2ra-1716/19 — Cu privire la rezoluțiunea contractului de donație

2ra-1716/19 — Cu privire la rezoluțiunea contractului de donație (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosar nr. 2ra-1716/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud:. V-S. Midrigan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud:. B. Bîrca, S. Iorgov, E. Clim)

D E C I Z I E

23 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursul declarat de Aurel Cojuhari, reprezentat de Mihail Durnescu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tamara Cojuhari

împotriva lui Aurel Cojuhari cu privire la rezoluțiunea contractului de donație în

cazul stării de nevoie și anularea înregistrării dreptului de proprietate,

împotriva deciziei din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Tamara Cojuhari, reprezentată de avocatul Vladimir Kovali,

a fost casată hotărârea din 11 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a

fost emisă o nouă hotărâre de admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 13 aprilie 2017 Tamara Cojuhari a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Aurel Cojuhari cu privire la rezoluțiunea contractului de donație în

cazul stării de nevoie și anularea înregistrării dreptului de proprietate (f.d. 3).

În motivarea acțiunii reclamanta Tamara Cojuhari a indicat că în baza

contractului de donație nr. 2069 din 17 iunie 2007, autentificat de notarul public

Angela Cobăneanu, i-a donat lui Aurel Cojuhari proprietatea sa din mun. Chișinău,

str-la. Victor Crăsescu xxxxx.

Reclamanta a menționat că donația a fost efectuată cu speranța că donatarul va

avea grijă atât de bunurile imobile cât și de ea, prin sprijin și ajutor la bătrânețe. La

23 iunie 2009, în temeiul contractului de donație nr. 2069 din 17 iunie 2007,

donatarul și-a înregistrat dreptul de proprietate în Registrul bunurilor imobile.

Reclamanta a susținut că din ziua semnării contractului de donație și până în

prezent, donatarul nu are grijă de bunurile imobile primite prin donație, deoarece

toate cheltuielile de întreținere a bunurilor sunt suportate de ea, inclusiv impozitul

funciar și pe bunuri imobile.

Reclamanta a punctat că multiplele discuții și somația expediată în adresa

pârâtului nu a avut efect pozitiv în onorarea obligațiunilor de donatar, respectiv a

ajuns la ferma convingere că bunurile imobile odată cu înaintarea ei în vârstă nu vor

1

fi supravegheate și întreținute, iar sprijinul, ajutor și promisiunea pârâtului nu va fi,

precum n-a fost până la moment. În perioada când a făcut donația, starea ei financiară

și fizică era considerabil mai bună decât în prezent.

Reclamanta a solicitat admiterea acțiunii, rezolvirea contractului de donație din

17 iunie 2007, autentificat de notarul public Angela Cobăneanu și restituirea

bunurilor donate.

La 28 martie 2018 Tamara Cojuhari a depus cerere de concretizare a

pretențiilor, prin care a solicitat rezoluțiunea contractului de donație din 17 iunie

2007, autentificat de notarul public Angela Cobăneanu, anularea înregistrării

dreptului de proprietate a lui Aurel Cojuhari asupra 1/5 cotă parte din bunurile

imobile cu nr. cadastral xxxxx, xxxxx, xxxxx, xxxxx, xxxxx, situate în mun.

Chișinău, stradela Victor Crăsescu xxxxx și înregistrarea dreptului său de proprietate

asupra 1/5 cotă parte din bunurile imobile cu nr. cadastral xxxxx, xxxxx, xxxxx,

xxxxx, xxxxx, xxxxx, situate în mun. Chișinău, stradela Victor Crăsescu xxxxx.

Prin hotărârea din 11 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

acțiunea depusă de Tamara Cojuhari, a fost respinsă (f.d. 63, 69-71).

Prin decizia din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Tamara Cojuhari, reprezentată de avocatul Vladimir Kovali, a fost casată

hotărârea din 11 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central și a fost emisă o

nouă hotărâre prin care a fost admisă acțiunea depusă de Tamara Cojuhari și a fost

rezoluționat contractul de donație din 17 iunie 2007, încheiat între Tamara Cojuhari și

Aurel Cojuhari, autentificat de notarul public Angela Cobăneanu și a fost anulată

înregistrarea dreptului de proprietate a lui Aurel Cojuhari asupra 1/5 cotă-parte din

bunurile imobile cu nr. cadastral xxxxx, xxxxx, xxxxx, xxxxx, xxxxx, situate în mun.

Chișinău, stradela Victor Crăsescu, xxxxx. Totodată, a fost dispusă înregistrarea

dreptului de proprietate a Tamarei Cojuhari asupra 1/5 cotă-parte din bunurile

imobile cu nr. cadastral xxxxx, xxxxx, xxxxx, xxxxx, xxxxx, xxxxx, situate în mun.

