3ra-1151/19 — contestarea actului administrativ

3ra-1151/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.3ra-1151/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: O.Țurcan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A.Bostan, A.Pahopol, V.Negru)

ÎNCHEIERE

30 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursurilor depuse de Serviciul Fiscal de Stat,

Direcția generală administrare fiscală mun. Chișinău și Ministerul Finanțelor,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de Întreprinderea

de Producție și Instruire a Invalizilor ,,Handi” Societatea cu Răspundere

Limitată împotriva Ministerului Finanțelor și a Comisiei de examinare a

solicitărilor de acordare a unor categorii de facilități privind TVA, intervenient

accesoriu Serviciul Fiscal de Stat cu privire la contestarea actelor

administrative,

împotriva deciziei din 9 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală

administrare fiscală mun. Chișinău și Ministerul Finanțelor și a fost menținută

hotărârea din 21 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 10 aprilie 2017 Întreprinderea de Producție și Instruire a Invalizilor

,,Handi” Societatea cu Răspundere Limitată (în continuare ÎPII ,,Handi” SRL) a

depus cerere de chemare în judecată în ordinea contenciosului administrativ

împotriva Ministerului Finanțelor și a Comisiei de examinare a solicitărilor de

acordare a unor categorii de facilități privind TVA, intervenient accesoriu

Serviciul Fiscal de Stat cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că a fost fondată de Asociația

Obștească „Societatea Invalizilor din Republica Moldova” în anul 1992, iar prin

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 493 din 6 iulie 2012,

întreprinderea a fost inclusă în lista organizațiilor și întreprinderilor societăților

orbilor, societăților surzilor și societăților invalizilor, scutite de TVA la importul

1

materiei prime, materialelor, articolelor de completare și accesoriilor necesare

procesului propriu de producție.

Ulterior, prin Hotărârea Guvernului nr. 182 din 13 martie 2013,

întreprinderea a fost inclusă și în lista organizațiilor și întreprinderilor

societăților orbilor, societăților surzilor și a societăților invalizilor, scutite de

vărsare la buget a TVA aferentă mărfurilor produse și serviciilor prestate.

A menționat că, la 26 decembrie 2016, în legătură cu bănuiala de

comitere a evaziunii fiscale, la oficiul societății de către organele de poliție în

cadrul dosarului penal condus de Procuratura pentru Combaterea Criminalității

Organizate și Cauze Speciale (în continuare PCCOCS) a fost efectuată

percheziție, în urma căreia au fost ridicate toate actele contabile, purtătorii

informației electronice, precum și ștampilele firmei.

A susținut că, organele de urmărire penală au transmis actele contabile

ridicate către Inspectoratul Fiscal de Stat pentru efectuarea unui control fiscal,

fără a fi indicat scopul și sarcinile anchetei puse în fața organului fiscal.

Ca urmare, la 24 februarie 2017 Inspectoratul Fiscal de Stat a întocmit și

semnat actul de control nr. 5-680766, prin care a indicat că în rezultatul

controlului efectuat la ÎPII ,,Handi” SRL s-a constatat că numărul persoanelor

cu dezabilități constituie mai puțin de 50 % din numărul total de salariați,

respectiv, aceasta nu întrunește cumulativ condițiile de aplicare a facilităților.

Drept temei pentru întocmirea acestui act de control, au servit procesele-

verbale de audiere a martorilor în cadrul dosarului penal aflat în gestiunea

PCCOCS.

A relatat că, la 10 martie 2017, în baza acestui act de control, a avut loc

ședința Comisiei de examinare a solicitărilor de acordare a unor categorii de

facilități privind TVA, creată în baza Hotărârii Guvernului nr. 124 din 15

februarie 2013, care a acceptat constatările actului de control fără aprecierea

legalității și veridicității acestora, precum și a desfășurat ședința fără

informarea, participarea sau audierea reclamantei.

