2ra-1938/19 — încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-1938/19

Prima instanță - (Judecătoria Bălți, sediul central) A. Donos

Instanța de apel - (Curtea de Apel Bălți) A. Gheorghieș, A. Toderaș, E. Bejenaru

ÎNCHEIERE

2 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Iurie Serafimovici,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de

Societatea pe Acțiuni „CET-Nord” împotriva lui Iurie Serafimovici și Liubovi

Serafimovici cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 21 mai 2019 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 6 septembrie 2017 SA „CET-Nord” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Iurie Serafimovici și Liubovi Serafimovici, prin care s-a solicitat

încasarea datoriei pentru pierderile normative de energie termică în sumă de

2 392,89 de lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de 270 de lei. (f.d.3-4)

În motivarea acțiunii s-a indicat că apartamentul nr. 39 amplasat în mun. Bălți,

str. Conev, 17, ce aparține cu drept dc proprietate pârâților, a fost deconectat integral

de la sistema centralizată de energie termică și respectiv întreruptă încălzirea

apartamentului și calcularea plăților pentru energia termică.

Potrivit modificărilor operate prin HG nr.707 din 20 septembrie 2011 și HG nr.

628 din 20 mai 2016 prin care s-au aprobat modificările în Regulamentul cu privire

la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru

fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de

la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărîrea

Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, la 8.1, în cazul deconectării integrale deja

efectuate a apartamentului (încăperii locuibile în cămine) de la sistemul centralizat

de încălzire, cu instalarea altei surse de încălzire pentru întreținerea temperaturii

constante în încăpere la un nivel de cel puțin +18°C, consumatorul va achita plata

pentru încălzire în mărime de: 10 %, începînd cu 1 octombrie 2011; 15 %, începînd

cu 1 octombrie 2012; 20 %, începînd cu 1 octombrie 2013; 10 %, începînd cu 1 iunie

2016 din costul energiei termice calculate pentru un metru pătrat al apartamentului

(încăperii locuibile în cămine) luînd în considerare existența pierderilor normative de

energie termică în încăperile tehnice care mențin în stare funcțională sistemele

inginerești de alimentare cu apă rece, necesitatea încălzirii locurilor de uz comun și

1

imposibilitatea deconectării coloanelor de încălzire tranzitorii. Aceste prevederi sunt

aplicabile și pentru apartamentul din litigiu.

Astfel pentru perioada 1 octombrie 2014 - 1 mai 2016 costul pierderilor

normative de energie termică constituie 2 392,89 de lei. Calculul a fost efectuat în

mărime de 20% pentru perioada 1 octombrie 2014 - 31 mai 2016. Avînd în vedere

faptul că debitorul nu și-a onorat obligațiile pecuniare față de reclamant, în acest fel

formînd o datorie în sumă de 2 392,89 de lei.

S-a menționat că în privința apartamentului pârâților există deja o hotărâre

judecătorească anterioară din 10 iunie 2015, care la fel nu este achitată, fapt ce

demonstrează rea-credința proprietarului.

Toate acțiunile de soluționare a litigiului pe cale amiabilă au eșuat, unica

posibilitate de valorificare a drepturilor reclamantului privind achitarea datoriei fiind

înaintarea unei acțiuni în instanța de judecată, având drept scop restabilirea eficientă

a drepturilor lezate.

Ulterior, pe parcursul examinării cauzei, reclamantul SA „CET-Nord” a depus

cerere de modificare a cerințelor, menționând că modificarea sumei acțiunii are loc

în legătură cu faptul că se efectuează recalcul în sumă de 1 081,80 de lei în baza

deciziei Curții de Apel Bălți pentru perioada 1 februarie 2015-29 februarie 2016,

pentru care au rămas calculele numai în mărime de 5% pentru țevi tranzit din

apartament. Calculele pentru pierderile normative de energie termică pentru

încăperile neîncălzite nu se pot efectua în baza metodologici ANRE deoarece ea nu

este aplicabilă pentru țevile din blocurile locative.

Prin urmare, SA „CET-Nord” a solicitat încasarea datoriei rămase în mărime de

1 311,09 lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de 270 de lei. (f.d.41)

Prin hotărârea din 24 octombrie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul central, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de SA „CET-Nord” împotriva lui Iurie

Serafimovici și Liubovi Serafimovici.

S-a încasat de la Iurie Serafimovici și Liubovi Serafimovici, în mod solidar, în

beneficiul SA „CET-Nord”, datoria pentru pierderile normative de energie termică

pentru perioada 1 octombrie 2014 - 1 mai 2015, în sumă de 1 311,09 lei și cu titlu de

cheltuieli de judecată, suma de 270 de lei.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 19 noiembrie 2018 Iurie

Serafimovici a contestat-o cu apel.

Prin decizia din 21 mai 2019 a Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul declarat

de Iurie Serafimovici și s-a menținut hotărârea din 24 octombrie 2018 a Judecătoriei

Bălți, sediul central.

La 12 august 2019, prin intermediul oficiului poștal (f.d. 155), Iurie

Serafimovici a declarat recurs împotriva deciziei din 21 mai 2019 a Curții de Apel

Bălți, solicitând admiterea acestuia și casarea integrală a hotărârii instanței de fond și

a deciziei instanței de apel.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel,

invocând că este neîntemeiată și pasibilă de a fi casată.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa participanților la proces la 25 iunie 2019, fiind recepționată de

recurent la 28 iunie 2019 (f.d. 147).

2

Din aceste considerente, Colegiul consideră că recursul a fost declarat în

termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

La 4 septembrie 2019 în adresa intimatului SA „CET-Nord” a fost expediată

copia recursului declarat de Iurie Serafimovici cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței la recurs, care a fost recepționată la 13 septembrie

2019 (f.d. 158).

În termenul stabilit intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și

nu au depus referință.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

3

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de Iurie

Serafimovici, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Iurie Serafimovici.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

4