2ra-2119/19 — declararea nulitatii testamentului, constatarea faptului acceptarii succesiunii

2ra-2119/19 — declararea nulitatii testamentului, constatarea faptului acceptarii succesiunii (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-2119/2019

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (I. Gorlenco)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (T. Berdilă, E. Dvurecenschii, R. Petrov)

Î N C H E I E R E

13 noiembrie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Iulia Readnov,

reprezentată de avocatul Vladimir Chironachi,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Iulia Readnov

împotriva lui Roman Rusu, intervenient accesoriu, notarul public Oxana Chiciuc

privind declararea nulității testamentului,

și cererea reconvențională depusă de Roman Rusu împotriva Iuliei Readnov

privind constatarea faptului acceptării succesiunii,

împotriva deciziei din 23 mai 2019 a Curții de Apel Cahul,

c o n s t a t ă :

La 17 iulie 2015, Iulia Readnov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Roman Rusu privind declararea nulității testamentului nr. 6690 din 14

iulie 2014 și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a indicat că, la 14 iulie

2014, tatăl său Readnov Valeri, decedat la XXX, a întocmit testamentul nr. 6690 prin

care a testat lui Rusu Roman toată averea sa, XXX, care aparținea cu drept de

proprietate bunicii sale, Russu Antonina. Readnov Valeri a decedat peste patru zile

după întocmirea testamentului.

A susținut că, testamentul a fost întocmit la domiciliul lui Rusu Roman, situat în

XXX, prin diferite mijloace dolosive, iar defunctul la momentul întocmirii nu avea

discernământ, așa cum suferea de XXX și în ultima perioadă din viață i se

administrau preparate medicale pentru al lipsi de suferințe precum, carbamazepina,

amitriptilina și sumatripanul.

Mai mult, a indicat că, testatorul a testat o avere care nu-i aparținea la data

întocmirii testamentului și care nu i-a aparținut nici la data decesului, fapt confirmat

prin certificatul din registrul bunurilor imobile. Readnov Valeri, fiul bunicii

reclamantei, nu a acceptat moștenirea după decesul mamei sale Russu Antonina

produs la XXX.

1

Consideră că notarul public, Chiciuc Oxana nu a evaluat corect prezența

discernământul testatorului, așa cum după 4 zile de la întocmirea acestuia, ultimul a

decedat.

Prin încheierea din 19 august 2015 a Judecătoriei Cahul a fost atras în proces în

calitate de intervenient accesoriu, notarul public, Chiciuc Oxana (f.d.20- 21, vol.I).

În procesul judecării pricinii, la 12 noiembrie 2015 Rusu Roman a depus cerere

reconvențională împotriva lui Readnov Iulia, solicitând, constatarea faptului

acceptării succesiunii de către Readnov Valeri a masei succesorale rămasă după

decesul mamei sale Russu Antonina, formată din bunul imobil XXX.

În motivarea cererii a invocat că, la data de XXX a decedat Antonina Russu, fapt

confirmat prin certificatul de deces. Russu Antonina nu a întocmit testamente, fapt

confirmat prin informația din Registrul dosarelor succesorale și a testamentelor

prezentată de notar.

A menționat că, unicul moștenitor legal din clasa I după decesul bunicii a fost fiul

defunctei Readnov Valeri, fapt confirmat prin certificatul de naștere a lui Readnov

Valeri, cât și prin certificatul de căsătorie a Antoninei Russu.

A indicat că Readnov Valeri a acceptat de facto moștenirea după decesul mamei

sale și a administrat-o până la decesul acestuia. Masa succesorală constă din XXX, iar

dreptul de proprietate a Antoninei Russu este confirmat prin informația prezentată de

Oficiul Cadastral, cât și copia dosarului cadastral.

Readnov Valeri nu s-a adresat biroului notarial în termenul opțiunii succesorale

de 6 luni pentru a accepta moștenirea, fapt ce rezultă din informația notarului privind

lipsa unui dosar succesoral însă, a intrat în posesia averii succesorale, a trăit în

apartamentul dat până și după decesul mamei sale Russu Antonina, a achitat taxele

locale, facturile la serviciile comunale.

Prin hotărârea din 28 martie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Iulia Readnov împotriva lui

Roman Rusu, intervenient accesoriu, notarul public Oxana Chiciuc privind

declararea nulității testamentului, ca fiind neîntemeiată.

