2ra-2019/19 — înlăturarea obstacolelor

Dosarul nr. 2ra-2019/19

Prima instanță: (Judecătoria Soroca, sediul Central) Gh. Mîțu

Instanța de apel: (Curtea de Apel Bălți) A. Corcenco, D. Stănilă, D. Corolevschi

Î N C H E I E R E

30 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Teacă Svetlana și

Teacă Eugeniu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Coțaga Iurie și

Onișcenco Valentina împotriva Svetlanei Teacă și Teacă Eugeniu cu privire la

înlăturarea obstacolelor în folosirea proprietății,

împotriva deciziei din 04 iulie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

respins apelul declarat de Teacă Svetlana și Teacă Eugeniu și s-a menținut

hotărârea din 17 ianuarie 2019 a Judecătoriei Soroca, sediul Central,

c o n s t a t ă :

La 24 februarie 2017, Coțaga Iurie și Onișcenco Valentina au depus cerere de

chemare în judecată împotriva Svetlanei Teacă și Teacă Eugeniu cu privire la

înlăturarea obstacolelor în folosirea proprietății.

În motivarea acțiunii, Coțaga Iurie a menționat că este proprietarul

apartamentului nr. 1 situat pe str. M. Sadoveanu 20 orașul Soroca, a construcției

accesorii și a terenului aferent în mărime de 10,4% transmis gratuit și 6,5 %

procurat în temeiul contractului de vânzare-cumpărare din 23 ianuarie 2017 din

terenul cu suprafața totală de 0,9977 ha.

Onișcenco Valentina este proprietara apartamentului nr. 2, situat pe

str. M. Sadoveanu 20 orașul Soroca, în baza contractului de donație din 23 iulie

2012 și 0,27 % sin terenul aferent.

De asemenea, reclamanții au invocat că pârâta Teacă Svetlana deține cu drept

de proprietate apartamentul nr. 4 amplasat pe str. M. Sadoveanu 20 orașul Soroca

și teren aferent cu suprafața de 43 %.

Au specificat reclamanții că nu se pot folosi de terenul comun, deoarece

Teacă Svetlana, împreună cu soțul său au instalat un garaj de metal și astfel au

1

îngrădit accesul liber în curtea comună și la locuințele sale, care le aparțin cu drept

de proprietate.

La fel, prin ordonanța de aplicare a sancțiunii contravenționale din 24 iunie

2016 a Procuraturii Soroca, Teacă Eugeniu a fost sancționat pentru comiterea

contravenției prevăzute de art. 335 Cod contravențional, cu amendă în mărime de

40 de unități convenționale.

Au solicitat reclamanții obligarea pârâților să înlăture obstacolele prin

eliminarea garajului de metal și a gardului, instalate pe teritoriul comun aferent și

încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 17 ianuarie 2019 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Coțaga Iurie și Onișcenco

Valentina.

S-a obligat Teacă Svetlana și Teacă Eugeniu să lichideze obstacolele impuse

lui Coțaga Iurie și Onișcenco Valentina prin lichidarea gardului și garajului metalic

instalat samovolnic pe terenul aferent comun situat pe str. M. Sadoveanu 20 orașul

Soroca.

S-a încasat în mod solidar de la Teacă Svetlana și Teacă Eugeniu în beneficiul

lui Coțaga Iurie și Onișcenco Valentina suma de 5 150 de lei cu titlu de cheltuieli

de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că Teacă Eugeniu a fost anterior recunoscut vinovat în comiterea

contravenției prevăzute de art. 355 Cod contravențional pentru instalarea

samovolnică a gardului, fiind sancționat cu amendă în mărime de 40 de unități

convenționale, prin ordonanța Procuroraturii Soroca din 28 mai 2016.

Astfel, prima instanță a concluzionat că în temeiul art. 376 alin. (1) Cod civil,

acțiunea este întemeiată și urmează a fi admisă.

Prin decizia din 04 iulie 2019 a Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul

declarat de Teacă Svetlana și Teacă Eugeniu și s-a menținut hotărârea din

17 ianuarie 2019 a Judecătoriei Soroca, sediul Central.

La 23 august 2019, Teacă Svetlana și Teacă Eugeniu au declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, prin care au solicitat admiterea recursului,

casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să

fie respinsă.

Recurenții Teacă Svetlana și Teacă Eugeniu, în motivarea recursului au

menționat că soluția adoptată de către instanțele de judecată sunt nemotivate,

deoarece din textul acestora nu se reliefează o motivare asupra tuturor motivelor

expuse de către participanții la proces în prezenta acțiune, precum și nu sunt

apreciate toate probele importante pentru soluționarea cauzei.

De asemenea, recurenții au invocat că afirmațiile lui Coțaga Iurie și

Onișcenco Valentina privind crearea obstacolelor în folosirea terenului aferent

comun, urmau a fi confirmate prin careva acte, cum ar fi procesul-verbal al

Inspecției de Stat în Construcții sau o concluzie a specialistului în domeniu.

La fel, au specificat că instanțele ierarhic inferioare incorect au pus la baza

hotărârilor judecătorești planșele fotografice prezentate de intimați, or, acestea nu

2

se referă la imobilul în cauză, deoarece nu sunt întocmite de o persoană autorizată

în acest sens.

Astfel recurenții consideră soluția instanțelor de judecată ca fiind o ingerință

în dreptul de proprietate al recurenților, fapt ce constituie o încălcare a prevederilor

Articolului 1 al Primului Protocol la Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care statuează că orice persoană

fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.

Totodată, recurenții au reiterat că Coțaga Iurie și Onișcenco Valentina nu sunt

proprietari sau coproprietari ai construcțiilor accesorii, or, potrivit extrasului din

Registrul bunurilor imobile, se confirmă faptul că proprietar cu 1.0 cotă-parte a

construcției accesorii cu suprafața de 21 m.p. este Teacă Svetlana.

La 19 septembrie 2019, în adresa intimaților a fost expediat recursul declarat

de Teacă Svetlana și Teacă Eugeniu, iar la 25 septembrie 2019, acesta a fost

recepționat de Coțaga Iurie și Onișcenco Valentina, fapt confirmat prin avizele de

recepție (f.d. 87-88 Vol. II).

La 24 octombrie 2019, Coțaga Iurie și Onișcenco Valentina au depus referință

la recursul declarat de Teacă Svetlana și Teacă Eugeniu, prin care au solicitat să fie

respins.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Bălți a emis dispozitivul deciziei la 04 iulie 2019,

iar la 02 august 2019, recurenții au recepționat decizia motivată a instanței de apel,

fapt confirmat prin avizele de recepție (f.d. 69 Vol. II).

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 23 august 2019, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

3

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate

a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

4

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Teacă Svetlana și

Teacă Eugeniu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Teacă Svetlana și Teacă Eugeniu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Dumitru Mardari

5