3ra-1285/19 — contestarea partiala a actului administrativ individual defavorabil

3ra-1285/19 — contestarea partiala a actului administrativ individual defavorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.3ra-1285/19

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud: A.Bostan, A.Pahopol, V.Negru)

ÎNCHEIERE

13 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursurilor depuse de Consiliul Superior al

Magistraturii,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de Ion Druță și

Radu Țurcanu împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la

contestarea parțială a actului administrativ individual defavorabil,

împotriva hotărârii din 24 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

cererea de chemare în judecată a fost admisă,

c o n s t a t ă:

La 4 iulie 2019 Ion Druță și Radu Țurcanu au depus în instanța de

contencios administrativ competentă – Curtea de Apel Chișinău, cerere de

chemare în judecată în ordinea contenciosului administrativ împotriva

Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la contestarea parțială a actului

administrativ individual defavorabil.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că, în urma concursului

organizat de Consiliul Superior al Magistraturii, Ion Druță a fost numit prin

hotărârea nr. 76 din 3 mai 2018 a Parlamentului pe un termen de 4 ani în funcția

de Președinte al Curții Supreme de Justiție, iar în rezultatul concursului

organizat de Consiliul Superior al Magistraturii, Radu Turcanu a fost numit prin

decretul nr.187 din 20 mai 2017 a Președintelui Republicii Moldova pe un

termen de patru ani în funcția de Președinte al Judecătoriei Chișinău.

Reclamanții au menționat că la 25 iunie 2019 Consiliul Superior al

Magistraturii a adoptat hotărârea nr. 211/13 emisă pe marginea notei

informative a unui judecător, prin care s-a luat act de nota informativă a unui

judecător. S-a sesizat Inspecția judiciară din cadrul CSM pentru verificarea

informației expuse în nota informativă de judecător. Președintele Curții

Supreme de Justiție, Ion Druță, a fost înlăturat de la exercitarea funcției

administrative în cadrul Curții Supreme de Justiție, până la rămînerea definitivă

1

a hotărârii emise în baza informației prezentate de judecător. Interimatul funcției

de președinte al Curții Supreme de Justiție s-a dispus a fi asigurat de Tatiana

Vieru, vicepreședinte al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție. Președintele Judecătoriei Chișinău,

Radu Țurcanu și vicepreședinții Corneliu Guzun, Dorin Dulghieru, Ghenadie

Pavliuc și Vitalie Stratan au fost înlăturați de la exercitarea funcției

administrative în cadrul Judecătoriei Chișinău, până la rămînerea definitivă a

hotărârii emise în baza informației prezentate de judecător. De asemenea, a fost

înlăturat de la exercitarea funcției de inspector-judecător principal al Inspecției

judiciare, Nicolae Clima. În acest sens, în continuare au fost desemnați:

judecătorul Stella Bleșceaga pentru exercitarea interimatului funcției de

președinte al Judecătoriei Chișinău și vicepreședinte al Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani; judecătorul Alexandru Sandu pentru exercitarea interimatului

funcției de vicepreședinte al Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana; judecătorul

Viorica Puica pentru exercitarea interimatului funcției de vicepreședinte al

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, până la completarea funcției în modul

stabilit de lege; judecătorul Viorica Dodon pentru exercitarea interimatului

funcției de vicepreședinte al Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani; judecătorul

Nicolae Șova pentru exercitarea interimatului funcției de vicepreședinte al

Judecătoriei Chișinău, sediul Central; a fost desemnată Ioana Chironeț,

inspector-judecător, pentru exercitarea interimatului funcției de inspector-

judecător principal al Inspecției judiciare din cadrul Consiliului Superior al

Magistraturii, începând cu data de 25 iunie 2019. A fost revocat judecătorul

Curții Supreme de Justiție, Oleg Sternioală, din funcția de membru al Colegiului

de evaluare a performanțelor judecătorilor. A fost anunțat concurs pentru

suplinirea funcției vacante de membru al Colegiului de evaluare a

performanțelor judecătorilor din rândul judecătorilor, reprezentând Curtea

Supremă de Justiție.

În opinia lor, hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii contestată la

caz, reprezintă un act administrativ individual, defavorabil, ilegal, arbitrar și

contrar principiilor de organizare judiciară: principiul independenței puterii

judecătorești și a judecătorului, inamovibilității, legalității răspunderii

disciplinare. Or, conform reclamanților, soluția ,,de înlăturare” din funcțiile

administrative a persoanelor enumerate este o măsură neprevăzută de lege și

poate fi apreciată în același timp ca o sancțiune disciplinară camuflată de

eliberare din funcția de președinte/vicepreședinte, fiind lipsită nu numai de bază

legală dar și suport factologic, ea fiind pregătită în prealabil și propusă ilegal de

către membrul raportor al Consiliului.

Mai mult ca atât, au indicat că această măsură pe lângă faptul că nu este

prevăzută în competența Consiliului, contravine principiului independenței

judecătorului, asigurat prin: a) procedura de înfăptuire a justiției; b) procedeul

de numire, suspendare, demisie și eliberare din funcție; c) declararea

inviolabilității lui; d) secretul deliberărilor și interzicerea de a cere divulgarea

lui; e) stabilirea răspunderii pentru lipsa de stimă față de judecată, judecători și

pentru imixtiune în judecarea cauzei; f) alocarea resurselor adecvate pentru

2

funcționarea sistemului judiciar, crearea de condiții organizatorice și tehnice

favorabile activității instanțelor judecătorești; g) asigurarea materială și socială

a judecătorului; h) alte măsuri, prevăzute de lege.

