2ra-1674/19 — incasarea platilor datorate pentru consumul de energie termica

Dosarul nr. 2ra-1674/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (Iu. Potînga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov)

Î N C H E I E R E

02 octombrie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Lidia Bujilova,

reprezentată de avocatul Igor Conoval,

în cauza civilă, la acțiunea oblică depusă de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica” în interesele ÎMGFL – 22 împotriva Lidiei Bujilova privind

încasarea plăților datorate pentru consumul de energie termică,

împotriva deciziei din 02 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 06 octombrie 2016 Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” în interesele

ÎMGFL – 22 a depus acțiune oblică împotriva Lidiei Bujilova privind încasarea

plăților datorate pentru consumul de energie termică pentru perioada decembrie 2013

– august 2016 în sumă de 1594,60 de lei și a cheltuielilor de judecată în mărime de

270 de lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că conform informației din registrul

bunurilor imobile pîrîta este proprietara apartamentului nr. XXX din str. XXX, în baza

contului personal deschis la ÎMGFL nr. 22 pe numele pârâtei.

A susținut că ultima a acceptat prestarea și a beneficiat de serviciile comunale în

volum deplin, fără întreruperi în conformitate cu normele și tarifele în vigoare.

Conform informației privind situația despre achitarea serviciilor locativ comunale

pîrîta Bujilova Lidia, pe perioada decembrie 2013 - august 2016 a acumulat o datorie

la plata energiei termice în mărime de 1594,60 de lei.

A menționat că obligațiunea de achitare a costurilor serviciilor prestate de energie

termică urmează a fi pusă în sarcina beneficiarului, în special a proprietarului

apartamentului, care a negat în totalmente obligațiile de plată, necătînd că a fost

înștiințată prin intermediul facturilor de plată și a reclamației despre riscul de a fi

acționată în judecată în cazul neachitării plăților restante. Pînă la momentul înaintării

acțiunii în instanța de judecată pîrîta nu a întreprins nici o acțiune privind stingerea

datoriei pentru energia termică.

1

Prin hotărârea din 21 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-a

admis acțiunea oblică depusă de SA „Termoelectrica” în interesele ÎMGFL – 22

împotriva Lidiei Bujilova.

S-a încasat din contul Lidiei Bujilova în beneficiul ÎMGFL – 22, datoria pentru

consumul de energie termică pentru perioada decembrie 2013 – august 2016 în sumă

de 1594,60 de lei.

S-a încasat din contul Lidiei Bujilova în beneficiul SA „Termoelectrica”

cheltuielile judiciare sub formă de taxă de stat în mărime de 270 de lei.

Prin decizia din 02 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Lidia Bujilova și s-a menținut hotărârea din 21 august 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a concluziona astfel instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia

hotărârii primei instanțe a constatat că instanța de fond a dat o apreciere corectă

raportului juridic stabilit între părți, a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei, concluziile instanței de fond expuse în hotărâre

fiind în corespundere cu probele administrate, iar normele de drept material au fost

aplicate corect.

Colegiul a constatat că creanța pe care o are creditorul față de debitorul este certă,

fiind prezentate probe pentru consumul energiei termice și calculul datoriei pretinse,

lichidă, având un cuantum determinat reieșind dinfacturile date și calcul, la fel este

exigibilă, ajunsă la scadență - facturile fiind înaintate Lidiei Bujilova. Or, ÎMGFL - 22

este inactiv, nu a acționat în judecată pîrîta în vederea încasării datoriei pentru energia

termică consumată, de aceea instanța de fond întemeiat a ajuns la concluzia privind

depunerea cererii prin prisma acțiunii oblice.

A specificat că pornind de la prevederile legale, și cu referire la circumstanțele de

fapt ale speței deferite judecății, instanța de fond corect și întemeiat a admis acțiunea

depusă de SA „Termoelectrica” în interesele ÎMGFL - 22 împotriva Lidiei Bujilova.