În rezultatul acestei ședințe, Comisia a decis suspendarea aplicării

facilităților respective de către ÎPII ,,Handi” SRL, cu înaintarea propunerii

Guvernului privind excluderea întreprinderii din lista beneficiarilor de facilități

privind TVA.

Nefiind de acord cu aceste constatări expuse în actul de control din 24

februarie 2017 și în decizia Comisiei din 10 martie 2017, reclamanta ÎPII

,,Handi” SRL a depus un dezacord la acestea, însă nu a primit nici un răspuns.

Ulterior, la 6 aprilie 2017, reclamanta a recepționat de la Inspectoratul

Fiscal de Stat mun. Chișinău actul de control nr. 5-680793-4 din 31 martie

2017, care conținea rezultatul verificării tuturor condițiilor cumulative necesare

pentru aplicarea facilităților fiscale, prin care s-a constatat că, societatea

reclamantă nu întrunește cumulativ condițiile pentru a beneficia de facilitate,

inspectorii fiscali neluând în considerație argumentele expuse în dezacordul din

2

22 martie 2017, nefiind efectuat un control fiscal propriu-zis, dar s-au bazat pe

materialele și informațiile obținute în cadrul anchetei penale.

În opinia sa, prin adoptarea actului de control repetat, pârâtul a

reconfirmat poziția expusă anterior, iar acțiunea putea fi îndreptată și depusă

direct în instanță.

A susținut reclamanta că, la efectuarea controalelor fiscale, inspectorii

fiscali numai au analizat informațiile prezentate de către PCCOCS, fără a

verifica corectitudinea documentelor și circumstanțelor indicate în acte, iar

controlul fiscal propriu-zis, așa după cum este stabilit de legislația fiscală, nu a

avut loc.

A mai menționat că, fără o analiză în fond a actelor de control, s-au

constatat greșeli și diferențe considerabile, ce denotă caracterul superficial,

haotic, neîntemeiat al controalelor efectuate. Astfel, numărul de angajați și

invalizi (reali / pretinși fictivi) diferă considerabil chiar și între actele de control,

or, conform actului de control din 24 februarie 2017, numărul de invalizi fictivi

în lunile februarie – octombrie 2016 este de 5 persoane, iar conform actului din

31 martie 2017, numai o persoană, atare divergențe fiind la toate pozițiile.

Reclamanta a invocat că, constatând anumite persoane că ar fi angajate

fictiv, inspectorii nu le scot din numărul total de angajați, prin ce reduc artificial

și greșit coraportul invalizilor cu totalul angajaților.

S-a mai relatat de către reclamantă că, procesele-verbale de audiere a

martorilor de către organul de urmărire penală nu pot fi luate în considerație, așa

cum legalitatea și valabilitatea acestora urmează a fi verificată și confirmată de

către instanța de judecată în cadrul examinării cauzei penale, însă până atunci,

aceste probe nu pot fi puse în temeiul unor decizii și constatări restrictive sau de

sancționare. Totodată, a remarcat că declarațiile invocate pot fi combătute prin

alte probe, cum ar fi contractele individuale de muncă și borderourile de

achitare a salariului.

A mai menționat că, inspectorii fiscali nu au indicat numele angajaților

considerați fictivi, ceea ce denotă caracterul formal, ilegal și neîntemeiat al

constatării, cu atât mai mult că rezultatele actului de control sunt bazate pe

declarațiile martorilor percepute în cadrul urmăririi penale, aflate la etapa de

anchetă prejudiciară, adică legalitatea obținerii și admisibilitatea acestor

declarații, nu au fost verificate și confirmate de către instanța de judecată.

Respectiv, aceste declarații nu pot fi considerate drept temei suficient

pentru constatarea încălcării fiscale în cadrul controlului fiscal, ce trebuie să fie

verificate și confirmate de inspectorii fiscali prin cercetare proprie a tuturor

circumstanțelor și documentelor relevante.

Corespunzător, s-a relatat că, inspectorii fiscali au încălcat principiul

prezumției nevinovăției, garantat prin art. 21 al Constituției și protejat prin art. 8

Codul de procedură penală.

