ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 30.10.2019

2ra-1450/19 — repararea prejudiciului material si moral, incasarea cheltuielilor de judecata

HOTĂRÂRE

30.10.2019

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: repararea prejudiciului material si moral, incasarea cheltuielilor de judecata
Temei legal: dreptul la un proces echitabil; motivarea actului judecatoresc

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

2ra-1450/19 — repararea prejudiciului material si moral, incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1450/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (judecător D. Dulghieru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători V. Buhnaci, I. Cotruță și M. Guzun)

D E C I Z I E

30 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursurile declarate de „Aviconconstruct” SRL, reprezentată de

avocatul Nicolae Leșan, și de Anatolie Bantuș și Larisa Bantuș, reprezentați de

avocatul Alexandru Iachimciuc,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Anatolie Bantuș

și Larisa Bantuș împotriva „Aviconconstruct“ SRL, intervenient accesoriu Primăria

mun. Chișinău, cu privire la repararea prejudiciului material și moral, precum și

încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 05 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost respinse apelurile declarate de „Aviconconstruct” SRL, reprezentată de

avocatul Nicolae Leșan, și de Anatolie Bantuș și Larisa Bantuș, reprezentați de

avocatul Alexandru Iachimciuc, fiind menținută hotărârea din 08 decembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La 19 decembrie 2012, Anatolie Bantuș și Larisa Bantuș au depus cerere de

chemare în judecată împotriva „Aviconconstruct“ SRL cu privire la recunoașterea

încălcării dreptului la respectarea vieții private și a domiciliului, garantat de art.

28-29 din Constituția Republicii Moldova și de art. 8 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, precum și

recunoașterea încălcării dreptului de vecinătate coroborat cu dreptul de proprietate,

garantat de art. 46 din Constituția Republicii Moldova și de art. 1 din Protocolul nr.

1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale (f.d. 1-19, vol. I).

În motivarea acțiunii, reclamanții Anatolie Bantuș și Larisa Bantuș au relatat

că în temeiul deciziei Comitetului executiv al Sovietului or. Chișinău de deputați ai

poporului nr. 9/4-11 din 10 iunie 1991, deciziei Primăriei mun. Chișinău nr.

7/39-16 din 04 aprilie 1996, deciziei Primarului general al mun. Chișinău nr.

22/22-37 din 09 noiembrie 2000, contractului de vânzare-cumpărare nr. 12913 din

16 noiembrie 2000 și titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr.

0100512009, au devenit coproprietari ai lotului de teren cu suprafața de 0, 088 ha,

amplasat pe XXXXX, într-o zonă rezidențială.

Reclamanții au susținut că în temeiul procesului-verbal nr. 281 din

10 ianuarie 2001, a fost recepționată casa de locuit a reclamanților pe terenul

nominalizat, iar în luna septembrie 2010, pe terenul alăturat a fost începută

construcția unui complex locativ cu 10 etaje.

Reclamanții au invocat că efectuarea lucrărilor de construcție a fost

autorizată în lipsa acordului vecinilor și cu încălcarea distanței-limită față de

imobilele alăturate, din care motiv, prin scrisorile din 12 octombrie 2010,

25 octombrie 2010 și 17 martie 2011, adresate Primarului general al mun.

Chișinău, Anatolie Bantuș a solicitat sprijinul acestuia pentru apărarea dreptului la

viață privată și a dreptului de proprietate, însă scrisorile au rămas fără răspuns.

Reclamanții au indicat că drept urmare a plângerii lui Anatolie Bantuș din

01 octombrie 2010, Inspecția de Stat în Construcții a emis prescripția seria IS nr.

009586, prin care a constatat lipsa autorizației de construire pentru efectuarea

lucrărilor de construcție la excavarea gropii de fundație și formarea pilonilor, lipsa

documentației de proiect verificate și coordonate conform legislației, cât și

executarea lucrărilor de construcție în lipsa antreprenorului licențiat, dirigintelui de

șantier și responsabilului tehnic.

Reclamanții au declarat că prin scrisoarea Direcției generale arhitectură,

urbanism și relații funciare din cadrul Consiliului mun. Chișinău din

05 ianuarie 2011, i s-a comunicat că reprezentanții beneficiarului construcției

complexului locativ au fost informați oral despre asigurarea securității șantierului

de construcție și a clădirilor învecinate, precum și despre respectarea documentației

de proiect și a normativelor în construcții.

Reclamanții au afirmat că la 25 martie 2011, un grup de locatari de pe str.

Xenopol și Sucevița s-au adresat către Primarul general al mun. Chișinău,

menționând că le este pusă în pericol viața după începerea lucrărilor de construcție

pe bd. Alba Iulia nr. 168.

Reclamanții au relevat că după ce s-au plâns că macaraua de pe șantier cară

încărcături deasupra ogrăzii în care locuiesc, Direcția generală arhitectură,

urbanism și relații funciare din cadrul Consiliului mun. Chișinău l-a informat pe

Anatolie Bantuș prin scrisoarea din 15 aprilie 2011, că proiectul organizării și

executării lucrărilor de construcție (obiectivul 026-pos) prevede limitarea acțiunii

macaralei în zona imobilului reclamanților.

Reclamanții au menționat că la 15 iulie 2011, o comisie constituită în cadrul

Preturii sect. Buiucani, mun. Chișinău, a stabilit că șantierul de pe bd. Alba Iulia

nr. 168 se află nemijlocit în preajma vecinului de pe XXXXX, unde au loc toate

lucrările de sudare, vibrație și ridicarea materialelor de construcție cu macaraua

peste ograda vecinului Anatolie Bantuș.

