3ra-919/19 — cu privire la anularea actului administrativ

3ra-919/19 — cu privire la anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.3ra-919/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (judecătorul: S. Vasilache)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecătorii: A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

DECIZIE

6 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

Nicolae Craiu

examinând recursul depus de către Sergiu Martînenco,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Sergiu Martînenco împotriva Serviciului Fiscal de Stat (în prezent Serviciul

Fiscal de Stat, Direcție Generală Administrare Fiscală mun. Chișinău) cu privire la

anularea actului administrativ,

împotriva deciziei din 12 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău prin care a

fost respins apelul depus de către Sergiu Martînenco și a fost menținută hotărârea

din 11 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

La 10 aprilie 2018, Sergiu Martînenco a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Fiscal de Stat (în prezent Serviciul Fiscal de Stat, Direcție

Generală Administrare Fiscală mun. Chișinău) cu privire la anularea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că a procurat apartament în variantă

sură situat în mun. Chișinău, str. Xxxxxxx xx xx în care a locuit din anul 2005 până

la 27 octombrie 2016.

A susținut că, după divorț și imposibilității partajării în natură a bunului imobil

apartamentul a fost vândut cu prețul de 754 697,85 de lei, dar ținând cont de faptul

că apartamentul se afla în proprietatea comună în devălmășie a lui și a fostei soției,

Ecaterinei Popov, el a primit suma de 377 348,92 de lei.

Reclamantul a menționat, că în anul 2017 la depunerea declarației cu privire la

impozit pe venit pentru anul 2016, a prezentat Direcției Deservire Fiscală Rîșcani

(în continuare DDF Rîșcani) contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului

nr.23 din 15 noiembrie 2005 și contractul de vânzare-cumpărare nr. 5799 din

27 octombrie 2016 și raportul de evaluare a imobilului înstrăinat nr. 16-08/699 din

17 august 2016. Însă, fiind consultat de către un inspector al DDF Rîșcani

responsabil de primire a declarațiilor, a indicat în secțiunea a patra a declarației la

1

pct. K5.1 și K6 indicile 0.00, ținând cont de faptul că beneficiază de facilitățile

prevăzute în art. 41 Cod fiscal.

A reținut că în luna decembrie 2017 i-a fost comunicat de către DDF Rîșcani

că, în privința lui se efectuează un control tematic, privind corectitudinea calculării,

declarării și plenitudinea achitării impozitului de venit, fară a-i aduce la cunoștință

plângerea care a servit temei pentru inițierea controlului.

Ulterior, i-a fost adus la cunoștință actul de control nr. 3-569280 din

15 decembrie 2017, conform căruia s-a stabilit că a fost diminuat venitul impozabil

în sumă de 136 574,96 de lei și a impozitului de venit sumă de 24 583,46 de lei

pentru perioada fiscală a anului 2016.

Din considerentul că, informația prezentată în actul respectiv nu corespunde

realității, la 26 decembrie 2017 și 29 decembrie 2017 a depus către DDF Rîșcani

cereri, prin care a solicitat anularea actului emis, suplimentar a anexat înscrisurile

importante care probează că calculul indicat în declarație corespunde situației de fapt

și prevederilor legale.

La 23 ianuarie 2018 i-a fost adusă la cunoștință decizia DDF Rîșcani al DGAF

mun. Chișinău nr. 26/2-7/4-25/69 din 17 ianuarie 2018, potrivit căreia i s-a calculat

impozit pe venit în sumă de 24 583,49 de lei, s-a încasat majorarea de întârziere în

sumă de 2 450,30 de lei și s-a aplicat amendă în sumă de 7 375,04 de lei pentru

diminuarea impozitelor prin prezentarea către organul fiscal a declarației cu privire

la impozit pe venit pentru anul 2016, cu date sau informații neveridice.

Nefiind de acord cu decizia luată, la 9 februarie 2018, respectînd procedura

prealabilă, a depus contestație la Serviciul Fiscal de Stat.

La 13 martie 2018 i-a fost adusă la cunoștință decizia Serviciului Fiscal de Stat

nr. 72 din 1 martie 2018, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația depusă

și menținută decizia DDF Rîșcani al DGAF mun. Chișinău nr. 26/2-7/4-25/69 din

17 ianuarie 2018. Totodată, i-a fost comunicat că nu beneficiază de facilitățile

prevăzute de art. 41 Cod Fiscal.