Or, după cum a fost invocat în acțiune, unicele măsuri prevăzute de lege

față de judecătorii care exercită funcții de președinte/vice-președinte al

instanțelor judecătorești sunt expres consacrate de către lege, și anume: a)

suspendarea; b) eliberarea din funcția de președinte/vice președinte. Iar în

condițiile în care măsura întreprinsă de autoritatea publică nu este prevăzută de

lege, a priori nu poate fi examinată proporționalitatea acesteia, și prin urmare

principiul proporționalității este încălcat.

Tot în argumentarea încălcării competenței, au fost invocate și

prevederile art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Consiliul Superior al

Magistraturii nr. 437 din 19.06.1996, potrivit cărora Consiliul are doar

competență în condițiile legii ,,de a face propuneri Președintelui Republicii

Moldova sau, respectiv, Parlamentului de numire, promovare la o instanță

superioară, transferare la o instanță de același nivel sau la o instanță inferioară,

de numire în funcția de președinte sau de vicepreședinte de instanță ori de

eliberare din funcție a judecătorilor, președinților și vicepreședinților instanțelor

judecătorești”, iar conform alin. (3) al acestui articol, întru exercitarea funcțiilor

sale, Consiliul Superior al Magistraturii are următoarele competențe în

domeniul respectării disciplinei și eticii judecătorilor: în baza hotărârii

colegiului disciplinar, înaintează Președintelui Republicii Moldova sau, după

caz, Parlamentului propunerea privind eliberarea din funcția de președinte sau

vicepreședinte al instanței de judecată sau privind eliberarea din funcția de

judecător.

Plus la aceasta, prin prisma art. 4 alin. (1) lit. e) din Legea cu privire la

Consiliul Superior al Magistraturii, Consiliul dispune interimatul funcției de

președinte sau de vicepreședinte al judecătoriei, al Curții de Apel sau al Curții

Supreme de Justiție, în cazul vacantei funcției sau suspendării din funcție a

acestora, până la completarea funcției vacante în modul stabilit de lege sau

anularea suspendării.

Cu referire la legalitatea procedurii emiterii actului administrativ

contestat, reclamanții au indicat că, la emiterea hotărârii contestate a fost

încălcat principiul cercetării din oficiu, care presupune că autoritatea publică

înainte de a adopta un act administrativ individual este obligată să cerceteze

starea de fapt din oficiu potrivit prevederilor art. 22 și 85 - 87 Codul

administrativ și să ofere posibilitate participanților la procedura administrativă

să participe la cercetarea stării de fapt.

La fel, s-a indicat că, înaintea emiterii unui act administrativ individual

defavorabil, participantul are dreptul să fie audiat în legătură cu faptele și

circumstanțele relevante pentru actul ce urmează a fi emis, condiții însă ce nu se

atestă la caz. În speță a fost încălcat și principiul securității raporturilor juridice,

deoarece actele administrative individuale de numire a reclamanților în funcțiile

administrative nominalizate în cadrul instanțelor judecătorești reprezintă acte

administrative incontestabile potrivit art. 140 Codul administrativ, cu atât mai

3

mult că actul contestat este lipsit de elementul motivării, potrivit art.118 alin.(1)

din Codul administrativ.

Din considerentul că după cum a fost invocat în acțiune, prin adoptarea

actului contestat a fost încălcat art. 116 alin. (1), (3), (4) și (6) din Constituție și

actul respectiv vine în contradicție evidentă cu prevederile art. 123 alin. (1) din

Constituție, precum și cu prevederile art. 14 alin. (1) din Legea cu privire la

statutul judecătorului, a fost depusă prezenta acțiune, Ion Druță și Radu Țurcanu

solicitând anularea punctelor 3, prin care s-a dispus înlăturarea de la exercitarea

funcției administrative în cadrul Curții Supreme de Justiție, a președintelui, Ion

Druță, până la rămînerea definitivă a hotărârii emise în baza informației

prezentate de un judecător și 4, prin care s-a dispus înlăturarea președintelui

Judecătoriei Chișinău, Radu Țurcanu, de la exercitarea funcției administrative în

cadrul Judecătoriei Chișinău, până la rămânerea definitivă a hotărârii emise în

baza informației prezentate de un judecător, din hotărârea nr. 211/13 din 25

iunie 2019 a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la nota informativă

a unui judecător.

Prin hotărârea din 24 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, cererea de

chemare în judecată depusă de Ion Druță și Radu Țurcanu a fost admisă, fiind

anulat, ca fiind ilegal punctul 3 din hotărârea nr. 211/13 din 25 iunie 2019 a

Consiliului Superior al Magistraturii privind înlăturarea de la exercitarea

funcției administrative în cadrul Curții Supreme de Justiție, a președintelui Ion

Druță până la rămânerea definitivă a hotărârii emise în baza informației

prezentate de un judecător, și punctul 4 din hotărârea nr. 211/13 din 25 iunie

2019 a Consiliului Superior al Magistraturii privind înlăturarea președintelui

Judecătoriei Chișinău - Radu Țurcanu de la exercitarea funcției administrative

în cadrul Judecătoriei Chișinău până la rămânerea definitivă a hotărârii emise în

baza informației prezentate de un judecător.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin hotărârea

contestată, în privința reclamanților s-a dispus aplicarea unei măsuri care nu este

prevăzută de legislație și nu se regăsește în lista atribuțiilor prevăzute de lege în

competența Consiliului Superior al Magistraturii.

