3ra-988/19 — Anularea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-988/19 Prima instanță: Judecătoria Bălţi, sediul Central (jud: N.Costaş) Instanța de apel: Curtea de Apel Bălţi (jud: S.Procopciuc, N.Chircu, E.Grumeza) ÎNCHEIERE 9 octombrie 2019 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva judecătorii Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru examinând admisibilitatea recursului declarat de Consiliul mun. Bălţi, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului mun.

Bălţi, intervenienți accesorii Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 47/44, Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 47/65, Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr.28 şi Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 14/14 cu privire la anularea parțială a actului administrativ, împotriva deciziei din 9 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălţi, prin care a fost respins apelul declarat de Consiliul mun. Bălţi şi a fost menținută hotărârea din 23 noiembrie 2018 a Judecătoriei Bălţi, sediul Central, c o n s t a t ă: La 16 ianuarie 2018, Oficiul Teritorial Bălţi al Cancelariei de Stat (în continuare OT Bălţi al Cancelariei de Stat) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun.

Bălţi cu privire la anularea parțială a actului administrativ. În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 26 octombrie 2017 Consiliul mun. Bălţi a adoptat decizia nr. 10/16 ,,Cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra sectoarelor de teren proprietate municipală”. OT Bălţi al Cancelariei de Stat a menționat că conform art. 64 al Legii nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală şi pct. 8 lit. g) din Regulamentul cu privire la organizarea şi funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009, a efectuat un control sub aspectul legalității deciziei respective, în rezultatul căruia a constatat că actul administrativ vizat, a fost adoptat contrar prevederilor legale.

Astfel, în conformitate cu art. 68 al Legii nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, prin notificarea nr. 1304/OT -1245 din 5 1 decembrie 2017, OT Bălţi al Cancelariei de Stat a solicitat Consiliului mun. Bălţi abrogarea actul administrativ, ca fiind emis contrar legislației, însă decizia nu a fost abrogată. 1 OT Bălţi al Cancelariei de Stat a notat că de prin decizia contestată, Consiliul mun. Bălţi a decis stabilirea şi aprobarea hotarelor de teren conform anexelor nr. 1- 121 şi recunoașterea dreptului de proprietate municipală pe sectoarele de teren conform anexei nr. 1-121. A indicat că conform datelor din Registrul bunurilor imobile aceste bunuri aparțin cu drept de proprietate Republicii Moldova.

De asemenea, a menționat că decizia Consiliul mun. Bălţi este ilegală, aceasta deoarece obiect de administrare al Consiliului local pot fi doar bunurile al cărui proprietar este unitatea administrativ teritorială respectivă şi sunt înregistrate în conformitate cu prevederile art. 321 alin. (2) Cod civil, în Registrul bunurilor imobile în modul stabilit de Legea cadastrului bunurilor imobile. A remarcat că legislația naţională expres prevede competența autorităților administrației publice locale, în vederea administrării proprietății unității administrativ-teritoriale şi competența Guvernului în vederea administrării proprietății statului. Ca urmare, acțiunile Consiliului mun. Bălţi au fost realizate în detrimentul atribuțiilor prevăzute de actele normative în vigoare şi decizia emisă la 26 octombrie 2017 este ilegală, deoarece a fost emisă cu încălcarea competenței şi contrar legislației.

Oficiul Teritorial Bălţi al Cancelariei de Stat a solicitat anularea deciziei Consiliului mun. Bălţi nr. 10/16 din 26 octombrie 2017 ,,Cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra sectoarelor de teren proprietate municipală”. Prin încheierea din 9 iulie 2018 a Judecătoriei Bălţi, sediul Central, au fost atrași în proces, în calitate de intervenienți accesorii, APLP nr. 47/44, APLP nr. 47/65, CCL nr.28 şi ACC nr. 14/14. Prin hotărârea din 23 noiembrie 2018 a Judecătoriei Bălţi, sediul Central, cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Bălţi al Cancelariei de Stat a fost admisă. A fost anulată parțial decizia Consiliului mun.