Reclamanta a mai subliniat că, inspectorii fiscali au acceptat informațiile

organului de urmărire penală ca prestabilite, fără verificarea și confirmarea

3

documentară, fără participarea contribuabilului, fără constatarea exactă a

încălcării, și au emis actele de control și au constatat încălcarea cu propuneri de

sancționare distructivă pentru societate.

Pe parcursul judecării cauzei în fond, ÎPII ,,Handi” SRL a depus cereri de

concretizare și modificare a acțiunii, solicitând anularea deciziei nr. 2/2017 din

25 aprilie 2017 și decizia nr. 1/2017 din 10 martie 2017, adoptate de Ministerul

Finanțelor prin Comisia de examinare a solicitărilor de acordare a unor categorii

de facilități privind TVA.

În susținerea cererii respective, s-a mai indicat că, urmare a verificării

fiscale din 24 februarie 2017, s-a întocmit actul de control nr. 680766 de către

Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău, care a fost expediat Comisiei de

examinare a solicitărilor de acordare a unor categorii de facilități privind TVA,

iar prin decizia nr. 1/2017 din 10 martie 2017, Comisia a decis că întreprinderea

nu întrunește cumulativ condițiile Regulamentului cu privire la modul de

acordare a unor categorii de facilități privind TVA, și a suspendat, pe un termen

de 30 de zile din data aprobării prezentei decizii, din Lista organizațiilor și

întreprinderilor societăților orbilor, societăților surzilor și societăților

invalizilor, scutite de vărsare la buget a TVA aferentă mărfurilor produse și

serviciile prestate.

Conform reclamantei, această decizie este ilegală, din următoarele

considerente: la 10 martie 2017, nu a existat un act, care în condițiile art. 248

Codul fiscal, să conțină existența încălcării fiscale, în speță, lipsind decizia de

sancționare; decizia contestată conține ca dată a emiterii 10 martie 2017, iar

extrasul nr. 2 din decizie indică data de 13 martie 2017; s-a dispus suspendarea

facilităților – ceea ce presupune oprirea de drept, în speță pentru un termen

determinat de 30 de zile de la adoptarea deciziei, a drepturilor și situațiilor

adoptate prin Hotărârea Guvernului nr.182 din 13 martie 2013; componența

comisiei din 10 martie 2017, a fost contrară componenței comisiei nominale

indicate în Hotărârea Guvernului nr. 124 din 15 februarie 2013.

A relatat că, după întocmirea actului de control nr. 5-680793 din 31

martie 2017, Ministerul Finanțelor a adoptat decizia nr. 2/2017 din 25 aprilie

2017, prin ce au fost introduse modificări în pct. 2 din decizia nr. 1/2017 din 10

martie 2017, propunându-se Guvernului excluderea facilităților acordate

reclamantei ÎPII ,,Handi” SRL, însă, această decizie este ilegală din motiv că:

decizia este nemotivată; din moment ce prin decizia anterioară nr. 1/2017 din 10

martie 2017, a fost suspendată pentru o perioadă de 30 de zile de la adoptare,

expirarea / împlinirea termenului reia efectele avute până la suspendare. Astfel,

dacă decizia nr. 1/2017 a fost emisă la 10 martie 2017, perioada de suspendare

încetează la 11 aprilie 2017, iar facilitățile se reiau așa precum au fost până la

suspendare; componența Comisiei din 25 aprilie 2017, a fost contrară

componenței comisiei, așa precum este indicat în Hotărârea Guvernului nr. 124

din 15 februarie 2013.

4

În aceste condiții, ÎPII ,,Handi” SRL a solicitat în urma concretizării

acțiunii, anularea deciziei nr. 2/2017 din 25 aprilie 2017 și decizia nr. 1/2017

din 10 martie 2017, adoptate de Ministerul Finanțelor prin Comisia de

examinare a solicitărilor de acordare a unor categorii de facilități privind TVA.

