2ra-1455/19 — Încasarea sumei

Dosarul nr. 2ra-1455/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – L. Barbos

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – M. Anton, I. Țurcan, V. Cotorobai

Î N C H E I E R E

09 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Victor Potorac, prin

intermediul avocatului Mihai Stăvilă,

în cauza civilă la cererea înaintată de Victor Potorac împotriva Leon Popa cu

privire la încasarea dublei arvune și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 14 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Victor Potorac, prin intermediul avocatului Mihai

Stăvilă, fiind menținută hotărârea din 12 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 31 octombrie 2016, Victor Potorac s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva lui Leon Popa, prin care a solicitat încasarea din contul pârâtului

în beneficiul său a sumei de 4000 euro cu titlu de arvună dublă și a sumei de 4000

lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chisinău din 26 decembrie 2016,

pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Victor Potorac către

Leon Popa cu privire la încasarea dublei arvune în mărime de 4000 euro și a

cheltuielilor pentru asistență juridică, a fost transmisă după competență Judecătoriei

Centru, mun. Chisinău.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la 01 iulie 2015, în urma

înțelegerii prealabile, au convenit cu pârâtul Leon Popa asupra eventualității

procurării ap. 2 din str. XXXXXXX, 67, mun. Chisinău, la prețul de 92000 euro,

totodată i-a transmis pârâtului, cu titlu de garanție o arvună în mărime de 2000 euro,

fapt pentru care de către pârât a fost întocmită și semnată o recipisă.

Potrivit recipisei, dar și înțelegerii dintre părți, apartamentul urma a fi procurat

odată cu pregătirea actelor necesare, fapt care nu a avut loc, reclamantul neprimind

nici o notificare în acest sens, atât verbală cât și scrisă.

Potrivit reclamantului, începând cu data de 01 iulie 2015, s-a comportat cu bună-

credință și diligență în vederea executării obligațiunilor asumate și reflectate în

1

recipisă, căci a fost încontinuu interesat de procurarea imobilului, în cazul în care

acesta va întruni condițiile tehnice specificate verbal de către pârât. Pe cale de

consecință, reieșind din faptul neonorării obligațiunilor asumate de către Leon Popa,

la 27 iulie 2016, a remis în adresa pârâtului o reclamație în vederea restituirii sumei

de 2000 euro. Ulterior, la 05 august 2016, a recepționat o notificare din partea

pârâtului Leon Popa, în vederea prezentării la 09 august 2016, ora 10:30, în fața

notarului public Mirela Țurcan-Amihalachioaie, în mun. Chisinău, str. M.

Kogălniceanu, 68, întru perfectarea și încheierea contractului de vânzare-cumpărare,

inclusiv cu achitarea sumei convenite în recipisă.

Reclamantul a indicat că s-a prezentat la data și ora cuvenită, constatând, însă,

că notarul public Mirela Țurcan-Amihalachioaie se afla în concediu de boală, i-a

înmânat pârâtului Leon Popa răspuns la notificarea acestuia, prin care încă o dată i-

a confirmat buna intenție de a realiza tranzacția, dar cu aceleași condiții prestabilite,

adică în urma prezentării tuturor actelor necesare. Astfel, pârâtul Leon Popa nici la

data de 09 august 2016 nu deținea actele în cauză și nu era pregătit în sensul realizării

tranzacției.

La 11 august 2016, reclamantul a recepționat o nouă notificare, prin care pârâtul

Leon Popa clar și-a expus refuzul de a restitui suma de 2000 euro. Concomitent, a

aflat că pârâtul, la 10 august 2016, a realizat o tranzacție de vânzare-cumpărare în

privința ap. 2 din str. XXXXXXX, 67, mun. Chișinău, cu Artur Popa și a primit

arvună de la ultimul cu mult timp înainte, și anume la 21 iulie 2016.

Consideră reclamantul că Leon Popa nu a avut reala intenție de a îi înstrăina

imobilul și de a realiza tranzacția la 09 august 2016, or faptul că la acea dată imobilul

era deja arvunit altor persoane, dă dovadă de lipsă de bună-credință și denotă un

comportament dolosiv al pârâtului.

Astfel, reclamantul a indicat asupra neonorării obligațiunilor asumate de către

pârâtul Leon Popa, or faptul înstrăinării imobilului altor persoane în situația în care

și-a asumat anumite obligațiuni față de reclamant, dă dovadă de lipsă de bună-

credință, iar ținând cont de prevederile alin. (1) art. 633 din Codul civil, inclusiv, de

faptul că pârâtul vădit a încălcat obligațiunile asumate, este în drept să solicite

restituirea arvunei datorate în mărime dublă, și anume în sumă de 4000 euro.

Prin hotărârea din 12 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 14 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel depusă de Victor Potorac, prin intermediul avocatului Mihai Stăvilă, fiind

menținută hotărârea din 12 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că, Victor Potorac prin scrisorile

expediate în adresa lui Leon Popa nu a solicitat și insistat asupra încheierii

contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 2 din str. XXXXXXX, 67,

mun. Chișinău, conform recipisei întocmite la 01 iulie 2015, ci doar restituirea

arvunei de 2000 euro. Astfel în acțiunile intimatului/pârât nu se găsesc intenții

meschine de neexecutare a înțelegerii. Mai mult, Colegiul, potrivit materialelor

pricinii, a stabilit, că pârâtul nu a admis acțiuni și nu a avut intenția de a se eschiva

de la executarea obligațiilor asumate prin precontractul semnat cu partea oponentă.

Din contra, Colegiul a conchis că anume reclamantul a fost cel care nu a dorit

finalizarea raportului juridic prin întocmirea contractului de vânzare-cumpărare a

imobilului și achitarea prețului acestuia, încercând ulterior să însceneze și să

2

pretindă refuzul și neexecutarea obligațiilor de a vinde din partea lui Leon Popa. În

acest sens instanța de apel a conchis că ultimul nu avea nici un raționament și nici

un interes de a înstrăina imobilul la prețul de 60 mii euro, pe când potrivit

precontractului încheiat cu Victor Potorac, imobilul urma a fi vândut cu 30% mai

scump, la prețul de 92000 euro.

La 03 iunie 2019, Victor Potorac, prin intermediul avocatului Mihai Stăvilă, a

contestat cu recurs decizia din 14 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii.

Astfel, recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 14

martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, casarea hotărârii din 12 octombrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Victor

Potorac, prin intermediul avocatului Mihai Stăvilă, este neîntemeiat și urmează a fi

declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 14 martie 2019 și expediată participanților la proces la 03 mai 2019 (f.d. 166,

167), însă la materialele cauzei nu există înscrisuri care să confirme momentul

recepționării acesteia de către recurentă. Astfel, având în vedere faptul că recursul

declarat împotriva deciziei din 14 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost

înregistrat la 03 iunie 2019, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură

civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

3

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Victor Potorac, prin intermediul avocatului Mihai

Stăvilă.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Victor Potorac, prin intermediul

avocatului Mihai Stăvilă.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu,

Judecătorii Dumitru Mardari,

Svetlana Filincova

4