3ra-1236/19 — contestarea actului administrativ

3ra-1236/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-1236/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (V. Sanduța)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru)

ÎNCHEIERE

13 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de Vladimir Reznic și Maria

Reznic, reprezentați de avocatul Valeriu Isiumbeli,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Olesea Reznic împotriva Primăriei orașului Codru, intervenient accesoriu Direcția

pentru Protecția Drepturilor Copilului, sect. Centru, Vladimir Reznic și Maria Reznic cu

privire la contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 09 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care au fost

respinse cererile de apel depuse de Primăria orașului Codru și de Vladimir Reznic și

Maria Reznic, reprezentați de avocatul Valeriu Isiumbeli, și au fost menținute hotărârea

din 15 iunie 2018 și hotărârea suplimentară din 15 februarie 2019 ale Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La data de 21 noiembrie 2016, Olesea Reznic a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Primăriei orașului Codru, intervenient accesoriu Direcția pentru

Protecția Drepturilor Copilului, sect. Centru, Vladimir Reznic și Maria Reznic cu privire

la contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 29 mai 2015, s-a adresat la

Primăria or. Codru cu o cerere prin care a solicitat să se instituie tutela asupra copiilor

săi minori xxxxx și zzzzz, deoarece intenționa să plece temporar la muncă peste hotare,

ca urmare a faptului că tatăl copiilor Vladimir Reznic, aflat peste hotare mai mult de 7

ani, refuza să-i mai susțină financiar. În cererea de instituire a tutelei, reclamanta a

solicitat ca în calitate de tutore să fie numită bunica paternă, Maria Reznic, cu care a

avut o înțelegere să aibă grijă de copii, cât va fi plecată peste hotare. Cererea a fost

1

admisă prin dispoziția Primarului or. Codru, mun. Chișinău nr.30 din 15 iunie 2015 și

instituită tutela asupra bunicii copiilor, Maria Reznic.

A comunicat că, revenind peste două luni acasă, în luna august 2015, a luat copiii

de la bunica, fără a solicita însă și anularea dispoziției privind numirea tutelei,

considerând că efectul ei se pierde de la sine.

La data de 24 decembrie 2015, a obținut un nou contract de muncă peste hotare de

scurtă durată și a rugat din nou bunica paternă să aibă grijă de copii, cu atât mai mult că

nici tatăl copiilor nu era în țară.

A indicat că, revenind acasă, în luna iunie 2016, bunicii au refuzat să-i întoarcă

copiii, aducîndu-i la cunoștință că, Vladimir Reznic, prin intermediul unui avocat a

inițiat un proces de divorț și prin hotărârea instanței de judecată, copiii au fost stabiliți în

grija tatălui. La data de 27 iunie 2016, dînsa a informat administrația publică locală,

Primăria or. Codru că a revenit acasă definitiv și a solicitat ca să fie anulată calitatea de

tutore al bunicii, Maria Reznic și revocarea dispoziției Primarului or. Codru, mun.

Chișinău nr. 30 din 15 iulie 2015 cu privire la instituirea tutelei din data de 11 august

2016, în baza procesului - verbal nr.17, Consiliul pentru protecția drepturilor copilului

din or. Codru, a emis o decizie, prin care a respins cererea privind anularea tutelei.

Drept temei al refuzului s-a invocat cuvintele tatălui copiilor care a revenit temporar în

țară, în perioada vacanței din luna august 2016 și a participat la ședința Consiliului, în

care a declarat că el lucrează șofer de curse lungi, are un contract de muncă care expiră

la sfîrșitul anului 2016, după care intenționează să se angajeze în Republica Moldova,

iar bunica Maria Reznic, poartă răspundere pentru copii, avînd grijă de aceștia.

A relevat reclamanta că, din esența argumentelor invocate, calitatea de părinte și

reprezentant legal al copiilor săi, a fost total neglijată. Or, în decizia contestată se

recunoaște că tatăl copiilor lipsește din țară și va lipsi încă 6 luni în continuare, iar

bunica este pusă mai presus decât părintele biologic, invocîndu-se că bunica poartă

răspundere pentru copii.