S-a admis cererea reconvențională depusă de Roman Rusu împotriva Iuliei

Readnov privind constatarea faptului acceptării succesiunii.

S-a constatat faptul acceptării succesiunii de către Valeri Readnov după

decesul mamei sale Antonina Russu.

Prin decizia din 12 iunie 2018 a Curții de Apel Cahul, s-a respins apelul

declarat de avocatul Vladimir Chironachi în interesele apelantei Iulia Readnov și s-a

menținut hotărârea din 28 martie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central.

Prin decizia din 12 decembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis

recursul declarat de Iulia Readnov, reprezentată de avocatul Vladimir Chironachi.

S-a casat decizia din 12 iunie 2018 a Curții de Apel Cahul și s-a remis cauza

spre rejudecare la Curtea de Apel Cahul, în alt complet de judecători.

Prin decizia din 23 mai 2019 a Curții de Apel Cahul, s-a respins apelul declarat

de avocatul Vladimir Chironachi în interesele apelantei Iulia Readnov și s-a

menținut hotărârea din 28 martie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a elucidat pe

deplin circumstanțele de fapt importante pentru soluționarea pricinii, a aplicat corect

normele de drept material și a respectat normele de drept procedural la judecarea

pricinii.

2

Instanța de fond a determinat toate circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea justă a pricinii, a apreciat probele prezentate de părți în corespundere cu

prevederile art. 130 Cod de procedură chilă, corect a aplicat normele de drept

material.

În acest sens, Colegiul judiciar a stabilit că atât în instanța de apel, cît și în

instanța de fond, cu certitudine s-a constatat că, la data de 14 iulie 2014, Readnov

Valeri a întocmit testamentul nr. 6690 prin care a testat lui Rusu Roman XXX.

Defunctul a decedat la data de XXX peste patru zile după întocmirea testamentului.

Cu referință la argumentul apelantului că, Readnov Valeriu la data întocmirii

testamentului 14 iulie 2014 nu dispunea de discernământ din motiv că suferea de

boală incurabilă, făcând trimitere la declarațiile martorilor și concluziile experților,

Colegiul judiciar l-a respins ca neîntemeiat, din următoarele considerente.

Analizând declarațiile martorilor date în ședința instanței de fond, Colegiul

judiciar a reținut că, notarul public, Chiciuc Oxana a declarat că „pânâ la

autentificarea testamentului a discutat cu testatorul și nu i-a trezit nici un fel de dubiu,

...avea un comportament normal”.

Potrivit declarațiilor martorului Pavlova Irina, aceasta a declarat că „în luna iunie-

iulie Readnov Valeri avea o stare adecvată, vorbea normal, înțelegea tot și răspundea la

întrebări, analiza comportamentul oamenilor. Personal i-a pus injecții defunctului,

vitamine și calmante pentru a nu avea dureri de cap. Readnov Valeri înțelegea ce se

petrece în jur”.

Martorul Bodlev Elena, medic de familie, în ședința de judecată a confirmat faptul

că, pacientul înțelegea întrebările, numai că se ținea mereu de cap, având dureri

insuportabile”.

Medicul oncolog Oazibar Valena, a menționat că „Readnov Valeriu avea un

tratament simptomatic, însă preparatele nu puteau să afecteze gândirea pacientului, iar

chimioterapia la fel nu influențează gândirea. A fost prescris tratamentul pentru a

diminua durerile de cap, prin micșorarea presiunii asupra creierului, prevenirea

sindromului de convulsie, efect de calmant, care nu puteau influența discernământul

pacientului”.

Doar felcerul dispecer al AMV, Șeremet Corina, care este mătușa reclamantei

Iulia Readnov, a declarat că „Readnov Valeri nu putea răspunde la întrebările adresate

precum numele, prenumele, data, luna anul nașterii, datele de anchetă, fiind stabilite din

cuvintele concubinei. Starea pacientului nu era adecvată”.

Astfel, Colegiul judiciar a apreciat critic, declarațiile martorului Șeremet Corina,

or, aceste declarații nu coroborează cu celelalte probe din dosar, fiind unicul martor

care a dat asemenea declarații.

