3ra-747/19 — contestarea actului administrativ

3ra-747/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.3ra-747/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (T.Sîrcu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V.Mihaila, A.Minciuna, V.Sîrbu)

Î N C H E I E R E

26 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Serviciul Fiscal de Stat,

Direcția generală administrare fiscală municipiul Chișinău,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată

depusă de Botezatu Andrei împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la

anularea actului administrativ,

împotriva deciziei din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău prin care a

fost respins apelul declarat de Serviciului Fiscal de Stat și a fost menținută hotărârea

din 25 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central

c o n s t a t ă

La 31 mai 2018 Botezatu Andrei a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Fiscal de Stat solicitând anularea deciziei Serviciului Fiscal de

Stat nr. 2/S31/12C din 03.08.2017, emisă în privința sa, asupra cazului de încălcare

a legislației fiscale.

În motivarea acțiunii s-a invocat că, la data de 27 martie 2017 a oferit

Serviciului Fiscal de Stat explicații referitor la înstrăinarea lotului de teren din

XXXXX, prin care a comunicat că, prețul de vânzare este de 1500 lei, în acest sens,

a anexat la explicațiile sale și contractul de vânzare-cumpărare din 27.11.2012, care

este autentificat notarial, iar la data de 27.03.2017 cumpărătorul Mustață Vladislav

la fel a oferit explicații, prin care a comunicat procurarea terenului dat la prețul de 1

500 lei.

A relatat că reprezentantul Inspectoratului Fiscal de Stat a comunicat că îl va

anunța despre acțiunile ulterioare, ceea ce nu a fost efectuat, însă, ulterior a aflat că

în privința acestuia este inițiată o procedură de executare silită, ca urmare a

calculării impozitului pe venit din înstrăinarea lotului de teren din XXXXX.

Astfel, reclamantul a aflat despre decizia nr. 2/S31/12c din 03.08.2017 și a

depus o contestație, iar la data de 24.05.2017, a luat cunoștință cu răspunsul

Serviciul Fiscal de Stat prin care i s-a comunicat că, contestația a fost depusă cu

încălcarea termenului prevăzut de Codul fiscal și astfel, contestația a rămas

neexaminată.

A declarat reclamantul că, actele emise de Serviciului Fiscal de Stat sunt

ilegale, neargumentate, neprobate și pasibile de a fi anulate, iar întru argumentarea

poziției, a prezentat instanței următoarele argumente de fapt și de drept.

A susținut că, în conținutul actului de control, reprezentanții Serviciului Fiscal

de Stat, redau viziunea unilaterală, bazată pe circumstanțe declarative, și nicicum

bazate pe circumstanțe de fapt stabilite în urma controlului, în corelare cu legislația

în vigoare.

În conformitate cu prevederile art. 214 alin. (3) din Codul fiscal, procedura

controlului fiscal constă într-un ansamblu de metode și operațiuni de organizare și

desfășurare a controlului, precum și de valorificare a rezultatelor lui, iar art. 215

alin. (3) din Codul fiscal, la relevarea unor erori și/sau contradicții între indicii

dărilor de seamă și documentelor prezentate, organul care a efectuat, este obligat să

comunice despre aceasta contribuabilului, cerându-i totodată, documentele

respective în termenul stabilit.

A comunicat că, conform art. 212 din Codul civil, forma autentică a actului

este obligatorie dacă actul juridic are ca obiect înstrăinarea bunurilor imobile, cu

excepția cazurilor prevăzute expres de lege.

Conform art. 753 din Codul civil, dacă pentru valabilitatea contractului legea

stabilește o anumită formă sau dacă părțile au prevăzut o anumită formă, contractul

se consideră încheiat în momentul îndeplinirii condiției de formă.

Conform art. 753 din Codul civil, prin contractul de vânzare- cumpărare, o parte

(vânzător) se obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părți (cumpărător), iar

aceasta se obligă să preia bunul și să plătească prețul convenit.

Astfel, la înstrăinarea lotului de teren din XXXXX, a fost încheiat contractul de

vânzare-cumpărare din 27 noiembrie 2012, în care este indicat prețul de 1 500 de

lei. Tot acest preț este declarat în explicații și de către reclamant, precum și de către

cumpărătorul Mustață Vladislav.

Prin urmare, Serviciului Fiscal de Stat, la determinarea venitului, urma să ia în

considerare prețul indicat în contractul care este autentificat la notar. Din

explicațiile din 27 martie 2017 se confirmă că, recipisa din 27 noiembrie 2012 este

nulă, iar prețul tranzacției a fost cel din contract.

Mai mult ca atât, reclamantul a indicat că, legislația prevede că, activitatea

contribuabilului poate fi supusă controlului fiscal în cel mult 4 ani de la ultima dată

stabilită pentru prezentarea dării de seamă fiscale respective, conform art. 214, 264

din Cod fiscal.