A subliniat că ap. xx din mun. Chișinău str. Xxxxxxx xx xx s-a aflat în

proprietatea sa privată mai mult de 10 ani unde a locuit permanent în perioada

11 noiembrie 2005-27 octombrie 2016, până la data vânzării acestuia. Prin urmare,

în conformitate cu art. 41 alin.(2) Cod fiscal apartamentul dat urma a fi considerat

ca locuința de bază însă, Serviciul Fiscal de Stat incorect a calificat că domiciliul lui

de bază nu a fost adresa sus indicată.

Reclamantul Sergiu Martînenco a solicitat, anularea deciziei nr. 26/2-7/4-25/69

din 17 ianuarie 2018 emisă de DDF Rîșcani al DGAF mun. Chișinău și a actului de

control nr. 3-569280 din 15 decembrie 2017 și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 11 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost

respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către Sergiu

Martînenco împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea actului

administrativ.

La 21 iunie 2018 Sergiu Martînenco a depus apel împotriva hotărârii instanței

de fond, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii contestate, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă

integral.

2

Prin decizia din 12 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de către Sergiu Martînenco și a fost menținută hotărârea din 11 iunie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

La 3 iunie 2019, Sergiu Martînenco a depus recurs împotriva deciziei din

12 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 11 iunie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicind casarea hotărârilor judecătorești cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă

integral.

Pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, recurentul a reiterat

motivele de fapt și de drept invocate pe parcursul examinării cauzei în prima instanță

și în instanța de apel.

După cum rezultă din speță, litigiul a fost soluționat în baza Legii

contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000.

Instanța de recurs precizează că prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost

adoptat Codul administrativ al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ, prezentul cod a intrat în

vigoare la 1 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a prezentului

cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data de

10 februarie 2000.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție menționează că decizia contestată a fost emisă până la intrarea în vigoare

a Codului administrativ.

Respectiv, termenul de declarare al recursului urmează fi calculat conform

dispozițiilor instituite de Codul de procedură civilă.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere

și nu poate fi restabilit.

După cum denotă din actele cauzei, copia deciziei integrale a instanței de apel

din 12 februarie 2019 (f.d. 219-226), a fost comunicată lui Sergiu Martînenco la

1 aprilie 2019, fapt confirmat prin recepisa anexată la materialele dosarului

(f.d. 218).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul Sergiu Martînenco, s-a

conformat prevederilor legale și a depus recursul la 3 iunie 2019, în termen. (f.d.

228-231)

La 18 iunie 2019 în adresa intimatei Serviciul Fiscal de Stat, Direcție Generală

Administrare Fiscală mun. Chișinău a fost expediată copia recursului depus de către

Sergiu Martînenco cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței. (f.d.234)

Prin referința din 10 iulie 2019 și 23 septembrie 2019, Serviciul Fiscal de Stat,

Direcție Generală Administrare Fiscală mun. Chișinău a solicitat respingerea

recursului, ca fiind inadmisibil. (f.d.136-138, 142-145)

În conformitate cu prevederile art. 195 Cod administrativ, procedura acțiunii în

contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu

excepția art. 169-171.

3

În conformitate cu articolul 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile

de contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se

vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod.

Astfel, procedura de contencios administrativ dedusă judecății în prezenta speță

urmează a fi judecată prin prisma dispozițiilor Codului administrativ al Republicii

Moldova, aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, iar în partea materială

urmează a fi aplicate prevederile legale în vigoare la momentul emiterii actului

administrativ, și anume, a Legii contenciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000 (abrogată la 1 aprilie 2019).

Articolul 194 alin. (2) Cod administrativ indică că în procedura de examinare a

cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în

privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, la 24 iulie 2019 examinănd admisibilitatea recursului, l-a numit pentru

examinare în complet de 5 judecători.

În conformitate cu art. 247 Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. a) Cod administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: respinge

recursul.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

neîntemeiat și care urmează a fi respins, din următoarele considerente.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție reține că prezentul litigiu este guvernat de prevederile Legii

contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000 (în vigoare până la

1 aprilie 2019).