Chișinău, stradela Victor Crăsescu xxxxx.

La 19 iulie 2019 Aurel Cojuhari, reprezentat de Mihail Durnescu a declarat

recurs împotriva deciziei din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, care

suplimentar a fost completat prin recursul din 24 septembrie 2019 și a solicitat

admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea

hotărârii primei instanțe.

În motivarea cererii de recurs, recurentul Aurel Cojuhari, reprezentat de Mihail

Durnescu a indicat că soluția instanței de apel contravine normelor de drept material

și procedural.

Recurentul a susținut că facturile pentru energia electrică, gaz, internet și

telefonie fixă anexate la actele și lucrările cauzei au apărut accidental la intimată, or

aceasta să le avut pe toate urma să le depună consecutiv, însă după cum se

evidențiază sunt doar pentru câteva luni și ani diferiți.

Recurentul a menționat că carnetul de pensionare a Tamarei Cojuhari confirmă

că intimata este pensionară din anul 2012, însă până în prezent activează la Teleradio-

Moldova, fapt confirmat prin probele anexate la materialele cauzei (f.d. 100-109). De

fapt, intimata nu a confirmat starea materială precară, or probele anexate în susținerea

acestei poziții nu sunt acte confirmative precum concluzia de la autoritatea locală,

lipsa bunurilor mobile și imobile, lipsa surselor financiare ce pot fi confirmare de

conturile bancare.

2

Recurentul a relevat că nu a fost probată că nu are grijă de bunul imobil. De

fapt, a efectuat reparație la bunul imobil donat și a construit un beci.

Recurentul a relatat că instanța de apel contrar prevederilor art. 372 Cod de

procedură civilă a acceptat prezentarea unor noi probe, și anume extrasul din contul

de contribuții sociale și graficul creșterii prețurilor de consum.

Recurentul a remarcat că situația materială precară a intimatei nu a fost stabilită

de instanța de apel. De altfel, este gata să o ajute și financiar.

La 31 iulie 2019 și 24 septembrie 2019, în adresa intimatei Tamara Cojuhari a

fost expediată copia recursului și recursului suplimentar declarat de Aurel Cojuhari,

reprezentat de Mihail Durnescu (f.d. 157, 175).

La 14 august 2019 Tamara Cojuhari, reprezentată de avocatul Vladimir Kovali

a depus referință la recursul declarat de Aurel Cojuhari, reprezentat de Mihail

Durnescu, prin care a solicitat declararea recursului ca inadmisibil (f.d. 160-161)

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Cod de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 25 septembrie 2019, a considerat admisibil recursului

declarat de Aurel Cojuhari, reprezentat de Mihail Durnescu și a dispus examinarea

fondului de un complet din 5 judecători.

Studiind materialele dosarului Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

Aurel Cojuhari, reprezentat de Mihail Durnescu, este întemeiat și urmează a fi admis

cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței

de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 117 alin. (1) din Codul de procedură civilă, probe în

cauze civile sînt elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care

servesc la constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile părților,

precum și altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a cauzei.

În conformitate cu art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. În conformitate cu art. 121 Codul de

procedură civilă, instanța judecătorească reține spre examinare și cercetare numai

probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la

existenta sau inexistența de circumstanțe, importante pentru soluționarea justă a

cazului.

Iar, în conformitate cu art. 130 alin. (1) Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că la 17 iunie 2007, între Tamara

Cojuhari și Aurel Cojuhari, a fost încheiat contractul de donație nr. 2069, potrivit

căruia donatorul Tamara Cojuhari a donat donatarului Aurel Cojuhari 1/5 cotă-parte

din bunul imobil, situat în mun. Chișinău, str-la. V. Crăsescu (f.d. 33, 33 verso).

Ulterior, la 13 aprilie 2017 Tamara Cojuhari a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Aurel Cojuhari cu privire la rezoluțiunea contractului de

donație în cazul stării de nevoie și anularea înregistrării dreptului de proprietate.

3

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță prin hotărârea din 11 aprilie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, a respins acțiunea depusă de Tamara

Cojuhari (f.d. 63, 69-71).

