2ra-2132/19 — Determinarea cotelor parti, partajarea bunurilor imobile, încasarea sumei

Dosarul nr. 2ra-2132/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central, judecător – A. Braga

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – I. Muruianu, Iu. Cotruță, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

20 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Galina Stratulat

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Vadim Todica,

în cauza civilă la cererea înaintată de Irina Todica către Vadim Todica,

intervenienți accesorii BC ”ProCredit Bank” SA și SRL ”Advalorem”, cu privire la

stabilirea cotelor părți din proprietatea comună, partajarea bunurilor imobile, încasarea

sumei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 03 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Vadim Todica, fiind menținută hotărârea din 05

decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 04 octombrie 2017, Irina Todica a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Vadim Todica, intervenienți accesorii BC ”ProCredit Bank” SA și SRL

”Advalorem”, privind partajarea în natură a apartamentului 37, situat pe str.

XXXXX 128/4, or. XXXXX, mun. Chișinău, cu nr. cadastral XXXXX, a bunului

imobil cu modul de folosință nelocativ, situat în mun. Chișinău, or. XXXXX str.

XXXXX 128/4, cu nr. cadastral XXXXX; încetarea proprietății comune pe cote-

părți prin împărțire asupra automobilelor de model Toyota RAV 4, anul producerii

2008 cu n/î XXXXX și Volkswagen Golf cu n/î XXXXX, și a le transmite în

proprietate lui Vadim Todica în schimbul sultei bănești pentru ½ cotă-parte în

mărime de 230951 lei; încasarea de la SRL ”Advalorem” în beneficiul reclamantei

½ cotă-parte din venitul nerepartizat, ce constituie suma de 1623853 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a invocat, că la 27 iunie 2009,

reclamanta s-a căsătorit cu pârâtul Vadim Todica. Din căsătorie au doi copii - Todica

XXXXX, născut la XXXXX, și Todica XXXXX, născută la XXXXX. La 23 august

2017, Irina Todica a depus la Judecătoria Chișinău, sediul Central cerere de chemare

în judecată cu privire la desfacerea căsătoriei și stabilirea domiciliului copiilor

minori. Totodată, menționează că în perioada căsătoriei soții au procurat:

apartamentul situat în mun. Chișinău, or. XXXXX, str. XXXXX 128/4, cu suprafața

de 122,6 m2, încăperea nelocativă (garaj) situată la aceeași adresă, cu suprafața de

1

17,6 m2, două automobile -Toyota RAV 4 cu n/î XXXXX, cu valoarea de 208460

lei, și Volkswagen Golf cu n/î XXXXX, cu valoarea de 253442 lei.

La fel, reclamanta a indicat că în perioada căsătoriei s-au acumulat mijloace

financiare, adică venitul nerepartizat de la întreprinderea SRL ”Advalorem”, în sumă

de 9743118,76 lei. Fondatori ai acestei întreprinderi sunt trei persoane, printre care

și Vadim Todica, căruia îi revine suma de 3247706,25 lei.

La 10 iulie 2017, reclamanta împreună cu copii a plecat de la fostul soț și a

închiriat un apartament, fapt confirmat prin contractul de locațiune din 10 iulie 2017.

Pârâtul a rămas să locuiască în apartamentul pe cale l-au dobândit împreună în

timpul căsătoriei, la fel și ambele automobile se află la el.

Reclamanta consideră că bunurile imobile urmează a fi partajate, prin atribuirea

fiecărui coproprietar a câte ½ cotă-parte. Cu referire la automobile, a menționat că

acestea urmează să fie atribuite lui Vadim Todica, deoarece după plecarea sa

mijloacele de transport au rămas în gestiunea pârâtului, iar reclamantei urmează să-

i fie atribuită ½ cotă-parte din valoarea automobilelor, care constituie suma de

230951 lei. La fel, consideră, că urmează să-i fie atribuită ½ cotă-parte din venitul

nerepartizat de la întreprinderea SRL ”Advalorem”, ceea ce constituie suma

1623853 lei.

Prin cererea din 12 iunie 2018, reclamanta și-a concretizat cerințele și a solicitat

stabilirea cîte ½ cotă-parte ideală reclamantei și pârâtului din apartamentul 37, situat

pe str. XXXXX 128/4, or. XXXXX, mun. Chișinău, cu nr. cadastral XXXXX, și cîte

½ cotă-parte din bunul imobilul nelocativ, situat în mun. Chișinău, or. XXXXX, str.