Reclamanții au punctat că prin scrisoarea Inspecției de Stat în Construcții din

12 mai 2011, lui Anatolie Bantuș i s-a explicat că responsabilitatea pentru emiterea

certificatelor de urbanism și a autorizațiilor de construire/desființare revine în mod

solidar semnatarilor acestora.

Reclamanții au arătat că prin prescripția Inspecției de Stat în Construcții

seria ISC nr. 0002178 din 05 mai 2012, s-a constatat că gardul din beton al

vecinului Anatolie Bantuș este amplasat pe marginea gropii de fundare, iar pentru a

preveni posibila ruinare a taluzului gropii de fundare, care va duce la prăbușirea

construcțiilor vecine de pe hotarul terenului, s-a obligat antreprenorul ca în regim

de urgență să execute construcția peretelui parcării subterane.

Reclamanții au specificat că până la data depunerii cererii de chemare în

judecată, prescripțiile Inspecției de Stat în Construcții nu au fost executate.

Reclamanții au evidențiat că la 10 iunie 2011, Anatolie Bantuș a semnat cu

Constantin Cioina, beneficiarul construcției de pe bd. Alba Iulia nr. 168, un act

prin care se constată că în urma lucrărilor de presare se fac simțite vibrații active și

puternice la imobilul vecin de pe XXXXX.

Reclamanții au notat că Anatolie Bantuș a adresat o plângere Inspecției de

Stat în Construcții pentru a interveni în scopul încetării vibrațiilor de teren care

durau mai mult de 2 săptămâni, iar prin prescripția Inspecției de Stat în Construcții

seria ISC nr. 0000824 din 04 iulie 2011, s-a stabilit lipsa actului de transmitere în

natură a hotarelor terenului privat și lipsa actului de trasare a axelor construcției și

fixare a reperelor, prin ce s-au încălcat prevederile legislației în vigoare.

De asemenea, reclamanții au reliefat că prin prescripția respectivă, Inspecția

de Stat în Construcții a interzis efectuarea lucrărilor de betonare a plăcii fundației

la blocul nr. 1.

Reclamanții au relatat că prin scrisoarea din 06 iulie 2011, Inspecția de Stat

în Construcții a menționat că, compactarea solului a fost efectuată pe straturi cu

mașina vibratoare de tip Hamm 3412 HT, iar datele tehnice ale acestei mașini și

impactul acesteia asupra imobilelor învecinate urmează a fi prezentate de către

autorul proiectului, acestea fiind solicitate prin prescripția nr. 0000826 din 06 iulie

2011.

Reclamanții au susținut că prin aceeași scrisoare, Inspecția de Stat în

Construcții a indicat, cu referire la distanța obiectivelor proiectate față de hotarul

terenului reclamanților, că în conformitate cu planul general avizat la data de

05 aprilie 2011, această distanță este de 3, 9 m, beneficiarul construcției fiind

avertizat de către Inspecția de Stat în Construcții privind respectarea strictă a

acestei distanțe.

Reclamanții au indicat că la 13 iulie 2011, Anatolie Bantuș s-a adresat către

Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor, precum și către Procurorul

general, solicitând crearea unei comisii mixte care să examineze legalitatea

construcției de pe bd. Alba Iulia nr. 168.

Reclamanții au invocat că prin scrisoarea din 14 iulie 2011, Procuratura

Generală repetat a solicitat Ministerului Dezvoltării Regionale și Construcțiilor,

precum și Primarului general al mun. Chișinău, crearea unei comisii cu includerea

factorilor de decizie din cadrul Primăriei mun. Chișinău care au autorizat edificarea

blocului locativ, cu participarea părților interesate, cât și sistarea lucrărilor de

construcție până la verificarea legalității construcției blocului locativ.

Reclamanții au declarat că prin procesul-verbal din 14 iulie 2011, comisia

formată din șeful adjunct al Inspecției de Stat în Construcții, șeful Inspecției de

Stat în Construcții mun. Chișinău, inspectorul principal al Inspecției de Stat în

Construcții, arhitectul-șef interimar al mun. Chișinău, administratorul Serviciului

de Stat pentru Verificarea și Expertizarea Proiectelor și Construcțiilor, șeful

Direcției autorizare și disciplină în construcții, arhitectul-șef al proiectului de

execuție „Altamira“ SRL și verificatorul de proiect al Serviciului de Stat pentru

Verificarea și Expertizarea Proiectelor și Construcțiilor a constatat că planul

general de amplasare a obiectivelor a fost recoordonat la data de 12 iulie 2011,

acesta prevăzând distanța dintre hotarul juridic al terenului privat și axele clădirii

proiectate de 3, 6 m și 3 m, iar recoordonarea planului general nu necesită

obținerea unui nou certificat de urbanism pentru proiectare și a unei noi autorizații

de construire.

Totodată, reclamanții au menționat că această comisie a mai constatat că nu

a fost solicitat acordul lui Anatolie Bantuș ca vecin la eliberarea certificatului de

urbanism pentru proiectare, deoarece la elaborarea Planului General al mun.

Chișinău a fost consultată populația în procesul elaborării și aprobării

documentației de amenajare a teritoriului și a documentației de urbanism.

Reclamanții au afirmat că această comisie a constatat și faptul că la

momentul eliberării autorizației de construire, distanța dintre hotarul terenului și

clădirea proiectată a fost de 3, 6 m, însă la momentul actual distanța a fost

micșorată până la 2, 4 m.