Judecând pricina în ordine de apel, instanța de apel a conchis asupra necesității

admiterii apelului declarat de Tamara Cojuhari, reprezentată de avocatul Vladimir

Kovali, casării hotărârii din 11 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central și

emiterii unei noi hotărâri de admitere a acțiunii depuse de Tamara Cojuhari. Astfel, a

fost rezoluționat contractul de donație din 17 iunie 2007, încheiat între Tamara

Cojuhari și Aurel Cojuhari, autentificat de notarul public Angela Cobăneanu și a fost

anulată înregistrarea dreptului de proprietate a lui Aurel Cojuhari asupra 1/5 cotă-

parte din bunurile imobile cu nr. cadastral xxxxx, xxxxx, xxxxx, xxxxx, xxxxx,

situate în mun. Chișinău, stradela Victor Crăsescu, xxxxx. Totodată, a fost dispusă

înregistrarea dreptului de proprietate a Tamarei Cojuhari asupra 1/5 cotă-parte din

bunurile imobile cu nr. cadastral xxxxx, xxxxx, xxxxx, xxxxx, xxxxx, xxxxx, situate

în mun. Chișinău, stradela Victor Crăsescu xxxxx.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a reținut prevederile art. 827

alin. (1) și 836 alin. (1) Cod civil.

Instanța de apel având în susținere normele menționate supra, a constatat că

soluția primei instanțe contravine normelor de drept material și probatoriului

administrat.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău a conchis că, la caz, sunt întrunite condițiile de

rezoluțiune a contractului de donație, or Tamara Cojuhari are o vârstă înaintată de

63 de ani, nu este beneficiara unei pensii de întreținere în măsura necesităților și nu

are persoane care să-i poată acorda ajutor material și susținere morală.

Totodată, instanța de apel a reținut că coșul minim de consum a crescut

substanțial în comparație cu situația din momentul încheierii contractului, respectiv în

speță, se atestă starea de imposibilitate a donatorului de a-și asigura întreținerea

corespunzătoare, care nu a fost cauzată de voința și acțiunile acestuia.

Însă, instanța de recurs constată că, concluziile instanței de apel cu privire la

netemeinicia hotărârii primei instanțe sunt incorecte, rezultate din aplicarea greșită și

interpretarea eronată de către instanța de apel a normelor de drept material aplicabile

la caz, precum și aprecierea incorectă a probelor prezentate.

La caz, Colegiul lărgit va raporta circumstanțele prezentate mai sus la normele

de drept relevante speței, pe care le va aplica în redacția anului 2017. Or, conform art.

6 alin. (1) din Codul civil, legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică și

nici nu suprimă condițiile de constituire a unei situații juridice constituite anterior,

nici condițiile de stingere a unei situații juridice stinse anterior. De asemenea, legea

nouă nu modifică și nu desființează efectele deja produse ale unei situații juridice

stinse sau în curs de realizare.

În conformitate cu prevederile art. 827 alin. (1) Cod civil, prin contract de

donație, o parte (donator) se obligă să mărească din contul patrimoniului său, cu titlu

gratuit, patrimoniul celeilalte părți (donatar).

Conform art. 836 al aceluiași Cod, dacă donatorul, după executarea donației,

nu mai este în stare să-și asigure o întreținere corespunzătoare și să-și îndeplinească

obligațiile legale de întreținere față de terți, poate cere de la donatar restituirea

bunurilor donate pe care acesta le mai posedă. Cererea de restituire este inadmisibilă

cînd donatorul și-a provocat intenționat sau prin culpă gravă starea de nevoie.

4

Așadar, dispozițiile legale citate supra, instituie dreptul donatorului de

rezoluțiune unilaterală a contractului de donație executat în cazurile când este în

imposibilitate de a-și asigura întreținerea corespunzătoare și să-și execute obligațiile

legale față de terți.

De altfel, donatorul va fi îndreptățit în rezoluțiunea unilaterală a contractului de

donație executat, doar în cazul în care donația va pune în pericol propria întreținere

corespunzătoare sau/și în cazul în care aceasta ar periclita executarea obligațiilor

legale ale donatorului de întreținere a altor persoane.

În aceste condiții, este de înțeles și faptul că circumstanțele și obligațiile care

fac posibilă rezoluțiunea contractului de donație executat, să nu existe la momentul

încheierii contractului de donație, dar să se nască după încheierea lui, iar aceste

împrejurări trebuie să înrăutățească starea patrimonială a donatorului în așa măsură,

încât ar surveni pericolul propriei întrețineri corespunzătoare sau/și acestea ar

periclita executarea obligațiilor legale ale donatorului de întreținere a altor persoane.

Colegiul reține că poate constitui situații de „stare de nevoie” inclusiv cazurile

în care veniturile donatorului s-au redus în măsura în care acestea nu-i mai permit să-

și asigure atât sieși, cât și persoanelor pe care le are la întreținere legală, întreținerea

corespunzătoare; intervenirea unor situații neprevăzute, cum ar fi devenirea

donatorului invalid etc. Starea de nevoie determină rezoluțiunea contractului de

donație numai dacă a intervenit de la sine, fără ca donatorul să și-o fi provocat în mod

intenționat sau prin culpă gravă, în caz contrar instanța urmând să respingă acțiunea

conform art. 836 alin. (2) Codul civil.