Prin hotărârea din 21 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

cererea de chemare în judecată depusă de ÎPII ,,Handi” SRL a fost admisă, fiind

anulată decizia nr. 2/2017 din 25 aprilie 2017 și decizia nr. 1/2017 din 10 martie

2017, emise de Ministerul Finanțelor, Comisia de examinare a solicitărilor de

acordare a unor categorii de facilități privind TVA.

Prin decizia din 9 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală

mun. Chișinău și Ministerul Finanțelor și a fost menținută hotărârea din 21

august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanțele de judecată au constatat că prin actele

administrative contestate de reclamantă – deciziile Comisiei de examinare a

solicitărilor de acordare a unor categorii de facilități privind TVA nr. 1/2017 din

10 martie 2017 și nr. 2/2017 din 25 aprilie 2017, ÎPII ,,Handi” SRL i-a fost lezat

un drept dobândit anterior, și anume, dreptul de a beneficia de reducere la plata

TVA. Totodată, s-a reținut că, prin actele respective, a fost constatată comiterea

unor abateri de la legislație de către întreprinderea reclamantă, încălcări cu care

întrrprinderea nu este de acord și le contestă.

Aici, instanțele de judecată au menționat că orice act administrativ emis

de o autoritate, urmează să fie emis cu respectarea principiului legalității, care

presupuse că, actul urmează a fi emis în strictă corespundere cu dispozițiile

legale, dar și urmează a fi motivat în așa fel încât, persoana căreia îi este adresat

că înțeleagă sensul actului, cauzele care au dus la emiterea acestuia, dar și

efectele actului administrativ cu caracter individual.

Însă, analizând actele administrative contestate în raport cu temeiurile de

anulare a acestora, stabilite la art. 26 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ, instanțele ierarhic inferioare au constatat că, deciziile Comisiei de

examinare a solicitărilor de acordare a unor categorii de facilități privind TVA

nr. 1/2017 din 10 martie 2017 și nr. 2/2017 din 25 aprilie 2017, au un caracter

declarativ, nemotivat și ilegal, motiv pentru care urmează a fi anulate, așa cum,

deciziile contestate sunt nemotivate, au un caracter declarativ, iar concluziile

Comisiei nu se confirmă prin probatoriul administrat la dosar.

Sub acest aspect, s-a subliniat că, concluziile expuse în deciziile

contestate au un caracter declarativ și contradictoriu, or, în conținutul acestora

nu a fost indicat numărul angajaților, pretinși fictivi, ai întreprinderii

reclamante.

Cu referire la acest aspect, instanțele au reținut că, în actul de control

fiscal nr. 5-680766 din 24 februarie 2017, a fost indicat un anumit număr de

persoane care ar fi fost angajate fictiv, pe când, în actul de control fiscal nr. 5-

680793, prelungit pe blancheta nr. 5-680794 din 31 martie 2017, a fost indicat

5

un alt număr, iar entitatea pârâtă nu a prezentat nici o explicație de natură să

justifice aceste diferențe.

Prin urmare, discrepanțele dintre datele expuse în actul de control din 24

februarie 2017, și actul de control din 31 martie 2017, sunt un exemplu elocvent

ce denotă ilegalitatea și netemeinicia deciziilor contestate, or, după cum derivă

din actele administrative contestate, acestea s-au axat inclusiv pe faptul că,

întreprinderea intimată/reclamantă avea mai mulți angajați fictivi, care figurau

în statele de personal doar cu scopul ca reclamanta să poată beneficia de

facilități fiscale.

Un alt temei de anulare a deciziei nr. 1/2017 din 10 martie 2017, îl

constituie și faptul că, în extrasul nr. 2 din decizia Comisiei de examinare a

solicitărilor de acordare a unor categorii de facilități privind TVA, a fost indicat

precum că, ședința Comisiei s-a desfășurat la 13 martie 2017, pe când, decizia

de suspendare a fost emisă la 10 martie 2017, situație ce creează confuziune și

incertitudine juridică referitor la data corectă a ședinței Comisiei și a deciziei

adoptate la caz.