La acest capitol, instanța a considerat necesar a remarca că, deși norma

alin. (5) al art. 4 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii,

prevede că în scopul realizării funcțiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii

poate avea și alte competențe în condițiile legii, totuși nici o normă legală în

vigoare nu stabilește condițiile în care Consiliul ar putea în lipsa unei constatări

legale de comitere a unei abateri cel puțin disciplinare să înlăture judecătorii de

la exercitarea funcțiilor administrative. Deși, Plenul a dispus sesizarea Inspecției

judiciare referitor la faptele indicate în nota informativă vizată, în cadrul

judecării cauzei, contrar sarcinei probațiunii în materie de contencios

administrativ și contrar obligației impuse de instanță, în mod repetat, în sarcina

pârâtului acțiunii, ultimul nu a prezentat instanței dosarul administrativ și alte

înscrisuri care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat.

Plus la aceasta, la adresarea Consiliului Superior al Magistraturii către

Procuratura Generală privind examinarea faptelor incluse în nota informativă a

4

unui judecător în ordinea prevăzută de Codul de procedură penală, prin

răspunsul Procurorului General Interimar, nr.22-143/19-567 din 19 iulie 2019,

Consiliului Superior al Magistraturii s-a comunicat despre lipsa temeiurilor

pentru înregistrarea și examinarea acestora în ordinea prevăzută de art. 274 din

Codul de procedură penală și lipsa unei bănuieli rezonabile că ar fi fost comisă

infracțiunea prevăzută de art. 303 din Codul penal.

Instanță de judecată a mai reținut că, obiectul procedurii de contencios

administrativ în speță este în principiu verificarea legalității măsurii de

înlăturare din funcțiile administrative și nu faptele care ar forma subiectul unei

proceduri disciplinare. Însă având în vedere că măsura întreprinsă de pârât

produce efectele specifice unei sancțiunii disciplinare, instanța a analizat

tangențial aspectele legale care se referă la procedura disciplinară.

În continuare, Curtea de Apel Chișinău a subliniat că măsura aplicată

reclamanților ,,înlăturarea de la exercitarea funcției administrative” nu este

prevăzută de lege, or, în cazul constatării unor abateri disciplinare, autoritatea

competentă putea dispune aplicarea față de judecător exclusiv a sancțiunilor

prevăzute de lege.

Aici s-a menționat că măsura aplicată reclamanților ,,înlăturarea de la

exercitarea funcției administrative” echivalează cu eliberarea din funcția

administrativă, competența materială care revine, doar în condițiile legii,

Președintelui și Parlamentului R.Moldova.

Respectiv, analizând legalitatea actului administrativ individual prin

prisma principiului proporționalității, instanța de judecată a constatat că prin

măsura aplicată în privința reclamanților, s-a adus atingere în mod indubitabil

drepturilor și libertăților acestora, deoarece aceasta nu este prevăzută de

legislația în vigoare, fapt care denotă cert ilegalitatea actului contestat.

În acest sens, instanța a remarcat că, măsura aplicată prin actul contestat,

nu este prevăzută de lege, iar drept urmare aceasta nu este potrivită și necesară

pentru atingerea scopului urmărit în temeiul împuternicirii atribuite prin lege,

or, scopul urmărit rezidă în exercitarea atribuțiilor atribuite prin lege, iar legea

nu atribuie competența de a înlătura de la exercitarea atribuțiilor administrative.

Mai mult ca atât, Consiliul este garantul independenței autorității judecătorești,

fapt care îl obligă de a acționa strict în limitele prevăzute de lege, iar în speță,

contrar principiului supremațieii legii s-a dispus aplicarea unei măsuri

neprevăzute de lege în sfera atribuțiilor Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin urmare, în situația în care măsura dispusă de autoritatea publică

excede condițiile stabilite de lege la competența și procedura de aplicare a

acesteia, cu certitudine rezultă caracterul ilegal în atingerea scopului urmărit în

temeiul împuternicirii atribuite prin lege garantului independenței autorității

judecătorești.

Plus la aceasta, Curtea de Apel Chișinău a reținut că Consiliul Superior al

Magistraturii contrar art. 70 alin. (1) și (2) din Codul administrativ nu a

înștiințat participanții la procedura administrativă.

Or, din norma respectivă reiesă că „dacă inițiază o procedură

administrativă din oficiu, autoritatea publică informează în scris participanții

5

despre aceasta în decursul unui termen rezonabil. Dacă inițiază o procedură

administrativă la cerere și la procedură participă și alte persoane, autoritatea

publică îi informează în scris, în decursul unui termen rezonabil, despre

procedura inițiată”.

Astfel, hotărârea nr.211/13 din 25 iunie 2019 a Consiliului Superior al

Magistraturii cu privire la nota informativă a unui judecător a fost emisă cu

încălcarea procedurii prevăzute de lege.

Or, deși normele legale stabilesc expres obligativitatea autorității publice

de a asigura condițiile participării în procedura administrativă a persoanelor ale

căror drepturi și interese sunt sau pot fi lezate, în speță, Consiliul Superior al

Magistraturii a emis hotărârea contestată fără a informa reclamanții despre

dreptul lor de intervenire în procedura administrativă și fără a audia persoanele

vizate pe marginea faptelor imputate, până la aplicarea în privința acestora a

măsurii de sancționare prin ,,înlăturarea de la exercitarea atribuțiilor

administrative”. Dreptul persoanei de a fi audiat în legătură cu faptele și

circumstanțele relevante pentru actul ce urmează a fi emis, este stabilit expres

de lege și tot legea stabilește că Consiliul Superior al Magistraturii își exercită

atribuțiile în condițiile legii.

