2ra-1930/19 — determinarea domiciliului copiilor minori

Dosarul nr. 2ra-1930/19

Prima instanță: (Judecătoria Soroca, sediul Florești) S. Caraman

Instanța de apel: (Curtea de Apel Bălți) S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu

Î N C H E I E R E

02 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Voloșciuc Andrei,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Voloșciuc Tatiana

împotriva lui Voloșciuc Andrei, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și

Protecția Familiei Florești cu privire la desfacerea căsătoriei și determinarea

domiciliului copilului minor,

împotriva deciziei din 21 mai 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

respins cererea de apel depusă de Voloșciuc Andrei și s-a menținut hotărârea din

17 decembrie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești,

c o n s t a t ă :

La 31 mai 2017, Voloșciuc Tatiana a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Voloșciuc Andrei, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și

Protecția Familiei Florești cu privire la desfacerea căsătoriei și determinarea

domiciliului copilului minor.

În motivarea acțiunii, Voloșciuc Tatiana a menționat că la 14 septembrie 2003

a încheiat căsătoria cu Voloșciuc Andrei, iar la XXXXX s-a născut XXXXX.

Ulterior, la XXXXX s-a născut XXXXX, iar la XXXXX, s-a născut XXXXX.

Reclamanta a specificat că din anul 2015 locuiește separat de Voloșciuc

Andrei, nu comunică, motiv pentru care păstrarea familiei este imposibilă.

A solicitat reclamata Voloșciuc Tatiana desfacerea căsătoriei încheiate la 12

septembrie 2003 cu Voloșciuc Andrei.

Ulterior, la 22 noiembrie 2017, Voloșciuc Tatiana a depus cerere de majorare

a pretențiilor, prin care a solicitat determinarea domiciliului copiilor minori,

XXXXX, XXXXX , XXXXX, cu mama (f.d. 27).

Prin hotărârea din 17 decembrie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești,

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Voloșciuc Tatiana.

1

S-a desfăcut căsătoria între Voloșciuc Andrei și Voloșciuc Tatiana, încheiată

la 14 septembrie 2003 la primăria Gura-Căinarului, raionul Florești, sub nr. 7.

Pentru înregistrarea desfacerii căsătoriei, s-a încasat taxa de stat în beneficiul

statului în mărime de 1000% a unei unități convenționale din contul Tatianei

Voloșciuc.

S-a determinat domiciliul copiilor minori, XXXXX și XXXXX, cu mama,

Voșloșciuc Tatiana.

S-a respins pretenția înaintată de Voloșciuc Tatiana cu privire la determinarea

domiciliului copilului minor, XXXXX, ca fiind neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că părțile nu locuiesc împreună din anul 2015, iar în această familie există

violență psihologică.

Astfel, prima instanță a concluzionat că în situația respectivă și deoarece

ambii soți sunt de acord cu desfacerea căsătoriei, aceasta urmează a fi desfăcută.

De asemenea, instanța de fond a ajuns la concluzia că locul de trai al copiilor

minori, XXXXX și XXXXX, urmează a fi stabilit cu mama, Voloșciuc Tatiana.

Cât privește determinarea domiciliului copilului minor, XXXXX, instanța a

reținut netemeinicia pretenției, având în vedere faptul că după vârsta de 14 ani,

copilul este liber să determine cu cine dintre părinți va locui în continuare.

Prin decizia din 21 mai 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a respins

cererea de apel depusă de Voloșciuc Andrei și s-a menținut hotărârea din 17

decembrie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești.

La 14 august 2018, Voloșciuc Andrei a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

judecătorești în partea ce ține de determinarea domiciliului copiilor minori, cu

trimiterea în această parte a cauzei la rejudecare.

Recurentul Voloșciuc Andrei, în motivarea recursului a menționat că instanța

de apel nu a motivat cauza separării copilului minor Alexandru de fratele XXXXX

și XXXXX, în lipsa unor criterii, deși XXXXX a specificat că nu dorește să

locuiască cu mama.

De asemenea, recurentul a invocat încălcarea la examinarea cauzei a normelor

de drept procedural, or instanțele au soluționat problema drepturilor unor persoane

neantrenate în proces, deoarece conform art. 58 alin. (4) din Codul de procedură

civilă, drepturile și interesele legitime ale copiilor minori cu vârsta între 14 și 18

ani sunt apărate în instanța de judecată de către părinți, instanța fiind obligată să

introducă în proces minorii respectivi, fapt ce a fost omis de instanța de fond, deși

a fost înaintat un demers în acest sens.

La 02 septembrie 2019, în adresa Tatianei Voloșciuc a fost expediată copia

recursului declarat de Voloșciuc Andrei, iar la 12 septembrie 2019, ultima a

recepționat recursul în cauză, fapt confirmat prin avizul de recepție (f.d. 186).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Bălți a emis dispozitivul deciziei la 21 mai 2019,

iar la 20 iunie 2019, recurentul a recepționat decizia motivată a instanței de apel,

fapt confirmat prin avizul de recepție (f.d. 174).

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

2

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 14 august 2019, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct.230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate

3

a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței,

pct.45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Voloșciuc Andrei,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Voloșciuc Andrei.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

4