A considerat reclamanta refuzul abuziv, iar la data de 15 septembrie 2016 a

înaintat Primăriei or. Codru, o cerere prealabilă prin care a solicitat anularea dispoziției

Primarului or. Codru, mun. Chișinău nr.30 din 15 iulie 2015 cu privire la instituirea

tutelei asupra copiilor minori, xxxxx și zzzzz, cu înlăturarea lui Maria Reznic din

calitatea de tutore. Prin răspunsul nr. R-933 din 17 octombrie 2016, reclamantei Olesea

Reznic i s-a adus la cunoștință că cererea prealabilă a fost respinsă, invocîndu-se toate

normele legale referitoare la instituirea și anularea tutelei, precum și cele referitoare la

autoritatea părintească și drepturile părinților de a acționa în numele copiilor fără

împuterniciri speciale.

A menționat reclamanta că, pe parcursul acestor neînțelegeri, bunica paternă a

depus mai multe cereri la Pretura sect. Centru împotriva Olesei Reznic, pentru ca să nu-i

permită să i-a copiii de la ea. De asemenea, au fost făcute adresări la grădiniță și școala

frecventată de copii, ca administrația să nu-i permită să-și ia copiii, pentru că doar

bunica este în drept să-i ia, fiind tutore.

Tot aici, a relatat reclamanta că, atunci cînd a luat copiii acasă, în cadrul ședințelor

organizate la Direcția pentru problemele copiilor din sect. Centru, specialiștii Direcției,

i-au cerut să întoarcă copiii tutorelui, deoarece atâta timp cât tutela este în vigoare,

2

drepturile tutorelui sunt mai presus decât drepturile ei ca mamă. În acest sens de către

Inspectoratul de Poliție Centru în privința sa a fost întocmit și un proces - verbal

contravențional, acțiunile ei fiind considerate ca samovolnicie.

A considerat reclamanta că atâta timp, cât tutela a fost instituită la cererea ei, dânsa

este în drept să ceară revocarea și anularea acestei forme de protecție, care la moment

este lipsită de suport legal, deoarece copiii nu au statut de copii separați de părinți și nici

copii aflați în situație de risc, care necesită instituirea unei protecții alternative sau

complementare, cum s-a invocat în scrisoare de refuz, iar motivul care a impus

necesitatea instituirii tutelei a dispărut, deoarece unul din părinți a revenit în țară și își

poate exercita obligația de protecție și îngrijire a copiilor săi.

A solicitat reclamanta Olesea Reznic anularea deciziei Consiliului pentru protecția

drepturilor copilului a Primăriei or. Codru, mun. Chișinău din 11 august 2016 în baza

procesului- verbal nr. 17 prin care s-a refuzat cererea Olesei Reznic de anulare a tutelei

instituită asupra copiilor biologici ai Olesei Reznic; obligarea Primăriei or. Codru sa

anuleze dispoziția nr. 30 din 15 iulie 2015 cu privire la instituirea tutelei asupra copiilor

minori: xxxxx și zzzzz cu înlăturarea Mariei Reznic din calitatea de tutore; repararea

prejudiciului moral în mărime de 5 000 de lei și încasarea cheltuielilor de judecată

(vol.I, f.d.6-10).

Prin hotărârea din 15 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

admisă acțiunea depusă de Olesea Reznic, a fost constatat ca fiind neîntemeiat refuzul

Primăriei or. Codru nr.R-933 din 17 octombrie 2016, a fost obligată Primăria or. Codru

de a revoca tutela instituită asupra copiilor minori xxxxx și zzzzz, de către tutorele

Maria Reznic, prin dispoziția Primăriei or. Codru, nr.30 din 15 iulie 2015; a fost

încasată de la Primăria or. Codru în beneficiul Olesei Reznic, cu titlu de prejudiciu

moral suma de 5 000 de lei și cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suma de 3 000 de

lei (vol. I, f.d. 208-217).