Reclamanții au relevat că la 28 iulie 2011 și la 17 august 2011, Anatolie

Bantuș s-a adresat la Direcția salvatori și pompieri din cadrul Serviciului Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale, solicitând să fie informat despre normele de

securitate antiincendiară.

Reclamanții au menționat că prin scrisorile din 29 iulie 2011 și din

23 august 2011, Direcția salvatori și pompieri din cadrul Serviciului Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale i-a explicat lui Anatolie Bantuș că în conformitate

cu prevederile Legii nr. 267 din 09 noiembrie 1994 privind apărarea împotriva

incendiilor și ale Normativului în construcții СНиП 2.07.01-89

„Градостроительство. Планировка и застройка городских и сельских

поселений“, Anexa nr. 1, pct. 1, spațiul de siguranță la foc minim necesar între

obiectele nominalizate este de 9 m, iar un perete antifoc trebuie să se sprijine pe

fundație proprie sau pe grinzi de fundație, să fie executat pe toată înălțimea clădirii

și să intersecteze toate elementele constructive ale clădirii și toate etajele, fiind

construit din materiale necombustibile.

Reclamanții au mai punctat că prin scrisoarea din 11 august 2011, Ministerul

Dezvoltării Regionale și Construcțiilor a indicat, cu referire la normele

antiincendiare, că potrivit Tabelului nr. 1, pct. 1, Anexa nr. 1 la Normativul în

construcții СНиП 2.07.01-89 „Градостроительство. Планировка и застройка

городских и сельских поселений“, distanța între clădiri nu se limitează în cazul

când peretele clădirii mai înalte se clasifică ca „perete antifoc”, ceea ce se respectă

în proiectul complexului locativ cu obiective de menire social-culturală și parcare

auto subterană de pe bd. Alba-Iulia nr. 168.

Reclamanții au precizat că întrucât peretele construcției de pe bd. Alba Iulia

nr. 168, amplasat spre imobilul reclamanților și proiectat ca fiind unul „orb” și

„antifoc”, se construia cu ferestre, iar balcoanele de pe peretele lateral sunt

amplasate în direcția ogrăzii reclamanților, la 06 decembrie 2011, au solicitat

Inspecției de Stat în Construcții de a interveni pentru a asigura efectuarea lucrărilor

de construcție conform proiectului.

Reclamanții au arătat că la 09 decembrie 2011, Inspecția de Stat în

Construcții a emis prescripția seria ISC nr. 0001505, prin care a constatat că

lucrările de zidărie a peretelui la blocul nr. 1 (poziție conform planului general)

Axa 1-13-P se execută cu abateri de la documentația de proiect avizată și

coordonată conform legislației în vigoare, și anume se execută goluri în zidărie cu

dimensiunile de 900x1320 mm, neprevăzute în documentația de proiect.

Astfel, reclamanții au evidențiat că Inspecția de Stat în Construcții a indicat

că urmează a fi înlăturate neconformitățile depistate și efectuate lucrările de zidărie

în strictă conformitate cu documentația de proiect.

Reclamanții au notat că prin scrisoarea din 13 ianuarie 2012, Direcția

generală arhitectură, urbanism și relații funciare din cadrul Consiliului mun.

Chișinău a menționat că golurile de la primele niveluri ale fațadei laterale a

blocului, apărute ca urmare a erorii zidarilor, au fost blocate, iar în prezent,

lucrările fiind executate conform documentației de proiect aprobate.

În continuare, reclamanții au reliefat că la solicitarea Procurorului general și

a lui Anatolie Bantuș, la data de 15 iulie 2011, Pretura sect. Buiucani, mun.

Chișinău, s-a întrunit în comisie, stabilind prin procesul-verbal de cercetare a

șantierului de pe bd. Alba Iulia nr. 168 că acesta se află nemijlocit în prejma casei

de locuit de pe XXXXX, unde au loc toate lucrările de sudare, vibrație și ridicarea

materialelor cu macaraua peste ograda vecinului Anatolie Bantuș, unde au fost

depistate deșeuri din materialele de construcție căzute de pe șantierul din

prejmă.

La fel, reclamanții au relatat că această comisie a constatat că gardul capital

construit între vecini are fisuri esențiale, proaspăt apărute în urma vibrațiilor de la

construcția din preajmă, fiind evident că fisurile au apărut recent, deoarece bucățile

de beton și tencuiala căzută nu au fost evacuate.

Reclamanții au susținut că această comisie a mai stabilit că toate podurile din

casa lui Anatolie Bantuș sunt crăpate, iar faianța de la bucătărie și baie este

desprinsă de pe perete în urma vibrațiilor de pe șantierul de pe bd. Alba Iulia nr.

168, ceea ce este recunoscut și de către Constantin Cioina în actul pe care l-a

întocmit.

Reclamanții au indicat că prin raportul de constatare tehnico-științifică nr.

709 din 30 noiembrie 2011, expertul Lucia Chintea a constatat că, casa de locuit

individuală de pe XXXXX a suportat deteriorări și fisuri ca efect al lucrărilor de

construcție de pe bd. Alba Iulia nr. 168.

Reclamanții au declarat că la 03 ianuarie 2012, Anatolie Bantuș s-a adresat

la Inspecția de Stat în Construcții, plângându-se că în ograda sa continuă să cadă

materiale de construcție, fiind pusă în pericol familia sa, iar acoperișurile, pavajul

și pragul sunt pline de beton căzut de sus și întărit, care continuă să cadă și este

imposibil de a fi curățat.