A relatat că decizia nr. 2/S31/12C din 03 august 2017 a fost emisă cu încălcarea

procedurii stabilite. De către Serviciul Fiscal de Stat nu au fost respectate

prevederile art. 216 alin. (2) din Codul fiscal, fiind efectuat controlul în lipsa sa, iar

decizia de inițiere a controlului, nu i-a fost adusă la cunoștință. La fel, controlul a

fost efectuat fără participarea reclamantului și actul de control din 24.06.2017, a fost

încălcat art. 216 alin. (8) din Codul fiscal, care prevede că, contribuabilul, inclusiv

prin intermediul conducătorului sau altui reprezentant al său, este obligat, după caz,

să asigure condiții adecvate pentru efectuarea controlului, să participe la efectuarea

lui și să semneze actul de control fiscal, chiar și în cazul dezacordului. În caz de

dezacord, el este obligat să prezinte în scris, în termen de până la 15 zile

calendaristice, argumentarea dezacordului, anexând documentele de rigoare.

2

A menționat că a fost lipsit și de dreptul de a depune dezacord la actul de

control din 24 iunie 2017, iar decizia nr. 2/S3l/12C din 03 august 2017 a fost emisă

contrar art. 216 alin. 2 din Codul fiscal, cazul de încălcare fiscală se examinează în

termen de 15 zile, din data prezentării dezacordului - dacă a fost prezentat la timp

sau expirării termenului de prezentare a dezacordului - dacă nu a fost prezentat sau

dacă a fost prezentat cu întârziere.

Conform art. 242 din Codul fiscal, persoana trasă la răspundere pentru

încălcare fiscală, are dreptul să ia cunoștință de dosarul său, să dea explicații, să

prezinte probe, să formuleze cereri, să conteste decizia asupra cazului. Ea poate

beneficia de asistența unui avocat căruia îi încredințează exercitarea, în numele său,

a drepturilor menționate.

Iar, conform art. 243 alin. (1) din Codul fiscal, cazul de încălcare fiscală se

examinează în prezența persoanei trase la răspundere pentru săvârșirea încălcării.

Serviciul Fiscal de Stat o anunță în scris (prin citație) despre locul, data și ora

examinării cazului. Astfel, Serviciul Fiscal de Stat nu a respectat normele

specificate, nefiind citat la examinarea actului de control din 24.06.2018.

Mai mult ca atât, în decizia nr. 2/S3l/12c din 03.08.2017 este indicat că,

reclamantul a fost invitat la examinarea actului de control prin citația nr. 096170 din

12.07.2017, iar în Decizia nr. 2/S29/12/PT din 21.07.2017 este indicat ca temei de

prelungire a examinării actului de control aceeași citație, prin care reclamantul a

fost invitat pentru data de 21.07.2017 ora 09.00.

Totodată, Decizia nr. 2/S3l/12c din 03.08.2017, urma a fi adusă la cunoștință

conform art. 250 alin. (2) Cod fiscal, care prevede că, în decursul a 3 zile după

emiterea deciziei asupra cazului de încălcare fiscală, un exemplar al deciziei se

înmânează sau se expediază recomandat persoanei vizate în ea.

Reclamantul a solicitat, admiterea cererii de chemare în judecată, anularea

deciziei SFS nr.2/S31/12C din 03.08.2017, ca fiind neîntemeiată, ilegală și emisă cu

încălcarea procedurii.

Prin hotărârea din 25 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central

acțiunea a fost admisă, fiind anulată Decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.

2/S31/12C din 03 august 2017, asupra cazului de încălcare a legislației comisă de

Botezatu Andrei.

Prin decizia din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Serviciului Fiscal de Stat și a fost menținută hotărârea din 25 octombrie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că procedura administrativă a

fost inițiată la 31 mai 2018 și se referă la o procedură administrativă inițiată până la

1 aprilie 2019, aspect care determină, că la caz se vor aplica dispozițiile legale

vechi, care reglementau aceste instituții, la caz prevederile Legii contenciosului

administrativ.

Potrivit prevederilor art.242 Cod fiscal, persoana trasă la răspundere pentru

încălcare fiscală are dreptul să ia cunoștință de dosarul său, să dea explicații, să

prezinte probe, să formuleze cereri, să conteste decizia asupra cazului. Ea poate

beneficia de asistența unui avocat căruia îi încredințează exercitarea, în numele său,

a drepturilor menționate.

Conform art.243 Cod fiscal, cazul de încălcare fiscală se examinează în

prezența persoanei trase la răspundere pentru săvârșirea încălcării. Serviciul Fiscal

3

de Stat o anunță în scris (prin) citație despre locul, data și ora examinării cazului.

Cazul de încălcare fiscală poate fi examinat în lipsa persoanei trase la răspundere

pentru săvârșirea încălcării numai dacă există informații că a fost anunțată în modul

stabilit despre locul, data și ora examinării cazului și dacă de la ea nu a parvenit un

demers argumentat de a fi amânată examinarea. Contribuabilul persoană fizică își

exercită drepturile procedurale personal, printr-un reprezentant sau în comun cu

reprezentantul, iar contribuabilul persoană juridică - prin intermediul conducătorului

sau al reprezentantului său.

Conform prevederilor art. 18 lit. e) Cod fiscal, în venitul brut se includ

creșterea de capital definită la art. 40 alin. (7).

