2rac-305/19 — Apărarea dreptului de proprietate
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Apărarea dreptului de proprietate
- Temei legal
- Temeiurile declararii recursului
2rac-305/19 — Apărarea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr.2rac-305/19
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, judecător: L. Lavric
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători: I. Secrieru, A. Danilov, Iu. Cimpoi
ÎNCHEIERE
16 octombrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de
Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Dumitru Mardari
Svetlana Filincova
examinând admisibilitatea recursului declarat de SC „Conduct-Linia” SRL,
reprezentată de avocatul Sergiu Balaur,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a SC „Colass” SA către SC
„Conduct-Linia” SRL cu privire la apărarea dreptului de proprietate și repararea
prejudiciului material,
împotriva deciziei din 26 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a
fost respins apelul declarat de SC „Conduct-Linia” SRL și menținută hotărârea din
14 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, prin care acțiunea a
fost admisă,
c o n s t a t ă:
La 18 octombrie 2017, SC „Colass” SA a depus cerere de chemare în judecată
împotriva SC „Conduct-Linia” SRL, intervenienți accesorii Agenția Servicii
Publice, Primăria mun. Chișinău, cu privire la apărarea dreptului de proprietate și
repararea prejudiciului material.
În motivarea acțiunii a indicat că, este proprietarul terenului cu numărul
cadastral XXX, amplasat în XXX, iar la 27 ianuarie 2015, a încheiat cu SC
„Conduct-Linia” SRL contractul de servitute nr. 323, în baza căruia a fost instituită
servitutea de trecere, clauzele căruia au fost încălcate de către pârâtă, deoarece
aceasta a efectuat lucrări de construcție subterană a unui gazoduct pe terenul ce-i
aparține reclamantei, în lipsa acordului acesteia, prin ce a redus valoarea terenului
respectiv ca urmare a imposibilității efectuării vreunor lucrări de construcție pe
terenul dat, iar somația de strămutare a gazoductului nu a fost satisfăcută.
Pe terenul ce-i aparține pârâtei, aceasta a construit o stație de alimentare cu
produse petroliere fără a respecta distanțele minime de siguranță, până la clădirea
reclamantei fiind mai puțin de 20 m., deși normele de siguranță impun o distanță
de 40 m.
În urma instalării de către pârâtă a gazoductului a fost diminuat prețul
antecontractului încheiat de reclamantă privind vânzarea unei porțiuni din terenul
1
său cu 400000 de lei, ce constituie prejudiciul suportat.
Astfel, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să nu creeze obstacole în
realizarea dreptului de proprietate, să demoleze gardul ilegal ce este amplasat pe
proprietatea privată a reclamantei, să demoleze gazoductul ilegal cu aducerea
terenului la situația inițială, să strămute stația de alimentare cu combustibil la o
distanță de 40 m. de la construcțiile reclamantei, încasarea din contul pârâtei a
prejudiciului material în sumă de 400000 de lei și compensarea cheltuielilor de
judecată.
Prin hotărârea din 14 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Buiucani, acțiunea înaintată de SC „Colass” SA s-a admis și s-a obligat SC
„Conduct-Linia” SRL să demoleze gardul amplasat pe terenul cu numărul cadastral
XXX, situat în XXX, ce-i aparține cu drept de proprietate SC „Colass” SA, cu
readucerea terenului îngrădit la situația inițială, să strămute de pe terenul ce-i
aparține reclamantei gazoductul de presiune medie, cu readucerea terenului la
situația inițială, să strămute stația de alimentare cu produse petroliere la o distanță
de 40 m. de la construcțiile reclamantei și s-a încasat din contul pârâtei în
beneficiul reclamantei suma de 400000 de lei cu titlu de prejudiciu material și taxa
de stat în sumă de 12400 de lei.
La 20 septembrie 2018 și la 09 ianuarie 2019, SC „Conduct-Linia” SRL a
contestat prin avocatul Balaur Sergiu cu apel hotărârea primei instanțe, solicitând
casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care să se respingă acțiunea
înaintată.
Prin decizia din 26 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins
apelul declarat și menținută hotărârea primei instanțe.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că potrivit materialelor cauzei
apelanta a depășit limita de hotar a terenului ce-i aparține cu drept de proprietate
prin edificarea unui gard, precum și a unui gazoduct cu derogare de la acordul
oferit de intimată, situație ce impune necesitatea oferirii protecției acesteia din
urmă a dreptului de proprietate deținut în condițiile în care apelanta nu este
îndreptățită de a beneficia de proprietatea intimatei în interes propriu.
Totodată, instanța de apel a apreciat ca fiind nefondate argumentele apelantei
referitoare la faptul că construcția gazoductului a fost realizată în corespundere cu
exigențele legale și acordurile oferite, deoarece acest fapt nu corespunde realizării
în partea acordului oferit de intimată, derogarea de la acesta fiind substanțială, fapt
ce rezidă din discrepanța realizată între diametrul gazoductului construit și
amplasarea acestuia, potrivit schemelor anexate la dosar.
