2ra-1862/19 — decăderea din drepturile părintești
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- decăderea din drepturile părinteşti
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1862/19 — decăderea din drepturile părintești (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2ra-1862/19
Prima instanță - Judecătoria Strășeni, sediul Călărași ( jud. : V. Negurița )
Instanța de apel - Curtea de Apel Chișinău (jud. : V. Clima, E. Palanciuc, A. Malîi)
Î N C H E I E R E
25 septembrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al
Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Svetlana Filincova
Dumitru Mardari
examinând admisibilitatea recursului declarat de Botnari Liliana, reprezentată de
avocatul Melega Anastasia,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Botnari Liliana
împotriva lui Rău Ion, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecție a
Familiei Călărași privind decăderea din drepturile părintești,
împotriva deciziei din 14 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost
respins apelul declarat de Botnari Liliana și menținută hotărârea din 11 decembrie 2018
a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași,
c o n s t a t ă :
La 31 iulie 2018, Botnari Liliana s-a adresat în instanța de judecată, cu cerere de
chemare în judecată împotriva lui Rău Ion, intervenient accesoriu Direcția Asistență
Socială și Protecție a Familiei Călărași privind decăderea lui Rău Ion din drepturile
părintești asupra copilului minor XXX.
În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că a fost în relații de
concubinaj cu Rău Ion.
Din relație au un copil minor comun, XXX, născută ZZZ, care se află la
întreținerea și educația Lilianei Botnari.
Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 26 martie 2018, s-a stabilit
domiciliul copilului minor XXX cu mama acestuia, Botnari Liliana.
Reclamanta a indicat că Rău Ion a manifestat atitudine neglijentă și indolentă față
de creșterea și educarea copilului minor, sarcina respectivă revenind în exclusivitate
reclamantei. Nu contribuie la întreținerea copilului și are o restanță la plata pensie
alimentare în mărime de 7484 lei.
Botnari Liliana a solicitat decăderea lui Rău Ion din drepturile părintești în temeiul
art. 67 lit. a) și h) din Codul familiei dat fiind faptul că, pârâtul se eschivează de la
îndeplinirea obligațiilor părintești, sarcina aceasta revenind în exclusivitate ei.
Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 11 decembrie 2018, s-a
respins cererea de chemare în judecată depusă de Botnari Liliana împotriva lui Rău Ion,
intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Călărași privind
1
decăderea din drepturile părintești lui Rău Ion din drepturile părintești asupra copilului
minor XXX.
Pentru a hotărî astfel instanța a constatat că, poziția reclamantei precum că Rău Ion
intenționat nu participă la întreținerea și educația copilului minor, se eschivează de la
exercitarea obligațiilor părintești, nu s-au adeverit în cadrul examinării cauzei în fond
or, restanța pensiei s-a format din cauza că ultimul a fost plecat peste hotarele țării, iar
la revenirea în țară aceasta a fost stinsă, fiind achitate chiar și sume în avans.
La caz, nu este incident nici temeiul de decădere din drepturile părintești prevăzut
la art. 67 lit. h) din Codul Familiei, reclamanta nu a indicat nici un argument plauzibil
de natură să confirme că interesele copilului minor cer decăderea lui Rău Ion din
drepturile părintești.
Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, la 4 ianuarie 2019, Botnari Liliana a
declarat apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 11
decembrie 2018, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și
pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea depusă să fie admisă.
Prin decizia din 14 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul
declarat de Botnari Liliana și menținută hotărârea 11 decembrie 2018 a Judecătoriei
Strășeni, sediul Călărași.
La 17 iulie 2019, Botnari Liliana, reprezentată de avocatul Melega Anastasia, a
declarat recurs împotriva deciziei din 14 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău și a
hotărârii din 11 decembrie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași solicitând
admiterea recursului, casarea hotărârilor menționate și emiterea unei noi hotărâri de
admitere integrală a acțiunii.
În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu soluția ierarhic inferioare,
fiind adoptate cu interpretarea eronată a circumstanțelor de drept și de fapt, concluziile
instanței de apel expuse în hotărâre sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei.
Recurentul a invocat că probele prezentate în cadrul examinării cauzei au fost
interpretate eronat de către instanțele investite cu judecarea fondului, iar decizia
instanței de apel relevă o insuficiență analiză a probatoriului în cauză ce a condus la
reținerea unei situații de fapt inexacte.
Faptul că, Rău Ion nu se interesează de soarta copilului său a fost demonstrat prin
înscrisurile prezentate de directoarea grădiniței pe care copilului o frecventează cât și de
martorii audiați în instanță.
În opinia recurentului la examinarea cauzei în fond instanțele ierarhic inferioare nu
au luat în considerație principiul superior al copilului, nu au stabilit pe deplin
circumstanțele importante pentru judecarea corectă a cauzei, iar concluziile instanțelor
învestite cu judecarea fondului sunt neîntemeiate.
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 14 mai 2019.
Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni
de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.
Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Cererea de recurs a fost declarată la 17 iulie 2019, respectiv în termenul prevăzut
de art.434 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după parvenirea
dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune
2
expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii
obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate
în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate
cu alin. (2).
Astfel, la 16 august 2019 instanța de recurs a expediat intimaților copia recursului.
Potrivit avizelor de recepție Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Călărași a
recepționat copia recursului la 20 august 2019 (f. d. 116 ).
Intimatul Rău Ion nu a recepționat copia recursului, plicul poștal fiind returnat
instanței cu mențiunea plecat (f. d.117).
În termenul acordat referință asupra recursului intimații nu au depus.
Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)
Cod de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea
recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs
cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul
judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu
constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii
a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de
apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau
alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma
probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că
instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de
apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la
instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului
Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul
condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o
reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă
de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
3
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața
instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și
de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,
hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii
de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi
conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie
1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Potrivit art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată
existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în
mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu
privire la fondul recursului.
Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Botnari Liliana,
reprezentată de avocatul Melega Anastasia, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și drept urmare, este
inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ
al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se declară inadmisibil recursul înaintat de Botnari Liliana, reprezentată de
avocatul Melega Anastasia.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii
Svetlana Filincova
Dumitru Mardari
4