Prin hotărârea suplimentară din 15 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, a fost anulată decizia Consiliului pentru protecția drepturilor copilului a

Primăriei or. Codru, mun. Chișinău emisă la 11 august 2016 în baza procesului-verbal

nr.17 (vol.II, f.d.39-42).

La data de 22 iunie 2018, Primăria or. Codru a declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii contestate, cu emiterea

unei noi hotărâri de respingere a acțiunii și anularea amenzilor judiciare aplicate prin

procesele – verbale ale ședințelor de judecată din 11 mai 2018 și din 08 iunie 2018

(vol.I, f.d.204-205).

La data de 09 iulie 2018, Maria Reznic și Vladimir Reznic, reprezentați de

avocatul Valeriu Isiumbeli, au declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe,

solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu adoptarea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii (vol.I, f.d.207).

La data de 22 februarie 2019, Primăria or. Codru, a declarat apel împotriva

hotărârii suplimentare a primei instanțe, solicitând admiterea cererii de apel, casarea

hotărârii suplimentare, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii (vol.II,

f.d.34).

3

La data de 19 martie 2019, Maria Reznic și Vladimir Reznic, reprezentați de

avocatul Valeriu Isiumbeli au declarat apel împotriva hotărârii suplimentare, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii suplimentare a primei instanțe, cu emiterea unei

noi hotărâri de respingere a acțiunii (vol.II, f.d.36).

Prin decizia din 09 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău au fost respinse cererile de

apel depuse de Primăria or. Codru, de Vladimir Reznic și Maria Reznic, reprezentați de

avocatul Valeriu Isiumbeli și au fost menținute hotărârea din 15 iunie 2018 și hotărârea

suplimentară din 15 februarie 2019 ale Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În susținerea concluziei sale, instanța de apel a aplicat prevederile art. 48 alin. (1)

și (2) din Constituția Republicii Moldova, 52 alin. (1), 53 alin. (2) Codul familiei, 16 și

17 ale Legii privind drepturile copilului nr. 338 din 15 decembrie 1994, art. 3 alin. (1) și

(2) din Convenția internațională nr. 1989 din 20 noiembrie 1989 cu privire la drepturile

copilului, precum și art. 4 lit. a)-c), 6 alin. (1) lit. c), 7 lit.c), 13 din Legea privind

protecția specială a copiilor aflați în situații de risc și a copiilor separați de părinți nr.

140 din 14 iunie 2013 și a concluzionat că legiuitorul tratează cu prioritate dreptul

copilului de a fi crescut și educat de părinți și corelativ dreptul părinților de a-și crește și

educa copiii.

Coroborând normele de drept sus-indicate, instanța de apel a reținut că, interesul

superior al copilului presupune că în toate cazurile în care se aduc atingeri drepturile

copiilor, statul trebuie să trateze cu prioritate dreptul copiilor de a crește alături de

părinții săi, iar în cazul în care părinții locuiesc separat, copii urmează să locuiască cu

unul dintre părinți, cu excepția cazului cînd acest fapt contravine intereselor copiilor.

În pricină, prin dispoziția nr.30 din 15 iulie 2015, asupra copiilor minori xxxxx și

zzzzz, s-a instituit tutela bunicii, Reznic Maria, cu acordul mamei, care la acel moment

urma să plece peste hotare țării la muncă. Ulterior, prin cererea din 24 iunie 2016, mama

biologică a copiilor minori, a solicitat autorității tutelare anularea tutelei bunicii asupra

copiilor săi, cerere care a fost respinsă prin decizia Consiliului pentru protecția

drepturilor copilului a Primăriei or. Codru, mun. Chișinău din 11.08.2016 în baza

procesului-verbal nr. 17.