Mai mult, declarațiile martorului Șeremet Corina sunt combătute prin declarațiile

notarului public, Chiciuc Oxana, medicul oncolog Gazibar Valeria, medicul de

familie Bodlev Elena, care au relatat cu certitudine starea psihică, comportamentul lui

Readnov Valeri la ziua întocmirii testamentului, posibilitatea acestuia de a-și

manifesta voința la încheierea actelor juridice.

Astfel, instanța de apel a dat credibilitate medicului oncolog Gazibar Valeria,

medicului de familie Bodlev Elena care dețin cunoștințe speciale și de calificare înaltă

în domeniu, mai mult că apelanta nu a prezentat contra probe care ar combate

declarațiile acestora.

Referitor la alegația apelantului că, la data întocmirii testamentului din 14 iulie

3

2014 Readnov Valeri nu era proprietarul bunului testat, motiv din care consideră

această clauză testamentară ca fiind lovită de nulitate conform prevederilor art. 1470

Cod civil, Colegiul judiciar a respins-o ca neîntemeiată or, potrivit art. 1445 Cod civil

testatorul poate prevedea în testament o anumită avere pe care încă nu o stăpânea la

momentul întocmirii testamentului, dar care, la deschiderea succesiunii, trebuie să fie

în proprietatea sa.

Colegiul judiciar a menționat că, instanța de fond corect a constatat și pus la baza

respingerii acestui argument, faptul că la ziua semnării testamentului, Readnov

Valeri, locuia în imobilul mamei sale decedate Russu Antonina, achita impozitele și

serviciile comunale, respectiv acționa ca un moștenitor legal care a intrat de facto în

administrarea patrimoniului succesoral, motiv din care s-a considerat proprietarul

bunului imobil.

Faptul că Readnov Valeri nu a reușit să înregistreze moștenirea legală după

decesul mamei sale în timpul vieții, nu-l decade de dreptul la moștenire, în situația în

care este unicul moștenitor legal și de către Russu Antonina nu a fost lăsat un

testament.

Colegiul judiciar reține că, instanța de fond corect a concluzionat faptul că

Readnov Valeri a intrat de facto în posesiunea masei succesorale, prin administrarea

patrimoniului succesoral, achitarea taxelor și serviciilor comunale, fiind dovedită

voința ultimului de a primi moștenirea și respectiv de a deveni în viitor proprietarul

bunului moștenit.

Instanța de apel a reținut că, prin intrarea în posesiune de fapt se înțelege

administrarea, asigurarea, exercitarea folosinței asupra bunurilor succesorale,

perceperea chiriei de la locatarii care locuiesc în casa defunctului, achitarea

cheltuielilor comunale aferente imobilului din masa succesorală, plata impozitelor și

alte acte ce demonstrează intenția moștenitorului de a accepta moștenirea.

În temeiul art. 1500 alin. (l) Cod civil, în cazul succesiunii legale, moștenitori cu

drept de cotă egală sânt: a) de clasa I - descendenții (fii și fiicele celui ce a lăsat

moștenirea, la fel și cei născuți vii după decesul lui, precum și cei înfiați), soțul

supravețuitor și ascendenții privilegiați (părinții, înfietorii) celui ce a lăsat moștenirea.

Astfel, Readnov Valeri, fiind fiul defunctei Russu Antonina și moștenitor legal de

gr.I al acesteia, a acceptat de facto moștenirea rămasă după decesul acesteia, prin

intrarea în posesia patrimoniului succesoral.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul apelantului că, Rusu Roman

nu are vocație succesorală pentru acceptarea succesiunii defunctei Russu Antonina,

invocând că acest fapt nu dă posibilitate acestuia de a participa la partajul averii

succesorale or, Rusu Roman a exercitat doar dreptul de a obține constatarea

judecătorească a faptului acceptării succesiunii de către Readnov Valeri după decesul

mamei sale Russu Antonina.

La 23 iulie 2019 Iulia Readnov, reprezentată de avocatul Vladimir Chironachi a

declarat recurs împotriva deciziei din 23 mai 2019 a Curții de Apel Cahul, solicitând

casarea deciziei recurate, casarea hotărârii din 28 martie 2018 a Judecătoriei Cahul,

sediul Central, cu emiterea pronunțarea unei hotărîri noi prin care cererea de

chemare în judecată să fie admisă integral și respinsă acțiunea reconvențională.

