2r-621/19 — Încasarea sumei

Dosarul nr. 2r-621/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – Z. Talpalaru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – L. Bulgac, A. Pahopol, G. Dașchevici

DECIZIE

20 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Svetlana Filincova

examinând recursul declarat de Constantin Ciobanu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de ÎCS „Gas Natural

Fenosa Furnizare Energie” SRL către Constantin Ciobanu cu privire la încasarea

datoriei în mărime de 17359,46 lei pentru consumul fraudulos de energie electrică,

a dobânzii de întârziere în mărime de 8125,18 lei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierilor din 06 august 2019 și 08 august 2019 ale Curții de Apel

Chișinău, prin care s-a restituit apelul declarat de Constantin Ciobanu ca fiind depus

în afara termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen,

con st ată:

La 23 februarie 2017, ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL a

înaintat cerere de chemare în judecată către Constantin Ciobanu cu privire la

încasarea datoriei în mărime de 17359,46 lei pentru consumul fraudulos de energie

electrică, a dobânzii de întârziere în mărime de 8125,18 lei și a cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea din 10 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cererea

de chemare în judecată înaintată de ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie”

SRL a fost admisă parțial, s-a încasat de la Constantin Ciobanu în beneficiul ÎCS

„Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL cu titlu de dobândă legală de întârziere

suma de 8125,18 lei și 764,54 lei cu titlu de cheltuieli a taxei de stat, iar per total

suma adjudecată constituind 8 889,72 lei. În rest, acțiunea ÎCS „Gas Natural Fenosa

Furnizare Energie” SRL, în partea ce ține de încasarea sumei datoriei, a fost respinsă.

La 28 mai 2019, nefiind de acord cu hotărârea din 10 aprilie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, Constantin Ciobanu a contestat-o cu apel, invocând că

hotărârea primei instanțe o consideră prematură și neîntemeiată, iar motivele vor fi

expuse după ce va lua cunoștință de hotărârea motivată. Totodată, prin cererea de

apel, Constantin Ciobanu a solicitat scutirea de la plata taxei de stat.

1

Prin încheierea din 06 august 2019, corectată (în privința datei de emitere) prin

încheierea din 08 august 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a restituit apelul declarat

de Constantin Ciobanu ca fiind depus în afara termenului legal, iar apelantul nu a

solicitat repunerea în termen.

La 25 septembrie 2019, Constantin Ciobanu a declarat recurs împotriva

încheierilor din 06 august 2019 și 08 august 2019 ale Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea încheierilor contestate și restituirea spre

rejudecare în instanța de apel a problemei soluționată prin încheierea casată.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu încheierile Curții de Apel

Chișinău, care urmează a fi casate, invocând faptul că art. 365 din Codul de

procedură civilă nu prevede obligația apelantului de a solicita instanței de apel

repunerea în termen. Suplimentar a menționat că apelul îl consideră declarat în

termen, iar instanța de apel i-a încălcat dreptul al un proces echitabil, deoarece nu a

citat participanții în ședința prealabilă, lipsindu-l pe apelant de dreptul de a înainta

recuzare judecătorului raportor.

Totodată, la cererea de recurs, Constantin Ciobanu a anexat o cerere de repunere

în termen, adresată Curții de Apel Chișinău, datată cu 25 septembrie 2019 – data

înregistrării cererii de recurs, în care recunoaște că a cunoscut faptul că la 10 aprilie

2019 urma să fie pronunțată hotărârea primei instanțe, dar nu s-a prezentat în ședința

de judecată, solicitând să-i fie expediat dispozitivul prin poștă. Astfel, în baza art.

116 alin. (4) din Codul de procedură civilă, Constantin Ciobanu a solicitat repunerea

în termenul de declarare a apelului.

Studiind materialele dosarului în raport cu cele invocate în recurs și prevederile

legale, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul declarat de Constantin Ciobanu urmează a fi respins

din următoarele motive.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia

instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea

instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un

ansamblu de acte.

Potrivit materialelor cauzei, încheierea privind restituirea cererii de apel a fost

pronunțată de Curtea de Apel Chișinău la 06 august 2019, fiind expediată

recurentului pentru cunoștință la 30 august 2019 (f.d. 142). Dat fiind faptul că la

materialele cauzei lipsesc înscrisuri care să demonstreze momentul recepționării

încheierii de către recurent, iar cererea de recurs a fost înregistrată la 25 septembrie

2019, Colegiul consideră că cererea de recurs a fost depusă în termen.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

În conformitate cu art. 428 din Codul de procedură civilă, decizia instanței de

recurs, emisă după examinarea recursului împotriva încheierii, rămâne irevocabilă

din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii.