Această incertitudine juridică atestă că, actul administrativ contestat este

ilegal și corect a fost anulat de prima instanță, iar argumentele expuse în apeluri

se apreciază de Colegiu ca fiind declarative și contrare concluziilor expuse mai

sus.

În continuare, Curtea de Apel Chișinău a respins argumentele expuse de

Serviciul Fiscal de Stat care a invocat că instanța de fond nu a dat o apreciere

corespunzătoare actelor prezentate de intervenient, și anume, actelor expediate

de PCCOCS, or, declarațiile martorilor expuse în cadrul cauzei penale, urmează

a fi cercetate de instanța de judecată, într-o cauză penală, în cumul cu toate

probele administrate la dosarul cauzei, acestea neavând o forță juridică

prestabilită.

La fel, nu poate constitui temei de casare a hotărârii instanței de fond, nici

argumentul Serviciului Fiscal de Stat referitor la faptul că, la 15 ianuarie 2019,

de către PCCOCS a fost începută urmărirea penală pe faptul săvârșirii

infracțiunii prevăzute la articolele 46, 303 alin. (1) și 310 alin. (1) din Codul

penal, așa cum, respectiva ordonanță constituie un act primar în cadrul unei

anchete penale, iar circumstanțele descrise în această ordonanță nu au o forță

juridică, urmând ca organul de urmărire penală să acumuleze probe și să

probeze vinovăția persoanelor în comiterea infracțiunilor respective imputate.

Totodată, au fost respinse și argumentele Serviciului Fiscal de Stat

referitoare la aceea că, Comisia de examinare a solicitărilor de acordare a unor

categorii de facilități privind TVA, a respectat întru totul procedura stabilită de

lege la emiterea deciziilor contestate de întreprinderea intimată / reclamantă, dat

fiind că, aceste argumente derivă din interpretarea subiectivă și defectuoasă a

normelor legale de către apelant, care este parte cointeresată în soluționarea

pozitivă a cauzei în favoarea sa.

6

Așa fiind, Curtea de Apel a concluzionat că soluția fondului de admitere a

acțiunii înaintate de ÎPII ,,Handi” SRL este una întemeiată și bazată în

exclusivitate pe normele legale citate mai sus, iar argumentele expuse în cererile

de apel nu sunt de natură să combată soluția contestată.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea hotărârii și a deciziei enunțate, la 12

iulie 2019 și, respectiv la 8 august 2019, Serviciul Fiscal de Stat, Direcția

generală administrare fiscală mun. Chișinău și Ministerul Finanțelor le-au

contestat cu recursuri separate, însă având aceleași solicitări, solicitând în urma

completării recursurilor din 21 august 2019, 5 septembrie 2019 și 11 octombrie

2019, admiterea recursurilor, casarea actelor judecătorești contestate ce

constituie obiectul prezentului recurs cu pronunțarea unei hotărâri noi, de

respingere ca neîntemeiată a acțiunii.

În motivarea recursurilor s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate

în referințele asupra cererii de chemare în judecată și în cererile de apel anexate

la dosar, suplimentar Serviciul Fiscal de Stat invocând că instanța de apel nu a

constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea justă a cauzei, mai mult ca atât de către instanța de apel a fost

interpretată în mod eronat legea (art.432 alin.(2) lit. c) din Codul de procedură

civilă). Astfel, instanța de apel a nu a luat în considerație circumstanțele de fapt

și de drept care au importanță majoră pentru soluționarea cauzei, a interpretat

eronat argumentele și probele prezentate de către Serviciul Fiscal de Stat, dând

dovadă de o poziție părtinitoare față de intimată, care nu s-a prezentat în

ședințele Curții de Apel Chișinău decât la ultima ședință și nu a prezentat

instanței de apel, dar și instanței de fond nici o probă care ar combate

circumstanțele stabilite de Serviciul Fiscal de Stat și Comisia de examinare a

solicitărilor de acordare a unor categorii de facilități privind TVA.