În motivarea recursului a indicat că testatorul, poate dispune pentru cauză de

moarte, prin testament doar de bunurile sale. Testamentul sau dispoziția

testamentară prin care testatorul testează bunurile ce aparțin altei persoane este nul,

4

deoarece în acest caz se prezumă că testatorul a fost în eroare asupra obiectului

actului juridic, crezând că este proprietarul bunului testat.

Mai mult, fiind întocmit un testament autentic, consideră că inclusiv și notarul

urma să facă atât individualizarea bunului, cît și să verifice dacă testatorul este

proprietarul bunului testat.

A indicat că toate aceste circumstanțe, induc prezumția relei voințe a

participanților în cadrul acestui raport juridic, care este unul meschin și care nu

relevă voința defunctului Readnov Valerii, decedat în trei zile de la întocmirea

testamentului contestat. Mai mult, clauza testamentară prevede expres - „Din

patrimoniu - XXX, care la data decesului meu îmi va aparține”. La data decesului

însă proprietar al acestui apartament este o altă persoană și nu testatorul Readnov

Valerii. Gratificarea astfel era posibilă doar în cazul în care, bunul imobil aparținea

cu drept de proprietate defunctului, neînregistrarea, neperfectarea actelor de

proprietate poate fi calificată ca o nedorință a testatorului de a transmite acel bun în

temeiul clauzei testamentare, fapt care nu a fost reținut de instanța de fond, cît și de

cea de apel. Transmiterea în baza testamentului era posibilă doar în cazul în care

Readnov Valeriu era proprietar al bunului testat.

Datorită faptului că la data întocmirii testamentului (14.07.2014) Readnov

Valerii nu era proprietar al bunului testat, consideră această clauză testamentară ca

fiind lovită de nulitate conform art. 1470 Cod civil.

A menționat că 4 zile înainte de deces, XXX afecta direct discernământul lui

Readnov Valeriu. Mai mult, inclusiv și în concluzia din raportul de expertiză din

data de 21.09.2017, se menționează că în majoritatea cazurilor XXX afectează

discernământul persoanei fizice. Această concluzie nu este contrazisă nici de cel de

al doilea raport de expertiză din data de 09.02.2017. Datorită lipsei de probe

suplimentare experții sunt în imposibilitate să se expună asupra existenței sau nu a

discernământului la momentul întocmirii testamentului. Inclusiv raportul de

expertiză din 09.02.2017 prevede expres că „Materialele dosarului civil și actele

medicale anexate nu conțin că în perioada semnării testamentului și pînă la deces

Readnov Valeriu ar fi avut careva dereglări psihice”. Astfel imposibilitatea de a

stabili dacă Readnov Valeriu conștientiza efectele actului juridic întocmit nu poate

fi stabilită datorită lipsei de probe suplimentare.

Totuși consideră că la data întocmirii testamentului 14.07.2014 Readnov

Valeriu nu dispunea de discernămînt făcând trimitere la declarațiile martorilor și

concluziile experților.

A indicat că la momentul întocmirii testamentului din 14.07.2017 Readnov

Valeri suferea de cancer pulmonar cu multiple metastaze în ficat și creier, însă în

dosarul civil și documentația medicală prezentată nu erau prezentate date

concludente referitor la starea lui psihică la data semnării testamentului, de aceea

experții judiciari erau în imposibilitate de a se pronunța asupra discernământului lui

Readnov Valeri la data de 14.07.2014.

S-a indicat că în fișele medicale prezentate nu sunt date dacă Readnov Valeri a

utilizat preparate medicamentoase care ar fi influențat asupra conștientizării și

dirijării acțiunilor sale în perioada întocmirii testamentului din 14.07.2014.

Ulterior, având în vedere că conform fișei medicale a decedatului Readnov Valeri

suferea de cancer pulmonar cu multiple metastaze în ficat și creier și în baza

documentelor prezentate după decesul persoanei, pentru constatarea stării psihice a

5

defunctului la momentul întocmirii testamentului, instanța a dispus efectuarea încă

a unei expertize.

