2rh-90/19 — cu privire la executarea obligațiilor, repararea prejudiciului moral și încasarea sumei

Dosarul nr. 2rh-90/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Ciocana (jud. I. Secrieru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov)

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție (jud. A. Cobăneanu, S. Filincova, D. Mardari)

ÎNCHEIERE

2 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând cererea de revizuire depusă de Valentina Tihomirova

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Tihomirova

împotriva Societății pe Acțiuni „Ionel” cu privire la executarea obligațiilor,

repararea prejudiciului moral și încasarea sumei

împotriva încheierii din 19 iunie 2019 a Curții Supreme de Justiție, prin care

a fost considerat inadmisibil recursul declarat de Valentina Tihomirova împotriva

deciziei din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău

constată:

La 2 aprilie 2018, Valentina Tihomirova a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SA „Ionel” cu privire la obligarea asigurării cu spațiu locativ și

repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că a fost angajată la Fabrica de stat nr. 1,

ulterior „Congresul XXIII PCUS”, iar la moment SA „Ionel” perioadă de 46 ani și

șapte luni, începând cu anul 1955.

A susținut că, începând cu anul 1961 din salariul lunar erau reținute sume

bănești și alocate pentru construcția spațiilor locative, astfel că ei urma să fie

repartizat un apartament.

A indica că a fost un lucrător exemplar, care a îndeplinit toate sarcinile

înaintate, ceea ce nu s-a luat în calcul și nu i-a fost acordat niciun ajutor, deși, a

crescut la casa de copii.

De asemenea, a menționat că a adresat directoarei întreprinderii pârâte o

cerere prin care a solicitat o informație despre motivul nerepartizării ei a spațiului

locativ, care însă a fost lăsată fără răspuns. Din acest motiv se simte umilită,

nefiind luat în considerație că a activat o perioadă atât de îndelungată la

întreprindere, înregistrând succese și fiind veteran al muncii, nu a primit niciun

ajutor material din partea socității pârâte.

S-a adresat conducerii întreprinderii de mai multe ori și doar la ultima

adresare din 9 ianuarie 2018 a primit un răspuns, pe care îl consideră ilegal,

deoarece conține incorectitudini referitor la anul angajării sale, precum și referitor

la compensarea investițiilor asupra căruia, deși, nu este de acord, există deja o

hotărâre a instanței de judecată în acest sens.

A relatat că din salariu i-a fost reținută suma totală de 571000 de ruble

pentru a beneficia de spațiu locativ, însă nu i-a fost atribuit nicio locuință, la

moment, fiind la vârsta înaintată de 80 de ani, este pusă în situația de a locui la

fiica sa, căreia îi creează incomodități.

În răspunsul dat de întreprindere se face referire la perioada în care a fost

angajată, pe când în cererea sa a fost solicitată informația despre asigurarea cu

spațiu locativ.

Mai mult ca atât, în răspuns se menționează că societatea nu are datorii față

de dânsa, fapt cu care nu este de acord.

A indicat că societatea pârâtă a dat răspuns și la solicitarea înaintată de către

Adunarea Veteranilor, în care, la fel, operează cu niște date incorecte privind

angajarea sa la fabrică, totodată invocând că începând cu anul 1991 fabrica nu mai

alocă bani pentru construcția spațiilor locative. Reieșind din răspunsul dat nu este

clar unde sunt banii încasați până la acest an.

În atare condiții, neonorându-și obligațiile de acordare a unui spațiu locativ,

societatea pârâtă urma să-i restituie suma încasată.

A remarcat că, prin acțiunile societății pârâte, i-a fost aduse daune morale,

care le consideră că urmează a fi reparate.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 8, 9, 512, 413, 514, 1422

Cod civil, art. 5, 85 alin. (2) și (4), 166-167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, obligarea SA „Ionel” de a-și onora obligațiile

de asigurarea ei cu spațiu locativ, încasarea de la societatea pârâtă a sumei de

50000 de lei cu titlu de prejudiciu moral.

Ulterior, în cadrul examinării cauzei, Valentina Tihomirova a solicitat

suplimentar și restituirea de către pârâtă a sumei reținute pentru asigurarea cu

spațiu locativ și costul acțiunilor sale.

Prin hotărârea din 20 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Ciocana, a

fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Valentina Tihomirova și menținută hotărârea din 20 iulie 2018 a

Judecătoriei Chișinău sediul Ciocana.

Prin încheierea din 19 iunie 2019 a Curții Supreme de Justiție, a fost

considerat inadmisibil recursul declarat de Valentina Tihomirova împotriva

deciziei din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

La 26 iunie 2019, Valentina Tihomirova a depus cerere de revizuire

împotriva încheierii din 19 iunie 2019 a Curții Supreme de Justiție, solicitând

admiterea acesteia și casarea încheierii revizuirea căreia solicită.