Bălţi nr. 10/16 din 26 octombrie 2017 ,,Cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra sectoarelor de teren proprietate municipală” în partea ce ține de recunoașterea dreptului de proprietate municipală pe sectoarele de teren, ce se referă la domeniul public sau privat al municipiului, conform Anexelor nr.1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75, 76, 77, 78, 79, 80, 81, 82, 83, 84, 85, 86, 88, 89, 90, 93, 94, 95, 97, 98, 99, 100, 101, 103, 105, 109, 110, 112, 114, 115, 116, 117, 118, 119 şi 120. (f.d.30, 40-43, vol.I) La 28 decembrie 2018, Consiliul mun.

Bălţi a declarat apel împotriva hotărârii din 23 noiembrie 2018 a Judecătoriei Bălţi, sediul Central. Prin decizia din 9 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălţi, a fost respins apelul declarat de Consiliul mun. Bălţi şi a fost menținută hotărârea din 23 noiembrie 2018 a Judecătoriei Bălţi, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut prevederile Legii contenciosului administrativ, art.68 şi 74 alin. (1), (2) al Legii privind administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, 2 art. 1 alin. (1) al legii privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor nr. 91- XV din 5 aprilie 2007, art. 315 alin. (1), (2) Cod civil, 316 alin. (1), (2) în vigoare până la 1 martie 2019, art. 13 al Legii privind actele normative ale Guvernului şi ale autorității administrației publice centrale şi locale nr. 317 din 18 iulie 2003. Cu referire la normele citate și în raport cu materialele cauzei, instanța de apel a reținut corectă soluția primei instanțe, specificând că decizia contestată, în partea anexelor enumerate a fost emisă contrar prevederilor legale, cu încălcarea competenței stabilite, or, atare competență nu este prevăzută prin lege pentru autoritatea respectivă.

Astfel, instanța de apel a respins argumentele Consiliului mun. Bălţi, deoarece acestea nu şi-au găsit suport probator. La 28 iunie 2019, Consiliul mun. Bălţi a declarat recurs împotriva deciziei din 9 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălţi. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o neîntemeiată și pasibilă de casare, aceasta deoarece a fost încălcat art. 432 Cod de procedură civilă. Recurentul a reiterat motivele de fapt şi de drept invocate în cererea de apel, suplimentar a menționat art. 42 Cod funciar, care indică că terenurile din intravilan se află în administrarea autorităților administrației publice locale, iar din municipii – în proprietate municipală.

Iar, art. 5 al Legii nr. 121-XVI din 4 mai 2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietății publice, prevede că autorități ale administrației publice locale au atribuții în domeniul administrării şi deetatizării proprietății publice în privința proprietății unităților administrativ-teritoriale. Astfel, administrația publică locală dispune de dreptul de a modifica dreptul de proprietate a statului şi/sau a unităților administrativ teritoriale. Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel şi hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi decizii de respingere a acțiunii. Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, reține că prin Legea nr.116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) al Codului administrativ, prezentul cod intră în vigoare la 1 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000. În conformitate cu art. 258 alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod.

Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs şi de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești. Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. 3 Instanța de recurs menționează că decizia instanței de apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului administrativ. În conformitate cu prevederile art. 244 alin. (1) şi 245 alin. (1) Cod administrativ al Republicii Moldova, hotărârile curții de apel ca instanţă de fond, precum şi deciziile instanţei de apel pot fi contestate cu recurs. Conform art. 245 alin. (1) Cod administrativ al Republicii Moldova, recursul se depune la instanţa de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanţei de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Instanţa de apel transmite neîntârziat Curţii Supreme de Justiţie recursul împreună cu dosarul judiciar. Decizia instanței de apel a fost adoptată la 9 aprilie 2019, fiind expediată în adresa părților la 31 mai 2019 (f.d. 69, vol.II) şi recepționată de recurent la 31 mai 2019. (f.d. 69-verso, vol.II) Prin urmare, recursul declarat de Consiliul mun. Bălţi la 19 iunie 2019, este depus în termen. Examinând temeiurile recursului depus de Consiliul mun. Bălţi în raport cu materialele cauzei civile, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a cauzei sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul depus de Consiliul mun. Bălţi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul depus se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. 4 În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes (cauza Rebai şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Consiliul mun.

Bălţi. În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin. (3) ale Codului administrativ și art. 270, 433 lit. a) şi 440 alin. (1) ale Codului de procedură civilă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție dispune: Recursul depus de Consiliul municipal Bălţi, se declară inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva judecătorii Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru 5