Or, în pofida faptului că Lidia Bujilova este debranșată de la agentul termic, aceasta

urmează să achite energia termice calculate pentru un metru pătrat în corespundere cu

cu prevederile pct. 81 al Hotărîrii Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002 despre

aprobarea Regulamentului cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor

locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ.

Astfel, avînd în vedere că în apartamentul nr. XXX din XXX a fost livrată energie

termică din partea SA „Termoelectrica”, față de care apelanta în baza contractului

nr.6022 din 29 septembrie 2006, are obligația de achitare a plăților, instanța de fond

corect a concluzionat că în speță există un raport obligațional, în baza căruia Lidia

Bujilova urmează să achite furnizorului datoria la plata energiei termice livrate în sumă

de 1594,60 de lei.

Apelanta a justificat neachitarea facturilor de plată prin faptul că locuința sa a fost

deconectată de la sistemul centralizat de încălzire și că nu are coloane de încălzire

tranzitorii de la acest sistem. În contextul circumstanțelor de fapt relatate, Colegiul a

menționat că conform informației parvenite de la ÎM „Infocom” despre calcularea și

achitarea de către pîrîți a serviciilor locativ-comunale (energie termică), pentru

perioada noiembrie 2013 - aprilie 2016, rezultă că Lidia Bujilova a primit pentru

achitare plăți lunare pentru consumul energiei termice curente (cota procentuală a

energiei termice pentru locuințele debranșate de la sistemul centralizat de energie

termică), însă nu a achitat plățile curente regulat și în termenul stabilit (pînă la sfirșitul

2

lunii următoare a lunii în care serviciul a fost prestat).

La 17 iunie 2019 Lidia Bujilova, reprezentată de avocatul Igor Conoval, a

declarat recurs împotriva hotărârii din 21 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani și a deciziei din 02 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău solicitând casarea

hotărârilor contestate, cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care să fie respinsă

integral acțiunea.

În susținerea recursului a invocat prevederile art. 432 alin. (2) lit.a), c) Cod de

procedură civilă.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a interpretat în mod eronat

prevederile art. 572 alin. (2), 602 alin. (2) (redacția de pînă la 01.03.2019) în

coroborare cu pct.81 din Hotărîrea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002 despre

aprobarea Regulamentului cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor

locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor

și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și

alimentare cu apă.

A susținut că atît instanța de fond cît și cea de apel nu au ținut cont că locuința

Lidiei Bujilova, fiind deconectată de la sistemul centralizat de încălzire, nu are

coloane de încălzire tranzitorii de la acest sistem conform schemei prezentate a

apartamentului, iar argumentele instanței precum că sistemul de centralizare din

blocul locativ nu poate fi distinct de cel al apelantei, nu poate fi reținut deoarece nu

există rețele de distribuție și conducte tranzitorii prin apartamentul Lidiei Bujilova, ce

urmează a fi întreținute, iar plata solicitată de a fi încasată nu are la bază prestarea

serviciilor efectuate.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 02 aprilie 2019.

Materialele cauzei atestă faptul că decizia contestată a fost expediată părților la

data de 12 aprilie 2019, fiind recepționată de către recurent la 16 aprilie 2019

(f.d.100), astfel recursul declarat la data de 17 iunie 2019 este depus în termen.

La 04 septembrie 2019, SA „Termoelectrica” a depus referință prin care a

solicitat respingerea recursului declarat de Lidia Bujilova, reprezentată de avocatul

Igor Conoval cu menținerea în vigoare a hotărîrii instanței de fond și a deciziei

instanței de apel, fără modificări.

Examinând temeiurile recursului declarat de Lidia Bujilova, reprezentată de

avocatul Igor Conoval, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

3

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Lidia Bujilova, reprezentată de

avocatul Igor Conoval, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2),

(3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin

care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge

recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit

de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Lidia Bujilova, reprezentată de avocatul Igor Conoval,

ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e :

4

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Lidia Bujilova, reprezentată de

avocatul Igor Conoval.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

5