Din materialele dosarului rezultă că, la 15 decembrie 2017 DDF Rîșcani al

DGAF mun. Chișinău, în temeiul deciziei de inițiere a controlului fiscal nr. 26/2-

7/4-24-912 din 13 decembrie 2017, a efectuat un control fiscal cu privire la

corectitudinea calculării, declarării și plenitudinea achitării impozitului pe venit de

către Sergiu Martînenco.

Ca urmare a controlului fiscal s-a stabilit că, contribuabilul Sergiu Martînenco

a diminuat venitul impozabil cu 136 574,96 de lei și a impozitului pe venit cu

24 583,49 de lei pentru perioada fiscală a anului 2016; nu a achitat în termenul

prevăzut de legislație impozitul pe venit pentru perioada fiscală 2016 în sumă de

24 579,14 de lei. (f.d. 16-17)

La 26 decembrie 2017 (f.d. 18) Sergiu Martînenco a depus contestație, iar la

29 decembrie 2017 a mai depus o cerere prin care a solicitat declararea nulă a actului

de control nr.3-569280 din 15 decembrie 2017 (f.d. 19).

4

Ca urmare, prin Decizia DDF Rîșcani al DGAF mun. Chișinău nr. 26/2-7/4-

25/69 din 17 ianuarie 2018, asupra cazului de încălcare a legislației fiscale comise

de către Sergiu Martînenco a fost calculat la buget impozitul pe venit în sumă de

24 583,49 de lei; a fost încasată de la contribuabilul Sergiu Martînenco la buget

majorarea de întârziere în mărime de 2 450,30 de lei pentru neachitarea în termenii

stabiliți de legislație a sumei impozitului din venit și a fost aplicată amendă în

mărime de 7 375,04 de lei. (f.d. 20-21)

Ulterior, Sergiu Martînenco a depus la 9 februarie 2018 contestație împotriva

deciziei DDF Rîșcani al DGAF din 17 ianuarie 2018 (f.d. 23-24).

La fel, s-a stabilit că prin Decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 72 din

1 martie 2018, a fost respinsă contestația depusă de contribuabilul Sergiu

Martînenco în lipsa temeiului legal ca fiind neîntemeiată și menținută decizia

contestată. (f.d. 25-26)

În speță, Sergiu Martînenco a depus cererea de chemare în judecată împotriva

Serviciului Fiscal de Stat solicitând, anularea deciziei nr. 26/2-7/4-25/69 din

17 ianuarie 2018 emisă de DDF Rîșcani al DGAF mun. Chișinău și a actului de

control nr. 3-569280 din 15 decembrie 2017 și încasarea cheltuielilor de judecată.

(f.d. 7-14)

Fiind investită cu examinarea cauzei și având ca obiect al litigiului anularea

Deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 26/2-7/4-25/69 din 17 ianuarie 2018 și a

actului de control nr. 3-569280 din 15 decembrie 2017 cu compensarea cheltuielilor

de judecată, prima instanță a ajuns la concluzia respingerii acțiunii. (f.d.179-186)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 12 februarie 2019 a respins apelul

declarat de către Sergiu Martînenco și a menținut hotărârea din 11 iunie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel și-a întemeiat soluția pe prevederile art.

16 alin. (1) art. 25 alin. (1), din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din

10 februarie 2000; art. 8 alin.(2) lit.c), art. 13 alin.(1), art. 14 alin.(1), art. 83 alin.(2),

art. 87 alin.(1) și art. 267 alin.(3) din Cod fiscal.

Instanța de apel a remarcat că, prima instanță a dat o apreciere obiectivă și justă

probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat normele de drept material

și procedural și în consecință a adoptat o hotărâre fondată în corespundere cu

cerințele legii.

Cu referire la acest aspect, instanța a reținut că, analizând materialele cauzei se

atestă o neconcordanță în acțiunile lui Sergiu Martînenco, chiar dacă acesta susține

că ap. 23 din str. Maria Drăgan nr. 38 i-a servit ca locuință de bază, acesta urma să

depună declarația cu privire la impozitul pe venit pentru perioada fiscală 2016 anume

la DDF Ciocana, însă, prin prezentarea declarației la DDF Rîșcani, a recunoscut ca

domiciliul de bază ap.xx din str. Xxxxxxx xx xx , sectorul Rîșcani, din care motiv

nu poate beneficia de facilitățile stipulate în art. 41 Cod Fiscal.

