2ra-2051/19 — incasarea sumei

Dosarul nr.2ra-2051/2019 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (Gh. Stratulat) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, Iu. Cotruță, L. Pruteanu) Î N C H E I E R E 30 octombrie 2019 mun.Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală judecătorii Dumitru Mardari Victor Burduh examinând admisibilitatea recursului declarat de către Tudor Cojocaru, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Igor Bologa împotriva lui Tudor Cojocaru privind încasarea sumei, împotriva deciziei din 02 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, c o n s t a t ă : La 13 iunie 2017 Igor Bologa a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Tudor Cojocaru privind încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 05 iunie 2005, Bologa Igor în calitate de împrumutător și Tudor Cojocaru în calitate de împrumutat au întocmit o recipisă prin care a împrumutat suma de 4 000 USD pentru o perioadă nedeterminată de timp. A indicat că, la 22 mai 2017 a informat prin notificare pârâtul Tudor Cojocaru, privind restituirea sumei datorate, înștiințându-1 că în cazul neonorării obligațiilor pecuniare îl va acționa în instanța de judecată. A menționat că, notificarea nu a fost recepționată de către pârât, din motiv că Tudor Cojocaru se eschivează de la onorarea obligațiilor pecuniare asumate. A relevat că, Tudor Cojocaru demonstrează un comportament de rea-credință la executarea obligațiilor și a solicitat încasarea sumei datorate în mărime de 4 000 USD precum și a cheltuielilor de judecată, formate din taxa de stat în mărime de 2185 de lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5000 de lei.

Prin hotărârea din 18 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de către Igor Bologa împotriva lui Tudor Cojocaru privind încasarea sumei. S-a încasat de la Tudor Cojocaru în beneficiul lui Igor Bologa datoria în sumă de 4 000 dolari SUA, conform cursului oficial al BNM, la data executării hotărîrii. S-a încasat de la Tudor Cojocaru în beneficiul lui Igor Bologa taxa de stat în sumă de 2185 de lei. 1 S-a încasat de la Tudor Cojocaru în beneficiul lui Igor Bologa costul cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 3000 de lei. Prin decizia din 02 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul declarat de către Tudor Cojocaru și s-a menținut hotărârea din 18 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că la baza raportului juridic obligațional a părților litigante se află contractul de împrumut bănesc, exprimat prin recipisa din 05 iunie 2005, prin care Tudor Cojocaru confirmă că a luat de la Igor Bologa, cu titlu de împrumut, suma de 4 000 dolari SUA, nefiind însă stipulat termenul de restituire a împrumutului. Din materialele cauzei rezultă faptul că, Igor Bologa, în calitatea sa de împrumutător a dat cu împrumut lui Tudor Cojocaru suma de 4 000 dolari SUA. A constatat că acest înscris are toate calitățile valabile necesare actului juridic, inclusiv, acesta corespunde criteriilor legale cu privire la obiectul, cauza și forma actului juridic, reglementate de art.206 - art.211 Cod civil.

Totodată, a notat faptul că, textul contractului de împrumut (recipisa) a fost redactat și întocmit personal de împrumutatul Tudor Cojocaru și acest aspect nu a fost contestat de părți. În virtutea art.210, art.211 Cod civil, trebuie să fie încheiate în scris actele juridice dintre persoanele fizice dacă valoarea obiectului actului juridic depășește 1000 de lei or, nerespectarea formei scrise a actului juridic face să decadă părțile din dreptul de a cere, în caz de litigiu, proba cu martori pentru dovedirea actului juridic. Tudor Cojocaru nu și-a onorat obligația de restituire a împrumutului față de Igor Bologa, respectiv împrumutătorul este îndreptățit legal, în baza normelor de drept material enunțate, să solicite împrumutatului, inclusiv pe cale judiciară, executarea prestației de restituire a împrumutului.

Prin urmare, odată fiind stabilit faptul existenței raportului juridic obligațional între părți și neonorării obligației împrumutatului de restituire a 4 000 dolari SUA, Colegiul a apreciat ca fiind întemeiată și legală concluzia primei instanțe cu privire la necesitatea încasării din contul lui Tudor Cojocaru în beneficiul lui Igor Bologa a sumei împrumutului în mărime de 4 000 dolari SUA.

A stabilit ca fiind neîntemeiat argumentul apelantului precum că, cazului dedus judecății îi sunt aplicabile prevederile art. 271 alin.(1) Cod civil (în redacția pînă la 01 martie 2019), care stipulează că termenul de prescripție extinctivă începe a curge de la nașterii dreptului la acțiune, iar dreptul la acțiune se naște la data când persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului or, conform art.575 alin.(l) Cod civil (în redacția pînă la 01 martie 2019), termenul de executare a obligației nu este determinat și nici nu rezultă din natura acesteia, creditorul are dreptul de a pretinde oricând executarea ei, iar debitorul este îndreptățit să o execute oricând. A concluzionat că instanța de fond a examinat pricina sub toate aspectele, stabilind cu certitudine caracterul raportului juridic litigios, circumstanțele de fapt real existente, legea materială ce guvernează litigiul.

De asemenea, în cadrul judecării pricinii, instanța de judecată a creat participanților la proces, condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt, ce se încadrează în asigurarea drepturilor părților la un proces echitabil, garantat și asigurat prin art. 6 CEDO. 2 La 02 septembrie 2019 Tudor Cojocaru a declarat recurs prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii instanței de fond cu pronunțarea unei hotărîri noi de respingere integrală a acțiunii. În susținerea recursului a indicat prevederile art. 432 alin. (1), (2), lit.c), alin. (4) Cod de procedură civilă.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu hotărârile instanțelor inferioare și a menționat că atît în instanța de fond cît și în cererea de apel a invocat că a solicitat respingerea cererii lui Igor Bologa pe motivul expirării termenului de prescripție, însă instanța de apel a preluat argumentele instanței de fond, dîndu-le putere juridică. A susținut că instanța de judecată are trei variante de a calcula termenul de prescripție care a început să curgă în toamna anului 2007 când l-a somat să-i restituie datoria, de la data de 13 februarie 2010 cînd a depus explicația procurorului general, sau din data de 11 mai 2010 când a fost adoptată hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor. Astfel, Igor Bologa urma să se adreseze în instanța de judecată în toamna anului 2007 când din afirmațiile acestuia el ia refuzat să-i restituie datoria, dar nu abia peste 10 ani.

A indicat că atât instanța de fond cât și instanța de apel unilateral au examinat circumstanțele cauzei. În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 02 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 23 iulie 2019 (f.d.106). Astfel, recursul declarat la 02 septembrie 2019 de către Tudor Cojocaru, se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. În conformitate cu art. 439 alin. (3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). La 17 octombrie 2019, Igor Bologa, reprezentat de avocatul Sergiu Craiu a depus referință prin care a solicitat a considera ca fiind inadmisibil recursul declarat de către Tudor Cojocaru. Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Tudor Cojocaru, este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. 3 Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Tudor Cojocaru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor imputate instanțelor inferioare, o minimă argumentare a criticii în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează. Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. 4 În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în prezenta cauză sunt similare celor indicate în procesul judecării asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera inadmisibil recursul declarat de către Tudor Cojocaru. În conformitate cu art.art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e : Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Tudor Cojocaru. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală judecătorii Dumitru Mardari Victor Burduh 5