2rac-305/19 — Apărarea dreptului de proprietate

Dosarul nr.2rac-305/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, judecător: L. Lavric

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători: I. Secrieru, A. Danilov, Iu. Cimpoi

ÎNCHEIERE

16 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de

Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de SC „Conduct-Linia” SRL,

reprezentată de avocatul Sergiu Balaur,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a SC „Colass” SA către SC

„Conduct-Linia” SRL cu privire la apărarea dreptului de proprietate și repararea

prejudiciului material,

împotriva deciziei din 26 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de SC „Conduct-Linia” SRL și menținută hotărârea din

14 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, prin care acțiunea a

fost admisă,

c o n s t a t ă:

La 18 octombrie 2017, SC „Colass” SA a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SC „Conduct-Linia” SRL, intervenienți accesorii Agenția Servicii

Publice, Primăria mun. Chișinău, cu privire la apărarea dreptului de proprietate și

repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii a indicat că, este proprietarul terenului cu numărul

cadastral XXX, amplasat în XXX, iar la 27 ianuarie 2015, a încheiat cu SC

„Conduct-Linia” SRL contractul de servitute nr. 323, în baza căruia a fost instituită

servitutea de trecere, clauzele căruia au fost încălcate de către pârâtă, deoarece

aceasta a efectuat lucrări de construcție subterană a unui gazoduct pe terenul ce-i

aparține reclamantei, în lipsa acordului acesteia, prin ce a redus valoarea terenului

respectiv ca urmare a imposibilității efectuării vreunor lucrări de construcție pe

terenul dat, iar somația de strămutare a gazoductului nu a fost satisfăcută.

Pe terenul ce-i aparține pârâtei, aceasta a construit o stație de alimentare cu

produse petroliere fără a respecta distanțele minime de siguranță, până la clădirea

reclamantei fiind mai puțin de 20 m., deși normele de siguranță impun o distanță

de 40 m.

În urma instalării de către pârâtă a gazoductului a fost diminuat prețul

antecontractului încheiat de reclamantă privind vânzarea unei porțiuni din terenul

1

său cu 400000 de lei, ce constituie prejudiciul suportat.

Astfel, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să nu creeze obstacole în

realizarea dreptului de proprietate, să demoleze gardul ilegal ce este amplasat pe

proprietatea privată a reclamantei, să demoleze gazoductul ilegal cu aducerea

terenului la situația inițială, să strămute stația de alimentare cu combustibil la o

distanță de 40 m. de la construcțiile reclamantei, încasarea din contul pârâtei a

prejudiciului material în sumă de 400000 de lei și compensarea cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea din 14 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, acțiunea înaintată de SC „Colass” SA s-a admis și s-a obligat SC

„Conduct-Linia” SRL să demoleze gardul amplasat pe terenul cu numărul cadastral

XXX, situat în XXX, ce-i aparține cu drept de proprietate SC „Colass” SA, cu

readucerea terenului îngrădit la situația inițială, să strămute de pe terenul ce-i

aparține reclamantei gazoductul de presiune medie, cu readucerea terenului la

situația inițială, să strămute stația de alimentare cu produse petroliere la o distanță

de 40 m. de la construcțiile reclamantei și s-a încasat din contul pârâtei în

beneficiul reclamantei suma de 400000 de lei cu titlu de prejudiciu material și taxa

de stat în sumă de 12400 de lei.

La 20 septembrie 2018 și la 09 ianuarie 2019, SC „Conduct-Linia” SRL a

contestat prin avocatul Balaur Sergiu cu apel hotărârea primei instanțe, solicitând

casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care să se respingă acțiunea

înaintată.

Prin decizia din 26 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat și menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că potrivit materialelor cauzei

apelanta a depășit limita de hotar a terenului ce-i aparține cu drept de proprietate

prin edificarea unui gard, precum și a unui gazoduct cu derogare de la acordul

oferit de intimată, situație ce impune necesitatea oferirii protecției acesteia din

urmă a dreptului de proprietate deținut în condițiile în care apelanta nu este

îndreptățită de a beneficia de proprietatea intimatei în interes propriu.