Pe cale de consecință, instanța de apel a constatat cu certitudine că pentru

Sergiu Martînenco a apărut obligația fiscală. (f.d.219-226)

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

5

de Justiție consideră că concluziile instanței de apel, expuse în decizie sunt

întemeiate, argumentate și legale și nu constituie temei de casare a acesteia.

Astfel, în conformitate cu art. 1 alin. (2) al Legii contenciosului administrativ

nr. 793 din 10 februarie 2000 statuează că orice persoană care se consideră vătămată

într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act

administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa

instanței de contencios administrativ competente pentru a obține anularea actului,

recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Conform art. 14 alin. (1), (2) al Legii privind contenciosul administrativ nr. 793

din 10 februarie 2000, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său,

recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă,

autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului,

revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel. În

cazul în care organul emitent are un organ ierarhic superior, cererea prealabilă poate

fi adresată, la alegerea petiționarului, fie organului emitent, fie organului ierarhic

superior dacă legislația nu prevede altfel.

Conform art. 16 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său,

recunoscut de lege, printr-un act administrativ și nu este mulțumită de răspunsul

primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de

lege, este în drept să sesizeze instanța de contencios administrativ competentă pentru

anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv și repararea pagubei cauzate.

Conform art. 26 alin. (1) lit. a) al Legii contenciosului administrativ, actul

administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care: a) este

ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii, iar conform prevederilor art.

25 alin. (1) lit. b) al Legii contenciosului administrativ, judecând acțiunea, instanța

de contencios administrativ adoptă una din următoarele hotărâri de admitere a

acțiunii și de anulare, în tot sau în parte, a actului administrativ.

În susținerea poziției enunțate, instanța de recurs menționează că, modalitatea

de determinare a obligației fiscale a persoanelor fizice sunt reglementate de Titlul II

din Codul fiscal și de Regulamentul cu privire la determinarea obligațiilor fiscale

aferente impozitului pe venit al persoanelor fizice care nu practică activitate de

întreprinzător, aprobat prin Hotărârea Guvernului 77 din 30 ianuarie 2008

(Monitorul Oficial nr.32-33 art. 174 din 15 februarie 2008).

Conform art. 3 alin.(1) (2) și (3) Cod fiscal, legislația fiscală se compune din

prezentul cod și din alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta. Actele

normative adoptate de către Guvern, Ministerul Finanțelor, Serviciul Fiscal de Stat

și Serviciul Vamal de pe lîngă Ministerul Finanțelor, de alte autorități de specialitate

ale administrației publice centrale, precum și de către autoritățile administrației

publice locale, în temeiul și pentru executarea prezentului cod, nu trebuie să

contravină prevederilor lui sau să depășească limitele acestuia. În cazul apariției unor

discrepanțe intre actele normative indicate la alin.(2) și prevederile prezentului cod,

se aplică prevederile codului.

Conform art. 3 alin. (4) Cod fiscal, impozitarea se efectuiază în baza prezentului

cod și a altor acte normative adoptate în conformitate cu acesta, publicate în mod

6

oficial, și care sunt în vigoare pe perioada stabilită pentru achitarea impozitelor și

taxelor.

Conform art.5 pct.46 Cod fiscal, locuința de bază este locuință care întrunește

cumulativ următoarele condiții; este proprietatea contrubuabilului, în decurs de cel

puțin 3 ani, constituie domiciliul/reședința contrubuabilului în decurs ultimilor de 3

ani până la momentul înstrăinării.

Conform art. 8. alin.(2) Cod fiscal, contribuabilul este obligat: d) să prezinte

informații veridice despre veniturile rezultate din orice activitate de întreprinzător,

precum și despre alte obiecte ale impunerii: e) să achite la buget, la timp și integral,

ținînd cont de prevederile art.7 alin.(5), sumele calculate ale impozitelor și taxelor,

asigurînd exactitatea și veridicitatea dărilor de seamă fiscale prezentate.

