2ra-2142/19 — încasarea prejudiciului material si moral

Dosarul nr. 2ra-2142/19

Prima instanță: (Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari) M. Curtiș

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) M. Anton, I. Țurcan, V. Cotorobai

Î N C H E I E R E

13 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Sclifos Panteleimon,

reprezentat de avocatul Cecan Igor,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Sclifos

Panteleimon împotriva Inspectoratului de Poliție Dubăsari cu privire la încasarea

prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 27 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Sclifos Panteleimon și s-a menținut hotărârea din

05 decembrie 2018 a Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari,

c o n s t a t ă :

La 08 mai 2018, Sclifos Panteleimon a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului de Poliție Dubăsari cu privire la încasarea prejudiciului

material și moral.

În motivarea acțiunii, reclamantul a menționat că la data de 23 octombrie

2017, de către agentul constatator al Inspectoratului de Poliție Dubăsari, i-a fost

întocmit abuziv procesul-verbal cu privire la contravenție, prin care a fost învinuit

de comiterea contravenției prevăzute de art. 335 din Codul contravențional pentru

faptul că la data de 07 octombrie 2017 a prins 3 cocoși ce aparțineau Valentinei

Gudei și a refuzat să-i întoarcă.

Nefiind de acord cu procesul-verbal, l-a contestat în instanța de judecată,

contestație ce a fost examinată în cadrul aceluiași proces cu acuzația de bază.

Prin hotărârea din 14 decembrie 2017 a Judecătoriei Criuleni, sediul Ustia, a

fost admisă contestația depusă și s-a declarat nulitatea procesului-verbal cu privire

la contravenție, cu încetarea procesului contravențional.

Nefiind de acord cu partea de motivare a hotărârii, a contestat-o cu recurs.

Astfel prin decizia din 07 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis

recursul declarat, s-a casat parțial hotărârea din 14 decembrie 2017 a Judecătoriei

1

Criuleni, sediul Ustia și s-a exclus din textul hotărârii pct. 15 ce ține de stabilirea

încălcării de către Sclifos Panteleimon a prevederilor art.105 din Codul

contravențional.

A invocat reclamantul că la examinarea cauzei contravenționale a suportat

cheltuieli de asistență juridică în mărime de 1 000 lei, iar în legătură cu întocmirea

procesului-verbal cu privire la contravenție, i-au fost cauzate suferințe psihice, care

s-au manifestat prin stare de frustrare și stres.

Reclamantul Sclifos Panteleimon a solicitat încasarea de la Inspectoratul de

Poliție Dubăsari a sumei de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și a sumei de

3 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată suportate în legătură cu examinarea

cauzei contravenționale.

Prin hotărârea din 05 decembrie 2018 a Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari,

s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Sclifos Panteleimon.

Prin decizia din 27 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Sclifos Panteleimon și s-a menținut hotărârea din 05 decembrie 2018 a

Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari.

La 25 septembrie 2019, Sclifos Panteleimon, reprezentat de avocatul Cecan

Igor a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi

hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă.

Recurentul Sclifos Panteleimon, în motivarea recursului a invocat că

instanțele de judecată la examinarea cauzei au interpretat în mod eronat legea.

De asemenea, recurentul a menționat că a solicitat încasarea cheltuielilor de

judecată, iar conform art. 7 lit. e) din Legea nr. 15145 din 25 februarie 1998

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, persoanei fizice

și juridice i se compensează sau i se restituie sumele plătite de ea pentru asistența

juridică.

La caz, recurentul a specificat că cheltuielile de asistență juridică suportate în

cadrul examinării cauzei contravenționale, urmează a fi încasate de la Inspectoratul

de Poliție Dubăsari, or, doar în acest mod va fi repus în drepturile prevăzute de

art. 442 alin. (2) din Codul contravențional.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 27 iunie

2019, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 25 septembrie 2019, respectiv se consideră depus

în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

2

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate

a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

3

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Sclifos

Panteleimon, reprezentat de avocatul Cecan Igor, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Sclifos Panteleimon, reprezentat de

avocatul Cecan Igor.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

4