În această privință, reclamanții au afirmat că la 09 ianuarie 2012, Inspecția

de Stat în Construcții a emis prescripția seria ISC nr. 0001803, prin care a constatat

că în timpul betonării coloanelor, cad stropi de mortar pe terenul învecinat

construcției de pe XXXXX, al cărui proprietar este Anatolie Bantuș.

Reclamanții au relevat că prin aceeași prescripție, Inspecția de Stat în

Construcții a obligat antreprenorul să monteze o plasă de protecție pe blocul nr. 1,

la peretele anexelor 1-13-P, sistând lucrările de construcție la blocul nr. 1 până la

montarea plasei de protecție.

Reclamanții au specificat că plasa respectivă a fost montată doar parțial,

după finisarea lucrărilor de betonare și zidărie.

Reclamanții au punctat că în scrisoarea din 01 februarie 2012, Inspecția de

Stat în Construcții a stabilit că prin controlul efectuat la fața locului la data de

16 ianuarie 2012, s-a constatat că lucrările de betonare a structurii de rezistență din

partea casei de locuit a lui Anatolie Bantuș au fost executate cu încălcarea regulilor

de protecție a șantierului.

În continuare, reclamanții au declarat că la 25 iunie 2012, Agenția Ecologică

Chișinău a întocmit actul nr. 056076, prin care a constatat că pe terenul lui

Anatolie Bantuș, inclusiv pe acoperișul imobilului, se află bucăți de piatră, mortar

întărit și bucăți de polistiren, iar pe suprafața solului, unde cresc plante decorative,

ierburi, legume, arbori și arbuști, pretutindeni este împrăștiat rumeguș de

polistiren, care a fost adus de vânt de pe șantierul din imediata vecinătate, pe bd.

Alba Iulia nr. 168.

Reclamanții au afirmat că prin actul enunțat, Agenția Ecologică Chișinău a

specificat că acest rumeguș de polistiren, chiar dacă este inert, poluează stratul

fertil de sol din curtea lui Anatolie Bantuș, dăunând creșterii plantelor și creând

incomodități locatarilor.

Mai mult, reclamanții au invocat că în acest act este indicat că blocul locativ

cu 10 niveluri, situat pe bd. Alba Iulia nr. 168, este edificat la numai 2, 4 m de la

gardul și imobilul (lipit de gard) lui Anatolie Bantuș, ceea ce contravine cerințelor

de amplasare a clădirilor prevăzute în Normativul în construcții СНиП 2.07.01-89

„Градостроительство. Планировка и застройка городских и сельских

поселений“, Anexa nr. 1, pct. 1, iar în caz de cutremur și dărâmare a clădirii în

cauză, imobilul cetățeanului Anatolie Bantuș va fi acoperit totalmente, fiind astfel

creată o situație în rezultatul căreia viața locatarilor de pe XXXXX este în pericol

direct și inevitabil.

Reclamanții au subliniat că în perioada 10 aprilie 2012 – 20 aprilie 2012,

Anatolie Bantuș a fost internat în spital, în mod de urgență, cu diagnoza XXXXX,

iar în perioada 21 iunie 2012 – 02 iulie 2012, Larisa Bantuș a fost internată la

tratament staționar cu diagnoza YYYYY.

Reclamanții au precizat că în cazul ambilor, factorii etiologici includ și

factorii psiho-emoționali.

În drept, reclamanții au invocat prevederile art. 127 din Constituția

Republicii Moldova și au subliniat că dreptul la proprietate este garantat titularilor

acestuia în măsura în care dreptul respectiv nu vine în contradicție cu interesele

societății, iar art. 46 alin. (5) din Constituția Republicii Moldova impune obligații

de ordin social, care determină posibilitățile legiuitorului de a institui norme de

reglementare a proprietății, pornind de la sarcinile ce țin de protecția și asigurarea

bunei vecinătăți.

Astfel, reclamanții au relevat că legiuitorul a recurs la stabilirea unor

îngrădiri în exercitarea dreptului de proprietate, scopul principal al cărora constă în

crearea condițiilor necesare pentru a face posibilă o conlocuire a membrilor

societății.

Reclamanții au indicat că în acord cu prevederile art. 46 alin. (5) din

Constituția Republicii Moldova, proprietarul poate să săvârșească cu bunurile sale

orice acțiuni, precum înstrăinarea, transmiterea lor în posesie și folosință, să le dea

în gaj sau să le greveze cu alte drepturi reale, dar cu respectarea unor condiții, și

anume ca actele respective să nu contravină legii și să nu fie încălcate drepturile

persoanelor terțe.

Reclamanții au specificat că aceste restricții sunt consfințite de lege cu

scopul de a limita dreptul proprietarului și de a evita încălcarea drepturilor

persoanelor terțe, or limitarea dreptului de proprietate reprezintă o restrângere a

proprietarului în realizarea atributelor dreptului de proprietate, care se instituie

pentru garantarea drepturilor și intereselor legitime ale altor persoane, inclusiv ale

vecinilor.

Reclamanții au arătat că în virtutea vecinătății, proprietarii terenurilor sau ale

altor bunuri imobile sunt împovărați cu anumite obligații și înzestrați cu anumite

drepturi, care rezultă din aflarea acestora în apropriere unul față de altul sau la

distanțe de unde se pot produce influențe reciproce, astfel încât libertatea fiecărui

proprietar încetează acolo unde începe vătămarea celuilalt proprietar.

Reclamanții au precizat că principiul asigurării bunei vecinătăți, după

reglementarea constituțională, a dobândit o nuanțare organică detaliată în cadrul

Codului civil.

