2ra-1531/19 — rezilierea contractului, încasarea datoriei, revendicarea bunului

2ra-1531/19 — rezilierea contractului, încasarea datoriei, revendicarea bunului (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1531/19

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Cantemir (jud: T. Berdilă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud: G. Vavrin, S. Pilipenco, I. Dănăilă)

Î N C H E I E R E

18 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecător Ion Druță

judecătorii Oleg Sternioală

Galina Stratulat

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

către Întreprinderea Individuală „Marin Alexandru”, reprezentată de către

avocatul Sergiu Bejan,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Primăria

satului Vișniovca raionul Cantemir împotriva Întreprinderii Individuale

„Marin Alexandru” cu privire la încasarea datoriei, rezilierea contractului de

transmitere în folosință separată a bazinului acvatic și revendicarea bunului

imobil,

împotriva deciziei din 14 februarie 2019 a Curții de Apel Cahul prin care

s-a admis apelul declarat de Primăria satului Vișniovca raionul Cantemir, s-a

casat hotărârea din 30 martie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir și s-

a pronunțat o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă:

La data de 01 august 2016 Primăria s. Vișniovca r. Cantemir a depus cerere

de chemare în judecată împotriva ÎI „Marin Alexandru” cu privire la încasarea

datoriei, rezilierea contractului de transmitere în folosință separată a bazinului

acvatic și revendicarea bunului imobil.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că Primăria satului Vișniovca

raionul Cantemir, se află în relații contractuale cu ÎI „Marin Alexandru”,

începând cu 05 aprilie 2004. Obiectul relațiilor contractuale este transmiterea

în folosință separată a bazinului acvatic, contul nr. 550 cu suprafața de 24,45

ha, în scopul creșterii peștelui marfă, pentru comercializare.

La începutul anului 2008, contractul respectiv a fost contestat de către

Primăria satului Vișniovca raionul Cantemir, în persoana fostului primar,

Andrei Pîslari, solicitându-se recunoașterea nulității contractului în cauză, pe

motiv că a fost încheiat cu încălcarea Legii administrației publice locale nr.

123-XV, din 18 martie 2003 și respectiv nu a fost respectat nici art. 1.2 al

Codului Apelor, art. 10 al Legii cu privire la resursele naturale nr. 1102, din

06 februarie 1997.

La data de 17 noiembrie 2008, Curtea de Apel Economică, examinând

acțiunea înaintată de Primăria satului Vișniovca raionul Cantemir, către ÎI

„Marin Alexandru”, privind recunoașterea nulității contractului de transmitere

în folosință a bazinului acvatic din 05 aprilie 2004, a dispus confirmarea

tranzacției de împăcare între părți, conform căreia ÎI „Marin Alexandru”, este

obligată să plătească pentru folosință separată a apei în mărime de 13 500 lei

anual până la 15 august a fiecărui an - 6750 lei și până la 15 octombrie 6750

lei, și impozitul funciar în mărimea stabilită de Codul Funciar.

Ulterior, la data de 01 ianuarie 2009, la propunerea pârâtului, ÎI „Marin

Alexandru”, între părțile contractuale a fost semnată o anexă dolosivă la

contractul din 05 aprilie 2004, prin care s-a modificat pct. 5 din contract, după

cum urmează, anexa nr. 1 lit. c) s-a introdus cuvintele „și plata negociată în

sumă de 13 500 lei, anual pentru anii 2009 și 2010, cu termen de prelungire

pentru un alt termen”.

În acest sens reclamanta a notat că o astfel de formulare contravine

clauzelor contractuale prevăzute la cap. II valabilitatea contractului, prevăzută

pe un termen de 30 ani, iar această modificare este o manevră cu rea-intenție

de eschivare de la plata pentru folosința bazinului acvatic, prevăzută în

hotărârea Curții de Apel Economice din 17 noiembrie 2008.

În continuare reclamanta a subliniat că la data de 21 septembrie 2015,

Primăria satului Vișniovca raionul Cantemir, a făcut un apel către pârâtul, ÎI

„Marin Alexandru”, solicitând restituirea sumei în mărime totală de 81 300

lei, adică 67 500 lei, pentru folosința bazinului acvatic, 13 800 lei, impozitul

funciar, pentru perioada anilor 2011 - 2015.

Reprezentantul pârâtului, ÎI „Marin Alexandru”, a respins cerințele

reprezentantului reclamantului. Astfel, administratorul pârâtului, ÎI „Marin

Alexandru”, contrar hotărârii Curții de Apel Economice din 17 noiembrie

2008, se eschivează de la plata pentru folosința bazinului acvatic.

În ședința de judecată din 08 februarie 2017 Primăria s. Vișniovca raionul

Cantemir a depus o cerere prin care a concretizat suma datoriei, solicitând

modificarea cuantumului și încasarea sumei în mărime de 13 500 lei, pentru

folosința terenului și impozitului funciar în mărime de 2 812 lei, pentru anul

2016, în total de 97 612 lei.

La data de 20 septembrie 2017, Primăria s. Vișniovca raionul Cantemir a

înaintat cerere de concretizare a pretențiilor, solicitând încasarea din contul

pârâtului a sumei în mărime de 151 740 lei, plata de arendă pentru folosința

bazinului acvatic cu contul 550 și suprafața de 24,1 ha și a impozitului funciar

în mărime de 2 806 lei, rezilierea contractului de transmitere în folosință

separată a bazinului acvatic din 05 aprilie 2004 încheiat între Primăria s.

Vișniovca și pârât din motiv de neachitare a arendei pe o perioadă de opt ani

în bugetul primăriei s. Vișniovca, revendicarea din posesia pârâtului a

bunurilor imobile cu nr. cadastrale xx și xx teren cu suprafața de 24,1 ha modul

de folosință „Fondul apelor” cu construcția hidrotehnică.

În argumentarea acțiunii de concretizare, reclamantul suplimentar a

indicat că, în legătură cu tergiversarea examinării cauzei până în prezent și

reieșind din prevederile art. 10 alin. (8) al Legii privind prețul normativ și

modul de vânzare-cumpărare a pământului, și datele raportului privind

rezultatele inspectării financiare tematice efectuate la Primăria Vișniovca din

30 mai 2017, plata de arendă nu poate fi mai mică de 2 % din prețul normativ

al pământului, astfel arenda anuală începând cu 01 ianuarie 2010 constituie 20

655 lei (24,1 x 69 x 621,05 x 2%), respectiv datoria pentru anii 2010-2017

constituie 165 240 lei, din care au fost achitate doar 13 500 lei, iar din

impozitul funciar nu au fost achitate 2 806 lei.

Prin hotărârea din 30 martie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir s-

a încetat procesul în capătul de acțiune privind rezilierea contractului de

transmitere în folosință separată a bazinului acvatic, din 05 aprilie 2004, pe

motiv că pricina nu urmează a fi judecată în procedura civilă. S-a respins ca

fiind neîntemeiată acțiunea în ce privește încasarea de la ÎI „Marin Alexandru”

a sumei de 151740 lei, în calitate de plată pentru folosirea bazinului acvatic și

revendicarea din posesia ÎI „Marin Alexandru” a bunurilor imobile cu numere

cadastrale xx și xx.

În susținerea soluției sale prima instanță, cu trimitere la prevederile art.

737 alin. (1) Cod Civil, a reținut că rezilierea contractului operează prin

declarație scrisă față de cealaltă parte, pe care reclamantul, Primăria s.

Vișniovca r. Cantemir, nu a folosit-o.

Totodată, prima instanță a relevat că articolul 11 Cod civil nu include ca

metodă de apărare rezilierea contractului, or, această metodă nu este prevăzută

de legislația civilă, ci în mod expres stipulată la alin. (2) art. 747 Cod Civil,

astfel, cauza nu urmează a fi judecată în procedură civilă, motiv pentru care,

urmează a fi încetat capătul de cerere cu privire la rezilierea contractului de

transmitere în folosință separată a bazinului acvatic din 05 aprilie 2004.

În continuare prima instanță a mai reținut că în circumstanțele în care

Primăria s. Vișniovca r. Cantemir, la data expirării termenului contractului, 05

aprilie 2014, nu a solicitat pârâtului, ÎI „Marin Alexandru” predarea iazului

transmis, în condițiile pct. 4 al prezentului contract, acesta se consideră

prelungit pe un termen nelimitat, astfel că reclamantul nu este în drept să

solicite revendicarea bunurilor.

De asemenea prima instanță a relevat că plata negociată pentru folosirea

bazinului acvatic în sumă de 13500 lei a fost stabilită pentru anii 2009, 2010,

nefiind prelungită pentru alt termen, în corespundere cu anexa nr. 2 la contract,

iar, această anexă nu a fost contestată prin solicitarea declarării nulității.

În aceeași ordine de idei, prima instanță a stabilit că ÎI „Marin Alexandru”,

în perioada anilor 2011-2017 a achitat plăți conform contractului din 05 aprilie

2004, fapt demonstrat prin chitanțele de recepție a plăților fiscale și ordinile

de încasare a numerarului.

Prin decizia din 14 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a admis

apelul declarat de către Primăria s. Vișniovca r. Cantemir, s-a casat hotărârea

din 30 martie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir și s-a pronunțat o

nouă hotărâre prin care s-a admis parțial acțiunea depusă de Primăria s.

Vișniovca r. Cantemir, s-a încasat de la ÎI „Marin Alexandru” în beneficiul

Primăriei s. Vișniovca r. Cantemir datoria pe contractul de transmitere în

folosință separată a bazinului acvatic din 05 aprilie 2004, în sumă de 81000

lei, s-a reziliat contractul de transmitere în folosință separată a bazinului

acvatic din 05 aprilie 2004 încheiat între Primăria s Vișniovca r. Cantemir și

ÎI „Marin Alexandru”, cu revendicarea din posesia ÎI „Marin Alexandru” a

bunurilor imobile cu numărul cadastral xx și numărul cadastral xx, bazinul

acvatic Sadîc cu suprafața de 24,1 ha., s-a încasat de la ÎI „Marin Alexandru”

în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 2430 lei, în rest acțiunea

Primăriei s. Vișniovca r. Cantemir s-a respins ca neîntemeiată.

În susținerea soluției sale instanța de apel a reținut că părțile au convenit

la plata pentru folosința separată a iazului în mărime de 13 500 lei anual și

impozitului funciar, cu dreptul de prelungire a contractului, iar potrivit

materialelor cauzei ÎI „Marin Alexandru” a executat obligația de achitare

pentru folosința iazului până la anului 2011, achitând ulterior doar impozitul

funciar până în prezent, astfel că, după expirarea anului 2010, pârâtul tacit a

prelungit contractul de folosință separată a iazului, folosindu-se până în

prezent și achitând anual numai suma impozitului funciar, în mărime de 2 806

lei.

Totodată, instanța de apel a stabilit că la data de 04 aprilie 2013, primarul

s. Vișniovca a expediat în adresa ÎI „Marin Alexandru”, o notificare de plată,

în urma căreia pârâtul, conform chitanței de recepție a plăților fiscale nr. xx

din 21.05.2013 a achitat la Primăria s. Vișniovca suma de 13 500 lei, cu

destinația plata pentru folosința separată a iazului conform hotărârii Curții de

Apel Economică din 17 noiembrie 2008.

În continuare, instanța de apel a constatat că, la data de 21 septembrie

2015, Primăria s. Vișniovca a reiterat pretențiile privind achitarea datoriei pe

contract pentru anii 2011, 2012, 2013, 2014, 2015 în mărime de 81 300 lei,

plata pentru folosința separată a apei, preîntâmpinând pârâtul că în cazul

neachitării datoriei, se va adresa în judecată privind încasarea prejudiciului

material și anularea contractului.

În acest sens, instanța de apel a relevat că reclamantul, Primăria s.

Vișniovca r. Cantemir a respectat procedura prealabilă prevăzută de pct. 18 al

contractului, cât și prevederile art. art. 747, 748 Cod Civil privind rezilierea

contractului, fiind depusă o somație pârâtului înainte de adresare în judecată,

rămasă fără efect.

De asemenea, instanța de apel a mai reținut că neexecutarea obligației

contractuale privind plata a sumei de 13 500 lei anual, începând cu anul 2011,

cu întreruperea în anul 2013 când a fost achitată suma de 13 500 lei, până la

înaintarea acțiunii în judecată este confirmată în afară de declarațiile ambilor

părți și de probele a cauzei, astfel că urmează de încasat de la pârâtul ÎI „Marin

Alexandru” datoria pe contract pentru folosința separată a bazinului acvatic

pentru perioada anilor 2011, 2012, 2014, 2015, 2016, 2017, anual a câte 13

500 lei, ce constituie în total suma de 81 000 lei, fiind exclusă plata pentru

folosința separată a bazinului acvatic în mărime de 20 655 lei, calculată

reieșind din prevederile art. 10 Legii privind prețul normativ și modul de

vânzare-cumpărare a pământului, deoarece, acest cuantum contravine

condițiilor contractuale inițiale cât și cele modificate ulterior prin anexa nr. 2

din 01 ianuarie 2009 și nu poate depăși limitele stabilite de părți de 13 500 lei,

iar cererea reclamantului de încasare a impozitului funciar, în mărime de 2 806

lei, este neîntemeiată, deoarece în această parte pârâtul a onorat obligațiile

contractuale.

În ce privește argumentele pârâtului, instanța de apel a accentuat că

contractul urmează a fi interpretat pe baza principiului bunei credințe, reieșind

din comportamentul părților ulterior anului 2010, anume că ambele părți nu

au renunțat expres de la executarea contractului: pârâtul a continuat folosirea

obiectului acvatic, achitând anual impozitul funciar, iar reclamantul a reiterat

pretențiile față de pârât privind achitarea datoriei pentru folosința separată a

bazinului acvatic, iar, după notificarea reclamantului din 04 aprilie 2013

pârâtul la data de 21 mai 2013 a achitat suma de 13 500 lei pentru folosința

separată a iazului.

În continuare, instanța de apel a considerat neîntemeiată concluzia primei

instanțe precum că chestiunea de reziliere a contractului nu este de competența

instanței de judecată, or această procedură este prevăzută de contract și de

lege, iar, neexecutarea obligației contractuale privind plata sumei de 13 500

lei anual, începând cu a. 2011 (cu întreruperea în a.2013) până la înaintarea

acțiunii în judecată, în total datoria de 81 000 lei, reprezintă temei de reziliere

a contractului, astfel, drept efect al rezilierii contractului conform art.748, 921

Cod Civil urmează a fi admisă și cererea reclamantului Primăria s. Vișniovca

privind revendicarea din posesia pârâtului a bunurilor imobile cu nr. cadastrale

xx și xx teren cu suprafața de 24.1 ha.

La 07 iunie 2019 ÎI „Marin Alexandru”, reprezentată de către avocatul

Sergiu Bejan, a declarat recurs împotriva deciziei din 14 februarie 2019 a

Curții de Apel Cahul.

În motivarea recursului recurentul a reiterat circumstanțele expuse în fața

instanțelor judecătorești ierarhic inferioare, insistând că instanța de apel la

adoptarea deciziei a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat

în mod eronat legea, a apreciat arbitrar probele, precum și a pronunțat o

hotărâre cu încălcarea competenței jurisdicționale.

În acest sens recurentul a subliniat că instanțele ierarhic inferioare au

examinat cererea de chemare în judecată depusă de Primăria s. Vișniovca r.

Cantemir în procedura contencioasă de drept comun, pe când reieșind din

poziția părților, obiectul litigiului, temeiurile și solicitările invocate, urma să

fie examinată de instanța de contencios administrativ.

Totodată, recurentul a arătat că bazinul acvatic nu face parte din categoria

bunurilor agricole și drept urmare nu poate fi dat în arendă, dar poate fi dat

doar în folosință, iar în arendă pot fi transmise doar construcțiile hidrotehnice

ale bazinului acvatic și nicidecum terenul de sub apă, ca bun separat.

În acest sens, recurentul a accentuat că ÎI „Marin Alexandru” a încheiat

contractul de transmitere în folosință separată a bazinului acvatic cu două

unități administrativ-teritoriale, și anume Primăria s. Vișniovca și Primăria s.

Sadîc, fapt ce atestă amplasarea bazinului acvatic pe teritoriul acestor unități,

prin urmare aceasta potrivit legislației în vigoare a achitat în bugetul local al

s. Vișniovca r. Cantemir taxele și impozitele pentru folosința unei porțiuni din

bazinul acvatic, neînregistrând nici o restanță față de acesta, iar alegațiile

instanței de apel sunt neîntemeiate în partea admiterii cererii privind încasarea

datoriei pentru arendă, mai mult o declarație de reziliere a contractului lipsește

la materialele dosarului, iar, potrivit tranzacției de împăcare, confirmată prin

încheierea din 17 noiembrie 2008 a Curții de Apel Economice, plata

consemnată în anexa la contractul din 05 aprilie 2004, a fost stabilită doar

pentru anul 2009, 2010, în continuare, fiind valabil contractul propriu-zis.

În acest context, recurentul a solicitat casarea deciziei din 14 februarie

2019 a Curții de Apel Cahul și a hotărârii din 30 martie 2018 a Judecătoriei

Cahul, sediul Cantemir, cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanță.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Cahul a pronunțat decizia contestată la 06 februarie 2019,

fiind recepționată de către recurent la 10 aprilie 2019 (f.d. 246,247 vol. I).

Astfel, luând în considerare cele menționate, se apreciază că cererea de

recurs depusă de către ÎI „Marin Alexandru”, reprezentată de către avocatul

Sergiu Bejan, la data de 07 iunie 2019, a fost declarată în termenul legal de 2

luni, prevăzut de art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a Republicii

Moldova consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către 07 iunie 2019

ÎI „Marin Alexandru”, reprezentată de către avocatul Sergiu Bejan, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la

ilegalitatea deciziei contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra

fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a

actului judecătoresc recurat.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de

recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume

dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de

procedură civilă. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind

încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs

se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber

la justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru

examinarea unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai

stricte decât condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori

urmăresc scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc

funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu

art. 6 din CEDO (hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie

2016).

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către ÎI „Marin Alexandru”, reprezentată de către avocatul

Sergiu Bejan, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 Cod de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Marin Alexandru”,

reprezentată de către avocatul Sergiu Bejan, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Ion Druță

judecătorii Oleg Sternioală

Galina Stratulat