Astfel, conform raportului de expertiză judiciară nr. 460 din 09.02.2018 în

concluzie experții au indicat că în perioada întocmirii testamentului din 14.07.2014

Readnov Valeri suferea de XXX, dar nu prezenta careva dereglări psihice, nu

suferea de careva maladie psihică cronică, deci în perioada semnării testamentului

din 14.07.2014 Readnov Valeri putea acționa cu discernământ.

Materialele dosarului civil și actele medicale anexate nu conțin date că în

perioada 15.07.2014-18.07.2014 (până la deces - XXX) Readnov Valeri ar fi avut

careva dereglări psihice. La baza respingerii acțiunii inițiale privind declararea

nulității testamentului nr. 6690 din 14 iulie 2014, instanțele au pus concluziile

raportului de expertiză judiciară nr. 460 din 09 februarie 2018. Raportul de

expertiză judiciară nr. 460 din 09 februarie 2018 nu poate fi considerat drept probă

exclusivă care ar justifica cu desăvârșire circumstanțele invocate în favoarea

respingerii acțiunii.

Prin concluziile din raport nu este stabilită realitatea stării de discernământ al

testatorului la momentul întocmirii și semnării testamentului. Aceasta deoarece

ambele expertize au fost efectuate de aceiași experți, având aceleași obiective, lista

materialelor și obiectelor prezentate spre expertizare fiind aceeași: materialele

dosarului civil nr. 2-803/15, documentația medicală pe numele lui Readnov Valeri:

fișa medicală a bolnavului de ambulatoriu nr. 025/e pe numele lui Readnov Valeri,

fișa medicală de staționar nr. 13445/1761 din cadrul IMPS Institutul Oncologic,

însă cu concluzii modificate.

A susținut că Curtea de Apel și-a întemeiat concluziile pe o opinie a acelorași

experți, având la baza aceleași documente, dar cu concluzii opuse și

neconvingătoare.

A indicat că instanțele de judecată au interpretat eronat prevederile art. 1516

Cod civil. Nulitatea clauzei testamentare prin care testatorul testează XXX, are drept

efect pierderea vocației succesorale testamentare a pîrîtului Rusu Roman. Din aceste

considerente cererea reconvențională urmează să fie respinsă, din motive că Rusu

Roman nu dispune de vocație succesorală de a culege patrimoniul succesoral al

defunctei Russu Antonina.

Actele prevăzute la art. 1516 Cod civil, privind acceptarea succesiunii, au un

caracter individual „ intuitu personae” ceia ce incubă posibilitatea exclusivă doar a

lui Readnov Valeriu, de a accepta succesiunea în urma decesului mamei sale.

Această condiție este stipulată și în testamentul contestat și anume - „care la data

decesului meu îmi va aparține”. Neexercitarea actelor privind dobândirea dreptului

de proprietate, care au un caracter personal, urmează să fie interpretate ca o

neconcordanță a dispoziției testamentare prevăzute la punctul 1 din testament.

Acceptarea patrimoniului succesoral în temeiul art. 1516 Cod civil putea fi realizată

doar de către cel care are vocație succesorală la acel moment și anume Readnov

Valerii, mai mult ca atât acesta urma să aibă și capacitate succesorală pentru a

exercita actele prevăzute de art. 1516 Cod civil, adică trebuia să fie în viață.

Constatarea acestui fapt, după decesul beneficiarului, nu poate fi realizată de către

terțe persoane în temeiul caracterului personal al acestuia.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 23 mai 2019 a Curții de Apel

Cahul a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 02 iulie 2019

6

(f.d. 231, vol.II). Astfel, recursul declarat la 23 iulie 2019 de Iulia Readnov,

reprezentată de avocatul Vladimir Chironachi, se consideră a fi depus în termenul

prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Cod de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Iulia Readnov, reprezentată de

avocatul Vladimir Chironachi, este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

7

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Iulia Readnov, reprezentată de

avocatul Vladimir Chironachi, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege,

condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor

imputate instanțelor inferioare, o minimă argumentare a criticii în drept, precum și

indicarea probelor pe care se bazează.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună

de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell c. Irlandei,

decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocate în prezenta cauză sunt similare celor indicate în procesul judecării asupra

cărora instanța de apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Iulia Readnov, reprezentată de avocatul

Vladimir Chironachi.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

8

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Iulia Readnov, reprezentată de

avocatul Vladimir Chironachi.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

9