Instanța de apel a respins argumentele apelantei referitoare la faptul că prima
instanță și-a axat concluziile exclusiv pe declarațiile reprezentantului intimatului,
care nu este specialist în domeniu, deoarece schemele anexate la dosar, ce conțin
reflectarea amplasării gazoductului edificat denotă cert existența discrepanței între
acordul oferit de intimată și situația de fapt aferentă gazoductului construit de
apelantă, situație ce nu necesită cunoștințe speciale în domeniu.
Or, în lipsa acordului intimatei de utilizare a terenului ce-i aparține,
acordurile și autorizațiile terților sunt irelevante, deoarece acestea nu sunt
opozabile intimatei și nu constituie un temei justificativ de a-i leza dreptul de
proprietate.
2
În consecință, instanța a apreciat ca fiind juste concluziile primei instanțe
referitoare la obligarea apelantei SC „Conduct-Linia” SRL să demoleze gardul
amplasat pe terenul cu numărul cadastral 0100302.341, situat în mun. Chișinău, str.
Uzinelor 8/1, ce-i aparține cu drept de proprietate SC „Colass” SA, cu readucerea
terenului îngrădit la situația inițială și să strămute de pe terenul ce-i aparține
reclamantei gazoductul de presiune medie, cu readucerea terenului la situația
inițială, argumentele contrare invocate de apelantă fiind nefondate, după cum s-a
indicat mai sus, acestea neinstituind vreun temei legal pentru casarea soluției
respective a instanței de fond.
La 11.04.2019, SC „Conduct-Linia” SRL, reprezentată de avocatul Sergiu
Balaur, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, indicând că recursul
motivat va fi prezentat mai târziu, dat fiind faptul că nu le-a fost adusă la
cunoștință decizia instanței de apel.
La 29.05.2019, SC „Conduct-Linia” SRL a depus cerere prin care a solicitat
acordarea unui termen suplimentar pentru depunerea recursului suplimentar.
La 23.07.2019, SC „Conduct-Linia” SRL a depus cerere de recurs
suplimentar.
În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a apreciat arbitrar probele
prezentate de intimat legate de evaluarea pretinsului prejudiciu suportat de acesta,
punând la baza deciziei privind încasarea din contul recurentului a sumei de
400000 de lei cu titlu de prejudiciu, un act lovit de nulitate, a ignorat concluziile
expuse în raportul de expertiză extrajudiciară nr. 024 din 18.02.2019, aplicând
prevederile art. 59 alin. (1) din Legea cadastrului bunurilor imobile, deși nu trebuia
să le aplice, a aplicat și a interpretat în mod eronat prevederile documentului
normativ NCM G.05.03.2013 referitoare la respectarea distanței, nu a aplicat
prevederile art. 645 alin. (3) Cod civil, astfel neaplicând legea care trebuia să fie
aplicată, fapt ce a dus la soluționarea injustă a cauzei, a examinat cauza cu
încălcarea competenței jurisdicționale, a aplicat eronat prevederile legale cu privire
la prescripție.
Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu
remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 26
martie 2019 și expediată pentru comunicare participanților la proces la 26 aprilie
2019 (f. d. 66, Vol. II). Astfel, se constată că societatea-recurentă s-a conformat
prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei din 26 martie 2019 a
Curții de Apel Chișinău, în termen.
Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele
cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului Civil, Comercial și de
Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat
de către SC „Conduct-Linia” SRL, reprezentată de avocatul Sergiu Balaur,
neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce
urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și
alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
3
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de
procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din
3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei
curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al
Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că
reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în
sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și
argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică
la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta
necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.
În speță, însă criticile invocate de SC „Conduct-Linia” SRL, reprezentată de
avocatul Sergiu Balaur, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot
fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care
se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul
evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.
Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care
evidențiază simplul fapt al dezacordului societății-recurente cu soluția dată de
instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având
în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui
control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a
recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură
civilă.
Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de
nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului
înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în
apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,
instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la
o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de
recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o
minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe
care se bazează.
Abordarea societății-recurente, în speță, însă evidențiază în mod clar
dezacordul acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului
nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea
recursului ca fiind admisibil.
4
Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a
îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este
evidențiată în cererea de recurs depusă de către SC „Conduct-Linia” SRL,
reprezentată de avocatul Sergiu Balaur.
Astfel, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ
al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea
declarării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale
Codului de procedură civilă, Completul Colegiului Civil, Comercial și de
Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SC „Conduct-Linia” SRL,
reprezentată de avocatul Sergiu Balaur.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Dumitru Mardari
Svetlana Filincova
5