Potrivit art. 40 alin. (1), (2) din Codul fiscal, mărimea creșterii sau pierderii de

capital provenite din vânzare, schimb sau din altă formă de înstrăinare a activelor de

capital este egală cu diferența dintre suma încasată (venitul obținut) și baza valorică

a acestor active. Suma încasată ca urmare a vânzării, schimbului sau a înstrăinării în

alt mod a activelor de capital este egală cu suma mijloacelor bănești și/sau valoarea

evaluată la prețul de piață a activelor de capital obținute sub formă nemonetară.

De asemenea potrivit art. 42 alin. (1) lit. h) Cod fiscal, bază valorică a activelor

de capital se confirmă documentar conform modului stabilit de Ministerul

Finanțelor și constituie valoarea activelor confirmate documentar - în alte cazuri.

La caz instanța de apel a reținut că, conform art.499 Cod civil, drepturile reale

asupra imobilelor supuse înscrierii potrivit legii se vor dobândi atât între părți, cât și

față de terți numai prin înscrierea în registrul bunurilor imobile a constituirii sau

strămutării lor în temeiul acordului de voință între părți

Astfel, la materialele cauzei nu a fost prezentat de către Serviciul Fiscal de Stat

extrasul din Registrul bunurilor imobile, care ar demonstra cu certitudine că, dreptul

de proprietate asupra terenului este înscris după Mustață Vladislav, anume în baza

recipisei din 27.11.2012, de altfel, potrivit art. 503 alin. (1) Cod civil, orice

persoană, fără a fi ținută să justifice vreun interes, poate cerceta, lua cunoștință de

registrul bunurilor imobile, precum și de documentele adiționale, în condițiile legii.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că, instanța de fond justificat a

stabilit că recipisa în cauză, nu constituie un document justificativ, în vederea

constatării faptului efectuării precum și a valabilității unei tranzacții de vânzare-

cumpărare, a unui bun imobil – teren modul de folosință - grădină, cu suprafața de

0,1 ha, nr. cadastral XXXXXX, situat în XXXXX, extravilan.

La caz, instanța de apel a susținut că sunt relevante prevederile art.11 alin (1)

Cod fiscal, care indică că, toate îndoielile apărute la aplicarea legislației fiscale se

vor interpreta în favoarea contribuabilului.

Prin recursul depus la 14 mai 2019 Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală

administrare fiscală municipiul Chișinău a solicitat casarea deciziei instanței de apel

și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a

acțiunii ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele necesare pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate

eronat normele de drept material și procedural și nu a fost aplicată legea care trebuia

să fie aplicată.

După cum rezultă din speță litigiul a fost soluționat în baza Legii

contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000.

4

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ al Republicii

Moldova, prezentul cod intră în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la

data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă Legea contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000.

În conformitate cu art. art.244 alin.(1) și 245 alin.(1) Cod administrativ al

Republicii Moldova, hotărîrile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile

instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar, potrivit art.245 alin.(1) Cod administrativ al Republicii Moldova, recursul

se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel

transmite neîntîrziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul

judiciar.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la data de 17 aprilie 2019, însă date

despre notificarea deciziei de către recurent la materialele dosarului lipsesc.

Respectiv recursul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală

administrare fiscală municipiul Chișinău la data de 14 mai 2019 este depus în

termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția

generală administrare fiscală municipiul Chișinău, completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 246 alin. (1) Cod administrativ al Republicii

Moldova, Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii

de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.

Iar, potrivit alin. (2) din același articol, recursul se declară inadmisibil în special

cînd decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs; recursul este depus în

mod repetat; recursul este depus de o persoană neîmputernicită; recursul a fost

depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1); motivarea recursului nu

a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin.

(2); cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233

alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în

termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție.

Curtea Supremă de Justiție reține că legiuitorul prin expresia „în special” din

conținutul normei art. 246 alin. (2) Cod administrativ al Republicii Moldova, a

indicat că temeiurile de inadmisibilitate stipulate nu poartă un caracter exhaustiv,

respectiv în alte cazuri prevăzute de lege, pot fi reglementate și alte temeiuri care

necesită a fi verificate la etapa examinării admisibilității cererii de recurs.

În această ordine de idei, în conformitate cu prevederile art. 194 alin. (2) Cod

administrativ al Republicii Moldova, în procedura de examinare a cererilor de

recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în privința

existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

Așadar, cu trimitere la cele enunțate supra, completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat

5

de către Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală municipiul

Chișinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 246 alin. (2) coroborat cu

art. 194 alin. (2) Cod administrativ al Republicii Moldova.

Or, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentei

cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă asupra existenței

greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că

procedura admisibilității cererii de recurs constă în verificarea faptului, dacă

recursul se încadrează în cele prevăzute la art. art. 246 alin. (2) și 194 alin. (2) Cod

administrativ al Republicii Moldova.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera inadmisibil recursul declarat

de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală municipiul

Chișinău.

În conformitate cu art. 246, 194 alin. (2) Cod administrativ al Republicii

Moldova, completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Mariana Pitic

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

6