Conform art. 41 alin.(l) Cod fiscal, la vânzare, schimbul sau alte forme

înstrăinare în alt mod a locuinței de bază a contribuabilului, creșterea capitalului, se

recunoaște cu excepțiile prevăzute la alin. (3).

Conform art. 41 alin.(2) Cod fiscal, definește noținea de locuință de bază a

contrubuabilului, care este-locuința, care s-a aflat în propruetatea lui în decurs de

3 ani și care i-a servit pe tot parcursul ecestei perioade fiscale drept domiciliulde

bază.

Conform art.83 alin.(2) Cod fiscal, sunt obligați să prezinte declarația cu privire

la impozitul pe venit: a) persoanele fizice (cetățenii Republicii Moldova, cetățenii

străini, apatrizii, inclusiv membrii societăților și acționarii fondurilor de investiții)

care au obligații privind achitarea impozitului; b) persoanele fizice rezidente

(cetățenii Republicii Moldova, cetățenii străini și apatrizii, inclusiv membrii

societăților și acționarii fondurilor de investiții) care nu au obligații privind achitarea

impozitului, dar: obțin venituri impozabile atît sub formă de salariu, cît și din orice

alte surse, a căror sumă totală depășește 33000 lei pe an.

Conform art. 87 alin.(l) Cod fiscal, contribuabilul care, conform art.83, este

obligat să prezinte declarația cu privire la impozitul pe venit (fară cererea

suplimentară din partea Serviciului Fiscal de Stat) achită impozitul pe venit nu mai

tîrziu de termenul stabilit pentru prezentarea declarației (fară a ține cont de

prelungirea termenului).

Conform art.267 alin.(3) Codul fiscal, obligația de a dovedi incorectitudinea

deciziei emise de Serviciul Fiscal de Stat se atribuie persoanei care contestează.

La caz, s-a stabilit cu certitudine că, la 27 octombrie 2016 a fost încheiat

contractul de vânzare-cumpărare între Sergiu Martînenco și Ecaterina Popov în

calitate de vânzători și Ludmila Cananău în calitate de cumpărător a bunului imobil

ap. 23 situat în mun. Chișinău, str. Maria Drăgan nr. 38, care a fost văndut cu prețul

de 754 697,85 de lei. (f.d. 30-32)

În anul 2017 Sergiu Martînenco a depus declarația cu privire la impozit pe venit

pentru anul 2016, Direcției Deservire Fiscală Rîșcani indicând ca locuință de bază

apartamentul nr.x din str. Xxxxxxx xx xx, sectorul Rîșcani, mun. Chișinău.

Insatnța de recurs menționează cu certitudine că, temei apariției obligației

fiscale pentru Sergiu Martînenco a servit declarația depusă cu privire la impozitul pe

venit pentru perioada fiscală 2016 anume la Direcția Deservire Fiscală Rîșcani.

La acest segment, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ

7

lărgit al Curții Supreme de Justiție punctează că, dacă ap. xx din str. Xxxxxxx xx xx

și a servit ca locuință de bază a recurentului Sergiu Martînenco, acesta urma să

depună declarația cu privire la impozitul pe venit pentru perioada fiscală 2016 anume

la Direcția Deservire Fiscală Ciocana, pentru a putea beneficia de facilitățile

stipulate în art. 41 Cod fiscal.

La caz, este important de a menționa că probele prezentate de către recurent:

procesul verbal al ședinței de judecată din 30 aprilie 2015 (f.d.49), adeverință

nr.01/20/12-2017 din 20 decembrie 2017 eliberată de CCL 311COOP (f.d.48);

încheierile Judecătoriei Ciocana din 23 noiembrie 2016 și a Curții de Apel Chișinău

din 25 iunie 2015 (f.d.33-34, 50-52); titlul executoriu nr.22-2-2773-0162015 din 29

octombrie 2015 emis de Judecătoria Ciocana (f.d.52); actul de inițiere procedurii de

executare din 2 noiembrie 2015 (f.d.52); scrisoarea Direcției pentru protecția

drepturilor copilului nr.M-204/16 din 21 martie 2016 (f.d.55); răspunsurile

Procuraturii sect. Centru nr.l8-268pet/l5-5695 din 13 octombrie 2015 și nr.14-

268pet/15-1749 din 24 martie 2016 (f.d.54); bonuri de plată pentru deservirea

locuinței și servicii comunale (f.d.65-79); raportul de constatare tehnico-științifică

nr.272 din 5 septembrie 2016 (f.d.35 - 38) și raportul de evaluare a imobilului

înstrăinat nr.16-08/699 din 17 august 2016 întocmit de Centrul de Evaluări

Imobiliare (f.d.39-47), nu pot fi luate în considerație nefiind pertinente.