În temeiul celor expuse supra, Colegiul consideră că prima instanță corect a

constat că Tamara Cojuhari nu a prezentat careva probe concludente și pertinente care

să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor sale. Or,

reclamanta Tamara Cojuhari însăși prin cerea de concretizare a pretențiilor, a

reconfirmat că este angajată în câmpul muncii și primește un salariu în mărime de

circa 3,5-4 mii lei, iar pensia pentru limită de vârstă constituie 1500 de lei (f.d. 56).

La acest capitol, instanța de recurs evidențiază că din certificatele de salariu

eliberate reclamantei Tamara Cojuhari pentru perioada 2007-2010, se atestă că ultima

a avut un salariu mediu lunar pentru anul 2007 în mărime de 1800 de lei, pentru anul

2008 în mărime de 4020 de lei, pentru anul 2009 în mărime de 3330 de lei, iar pentru

anul 2010 în mărime de 3392 de lei (f.d. 8, 9).

Prin urmare, Colegiul lărgit constată că veniturile obținute de Tamara Cojuhari

până și după încheierea contractului de donație nr. 2069 din 17 iunie 2007, nu sunt

mai mici decât cele dobândite în momentul înaintării prezentei acțiuni, circa 4500 de

lei, nefiind astfel demonstrată imposibilitate de a-și asigura întreținerea

corespunzătoare.

În această conjunctură, instanța de recurs consideră neîntemeiată concluzia

instanței de apel precum că reclamanta Tamara Cojuhari a demonstrat starea sa de

nevoie și faptul că nivelul său de trai s-a înrăutățit după executarea contractului de

donație, deoarece contravine celor expuse supra, cât și materialului probator anexat la

dosar.

În această ordine de idei, Colegiul lărgit conchide că intimata/reclamantă

Tamara Cojuhari, contrar prevederilor art. 118 din Codul de procedură civilă, nu a

probat cele invocate în cererea de chemare în judecată și argumentele aduse în cadrul

examinării cauzei nu au fost dovedite prin probe pertinente și concludente care să

denote starea de nevoie.

5

Mai mult ca atât, argumentul reclamantei Tamara Cojuhari că donatarul Aurel

Cojuhari nu supraveghează și în întreține bunul imobil donat, nu a fost demonstrat și

nici nu poate constituit temei de admitere a acțiunii privind rezoluțiunea contractului

de donație nr. 2069 din 17 iunie 2007, or prevederile art. 836 alin. (2) Codul civil,

stabilesc expres în ce condiții poate fi rezoluționat contractul de donație.

Cu referire la argumentul reclamantei/intimată Tamara Cojuhari că tot mai des

se adresează la medici, iar costul tratamentelor sunt mai costisitoare, instanța de

recurs conchide că este pus declarativ, or în sensul dat nu au fost prezentate careva

probe confirmative.

În temeiul celor constatate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că hotărârea primei

instanțe a fost adoptată în limitele competenței, reieșind din temeiurile și obiectul

acțiunii, iar în rezultat prima instanță corect a respins acțiunea depusă de Tamara

Cojuhari.

În consecință, instanța de recurs reține ca greșită și contrară prevederilor

normelor de drept material enunțate, concluzia instanței de apel de casare a hotărârii

primei instanțe și emitere a unei noi hotărâri de admitere a acțiunii depusă de Tamara

Cojuhari, fiind astfel întemeiată critica recurentului Aurel Cojuhari, reprezentat de

Mihail Durnescu că instanța de apel și-a fundamentat concluzia pe aplicarea eronată a

normelor de drept material și pe argumentele apelantei/reclamantei Tamara Cojuhari.

Ca urmare a celor reținute supra, în sensul art. 6 alin. (1) al CEDO, instanța de

recurs ține să menționeze că, instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă

claritate motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale, să prezinte noțiunile, ce implică o apreciere a

faptelor supuse aprecierii. De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca

instanța de judecată să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze

efectiv problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu să se rezume doar la

probarea concluziilor unei părți.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că circumstanțele

pricinii au fost constatate de prima instanță, însă normele de drept material au fost

aplicate eronat de către instanța de apel și nu este necesară verificarea suplimentară a

cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Aurel

Cojuhari, reprezentat de Mihail Durnescu, de a casa decizia instanței de apel și de a

menține hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) și art. 445 alin. (2), (3) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Aurel Cojuhari, reprezentat de Mihail Durnescu.

Se casează integral decizia din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău și se

menține hotărârea din 11 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tamara Cojuhari

împotriva lui Aurel Cojuhari cu privire la rezoluțiunea contractului de donație în

cazul stării de nevoie și anularea înregistrării dreptului de proprietate.

Decizia este irevocabilă.

6

Președintele ședinței,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Nina Vascan

7