La acest capitol, instanța a reținut că actul administrativ individual

contestat în cauză, a fost emis cu încălcarea normelor de drept care

reglementează procedura de emitere a actelor administrative.

Completul judiciar a explicat că, în cauza de contencios administrativ se

contestă un act administrativ individual defavorabil reclamanților, legalitatea

căruia legea o condiționează și de calitatea motivării acestuia.

În cauză, actul administrativ individual contestat a fost emis în lipsa

inițierii unei proceduri administrative, or, motivarea actelor administrative

defavorabile trebuie să conțină obligatoriu o descriere succintă a procedurii

administrative care a stat la baza emiterii actului: investigații, probe, audieri,

opinii ale participanților contrare conținutului final al actului etc.

Totodată, analizând conținutul actului administrativ contestat, instanța a

constatat că, la emiterea acestuia, Consiliul Superior al Magistraturii s-a bazat în

motivare pe prevederile Hotărârii nr. 39 din 8 iunie 2019 a Parlamentului

R.Moldova pentru adoptarea Declarației cu privire la recunoașterea caracterului

captiv al statului Republica Moldova, prin care, Parlamentul Republicii

Moldova, în calitatea sa de organ reprezentativ suprem al poporului și unică

autoritate legislativă a statului potrivit art. 60 din Constituția Republicii

Moldova, confirmat în această funcție ca urmare a alegerilor parlamentare din

24 februarie 2019, a constaat că instituțiile de stat și de drept ale țării au fost

capturate.

Însă, în conformitate cu prevederile art.121 alin. (1) din Regulamentul

Parlamentului R.Moldova, actele exclusiv politice ale Parlamentului constituie

manifestări de voință ale autorității legislative, care produc efecte politice și nu

au forța actelor normative.

Instanța de judecată a menționat că, motivarea juridică a actului

administrativ individual contestat prin trimitere la Declarația cu privire la

6

recunoașterea caracterului captiv al statului Republica Moldova, care reprezintă

un act cu caracter exclusiv politic, confirmă și faptul că actul administrativ

individual contestat poartă un caracter politic, fapt care contravine normelor

constituționale care reglementează separarea puterilor în stat și principiului

independenței autorității judecătorești și judecătorului.

Or, Declarația în cauză stabilește numai politicile în domeniu și

nicidecum nu ocolirea normei legale și încălcarea procedurilor legale. Instanța

de judecată analizând conținutul declarației nominalizate denotă că aceasta

stabilește politicile decapturării și dezoligarhizării statului, iar politicile necesită

a fi realizate anume în baza normelor legale. Politicile argumentează modificări

intense în legislație, dar nu încălcarea normelor de drept.

Astfel, instanța de judecată a reținut că, în condițiile statului de drept nici

o autoritate publică nu se poate ascunde după Declarația în cauză, și mai mult

aceasta nu poate să constituie argument de nerespectare a principiului legalității,

având în vedere că ea are doar o conotație strict politică și nici într-un caz forța

unui act normativ.

Mai mult ca atât, Hotărîrea nr. 39 din 8 iunie 2019 a Parlamentului

R.Moldova pentru adoptarea Declarației cu privire la recunoașterea caracterului

captiv al statului Republica Moldova, nici nu poate fi cu aplicare directă și

excepțională, deoarece în art. 121 alin. (1) din Regulamentul Parlamentului

R.Moldova, în temeiul căruia a fost adoptată, se indică direct că nu deține forța

unui act normativ. Or, activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor

administrative individuale și normative, realizate de autoritățile publice în regim

de putere publică, prin care se organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit

legea, iar actele cu caracter politic nu au putere de lege. Aplicarea în speță a

unui act cu caracter exclusiv politic, contravine principiului statului de drept,

statuat în preambulul Convenției Europene, potrivit căruia principiul statului de

drept este ,,un element al patrimoniului spiritual comun al statelor membre ale

Consiliului Europei” și se referă la Convenție în ansamblu. Acest principiu al

statului de drept a fundamentat, în special, cerința stabilită de Curte privind

protecția adecvată împotriva ingerințelor arbitrare ale puterii publice.

Tot aici, instanța a mai considerat necesar a menționa că, obiectivele

Declarației cu privire la recunoașterea caracterului captiv al statului Republica

Moldova, țin de eliberarea statului capturat prin acțiunile concrete ce nu țin de

situația de caz concretă. Examinarea notei informative depuse de judecătorul

Mihai Murguleț la 24 iunie 2019, urma să fie efectuată cu strictețe în limitele

normei legale, urmând să contribuie la consolidarea statului de drept.

Prin urmare, influența policită exercitată asupra autorității judecătorești

vine să încalce normele și principiile statului de stat, fapt ce este inadmisibil.

În acest sens, la caz s-au reținut statuările Curți Constituționale expuse în

hotărîrile sale nr.22 din 5 septembrie 2013 și nr.26 din 11 noiembrie 2014,

potrivit cărora, ,,într-un stat de drept este esențială obligația de respectare a

Legii Supreme, care reprezintă garantul drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului. La rândul său, o condiție primordială de edificare și funcționare a

unui stat de drept constituie realizarea principiului separației puterilor în stat”.