Reclamanții au punctat că buna vecinătate este reprezentată de două

îndatoriri, și anume la faptul că proprietarul unui imobil nu trebuie să-l

prejudicieze pe vecinul său, precum și la faptul că acesta nu trebuie să-l

incomodeze într-un mod intolerabil pe vecin, or dreptul fiecăruia de a uza sau chiar

de a abuza de proprietatea sa găsește limita naturală și legală în dreptul proprietății

altuia, luând astfel naștere principiul responsabilității acestuia.

Reclamanții au notat că există două categorii ale inconvenientelor legate de

vecinătate: inconveniente cauzate prin exercitarea dreptului de proprietate fără

depășirea limitelor materiale ale fondului, cum ar fi ridicarea unei construcții pe

propriul teren și care cauzează datorită trepidațiilor existente în procesul de

construcție, precum și/sau datorită nerespectării distanțelor minime, anumite

inconveniente fondului vecin; și inconveniente cauzate prin depășirea limitelor

propriului fond și introducerea unor elemente materiale în subsolul, solul sau

spațiul suprapus fondurilor vecine, cum ar fi substanțe chimice, fum, zgomote,

pericol de prăbușire etc.

Aici, reclamanții au considerat că proprietarul unui imobil care a obținut

autorizația administrativă nu poate fi exonerat de răspundere civilă față de vecini.

Astfel, reclamanții au evidențiat că pentru a se angaja răspunderea pentru

inconvenientele anormale de vecinătate trebuie să existe un prejudiciu continuu

rezultat din caracterul anormal al tulburării care să aibă ca efect diminuarea

proprietății lor, cum ar fi pericolul de prăbușire prin nerespectarea distanței minime

între construcții, poluarea, inclusiv cea vizuală, și alte surse de incomoditate, care

fac ca însuși conceptul de vecinătate să dobândească noi dimensiuni, reflectându-și

consecințele și sub alte aspecte decât cele de ordin geografic.

Reclamanții au afirmat că în jurisprudență prin atentare inadmisibilă se

înțelege imixtiunea exercitată asupra unuia dintre atributele dreptului de proprietate

al vecinului, care nu poate fi acceptată în condițiile de normalitate a relațiilor de

conviețuire socială, or nu sunt considerate circumstanțe justificative ale atentării

inadmisibile asupra terenului vecin crearea prin construcție a unei umbre pe

teritoriul vecinului, limitarea dreptului de servitute a vecinului asupra terenului

aservit prin faptul construirii.

De asemenea, reclamanții au considerat că nu sunt considerate în calitate de

circumstanțe justificative lucrările de reparație curentă, restaurare și conservare a

clădirilor cu condiția menținerii acelorași funcții și a suprafeței la sol, adică lucrări

inferioare și exterioare (tencuieli, placaje etc.), prin care nu se modifică elementele

constructive.

Reclamanții au declarat că prin prisma art. 389 din Codul civil, nu este clar

care sunt acele distanțe minime față de terenurile învecinate și construcțiile de pe

acestea, odată ce nici într-un act legislativ sau normativ nu sunt descrise și

precizate aceste distanțe.

Reclamanții au susținut că deși instanțele de judecată, prin prisma

prevederilor art. 389 alin. (2) din Codul civil, cât și prin analogia dreptului, aplică

față de hotarul vecin distanța minimă de 1 m ce trebuie respectată în cazul

construcțiilor, aceeași distanță minimă de 1 m nu poate fi aplicată și în cazul unei

case de locuit individuale învecinate cu un complex locativ cu mai multe etaje.

Reclamanții au notat că în literatura de specialitate s-a prefigurat

raționamentul că în cazul construcțiilor din zonele rezidențiale, distanța între

imobile de diferite dimensiuni și înălțimi trebuie să fie cel puțin echivalentă cu

înălțimea construcțiilor în cauză, această logică fiind pe deplin judicioasă, astfel ca

în cazul prăbușirii imobilului mai înalt să nu existe riscul torpilării construcțiilor

mai mici și a punerii în pericol a vieții și integrității corporale a locatarilor din

perimetru.

În această ordine de idei, reclamanții au menționat că Regulamentul cu

privire la formarea bunurilor imobile, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 61 din

29 ianuarie 1999, nu este aplicabil speței deduse judecății, atâta timp cât

Normativul în construcții СНиП 2.07.01-89 „Градостроительство. Планировка и

застройка городских и сельских поселений“ conține prevederi speciale și

reprezintă, în esență, un obicei al locului.

Reclamanții au indicat că prevederile art. 391 alin. (4) din Codul civil

protejează interesele proprietarului terenului învecinat de a evita prăbușirea

construcțiilor sau cauzarea altor prejudicii de ordin material.

Reclamanții au mai invocat că doctrina de specialitate și jurisprudența arată

că principiul primului vecin are o valoare considerabilă în raporturile legate de

dreptul de vecinătate, or reclamații nu s-ar fi stabilit cu traiul în zona rezidențială

respectivă dacă ar fi cunoscut despre riscul apariției unor construcții masive în

imediata apropiere a domiciliului lor și că imobilul vecin le-ar produce o tulburare

de vecinătate și inconveniente anormale.

În context, reclamanții au făcut trimitere la cauza Sporrong și Lönnroth v.

Suedia din 23 septembrie 1982, precum și la câteva plângeri depuse la Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, care au fost comunicate Guvernului Republicii

Moldova.

La fel, reclamanții au reiterat circumstanțele faptice pertinente cauzei, în

special cele constatate de autoritățile publice.