Or, în conformitate cu pct.47 al Regulamentului cu privire la determinarea

obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venit al persoanelor fizice care nu practică

activitate de întreprinzător, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM, nr.77 din

30 ianuarie 2008 (în vigoare la momentul petrecerii controlului fiscal), locuință de

bază se consideră locuința care s-a aflat în proprietatea contribuabilului pe parcursul

a nu mai puțin de 3 ani, perioadă care expiră la data înstrăinării și care pe tot

parcursul ultimilor 3 ani, i-a servit drept domiciliu de bază. Domiciliu de bază se

consideră locul de trai permanent al contribuabilului, unde are viză de domiciliu

(reședință), cu excepția vizei temporare. La caz, Sergiu Martînenco dispune de viza

de domiciliu pe str. Xxxxxxx xx xx mun. Chișinău.

Respectiv, instanța de recurs consideră corectă aprecierea critică instanțelor

ierarhic inferioare a argumentului lui Sergiu Martînenco, precum că, apartamentul

nr. xx din str Xxxxxxx xx xx mun. Chișinău este locuința de bază ultimii trei ani

până la depunerea declarației cu privire la impozitul pe venit pentru perioada fiscală

2016, deoarece afirmațiile lui fiind în contradicție cu probele administrate în cadrul

judecării cauzei.

Insatnța de recurs subliniază că, Serviciul Fiscal de Stat ca organ de control

justificat s-a dispus prin Decizia DDF Rîșcani al DGAF mun. Chișinău nr. 26/2-7/4-

25/69 din 17 ianuarie 2018, asupra cazului de încălcare a legislației fiscale comise

de către Sergiu Martînenco. (f.d. 20-21)

Ca urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție, evidențiază că pe parcursul examinării cauzei Sergiu

Martînenco nu a pus la îndoială corectitudinea calculelor, contestând legalitatea

emiterii acestora.

Totodată, instanța de recurs apreciază critic susținerile recurentului precum că

instanța de apel a încălcat și aplicat eronat normele de drept material, deoarece

susținerile date nu au suport legal, mai mult că contravin constatărilor relatate.

8

Celelalte argumente ale recurentului formulate în recurs, la fel, sunt

neîntemeiate, mai mult, în esența lor, sunt similare celor invocate în cererea de

chemare în judecată și sunt expuse asupra circumstanțelor, cărora le-a fost dată o

apreciere corectă și nefiind stabilite anumite încălcări.

Coroborând circumstanțele ce preced, instanța de recurs conchide netemeinicia

recursului depus de Sergiu Martînenco împotriva deciziei din 12 februarie2019 a

Curții de Apel Chișinău, or, soluția instanței de apel este bazată pe elucidarea

multiaspectuală a circumstanțelor speței, cu încadrarea corectă a raportului material-

litigios și este adoptată cu respectarea normelor de drept material și procedural.

În acest context, instanța de recurs reține ca argumentale invocate de către

recurent Sergiu Martînenco nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a hotărârilor instanțelor de judecată contestate.

În temeiul celor constatate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că criticile formulate în

recurs cu privire la ilegalitatea hotărârii primei instanțe și deciziei instanței de apel

nu pot fi reținute, deoarece sunt nejustificate și se combat cu constatările relatate,

mai mult că hotărârea și decizia au fost adoptate în limitele competenței, reieșind din

temeiurile și obiectul acțiunii în contencios administrativ, cu aplicarea corectă a legii

materiale care guvernează raportul juridic litigios, și corect a fost respinsă acțiunea

depusă de către Sergiu Martînenco.

Astfel, din considerentele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul depus de către Sergiu Martînenco împotriva deciziei din 12 februarie 2019

a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul depus de către Sergiu Martînenco.

Se menține decizia din 12 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

Nicolae Craiu

9