7

Or, în mecanismul statal de apărare a drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului un factor de primă importanță îl constituie buna

funcționare a autorităților judecătorești. Protecția judiciară efectivă și completă

se poate realiza doar în condițiile unei adevărate independențe a autorității

judecătorești, în special a judecătorului - exponent al puterii judecătorești. Acest

fapt impune asigurarea autonomiei și independenței puterii judecătorești,

reglementarea constituțională a limitelor și principiilor activității sale.

S-a mai reținut de către Curtea de Apel Chișinău că principiul legalității,

care stă la baza justiției, prezumă caracterul legal al instanței judecătorești prin

asigurarea independenței, imparțialității judecătorilor și supunerii lor numai

legii, iar independența judecătorului constituie un factor determinant în

realizarea accesului liber la justiție - drept fundamental garantat de articolul 20

din Constituție.

Respectiv, în speță, Consiliul Superior al Magistraturii nu dispune de un

drept discreționar la emiterea hotărârii contestate, deoarece conform art. 16 alin.

(1) Codul administrativ „Dreptul discreționar al autorității publice reprezintă

posibilitatea acesteia de a opta între mai multe soluții posibile corespunzătoare

scopului legii atunci cînd aplică o dispoziție legală”.

Instanța de judecată a constatat că dreptul discreționar în esență oferă

autorității publice prerogativa de a opta între mai multe soluții stabilite de lege

pentru realizarea scopului legii când aplică o dispoziție legală. Astfel, dreptul

discreționar oferă posibilitatea autorității publice de a alege una din măsurile

oficiale prevăzute de norma de drept. În același sens, art. 137 alin. (1) Codul

administrativ prevede că, în exercitarea dreptului discreționar atribuit,

autoritățile publice trebuie să acționeze cu bună-credință în limitele legal

stabilite și cu respectarea scopului pentru care le-a fost atribuit dreptul.

Prin urmare, Consiliul Suprerior al Magistraturii în condițiile cauzei nu

dispune de un drept discreționar, în special, reieșind cu certitudine din faptul că

măsura de înlăturare din funcțiile administrative a reclamaților nu este prevăzută

de lege.

Referitor la argumentul pârâtului invocat în referința depusă precum că,

hotărârea motivată a Plenului CSM nr.211/13 din 25.06.2019 conține

considerentele care justifică emiterea acestui act, fiind expuse temeiurile de fapt

și de drept, care au stat la baza adoptării acesteia, cât și oportunitatea emiterii

actului administrativ, acesta a fost considerat neîntemeiat, deoarece temeiurile

de fapt și de drept indicate în conținutul motivat al hotărârii contestate contravin

preglementărilor legale în vigoare, iar oportunitatea actului administrativ, nu

justifică încălcările de lege admise la emiterea acestuia.

De asemenea, argumentul pârâtului potrivit căruia, garanțiile stabilite prin

lege pentru reclamanți la capitolul exercitarea funcțiilor administrative nu pot

prevala asupra încrederii cetățenilor în justiție, a fost considerat ca fiind eronat

și contrar propriilor afirmații. Or, inadmisibilitatea dispunerii în privința

reclamanților a unei măsuri neprevăzute de lege, cu încălcarea procedurii legale,

reprezintă acțiuni care denotă arbitrariul în activitatea autorităților statului și

compromit imaginea sistemului judecătoresc, în circumstanțele în care la baza

8

actului administrativ contestat emis în privința unor judecători, a stat un act cu

caracter exclusiv politic.

În contextul celor supra-elucidate, instanța de judecată a conchis asupra

temeiniciei acțiunii, cerințele urmând a fi admise, iar actul administrativ

individual contestat în parte, urmează a fi anulat ca fiind contrar legii. Or, la caz

sunt întrunite cumulativ ambele cerințe pentru admiterea acțiunii în contestare,

și anume: ilegalitatea actului administrativ individual și vătămarea drepturilor

reclamantului.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea hotărârii enunțate, la 7 august 2019,

Consiliul Superior al Magistraturii, reprezentat de președintele interimar Dorel

Musteață a contestat-o cu recurs nemotivat, solicitând casarea acesteia,

invocându-se că motivarea recursului va fi depusă după notificarea hotărârii

motivate a cărei casare a fost solicitată (f.d.69-70).

La 15 octombrie 2019, Consiliul Superior al Magistraturii, reprezentat de

Valentin Țurcan a depus recurs împotriva hotărârii din 24 iulie 2019 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând casarea hotărârii recurate ce constituie obiectul

prezentului recurs.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, în recursul enunțat s-a

menționat că recurentul a depus prezentul recurs în termenul stabilit de lege,

având în vedere că hotărarea motivată a cărei anulare a fost solicitată a fost

recepționată de Consiliul Superior al Magistraturii la 18 septembrie 2019, iar

recursul a fost depus la 15 octombrie 2019.

Cu referire la circumstanțele cauzei, s-au indicat motivele de drept și de

fapt invocate în referința asupra cererii de chemare în judecată, suplimentar

invocându-se că hotărarea motivată a Consiliului Superior al Magistraturii nr.

211/13 din 25 iunie 2019 care a fost anulată de către prima instanță conține

considerentele care justifică emiterea acestui act, fiind expuse temeiurile de fapt

și de drept, care au stat la baza adoptării acesteia, cat și oportunitatea emiterii

actului administrativ.

Astfel, legislatorul a stabilit pentru instanța de contencios administrativ

limite clare de control al legalității emiterii unui act administrativ, inclusiv, in

dependență de starea excepțională din țară.