Copia deciziei se remite părților în termen de 5 zile de la data emiterii.

2

În speță, se constată că prin încheierea din 06 august 2019, corectată (în privința

datei de emitere) prin încheierea din 08 august 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a

restituit apelul declarat de Constantin Ciobanu ca fiind depus în afara termenului

legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen.

Recurentul susține că art. 365 din Codul de procedură civilă nu prevede obligația

apelantului de a solicita instanței de apel repunerea în termen.

Colegiul nu poate reține acest argument al recurentului Constantin Ciobanu,

deoarece normele de procedură nu urmează a fi aplicate separat, ci în ansamblu.

Respectiv, în conformitate cu prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de

procedură civilă, instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a

fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau

instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

Reieșind din norma citată, depunerea unei cereri de repunere în termen nu este

o obligație a apelantului, ci un drept, de care poate face uz la dorință.

Suplimentar, în conformitate cu prevederile art. 116 alin. (1), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de

îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La

cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea

îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost

îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective

etc). Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a

exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat

din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică

depășirea termenului de procedură.

Astfel, argumentul, potrivit căruia recurentul a calculat termenul de declarare a

apelului din momentul în care a luat cunoștință de dispozitivul hotărârii primei

instanțe, este unul lipsit de suport juridic, or, potrivit prevederilor art. 362 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de

la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

Mai mult, dispozițiile art. 362 alin. (3) din Codul de procedură civilă constituie

o garanție a dreptului de apărare, legiuitorul urmărind că persoanele, care din motive

întemeiate au omis termenul de apel, pot fi repuse de către instanța de apel, în baza

cererii. Totodată, repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea

și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile,

calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care

justifică depășirea termenului de procedură.

Reieșind din înscrisurile anexate la materialele cauzei, recurentul Constantin

Ciobanu a cunoscut despre existența hotărârii primei instanțe, deoarece a fost

prezent la examinarea în fond a litigiului, fapt confirmat prin procesul-verbal al

ședinței de judecată din 26 martie 2019 (f.d. 119-121), în care s-a stabilit că

deliberarea și pronunțarea hotărârii urma să aibă loc la 10 aprilie 2019, ora 08.40.

acest fapt este recunoscut și de către recurent în cererea din 25 septembrie 2019 (f.d.

152). Astfel, recurentul nu a solicitat instanței de apel repunerea în termen și nu a

probat omiterea termenului de contestare a hotărârii.

Este de menționat că, legislația procedurală de rând cu stabilirea anumitor

drepturi procedurale participanților la proces, instituie și obligația părților de a se

folosi cu bună-credință de drepturile lor procedurale, în scopul contracarării oricăror

3

abuzuri de drepturi, la caz, crearea unei concluzii false de prelungire a termenului

de depunere a apelului. Respectiv, reînnoirea acestui termen pe motive, care nu au

putere de convingere, poate fi contrară principiului securității raporturilor juridice.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă,

sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept

procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în

caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a

actelor de procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de

către judecător sau de participantul care are interes să o invoce. Sancțiunile

procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale

participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

Articolul 6 par. (1) al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal

pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile. În acest

sens, este de menționat că limitarea accesului la o curte sau la un tribunal nu se

conciliază cu art. 6 par. (1) al Convenției decât în cazul în care acestea urmăresc un

scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și

scopul vizat.

Din această perspectivă, instanța de recurs concluzionează că, recursul declarat

de Constantin Ciobanu împotriva încheierilor din 06 august 2019 și 08 august 2019

ale Curții de Apel Chișinău, este neîntemeiat, iar actul de discreție al instanței de

apel urmează a fi menținut de către instanța de recurs.

Luând în considerație cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art. 428 din Codul

de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Constantin Ciobanu.

Se mențin încheierile din 06 august 2019 și 08 august 2019 ale Curții de Apel

Chișinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de ÎCS „Gas

Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL către Constantin Ciobanu cu privire la

încasarea datoriei în mărime de 17359,46 lei pentru consumul fraudulos de energie

electrică, a dobânzii de întârziere în mărime de 8125,18 lei și a cheltuielilor de

judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Ala Cobăneanu,

Judecătorii Galina Stratulat,

Svetlana Filincova

4