La 02 mai 2013, reclamanții Anatolie Bantuș și Larisa Bantuș, reprezentați

de avocatul stagiar Livia Mitrofan, au depus cerere prin care au depus cerere

privind modificarea obiectului acțiunii, solicitând repararea prejudiciului material

în suma care va fi stabilită prin expertiză, repararea prejudiciului moral în sumă de

50 000 euro, încasarea despăgubirii ce rezultă din limitarea dreptului de vedere în

sumă de 1 600 lei lunar pentru o perioadă de cel puțin 10 ani și interzicerea

exploatării complexului locativ până la achitarea de către „Aviconconstruct“ SRL a

tuturor despăgubirilor (f.d. 115-128, vol. I).

În ceea ce privește pretențiile privind repararea prejudiciului material și a

celui moral, reclamanții Anatolie Bantuș și Larisa Bantuș, reprezentați de avocatul

stagiar Livia Mitrofan, au invocat prevederile art. 14 și 1410 din Codul civil.

La 22 mai 2013, reclamanții Anatolie Bantuș și Larisa Bantuș, reprezentați

de avocatul stagiar Livia Mitrofan, au depus cerere prin care au renunțat la

pretenția privind încasarea despăgubirii ce rezultă din limitarea dreptului de vedere

în sumă de 1 600 lei lunar pentru o perioadă de cel puțin 10 ani, căreia anterior nu i

s-a dat curs (f.d. 195-198, vol. I).

Prin încheierea din 20 martie 2014 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, a

fost introdusă în proces în calitate de intervenient accesoriu Primăria mun.

Chișinău (f.d. 212, vol. I).

În ședința de judecată din 14 decembrie 2015, reprezentantul reclamanților

Anatolie Bantuș și Larisa Bantuș, avocatul Ana Nani, a înaintat cerere prin care a

concretizat pretenția privind repararea prejudiciului material, solicitând încasarea

sumei de 330 950 lei cu titlu de reparare a prejudiciului material, cu trimitere la

raportul de expertiză judiciară nr. 568 din 15 aprilie 2015, întocmit de expertul

Alexandr Gordînschi (f.d. 159; 154-155, vol. II).

Prin hotărârea din 08 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Anatolie

Bantuș și Larisa Bantuș împotriva „Aviconconstruct” SRL, intervenient accesoriu

Primăria mun. Chișinău, cu privire la repararea prejudiciului material în sumă de

330 950, 36 lei și a celui moral în sumă de 50 000 euro. S-a încasat în beneficiul

lui Anatolie Bantuș și Larisei Bantuș, din contul „Aviconconstruct” SRL, suma de

330 950, 36 lei cu titlu de reparare a prejudiciului material și suma de 9 928 lei cu

titlu de compensare a cheltuielilor de plată a taxei de stat. În rest, în partea cerinței

privind repararea prejudiciului moral în sumă de 50 000 euro, a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată (f.d. 103-114, vol. III).

La 04 ianuarie 2018, „Aviconconstruct” SRL, reprezentată de avocatul

Nicolae Leșan, a declarat apel împotriva hotărârii din 08 decembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani (f.d. 118-119, vol. III).

La 05 ianuarie 2018, Anatolie Bantuș și Larisa Bantuș, reprezentați de

avocatul Alexandru Iachimciuc, au declarat apel împotriva hotărârii din

08 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani (f.d. 120, vol. III).

Prin decizia din 05 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

apelurile declarate de „Aviconconstruct” SRL, reprezentată de avocatul Nicolae

Leșan, și de Anatolie Bantuș și Larisa Bantuș, reprezentați de avocatul Alexandru

Iachimciuc, fiind menținută hotărârea din 08 decembrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani (f.d. 233-245, vol. III).

La 05 iunie 2019, „Aviconconstruct” SRL, reprezentată de avocatul Nicolae

Leșan, a declarat recurs împotriva deciziei din 05 martie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea

de Apel Chișinău, în alt complet de judecată (f.d. 2-16, vol. IV).

În motivarea recursului, recurenta „Aviconconstruct” SRL, reprezentată de

avocatul Nicolae Leșan, a susținut că prima instanță neîntemeiat a respins cererile

„Aviconconstruct” SRL privind încetarea procesului, reclamarea probelor și

intervenirea în proces a locatarilor complexului locativ de pe bd. Alba Iulia nr.

168, mun. Chișinău, iar instanța de apel a omis cu desăvârșire să se expună în

privința legalității încheierilor respective ale primei instanțe, deși

„Aviconconstruct” SRL a solicitat acest lucru în cererea de apel, ceea ce reprezintă

încălcarea dreptului „Aviconconstruct” SRL la un proces echitabil, garantat de art.

6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

Recurenta a indicat că prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 709

din 30 noiembrie 2011, s-a constatat că paguba materială cauzată lui Anatolie

Bantuș este în sumă de 149 816, 32 lei, iar acest raport a fost prezentat în calitate

de probă de către Anatolie Bantuș în cadrul examinării unui litigiu anterior,

soluționat în mod irevocabil prin decizia din 28 martie 2012 a Curții Supreme de

Justiție, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de

Anatolie Bantuș împotriva Primăriei mun. Chișinău și Inspecției de Stat în

Construcții, intervenient accesoriu „Aviconconstruct” SRL, cu privire la anularea

actului administrativ și repararea prejudiciului material și moral.

Recurenta consideră că instanțele ierarhic inferioare au ignorat constatările și

concluziile instanțelor de judecată din litigiul precedent, care au căpătat puterea

lucrului judecat.