La emiterea hotărârii nr. 211/13 din 25 iunie 2019, Consiliul a ținut cont

de situația din tară, dar și de starea creată în sistemul judecătoresc.

Drept temei pentru anularea hotărarii Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 211/13 din 25 iunie 2019, în partea contestată de reclamanții-

intimați, ultimii au invocat că acest act este pentru ei defavorabil ilegal care le

lezează drepturile de a exercita funcția de președinte al Curții Supreme de

Justiție, în cazul reclamantului-intimat, Ion Druță și pe cea de Președinte al

Judecătoriei Chișinău, în cazul reclamantului-intimat, Radu Țurcanu, aceste

drepturi fiind strans legate de garanțiile independenței prevăzute de Legea cu

privire la statutul judecătorului și alte legi ale justiției.

Deși înlăturarea de la exercitarea funcțiilor de președinte sau

vicepreședinte al instanței judecătorești pe perioada efectuării cercetărilor de

serviciu nu este prevăzută de legislația muncii și de legea specială ce

9

reglementează statutul judecătorului, această măsură a fost necesară, ca o

măsură provizorie, în situația, în care a fost constatată starea excepțională,

inclusiv și în justiție, și s-a impus a fi aplicată în raportul dintre angajator și

angajat, ținând cont de statutul înalt deținut de aceste persoane, care exercită

funcțiile de demnitate publică, bazată pe principiile legalității, transparenței,

exemplului personal, responsabilității, fiind permanent în vizorul societății.

Menținerea în funcții de conducere a unor persoane asupra cărora

planează dubii privind integritatea, atâta timp cât nu s-a făcut claritate în

corectitudinea acțiunilor acestora, ar constitui o sfidare a statului de drept.

Or, prin prisma Legii nr. 178/25.07.2014 faptele care aduc atingere

onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției în așa măsură încât se

afectează încrederea în justiție, comise în exercitarea atribuțiilor de serviciu,

constituie abatere disciplinară prevăzută de lit. (p), alin. (1) art. 4 din Lege, care

poate fi soldată și cu sancțiunea de eliberare din funcție a judecătorului. Astfel

de temei de eliberare din funcție a unui angajat este prevăzut inclusiv și de

Codul muncii. Aplicarea acestei măsuri provizorii se impune în scopul

neadmiterii unor pasibile influențe necorespunzătoare din partea factorului

administrativ în procedurile de verificare, și, în special, în scopul de a nu pune

la îndoială și a exclude orice discuții din afară, privitor la corectitudinea

acțiunilor persoanelor înlăturate de la atribuțiile de conducere a instituțiilor

respective, în procedura dată.

Consiliul a relevat că, la nivel instituțional integritatea în justiție se

asigură de către instituțiile de autoadministrare și de conducerea entităților din

care fac parte actorii sectorului justiției. În sistemul judiciar această misiune

revine în mod primordial Consiliului Superior al Magistraturii.

Prestația acestor instituții și reacțiile adecvate și oportune la sesizările

cetățenilor, și în special al judecătorilor, sunt definitorii în crearea percepțiilor

privind integritatea sistemului judecătoresc, capacitatea lui de a se autoguverna

și asana.

Având drept temei nota informativă prezentată de un judecător din sistem,

prin care s-a atenționat la unele tentative întreprinse de reclamanți de a-l

influența la adoptarea unor hotărâri, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii

a considerat necesar de a întreprinde măsuri stringente de a exclude influența

acestora la efectuarea măsurilor de verificare a circumstanțelor expuse în notă.

Or, neluarea măsurilor de înlăturare a acestora de la obligațiunile de

administrare a instanțelor, ar fi putut avea un impact negativ asupra integrității

întregului sistem.

Consiliul Superior al Magistraturii a mai subliniat că garanțiile stabilite

prin lege pentru reclamanții-intimați la capitolul exercitarea funcțiilor

administrative nu pot prevala asupra încrederii cetățenilor în justiție. Or, rolul

justiției independente, integritatea justiției este de o importanță maximă într-o

societate democrată, iar Consiliul ca organ de autoadministrare a judecătorilor și

fiecare judecător în parte, au obligația să sporească și să mențină această

încredere în justiție. Orice acțiuni de compromitere și diminuare a imaginii

justiției pot avea consecințe grave pentru întreg sistem.

10

Nici un judecător nu este în drept să facă uz de prestigiul funcției fiind

obligat să susțină și să exemplifice independența sistemului judiciar atât din

punct de vedere individual cât și instituțional. În exercitarea funcției judecătorii

trebuie sa fie independenți față de colegii săi, magistrați în legătură cu acele

decizii pe care le vor adopta.

Cu toate că, înlăturarea din funcțiile administrative a reclamanților-

intimanți nu este o măsură prevăzută de lege, aceasta a urmărit scopul de a nu

permite societății să-și formeze impresia că ar exista persoane într-o poziție

privilegiată, capabile să influențeze judecătorii într-un mod necorespunzător în

indeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Caracterul urgent al măsurii aplicate justifică neinformarea și

neasigurarea participării reclamanților-intimați la examinarea chestiunii privind

Nota informativă prezentate de judecătorul Mihai Murguleț.

În temeiul celor expuse, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat

casarea integrală a hotărârii din 24 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de Ion Druță și Radu

Țurcanu împotriva Consiliului Superior al Magistraturii privind anularea

punctelor 3 și 4 din hotărârea nr. 211/13 din 25 iunie 2019 a Consiliului

Superior al Magistraturii cu privire la nota informativă a unui judecător, ca

neintemeiată.