Astfel, în opinia Serviciul Fiscal de Stat instanța nu a respectat exigențele

privind studierea minuțioasă a situației de fapt a chestiunii supuse judecării, nu

a acordat o apreciere justă temeiurilor apelului declarat, dar și probelor

prezentate de către recurent, a ignorat prevederile legislației materiale dar și

procedurale (in partea ce ține de consecutivitatea acțiunilor organelor statale,

întreprinse în prezenta speță).

Conform Hotărarii Guvernului nr. 1085 din 22 noiembrie 2010, în scopul

executării prevederilor art. 103 alin. (7) Cod fiscal, a fost aprobată Lista

organizațiilor și întreprinderilor societăților orbilor, societăților surzilor și

societăților invalizilor, scutite de TVA la importul materiei prime, materialelor,

articolelor de completare și accesoriilor necesare procesului propriu de

producție.

În conformitate cu Hotărarea Guvernului nr. 493 din 6 iulie 2012, lista

nominalizată supra a fost modificată și respectiv, completată cu entitatea: ÎPII

„Handi” SRL.

Prin nota de constatare din 20 februarie 2017, întocmită de către

procurorul din cadrul PCCOCS, Nicolae Dumbrăveanu, Serviciul Fiscal de Stat

7

a fost sesizat despre constatarea încălcării de către ÎPII „Handi” SRL a pct. 4

subpct. 5) și subpct. 8) al Regulamentului.

Astfel, la 20 februarie 2017, Serviciul Fiscal de Stat a emis decizia nr.

24381 privind inițierea controlului fiscal cameral prin metoda verificării

documentare la contribuabilul ÎPII „Handi” SRL, pentru perioada 01.01.2014 -

30.11.2016.

Controlul fiscal a fost efectuat de la 20 februarie 2017 pană la 24

februarie 2017, în rezultatul căruia a fost încheiat actul de control nr. 5-680766

din 24 februarie 2017.

Astfel, în actul de control nr. 5-680766 din 24 februarie 2017 s-a

constatat nerespectarea pct. 4 subpct. 5) al Regulamentului nominalizat, s-a

propus expedierea materialelor controlului Comisiei de examinare a solicitărilor

de acordare a unor categorii de facilități privind TVA pentru examinare.

În conformitate cu pct. 4 subpct. 5) al Regulamentului, numărul

salariaților cu dizabilități angajați ai organizației sau întreprinderii, pentru

fiecare lună calendaristică în parte a perioadei de raportare sau a perioadei de

referință pentru includere în Liste, corespunde cuantumului stabilit de Legea

nr.837-XIII din 17 mai 1996 cu privire la asociațiile obștești.

Respectiv, în rezultatul controlului s-a stabilit că întreprinderea a inclus

date eronate în documentele de evidență contabilă, referitoare la identitatea

salariaților cu dizabilități ai entității, în scopul inducerii în eroare referitor la

structura efectivului de personal, și anume ponderea salariaților cu dizabilități.

Totodată, salariul raportat ca fiind calculat și îndreptat spre achitare,

inclusiv a persoanelor cu dizabilități care au declarat angajarea fictivă a

acestora, a fost reflectat la cheltuieli, respectiv la costul de producere.

Concomitent, o altă încălcare fiscală constatată, este depășirea costului

materiei prime, materialelor, articolelor de completare și accesoriilor autohtone

si/sau importate, utilizate în procesul propriu de producție a cuantumului de 80

% (pentru perioada de activitate 22.02.2013 - 02.07.2014) și 90 % (pentru

perioada 03.07.2014 - prezent) din consumurile de producție, stabilit de

legislația în vigoare pentru perioada lunilor aprilie, mai, iunie, iulie, septembrie,

noiembrie 2013, martie, mai, iunie, iulie, august, septembrie, octombrie,

noiembrie, decembrie 2014, februarie, martie, aprilie, august, octombrie,

noiembrie 2015, ianuarie, martie-noiembrie 2016.

