2ra-1846/19 — repararea prejudiciului material, încasarea penalității și compensarea cheltuuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-1846/19

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana) M. Gandrabur

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) N. Simciuc, I. Țurcan, I. Cotruță

ÎNCHEIERE

25 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Andrei Nartea, reprezentat

de avocatul Serghei Sandu,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Andrei

Nartea împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Automatic-Lux” cu privire la

repararea prejudiciului material, încasarea penalității și compensarea cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei din 8 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 16 februarie 2018 Andrei Nartea, reprezentat de avocatul Serghei Sandu, a

depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Automatic-Lux”, prin care s-

a solicitat încasarea sumei de 1 850 euro cu titlu de prejudiciu material, a sumei de

86 299 de lei cu titlu de penalitate pentru neexecutarea obligațiilor legale de

protecție a consumatorului precum și compensarea cheltuielilor de judecată

suportate cu prilejul examinării prezentei cauze.

Prin cererea suplimentară din 14 iunie 2018 formulată în temeiul art. 60 din

Codul de procedură civilă, s-a solicitat încasarea din contul pârâtului în

beneficiului reclamantului a sumei de 25 761 de lei cu titlu de contravaloare a

serviciului de reparație a mijlocului de transport în litigiu. (f.d. 52)

În motivarea acțiunii s-a indicat că la 15 august 2017, reclamantul a încheiat

cu SRL „Automatic-Lux” contractul de executare a lucrărilor de reparație a cutiei

de viteze automate a mijlocului de transport de model Volkswagen Passat CC.

La aceeași dată a fost întocmit actul de depanare CVA cu suma de 21 246 lei.

Lucrarea efectuată trebuia să corespunsă cerințelor stabilite, conform

contractului enunțat pârâtul a garantat calitatea executării lucrărilor în conformitate

cu standardele în vigoare.

După efectuarea reparației, la data de 17 august 2017 de către pârât a fost

eliberat talonul de garanție.

Ulterior pentru deservire în baza garanției mijlocul de transport nominalizat a

fost prezentat pentru efectuarea deservirii tehnice și reparației de două ori, la 18

1

septembrie 2017 și 24 octombrie 2017, sumele achitate pentru serviciile prestate

fiind de 2 250 de lei și 2 265 de lei, conform comenzilor eliberate de pârât.

S-a menționat că suma totală achitată pentru serviciile prestate de către pârât

constituie 25 761 de lei, pentru care ultimul nu a eliberat bonuri de plată.

În urma reparației și schimbării pieselor reclamantul a informat angajații

pârâtului despre intenția de a pleca în Europa, la distanțe lungi, aceștia asigurându-

1 că cutia de viteze este în stare funcțională perfectă.

Însă, mijlocul de transport s-a defectat în Slovenia, or. Maribor, nefiind

posibilă deplasarea de sine stătătoare a acestuia. S-a efectuat diagnosticarea tehnică

în statul respectiv și s-a depistat defectarea cutiei de viteze, costul pentru serviciile

date fiind de 157,62 de euro.

Ținând cont de faptul că destinația finală a călătoriei era Andora, iar în

autoturism erau lucrurile personale ale reclamantului, fiind nevoit să continue

deplasarea, a închiriat un mijloc de transport, prețul total pentru locațiune

constituind 1 032,74 de euro, pentru biletul de călătorie a achitat 59 de euro, iar

pentru transportarea mijlocului său de transport a apelat la serviciile unui

evacuator.

La 25 noiembrie 2017 a transportat autoturismul la pârât pentru efectuarea

reparației conform garanției.

La 27 noiembrie 2017 a înmânat managerului o reclamație, iar ulterior

reclamația a fost expediată pârâtului prin poștă.

La pretenția înaintată, pârâtul nu a oferit nici un răspuns în scris, însă a

comunicat că cutia de viteze este deja în stare funcțională corespunzătoare.

Astfel, s-a reținut că, fratele reclamantului, Igor Nartea a transportat la

service-ul auto al pârâtului din șos. Balcani autoturismul, predându-l

colaboratorilor pârâtului la data de 25 noiembrie 2017. La 21 decembrie 2017, cînd

a preluat autoturismul managerul pârâtului a comunicat că cutia de viteze

funcționează normal și a spus să semneze întâi Actul de primire-predare după care

vor primi cheile.