Or, Curtea de Apel Chișinău la examinarea prezentului litigiu s-a eschivat

de la exercitarea obligației impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, a

examinat superficial circumstanțele cauzei, nu a intrat în esența litigiului și nu a

apreciat toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâre

neîntemeiată de admitere a acțiunii (f.d.105-110).

Prin referința depusă la 4 octombrie 2019, Radu Țurcanu a solicitat

declararea recursului depus de Consiliul Superior al Magistraturii ca inadmisibil

sau după caz, respingerea acestuia, deoarece argumentele invocate în recursul

enunțat se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către Curtea

de Apel Chișinău, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a hotărârii

recurate.

Examinând temeiurile recursurilor depuse de Consiliul Superior al

Magistraturii, în raport cu materialele cauzei civile, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursurile sunt inadmisibile.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

Cu referire la recursul depus de Consiliul Superior al Magistraturii,

reprezentat de președintele interimar Dorel Musteață, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ reține prevederile art.

246 alin. (1) și (2) lit. e) Cod administrativ, conform cărora Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară

11

inadmisibil în special când motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost

depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2).

La rândul său, art. 245 alin. (2) Cod administrativ, reglementează expres

că motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30

de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Prin prisma normelor enunțate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că hotărârea

motivată a primei instanțe a cărei casare a fost solicitată în prezentul recurs a

fost notificată Consiliului Superior al Magistraturii la 16 septembrie 2019, ceea

ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexată la dosar

(aparatul@csm.md), însă Consiliul Superior al Magistraturii, reprezentat de

președintele interimar Dorel Musteață contrar prevederilor art. 245 alin. (2) Cod

administrativ, nu a depus în termen de 30 de zile de la notificarea hotărârii

integrale a Curții de Apel Chișinău, adică până la 16 octombrie 2019 inclusiv,

motivarea recursului.

Sub aspectul dat completul notează că, recursul depus împotriva hotărârii

primei instanțe este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea

actului de dispoziție contestat. Respectiv, dezvoltarea recursului trebuie să

cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor

critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de

natură să facă vizibile ilegalitatea hotărârii contestate.

Recurentul Consiliul Superior al Magistraturii, reprezentat de președintele

interimar Dorel Musteață nu s-a conformat prevederilor legale și a formulat o

simplă cerere de recurs nemotivată, fără a evidenția memoriului ilegalității și

netemeiniciei hotărârii recurate, limitându-se doar la manifestarea dezacordului

față de soluția pronunțată în fond. Această circumstanță face imposibilă

exercitarea controlului judiciar de către instanța învestită cu soluționarea căii de

atac.

Or, în recurs nu este suficientă simpla expunere a dezacordului cu soluția

instanței judecătorești, ci este necesară motivarea cu indicarea temeiurilor de

ilegalitate pe care se întemeiază calea de atac, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul

de dispoziție pronunțat în fond, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din

punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor

anume imputate primei instanțe, cu expunerea argumentată a criticilor în fapt și

în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

La capitolul dat completul decelează că, însăși Consiliul Superior al

Magistraturii, reprezentat de președintele interimar Dorel Musteață a indicat în

recursul nemotivat că „motivele vor fi indicate suplimentar după ce Consiliul va

recepționa hotărârea motivată a cărei casare a fost solicitată”.

Însă, contrar prevederilor art. 245 alin. (2) Cod administrativ, Consiliul

Superior al Magistraturii, reprezentat de președintele interimar Dorel Musteață

12

nu a întreprins nicio măsură în vederea depunerii motivării recursului în termen

de 30 de zile de la notificarea hotărârii Curții de Apel Chișinău.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ consideră că circumstanțele descrise supra evidențiază caracterul

echivoc al recursului depus de Consiliul Superior al Magistraturii, reprezentat

de președintele interimar Dorel Musteață, or, ultimul fiind interesat în soarta

soluționării prezentului litigiu, urma să întreprindă măsurile necesare de a

proteja dreptul său de acces la instanță prin depunerea unui recurs motivat în

termenul stabilit de lege, care să corespundă exigențelor impuse de legiuitor,

condiție însă ce nu se atestă la caz, din care considerent în speță intervine

aplicarea cu titlu de sancțiune procedurală, declararea recursului nominalizat ca

inadmisibil în temeiul art. 246 alin. (2) lit. e) Cod administrativ.

Aceasta deoarece Consiliul Superior al Magistraturii, reprezentat de

președintele interimar Dorel Musteață nu a depus motivarea recursului.

În acest sens este imperioasă jurisprudența CtEDO în care Înalta Curte a

reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția

drepturilor sale de acces la justiție (Van Harn împotriva Germaniei).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Consiliul Superior al Magistraturii,

reprezentat de președintele interimar Dorel Musteață.

Referitor la recursul depus de Consiliul Superior al Magistraturii,

reprezentat de Valentin Țurcan, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ reține prevederile art. 246 alin. (2) lit. c)

Cod administrativ, potrivit căruia recursul se declară inadmisibil în special cînd:

recursul este depus de o persoană neîmputernicită.

Totodată, conform art. 45 alin. (4) Cod administrativ, autoritățile publice

acționează prin intermediul conducătorilor sau al reprezentanților.

Iar conform art. 46 alin. (1) din același cod, în procedura administrativă

participanții pot fi reprezentați de o persoană împuternicită. Împuternicirile

reprezentantului se consemnează în procură. În măsura în care din conținutul

procurii nu rezultă altceva, aceasta conferă împuterniciri pentru toate acțiunile

procedurale ce țin de procedura administrativă.