Recurenta a evidențiat că această omisiune este esențială pentru justa

soluționare a prezentei cauze civile, odată ce a fost constatată în mod irevocabil

legalitatea actelor permisive ce au stat la baza edificării complexului locativ de pe

bd. Alba Iulia nr. 168, mun. Chișinău, cât și legalitatea construcției propriu-zise.

Respectiv, recurenta a notat că la aprecierea concluziilor din raportul de

expertiză judiciară nr. 568 din 15 aprilie 2015 și din raportul de expertiză judiciară

nr. 0159 din 02 mai 2017, instanțele ierarhic inferioare nu au ținut cont de

concluziile instanțelor de judecată din litigiul precedent, cât și de procesul-verbal

de recepție finală a complexului locativ de pe bd. Alba Iulia nr. 168, mun.

Chișinău, din data de 28 martie 2014.

Mai mult, recurenta a subliniat că prin raportul de expertiză judiciară nr. 568

din 15 aprilie 2015, contrar prevederilor art. 158 alin. (3) din Codul de procedură

civilă, expertul Alexandr Gordînschi a ignorat necesitatea de a stabili cu precizie

existența legăturii cauzale între lucrările de construcție a complexului locativ de pe

bd. Alba Iulia nr. 168, mun. Chișinău, și defectele depistate la casa de locuit

individuală de pe XXXXX.

La fel, recurenta a menționat că, concluziile din raportul de expertiză

judiciară nr. 0159 din 02 mai 2017 sunt contradictorii și imprecise, luând în

considerare că însuși expertul a indicat imposibilitatea constatării stării tehnice a

casei de locuit individuale de pe XXXXX, anterior influenței negative.

În continuare, recurenta a punctat că hotărârile instanțelor ierarhic inferioare

sunt lipsite de o motivare clară și concisă, nefiind examinate toate probele din

dosar și nefiind furnizate răspunsuri la toate argumentele „Aviconconstruct” SRL

privind netemeinicia acțiunii, ceea ce reprezintă încălcarea dreptului

„Aviconconstruct” SRL la un proces echitabil.

De asemenea, recurenta consideră că în cadrul judecării cauzei în ordine de

apel, nu a fost asigurată continuitatea actului de justiție, deoarece instanța de apel a

emis decizia recurată într-o altă componență decât cea care a examinat apelurile în

fond.

La 25 iunie 2019, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimaților Anatolie

Bantuș și Larisa Bantuș, precum și intervenientului accesoriu Primăria mun.

Chișinău, copia cererii de recurs depuse de „Aviconconstruct” SRL, reprezentată

de avocatul Nicolae Leșan, împotriva deciziei din 05 martie 2019 a Curții de Apel

Chișinău (f.d. 19, vol. IV).

Intimații Anatolie Bantuș și Larisa Bantuș, precum și intervenientul

accesoriu Primăria mun. Chișinău, nu și-au valorificat dreptul de a depune referință

la recursul declarat de „Aviconconstruct” SRL, reprezentată de avocatul Nicolae

Leșan.

La 23 iulie 2019, Anatolie Bantuș și Larisa Bantuș, reprezentați de avocatul

Alexandru Iachimciuc, au declarat recurs împotriva deciziei din 05 martie 2019 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din

08 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în partea respingerii

pretenției privind repararea prejudiciului moral, precum și pronunțarea în această

parte a unei noi hotărâri, prin care să fie admisă pretenția privind repararea

prejudiciului moral, iar în rest, să fie menținute decizia din 05 martie 2019 a Curții

de Apel Chișinău și hotărârea din 08 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani (f.d. 22-28, vol. IV).

În motivarea recursului, recurenții Anatolie Bantuș și Larisa Bantuș,

reprezentați de avocatul Alexandru Iachimciuc, au susținut că prima instanță a dat

o soluție neîntemeiată și contradictorie în ceea ce privește pretenția de reparare a

prejudiciului moral, iar instanța de apel nu a oferit un răspuns clar la argumentele

apelanților în partea respectivă.

Recurenții consideră că în sensul art. 8 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, dreptul lor de

proprietate, care a fost lezat de către „Aviconconstruct” SRL, prin atributele sale

include și faptul lezării dreptului la siguranța domiciliului, din care motiv se

impune angajarea răspunderii delictuale a „Aviconconstruct” SRL și în partea

reparării prejudiciului moral cauzat.

Recurenții au indicat că instanțele ierarhic inferioare nu au ținut cont de

faptul că în perioada 10 aprilie 2012 – 20 aprilie 2012, Anatolie Bantuș a fost

internat în spital, în mod de urgență, cu diagnoza XXXXX, iar în perioada

21 iunie 2012 – 02 iulie 2012, iar Larisa Bantuș a fost internată la tratament

staționar cu diagnoza YYYYY, în cazul ambilor, factorii etiologici incluzând și

factorii psiho-emoționali, aflați în strânsă legătură cu acțiunile ilicite ale

„Aviconconstruct” SRL.

În context, recurenții au reiterat și circumstanțele faptice legate de procesul

construcției demarate de „Aviconconstruct” SRL bd. Alba Iulia nr. 168, mun.

Chișinău, inclusiv impactul asupra mediului ambiant.

Recurenții au relatat că întinderea prejudiciului moral cauzat este una

semnificativă, durând mai mult de 8 ani, amplificând gravitatea suferințelor psihice

pe care le-au suportat.

La 24 iulie 2019, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatei

„Aviconconstruct” SRL copia cererii de recurs depuse de Anatolie Bantuș și Larisa

Bantuș, reprezentați de avocatul Alexandru Iachimciuc, împotriva deciziei din

05 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 29, vol. IV).