XXXXX, 128/4, cu nr. cadastral XXXXX, restul solicitărilor fiind menținute în

modul în care au fost formulate inițial.

Prin hotărârea din 05 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

cererea de chemare în judecată depusă de Irina Todica către Vadim Todica,

intervenienți accesorii BC ”ProCredit Bank” SA și SRL ”Advalorem”, cu privire la

stabilirea cotelor-părți din proprietatea comună, partajarea bunurilor imobile,

încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată a fost admisă parțial.

S-a determinat după Irina Todica și Vadim Todica, câte ½ cotă-parte ideală din

proprietatea comună în devălmășie - apartamentul 37, situat pe str. XXXXX 128/4,

or. XXXXX, mun. Chișinău, cu nr. cadastral XXXXX.

S-a determinat după Irina Todica și Vadim Todica, câte ½ cotă-parte ideală din

proprietatea comună în devălmășie, bunul imobil - încăperi, modul de folosință

nelocativ, situat în mun. Chișinău, or. XXXXX, str. XXXXX 128/4, cu nr. cadastral

XXXXX.

S-a încasat de la Vadim Todica în beneficiul Irinei Todica, contravaloarea a ½

cotă-parte din bunurile mobile proprietate comună în devălmășie, în sumă de 230951

lei, - autoturismele de model Toyota RAV 4, anul producerii 2008 cu n/î XXXXX

și Volkswagen Golf cu n/î XXXXX, anul producerii 2015, înstrăinate de Vadim

Todica.

S-a încasat de la Vadim Todica în beneficiul statului, taxa de stat în sumă de

6928,53 lei.

În rest, pretențiile reclamantei Irina Todica cu privire la încasarea de la

intervenientul accesoriu SRL ”Advalorem”, ½ cotă-parte din venitul nerepartizat ce

constituie suma de 1623853 lei, au fost respinse ca neîntemeiate.

2

Prin decizia din 03 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel depusă de Vadim Todica, fiind menținută hotărârea din 05 decembrie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, potrivit art.123 alin. (2) din

Codul de procedură civilă, faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească

irevocabilă într-o cauză civilă soluționată anterior în instanță de drept comun sau în

instanță specializată sunt obligatorii pentru instanța care judecă cauza și nu se cer a

fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte cauze civile la

care participă aceleași persoane.

În context, instanța de apel a remarcat că potrivit hotărârii Judecătoriei Chișinău,

sediul Central din 12 iulie 2018, se constată că soții Todica nu mai locuiau împreună

din luna iulie 2017, fapt ce se demonstrează prin contractul de locațiune din 10 iulie

2017, prin care Irina Todica a închiriat apartamentul nr.11A din str. Albișoara 80/12

mun. Chișinău, unde locuia împreună cu copiii minori XXXXX Todica și XXXXX

Todica. Astfel, se constată că mijloacele de transport au fost înstrăinate de facto, în

perioada când soții Todica erau în căsătorie, însă nu mai locuiau împreună.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, dacă instanța

judecătorească va constata că unul dintre soți a efectuat înstrăinarea proprietății

comune sau a cheltuit-o cum a crezut de cuviință contrar dorinței celuilalt soț și nu

în interesele familiei sau a tăinuit-o, atunci la împărțire se ia în considerație această

avere ori valoarea ei. Componența proprietății comune a soților se determină din

momentul încetării reale de către soți a raporturilor familiale și a administrării

comune a gospodăriei, dacă după încetarea lor soții nu au procurat o altă proprietate

din mijloace comune.

La 26 septembrie 2019, Vadim Todica a contestat cu recurs decizia din 03 iulie

2019 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar, s-au indicat argumente similare celor din cererea de apel.

Astfel, recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 03

iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 05 decembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central în partea în care s-a admis acțiunea, cu

pronunțarea unei noi decizii prin care să fie respinsă integral cererea de chemare în

judecată.

La 29 octombrie 2019, Irina Todica, prin intermediul avocatului Olga Lozovanu,

a depus referință la cererea de recurs, solicitând respingerea acesteia.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vadim

Todica este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

3

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 03 iulie 2019 și expediată participanților la proces la 23 iulie 2019 (f.d. 155), însă

la materialele cauzei nu se regăsesc înscrisuri care să certifice momentul

recepționării acesteia de către recurent. Astfel, având în vedere faptul că recursul

declarat împotriva deciziei din 03 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost

înregistrat la 26 septembrie 2019, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură

civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

4

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Vadim Todica.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Vadim Todica.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu,

Judecătorii Galina Stratulat,

Svetlana Filincova

5