La rândul său, în temeiul art. 195 Cod administrativ, procedura acțiunii în

contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu

excepția art.169–171.

În același context, art. 75 alin. (2) Cod de procedură civilă stabilește că,

procesele persoanelor juridice se susțin în instanță de judecată de către organele

lor de administrare, care acționează în limitele împuternicirilor atribuite prin

lege, prin alte acte normative sau prin actele lor de constituire, precum și de

către alți angajați împuterniciți ai persoanei juridice, de către avocați sau avocați

stagiari.

13

Cu titlu principal, în conformitate cu art. 75 alin. (4) din legea precitată,

actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sunt

obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate

de ea însăși. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.

Ansamblul acestor norme de drept urmăresc scopul legitim de bună –

administrare a justiției și al protecției intereselor legale ale persoanei

reprezentate.

În temeiul art. 80 alin. (1) Codul de procedură civilă, împuternicirile

reprezentantului persoanei juridice trebuie să fie formulate într-o procură,

eliberată și legalizată în modul stabilit de lege.

Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, cererea de recurs din 15

octombrie 2019 a fost semnată și depusă în interesele Consiliului Superior al

Magistraturii de către Valentin Țurcan (f.d.108), acesta acționând în calitate de

reprezentant în temeiul procurii nr. 5 din 20 septembrie 2019, în baza art. 80, 81

Cod de procedură civilă și art. 50 Cod de executare de către președintele

interimar fiindu-i acordate următoarele împuterniciri: de a participa în ședințele

de judecată la examinarea pricinilor civile și cauzelor de contencios

administrativ, unde Consiliul Superior al Magistraturii este parte în proces; de a

face din numele celui reprezentat toate actele de procedură; de a înainta acțiune

reconvențională; de a contesta actele executorului judecătoresc.

La acest capitol, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține prevederile art. 81 alin. (1)

Cod de procedură civilă, conform căruia împuternicirea de reprezentare în

judecată acordă reprezentantului dreptul de a exercita în numele reprezentatului

toate actele procedurale, cu excepția dreptului de a semna cererea și de a o

depune în judecată, de a recurge la arbitraj pentru soluționarea litigiului, de a

renunța total sau parțial la pretențiile din acțiune, de a majora sau reduce

cuantumul acestor pretenții, de a modifica temeiul sau obiectul acțiunii, de a o

recunoaște, de a recurge la mediere, de a încheia tranzacții, de a intenta acțiune

reconvențională, de a transmite împuterniciri unei alte persoane, de a ataca

hotărîrea judecătorească, de a-i schimba modul de executare, de a amîna sau

eșalona executarea ei, de a prezenta un titlu executoriu spre urmărire, de a primi

bunuri sau bani în temeiul hotărîrii judecătorești, drept care trebuie menționat

expres, sub sancțiunea nulității, în procura eliberată reprezentantului

persoanei juridice sau în mandatul eliberat avocatului.

Așadar, din sensul normelor precitate rezultă că dreptul de a semna

cererea de recurs și de a o depune în instanță, precum și dreptul de a ataca

hotărârea judecătorească urmează a fi prevăzute expres în procura

reprezentantului persoanei juridice, condiție însă ce nu se atestă în prezenta

speță (f.d.109).

În asemenea circumstanțe, Valentin Țurcan nu a fost împuternicit în

modul prevăzut de lege de a semna și depune cererea de recurs în interesele

recurentului Consiliul Superior al Magistraturii, motiv ce impune completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ să ajungă la

14

concluzia că recursul este depus de către o persoană neîmputernicită și urmează

a fi declarat inadmisibil.

Or, după cum s-a menționat supra, conform art. 246 alin. (2) lit. c) Cod

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special cînd: recursul este depus

de o persoană neîmputernicită.

Aici, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ subliniază că reprezentantul Consiliului Superior al Magistraturii

Valentin Țurcan a ignorat obligația de a furniza documentul, legalizat în modul

stabilit, care atestă împuternicirile acestuia de a semna cererea de recurs și de a

o depune în instanță, precum și dreptul de a ataca cu recurs hotărârea din 24

iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În esență, drepturile procedurale sunt însoțite, de obicei, de obligații

procedurale (a se vedea Zubac, ibidem, parag. 93). Astfel, reprezentantul

recurentului trebuia să dea dovadă de vigilență la pregătirea dosarului pentru

instanța de recurs și să se aștepte că aceste exigențe procedurale să fie aplicate

întocmai cu scopul acestora. Or, în caz contrar, flexibilitatea excesivă

manifestată de instanțele de judecată față de limitările analizate ar conduce la

eliminarea cerințelor procedurale stabilite prin lege (a se vedea Nicolae Popa vs

România, 9 decembrie 2014, parag. 17, Tence vs Slovenia, 31 mai 2016, parag.

31, Parol vs Polonia, 11 octombrie 2018, parag. 38).

Având în vedere circumstanțele care preced, completul de judecată decide

în mod unanim că recursul depus de Consiliul Superior al Magistraturii,

reprezentat de Valentin Țurcan nu poate fi acceptat spre examinare în fond,

urmând a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230, 246 alin. (1) și (2) lit. c) și e) Cod

administrativ și art. 81 Cod de procedură civilă, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursurile depuse de Consiliul Superior al Magistraturii, se declară

inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

15