În concluzie, Serviciul Fiscal de Stat și-a exprimat dezacordul total cu

concluziile Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani statuate în hotărarea din 21

august 2018, precum și ale Curții de Apel Chișinău din decizia din 9 iulie 2019,

or, acestea vin în contradicție cu prevederile normei de drept material și

procedural, iar interpretarea eronată de către instanțele ierarhic inferioare a

circumstanțelor de fapt și de drept, au dus la anularea deciziilor Comisiei de

examinare a solicitărilor de acordare a unor categorii de facilități privind TVA,

care sunt decizii perfect legale, întemeiate și probate.

8

În motivarea recursurilor, Ministerul Finanțelor a indicat că în măsura în

care agentul economic nu s-a conformat prevederilor Regulamentului cu privire

la acordarea unor categorii de facilități privind TVA conform prevederilor art.

103 alin. (7) din Codul fiscal și art. 4 alin. (18) lit. b) din Legea nr.1417 din

17.12.1997 pentru punerea in aplicare a Codului Fiscal, mai exact a condiției

prevăzute la pct.4 alin.(5) și alin.(8) din Regulament, se atestă că, Comisia în

mod întemeiat prin decizia emisă a aplicat sancțiunea prevăzută la pct.3 din

Regulament.

Astfel, în situatia în care actele care stau la baza emiterii deciziei nr.

1/2017 din 10 martie 2017 și a deciziei nr.2/2017 din 25 aprilie 2017, în care se

constată abaterile de la prevederile legale incidente admise de către reclamantă

sunt în vigoare, se constată că pretențiile formulate în cererea de chemare în

judecată sunt neîntemeiate atât în fapt, cât și în drept, motiv pentru care acțiunea

urma a fi respinsă ca nefondată.

Totodată, este notabil că reclamanta a fost informată despre emiterea

deciziilor contestate anume de către Comisie, iar cererea prealabilă a fost

înaintată de asemenea către Comisie si nu către Ministerul Finanțelor.

Aceste circumstanțe, atestă în plus netemeinicia acțiunii ÎPII ,,Handi”

SRL.

În concluzie, recurenții au remarcat că instanțele de judecată s-au eschivat

de la exercitarea obligației impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție,

au examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și

nu au apreciat toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând

hotărâri neîntemeiate de admitere a acțiunii.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii

contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova, care în conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ

a intrat în vigoare la 1 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în

vigoare a prezentului cod, Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din

10 februarie 2000 a fost abrogată.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile

de contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod

se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod,

conform prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel

de acțiuni de acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform

prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile

prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de

recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

9

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărîrile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Iar conform art. 245 din același cod, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului

se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea

deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 9 iulie 2019. Respectiv,

recursurile depuse la 12 iulie 2019 și, respectiv la 8 august 2019 sunt în termen.

Având în vedere că prezenta procedură de contencios administrativ a fost

inițiată până la intrarea în vigoare a Codului administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ va aprecia condițiile de

admisibilitate a recursului conform reglementărilor anterioare intrării în vigoare

a Codului administrativ.

Examinând temeiurile recursurilor depuse de Serviciul Fiscal de Stat,

Direcția generală administrare fiscală mun. Chișinău și Ministerul Finanțelor în

raport cu materialele cauzei civile, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile

sunt inadmisibile.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost

încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ consideră că recursurile depuse de Serviciul Fiscal de Stat,

Direcția generală administrare fiscală mun. Chișinău și Ministerul Finanțelor nu

10

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile enunțate se referă la

dezacordul recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu

relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și

anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130

Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de

recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibile recursurile depuse de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția

generală administrare fiscală mun. Chișinău și Ministerul Finanțelor.

11

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) ale Codului

administrativ și art. 270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) ale Codului de procedură

civilă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursurile depuse de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală

administrare fiscală mun. Chișinău și Ministerul Finanțelor se declară

inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

12