Intimata „Aviconconstruct” SRL și intervenientul accesoriu Primăria mun.

Chișinău, nu și-au valorificat dreptul de a depune referință la recursul declarat de

Anatolie Bantuș și Larisa Bantuș, reprezentați de avocatul Alexandru Iachimciuc.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Colegiul constată că la materialele cauzei este anexată fișa de însoțire nr.

4567-3, în care este indicat că la data de 24 aprilie 2019, Curtea de Apel Chișinău a

expediat în adresa recurenților „Aviconconstruct” SRL, Anatolie Bantuș și Larisa

Bantuș copia deciziei integrale din 05 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău (f.d.

246, vol. III).

Însă, la materialele cauzei nu sunt anexate avizele de primire de către

recurenții „Aviconconstruct” SRL, Anatolie Bantuș și Larisa Bantuș a copiei

deciziei integrale din 05 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

Astfel, Colegiul consideră că recurenta „Aviconconstruct” SRL, reprezentată

de avocatul Nicolae Leșan, care a declarat recurs la data de 05 iunie 2019, și

recurenții Anatolie Bantuș și Larisa Bantuș, reprezentați de avocatul Alexandru

Iachimciuc, care au declarat recurs la data de 23 iulie 2019, s-au conformat

prevederilor legale, încadrându-se în termenul de declarare a recursului prevăzut la

art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Prin încheierea din 23 octombrie 2019 a Curții Supreme de Justiție,

recursurile declarate de „Aviconconstruct” SRL, reprezentată de avocatul Nicolae

Leșan, și de Anatolie Bantuș și Larisa Bantuș, reprezentați de avocatul Alexandru

Iachimciuc, au fost considerate admisibile (f.d. 61-62, vol. IV).

Verificând decizia din 05 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău în limitele

controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că se

impune admiterea recursurilor declarate de „Aviconconstruct” SRL, reprezentată

de avocatul Nicolae Leșan, și de Anatolie Bantuș și Larisa Bantuș, reprezentați de

avocatul Alexandru Iachimciuc, casarea deciziei din 05 martie 2019 a Curții de

Apel Chișinău și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în

alt complet de judecată, pentru motivele ce se succed.

Conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Conform art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură

dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Art. 26 alin. (1) din Codul de procedură civilă stipulează că procesele civile

se desfășoară pe principiul contradictorialității și egalității părților în drepturile

procedurale.

Conform art. 26 alin. (3) din Codul de procedură civilă, instanța care judecă

cauza își păstrează imparțialitatea și obiectivitatea, creează condiții pentru

exercitarea drepturilor participanților la proces, pentru cercetarea obiectivă a

circumstanțelor reale ale cauzei.

Potrivit art. 26 alin. (4) din Codul de procedură civilă, egalitatea părților în

drepturile procedurale este garantată prin lege și se asigură de către instanță prin

crearea posibilităților egale, suficiente și adecvate de folosire a tuturor mijloacelor

procedurale pentru susținerea poziției asupra circumstanțelor de fapt și de drept,

astfel încât niciuna dintre părți să nu fie defavorizată în raport cu cealaltă.

Art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Omului

impune cerința ca un tribunal care intră în sfera sa de aplicare să fie independent și

imparțial. De regulă, imparțialitatea se definește prin lipsa oricăror preferințe sau

atitudini părtinitoare și poate fi analizată în diverse moduri. Conform jurisprudenței

constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, existența imparțialității în sensul

art. 6, inclusiv în ceea ce privește asigurarea principiului egalității armelor în

proces, trebuie să se stabilească în funcție de: (I) un test subiectiv, în cadrul căruia

trebuie să se țină seama de convingerile personale și comportamentul unui anumit

judecător într-o anumită cauză; și (II) un test obiectiv, în cadrul căruia se stabilește

dacă instanța în sine și, printre alte aspecte, componența acesteia, a oferit garanții

suficiente pentru excluderea oricărui dubiu legitim în legătură cu imparțialitatea

acesteia (hotărârile în cauzele Fey v. Austria, 24 februarie 1993, parag. 28 și 30,

Wettstein v. Elveția, 21 decembrie 2000, parag. 42, Volkov v. Ucraina, 9 ianuarie

2013, parag. 104).

Cu toate acestea, în unele cauze, în care poate fi dificilă obținerea unor probe

care să infirme prezumția de imparțialitate subiectivă a judecătorului, cerința

privind imparțialitatea obiectivă oferă o garanție suplimentară importantă

(hotărârea în cauza Pullar v. Regatul Unit, 10 iunie 1996, parag. 32).

Așadar, verificând criteriile de evaluare a imparțialității instanței de

judecată care a examinat prezenta cauză, totodată ținând cont de argumentele

expuse în cererea de recurs, Colegiul constată că instanța de apel a judecat prezenta

cauză cu încălcarea prevederilor art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, și

anume în contradicție cu dreptul la un proces echitabil și principiului egalității

armelor în proces, garantate de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și

Libertăților Omului.

Din materialele cauzei, Colegiul reține că la 19 decembrie 2012, Anatolie

Bantuș și Larisa Bantuș au depus cerere de chemare în judecată împotriva

„Aviconconstruct“ SRL cu privire la recunoașterea încălcării dreptului la

respectarea vieții private și a domiciliului, garantat de art. 28-29 din Constituția

Republicii Moldova și de art. 8 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, precum și recunoașterea

încălcării dreptului de vecinătate coroborat cu dreptul de proprietate, garantat de

art. 46 din Constituția Republicii Moldova și de art. 1 din Protocolul nr. 1 la

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților