarat de

SRL „Umaneț Leonid”, prin intermediul avocatului Liubomir Dudulica, împotriva

încheierii din 10 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a restituit

cererea de apel depusă împotriva hotărârii din 21 februarie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură

civilă, este neîntemeiat, iar actul de discreție al instanței de apel este întemeiat și

urmează a fi menținut de către instanța de recurs.

Luând în considerație cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art. 428 din Codul

de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de SRL „Umaneț Leonid”, prin intermediul

avocatului Liubomir Dudulica.

4

Se menține încheierea din 10 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Larisa Ciudin către SRL „Umaneț

Leonid” cu privire la obligarea înlocuirii produsului necalitativ livrat conform bonului

nr. 17 din 27.07.2015, cu un produs calitativ; încasarea prejudiciului moral în mărime

de 10 000 lei și a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Ala Cobăneanu,

Judecătorii Galina Stratulat,

Svetlana Filincova

5