Completul judiciar al instanței de apel a reținut că, una din atribuțiile autorității

tutelare, bazată pe principiul protejării interesului superior al copilului, constă în

întreprinderea de acțiuni necesare pentru prevenirea separării copilului de mediul

familial sau pentru (re)integrarea copilului în familie, iar acest fapt, contrazice

indubitabil decizia contestată în pricină, prin care autoritatea tutelară a respins cererea

mamei de anulare a tutelei bunicii și restituirea copiilor în grija sa. Or, copiii pot fi

separați de părinți, doar în cazul existenței riscului pentru viața și sănătatea copiilor.

La caz, Olesea Reznic, exercitîndu-și obligațiile prevăzute de lege, în mod

responsabil pentru educația copiilor și-a dat acordul la instituirea tutelei asupra copiilor

săi din motiv că aceasta urma să plece peste hotarele țării, iar din momentul reveniri

mamei în țară și a solicitării acesteia de anulare a tutelei, în lipsa circumstanțelor care

reprezintă risc pentru viața și sănătatea copiilor, autoritatea tutelară nu era în drept de a

refuza mamei anularea tutelei și restituirea copiilor în grija sa. Or, acest fapt contravine

expres principiilor de realizare a protecției a drepturilor copiilor.

4

Prin urmare, instanța de apel a conchis că, din momentul solicitării mamei de la

autoritate să anuleze tutela instituită, autoritatea tutelară era obligată în baza legii de a

anula tutela bunicii instituită prin dispoziția nr. 30 din 15 iulie 2015. În astfel de

circumstanțe, decizia prin care s-a respins cererea Olesei Reznic de anulare a tutelei

contravine legii în esență, fapt care prin prisma art. 26 alin.(1) al Legii contenciosului

administrativ, atrage nulitatea actului administrativ contestat.

În contextul celor expuse, Completul judiciar al instanței de apel a conchis că

decizia Consiliului pentru protecția drepturilor copilului a Primăriei or. Codru, mun.

Chișinău din 11 august 2016 în baza procesului-verbal nr. 17 prin care s-a refuzat

cererea Olesei Reznic de anulare a tutelei instituită asupra copiilor biologici al Olesei

Reznic, corect a fost anulată de către prima instanță cu obligarea Primăriei or. Codru să

anuleze dispoziția nr. 30 din 15 iulie 2015 cu privire la instituirea tutelei asupra copiilor

minori: xxxxx și zzzzz cu înlăturarea Mariei Reznic din calitatea de tutore.

La data de 08 august 2019, Vladimir Reznic și Maria Reznic, reprezentați de

avocatul Valeriu Isiumbeli, au depus cerere de recurs, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu adoptarea unei noi

hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a interpretat în mod eronat

normele de drept material și a apreciat în mod arbitrar probele administrate la actele

cauzei, ceea ce a condus la favorizarea celeilalte părți și emiterea unei decizii

neîntemeiate.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

După cum rezultă din speță litigiul a fost inițiat în baza Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a prezentului

cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie

2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu

5

prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor

anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Curtea de Apel Chișinău a emis decizia contestată la 09 iulie 2019. La data de 26

iulie 2019, avocatul Valeriu Isiumbeli a recepționat decizia instanței de apel (vol. II, f.d.

125), iar la data de 08 august 2019 Vladimir Reznic și Maria Reznic, reprezentați de

avocatul Valeriu Isiumbeli, au depus cerere de recurs. Astfel, recursul declarat este în

termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2, 3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în

recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Examinând temeiurile recursului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2,3) și (4) al

Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul depus de Vladimir Reznic și Maria Reznic, reprezentați de

avocatul Valeriu Isiumbeli, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) Codul de procedură civilă.

6

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432.

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu

verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului consideră că recursul depus de Vladimir Reznic

și Maria Reznic, reprezentați de avocatul Valeriu Isiumbeli, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2,3,4) al Codului de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

7

În conformitate cu art. 193, 195, 230, 258 alin. (3) ale Codului administrativ și art.

270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) ale Codului de procedură civilă, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Vladimir Reznic și Maria Reznic, reprezentați de avocatul

Valeriu Isiumbeli, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

8