După ce a deschis autoturismul și a pornit motorul, a descoperit că datele de

parcurs ale autoturismului nu corespund cu datele înscrise în Actul de predare,

fiind de fapt un parcurs de 104388 km, în act fiind indicat 104078 km.

Reclamantul consideră că au fost efectuate manipulări asupra parcursului

mijlocului de transport și pârâtul totuși a reparat cutia de viteze întru evitarea

compensării prejudiciului cauzat de serviciul necorespunzător.

Prin hotărârea din 18 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Andrei

Nartea împotriva SRL „Automatic-Lux” cu privire la repararea prejudiciului

material, încasarea penalității și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea soluției adoptate, prima instanță a reținut că probele administrate

la materialele cauzei nu indică cert și indubitabil că lucrările de reparație au fost

efectuate la atelierul de deservire auto-tehnică al SRL „Automatic-Lux”.

Reclamantul nu a prezentat vreo copie de pe bonul de casă sau o copie de pe

alt document fiscal care ar confirma prestarea serviciilor, fie existența contractului

de executare a lucrărilor privind reparația cutiei de viteze la mijlocul de transport.

Actele anexate la acțiune nu conțin elementele componente specifice

activității prestate de agenții economici în domeniul vizat - codul fiscal, rechizitele

bancare, sediul persoanei juridice, semnătură și ștampila persoanelor împuternicite,

2

care per ansamblu ar identifica prestatorul de servicii, mai ales în condițiile în care

pârâtul neagă apartenența actelor prezentate de reclamant ca fiind emise de acesta,

iar asemenea blanchete sunt utilizate în acest segment și de alți agenți economici.

Instanța a remarcat că pârâtul nu a neagat efectuarea diagnosticării și

nicidecum reparării cutiei de viteze, iar actul lucrărilor efectuate cu nr. 446 denotă

lipsa unor defecte la cutia de viteze precum și lipsa unor obiecții/reclamații

parvenite din partea reclamantului în acest sens. Totodată, supozițiile reclamantului

precum că s-au efectuat careva manipulări asupra parcursului mijlocului de

transport în vederea eludării obligației de a repara serviciul efectuat

necorespunzător poartă un caracter declarativ și nu pot fi reținute.

La 18 decembrie 2018, Andrei Nartea, reprezentat de avocatul Serghei Sandu,

a declarat apel împotriva hotărârii, solicitând casarea ei și pronunțarea unei hotărâri

noi de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 8 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Andrei Nartea, reprezentat de avocatul Serghei Sandu, și s-a menținut

hotărârea din 18 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

La 12 iulie 2019 Andrei Nartea, reprezentat de avocatul Serghei Sandu, a

declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii din 18 decembrie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana și a deciziei d din 8 mai 2019 a Curții

de Apel Chișinău, cu emiterea unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie admisă.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu soluția instanțelor inferioare

de judecată, invocând că nu au motivat admisibilitatea probelor prezentate din

punctul de vedere al pertinenței, concludentei și utilității acestora, ceea ce indică

asupra imparțialității acestora.

Instanța de apel și instanța de fond au exclus aplicabilitatea prevederilor

legale de protecție a consumatorului, a căror drepturi și interese sunt protejate de

stat, inclusiv prin intermediul instanțelor de judecată.

Nici instanța de fond nici cea de apel nu au făcut referire la circumstanțele

invocate și probate de reclamant prin înscrisuri și raționamentele care reies din

acestea, nu au făcut referire la comportamentul pârâtului la momentul preluării

autoturismului și reținerii acestuia fără temei o perioadă îndelungată, manipulările

făcute cu acesta, explicațiile fără nici un sens logic al reprezentantului intimatului.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa participanților la proces la 20 mai 2019, însă dovada legală de

recepționare a acesteia de către recurent la materialele dosarului lipsește.

Din aceste motive, Colegiul consideră că recursul a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

3

La 15 august 2019 în adresa intimatului SRL „Automatic-Lux” a fost

expediată copia recursului declarat de Andrei Nartea, reprezentat de avocatul

Serghei Sandu, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței

la recurs.

În termenul stabilit intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și

nu au depus referință.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

4

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Andrei Nartea, reprezentat de avocatul Serghei Sandu, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și,

drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Andrei Nartea, reprezentat de

avocatul Serghei Sandu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

5