Totodată, instanța de apel a apreciat ca fiind nefondate argumentele apelantei

referitoare la faptul că construcția gazoductului a fost realizată în corespundere cu

exigențele legale și acordurile oferite, deoarece acest fapt nu corespunde realizării

în partea acordului oferit de intimată, derogarea de la acesta fiind substanțială, fapt

ce rezidă din discrepanța realizată între diametrul gazoductului construit și

amplasarea acestuia, potrivit schemelor anexate la dosar.

Instanța de apel a respins argumentele apelantei referitoare la faptul că prima

instanță și-a axat concluziile exclusiv pe declarațiile reprezentantului intimatului,

care nu este specialist în domeniu, deoarece schemele anexate la dosar, ce conțin

reflectarea amplasării gazoductului edificat denotă cert existența discrepanței între

acordul oferit de intimată și situația de fapt aferentă gazoductului construit de

apelantă, situație ce nu necesită cunoștințe speciale în domeniu.

Or, în lipsa acordului intimatei de utilizare a terenului ce-i aparține,

acordurile și autorizațiile terților sunt irelevante, deoarece acestea nu sunt

opozabile intimatei și nu constituie un temei justificativ de a-i leza dreptul de

proprietate.

2

În consecință, instanța a apreciat ca fiind juste concluziile primei instanțe

referitoare la obligarea apelantei SC „Conduct-Linia” SRL să demoleze gardul

amplasat pe terenul cu numărul cadastral 0100302.341, situat în mun. Chișinău, str.

Uzinelor 8/1, ce-i aparține cu drept de proprietate SC „Colass” SA, cu readucerea

terenului îngrădit la situația inițială și să strămute de pe terenul ce-i aparține

reclamantei gazoductul de presiune medie, cu readucerea terenului la situația

inițială, argumentele contrare invocate de apelantă fiind nefondate, după cum s-a

indicat mai sus, acestea neinstituind vreun temei legal pentru casarea soluției

respective a instanței de fond.

La 11.04.2019, SC „Conduct-Linia” SRL, reprezentată de avocatul Sergiu

Balaur, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, indicând că recursul

motivat va fi prezentat mai târziu, dat fiind faptul că nu le-a fost adusă la

cunoștință decizia instanței de apel.

La 29.05.2019, SC „Conduct-Linia” SRL a depus cerere prin care a solicitat

acordarea unui termen suplimentar pentru depunerea recursului suplimentar.

La 23.07.2019, SC „Conduct-Linia” SRL a depus cerere de recurs

suplimentar.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a apreciat arbitrar probele

prezentate de intimat legate de evaluarea pretinsului prejudiciu suportat de acesta,

punând la baza deciziei privind încasarea din contul recurentului a sumei de

400000 de lei cu titlu de prejudiciu, un act lovit de nulitate, a ignorat concluziile

expuse în raportul de expertiză extrajudiciară nr. 024 din 18.02.2019, aplicând

prevederile art. 59 alin. (1) din Legea cadastrului bunurilor imobile, deși nu trebuia

să le aplice, a aplicat și a interpretat în mod eronat prevederile documentului

normativ NCM G.05.03.2013 referitoare la respectarea distanței, nu a aplicat

prevederile art. 645 alin. (3) Cod civil, astfel neaplicând legea care trebuia să fie

aplicată, fapt ce a dus la soluționarea injustă a cauzei, a examinat cauza cu

încălcarea competenței jurisdicționale, a aplicat eronat prevederile legale cu privire

la prescripție.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu

remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 26

martie 2019 și expediată pentru comunicare participanților la proces la 26 aprilie

2019 (f. d. 66, Vol. II). Astfel, se constată că societatea-recurentă s-a conformat

prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei din 26 martie 2019 a

Curții de Apel Chișinău, în termen.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către SC „Conduct-Linia” SRL, reprezentată de avocatul Sergiu Balaur,

neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

3

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de SC „Conduct-Linia” SRL, reprezentată de

avocatul Sergiu Balaur, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot

fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care

se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul

evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului societății-recurente cu soluția dată de

instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având

în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură

civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea societății-recurente, în speță, însă evidențiază în mod clar

dezacordul acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului

nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea

recursului ca fiind admisibil.

4

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs depusă de către SC „Conduct-Linia” SRL,

reprezentată de avocatul Sergiu Balaur.

Astfel, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SC „Conduct-Linia” SRL,

reprezentată de avocatul Sergiu Balaur.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

5