În motivarea cererii de revizuire a invocat că a fost angajată la Fabrica de

stat nr. 1, ulterior „Congresul XXIII PCUS”, iar la moment SA „Ionel” perioadă de

46 ani și șapte luni, începând cu anul 1955, a fost un lucrător exemplar, care a

îndeplinit toate sarcinile înaintate, ceea ce nu s-a luat în calcul și nu i-a fost acordat

niciun ajutor, nefiindu-i atribuit apartament, deși, a crescut la casa de copii.

A precizat că la fabrica menționată a lucrat și fiica ei o perioadă de doi ani și

șase luni, apoi și-a făcut studiile în Institutul de Industrie Ușoară din Chișinău,

după absolvirea căruia, revenind înapoi, nu a fost primită la lucru la fabrică.

A obiectat că, deși din salariu i-a fost reținută suma totală de 571000 de

ruble pentru a beneficia de spațiu locativ, nu i-a fost atribuit nicio locuință, la

moment.

La 4 iulie 2019, Valentina Tihomirova a mai depus o cerere de revizuire

împotriva încheierii din 19 iunie 2019 a Curții Supreme de Justiție, prin care, la fel,

a solicitat admiterea acesteia și casarea încheierii revizuirea căreia solicită.

Se va menționa că, deși în cererea de revizuire, în calitate de revizuenți sunt

indicați Valentina Tivomirova, Natalia Ivjenco și Serghei Ivjenco, cererea de

revizuire a fost semnată doar de Valentina Tihomirova, prin urmare, instanța o va

examina doar în privința Valentinei Tihomirova.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de revizuire

urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează.

În conformitate cu prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, după ce

examinează cererea de revizuire, instanța emite încheierea de respingere a cererii

de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) CPC, instanțele judecătorești aplică legile

procedurale civile în vigoare la data judecării cauzei civile, efectuării actelor de

procedură sau executării actelor instanței judecătorești (hotărâri, încheieri, decizii,

ordonanțe), precum și a actelor unor alte autorități în cazurile prevăzute de lege.

La caz, se va menționa că prin Legea nr. 17 din 5 aprilie 2018 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, în vigoare din 1 iunie 2018, au

fost stabilite categoriile de încheieri care pot fi supuse revizuirii.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 446 CPC, pot fi supuse revizuirii

hotărârile, ordonanțele, încheierile și deciziile irevocabile ale tuturor instanțelor

judecătorești, în condițiile prezentului capitol. Încheierile de încetare a procesului

conform art. 265 lit. c) și d), precum și cele prin care se respinge acțiunea ca fiind

tardivă conform art. 1861 pot fi supuse revizuirii. Încheierile judecătorești care nu

se referă la fondul cauzei, precum și deciziile emise în privința acestora nu se

supun revizuirii. În aceste cazuri, încheierile de inadmisibilitate a revizuirii nu se

supun niciunei căi de atac.

Totodată, prin prisma prevederilor art. 448 CPC, cererea de revizuire

împotriva unei hotărâri sau încheieri rămase irevocabilă prin neatacare se

soluționează de instanța care s-a pronunțat asupra fondului. Cererea de revizuire

împotriva unei hotărâri care, fiind supusă căilor de atac, a fost menținută,

modificată sau casată, emițându-se o nouă hotărâre, se soluționează de instanța

care a menținut, a modificat hotărârea sau a emis o nouă hotărâre.

Raportând la caz prevederile legale menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a

specifica că încheierile judecătorești care nu se referă la fondul cauzei, precum și

deciziile emise în privința acestora nu se supun revizuirii.

Astfel, se constată că prin încheierea din 19 iunie 2019 a Curții Supreme de

Justiție, a fost considerat inadmisibil recursul declarat de Valentina Tihomirova

împotriva deciziei din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că prin prisma art. 440 CPC,

care reglementează procedura examinării admisibilității recursului, încheierea prin

care completul din 3 judecători decide în mod unanim asupra inadmisibilității

recursului, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la

art. 433, nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Drept urmare, este indubitabil că prin încheierea din 19 iunie 2019 a Curții

Supreme de Justiție supusă revizuirii de către Valentina Tihomirova, instanța de

recurs nu s-a expus asupra fondului recursului, respectiv, nici a cauzei, verificând

doar, prin prisma art. 440 CPC, existența temeiurilor de admisibilitate a recursului

declarat, constatând lipsa acestora.

Din considerentele menționate Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

cererea de revizuire depusă de Valentina Tihomirova împotriva încheierii din

19 iunie 2019 a Curții Supreme de Justiție ca inadmisibilă, din motiv că actul de

dispoziție judecătoresc menționat nu se supune revizuirii.

În conformitate cu art. 270, 446, 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Valentina

Tihomirova împotriva încheierii din 19 iunie 2019 a Curții Supreme de Justiție, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Tihomirova împotriva

Societății pe Acțiuni „Ionel” cu privire la executarea obligațiilor, repararea

prejudiciului moral și încasarea sumei.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari